236 matches
-
de a trăi 181, 230-231, 234-235; și eudemonism 42; și Lucrețiu 261, 290-291; și Philodem 230; virtute epicuriană 181, 198, 200, 202, 205, 217, 231 prietenie - în Antichitate 260-261, 310; la Epicur 181, 198, 205, 213, 217, 222, 260; și epicurism 260-261; la Lucrețiu 261-262, 284, 291; la Philodem 222, 230, 233-234 prudență 181, 201-203, 249 viciu - caricaturizat de Aristip 118; viciul lui a avea 136; opus virtuții 26, 92, 131, 160, 216 Natură cunoașterea legilor ei 96, 271; și dorință
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
221, 241-242, 311 sofiști - bibliografie 305-306, 308-309; democratizarea științelor 85-86; dușmani ai lui Platon 84; platonizați 85; proasta lor reputație 83-84, 305-306; retribuirea lor 85, 87; terapeuți 88-90 Stoicism și dolorism 178; doxografie 102, 118; și durere 194, 200; contra epicurismului 241, 245; și înțelepciune 277-278; contra lui Lucrețiu 252, 257; pregătește creștinismul 27, 180; și trup 199-200, 179 Trup „Ce poate trupul?” 18-19; = suflet 60, 119, 134; în legătură intimă cu sufletul 187, 209-210; și arta 202; cinic 134-135; epicurian
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
hedonist! 3) Slabă agoniseală în traista filosofică. X. Prodicos și „fericirea” 159 1) Soarta literei „Y”. 2) Sub piei de animale. 3) Neînțelegerea iscată de pe urma unei bune reputații. 4) Să alegi între două femei. Momentul al șaselea - Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman 169 XI. Epicur și „plăcerea supremă” 171 1) Fiziologia filosofiei. 2) Grele vremuri, proastă reputație. 3) O filosofie porcească? 4) Patru, adică trei sau șapte. 5) Izbăvirea prin tratamentul atomic. 6) Moartea morții. 7) Sfințenia zeilor nepăsători! 8) Despre
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și invers... 14) Geniul vieții filosofice. 15) Grădina, o anti-Republică a lui Platon. 16) Puteri ale contractului hedonist. XII. Philodem din Gadara și comunitatea hedonistă 219 1) Efectele benefice ale catastrofei. 2) Arhitectul, mecenatul și filosoful. 3) Departe de Epicur, epicurismul. 4) Elogiul vieții filosofice. 5) Capodopera? Modul de întrebuințare a timpului. 6) Plăcerea de a trăi. 7) Constituirea epicurismului campanian. 8) Îmblânzirea morții. 9) Abilitarea esteticii. 10) Comuniunea cu cetatea. 11) O ataraxie politică. XIII. Lucrețiu și „voluptatea divină” 251
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Philodem din Gadara și comunitatea hedonistă 219 1) Efectele benefice ale catastrofei. 2) Arhitectul, mecenatul și filosoful. 3) Departe de Epicur, epicurismul. 4) Elogiul vieții filosofice. 5) Capodopera? Modul de întrebuințare a timpului. 6) Plăcerea de a trăi. 7) Constituirea epicurismului campanian. 8) Îmblânzirea morții. 9) Abilitarea esteticii. 10) Comuniunea cu cetatea. 11) O ataraxie politică. XIII. Lucrețiu și „voluptatea divină” 251 1) Huiduieli creștine la adresa filosofului! 2) Persistența anatemelor. 3) Ura față de luciditate. 4) Prietene, nu există prieten... 5) O
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai îndepărtat de sensibilitatea exprimată în scrierile semnate de Fernando Pessoa. Recuperînd spiritul Antichității, poezia lui Ricardo Reis, despre care Pessoa ne face să credem că s-a născut în Porto în 1887, se hrănește dintr-un amestec subtil de epicurism și de stoicism: "Egal mie aștept ceea ce nu cunosc/ Viitorul, al meu și al fiecăruia,/ La urmă totul fi-va tăcere, în afară de/ țărmul unde marea scaldă pustiul.24" Șlefuită, cizelată pînă la prețiozitate, această poezie e melancolie și pace interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
câștigă" i-a reușit, dacă putem îndrăzni să zicem așa, după moarte. Dar, pe termen lung, nu cumva creștinismul ar fi degenerat într-o etică facultativă și intelectuală ca atâtea altele, nu cumva despre el s-ar vorbi ca despre epicurism, dacă el nu s-ar fi priceput să-și atașeze carul său spiritual de locomotive terestre mici și mari? Ar fi reușit el să transforme lumea așa cum a făcut-o dacă succesorii săi nu și-ar fi însușit, în apostolatul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
termenului, acesta referindu-se la neîncrederea în orice formă de divinitate. - Ateismul puternic: negare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități; concepție care se bazează pe această negare. - Ateismul "de facto": lipsa credinței în existența divinităților. În Grecia antică Epicurismul încorpora aspecte ale ateismului, dar a dispărut din tradiția filozofică pe măsura dezvoltării creștinismului. În timpul Renașterii conceptul de ateism a reapărut ca o acuză adusă celor ce puneau la îndoială starea de lucruri religioasă, însă acesta câștigă prestigiu în epoca
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
gr.: portic zugrăvit), decorat de pictorul Polygnotos cu aspecte de la distrugerea Troiei, luptele Atenienilor cu Amazoanele și bătălia de la Marathon. Aici își ținea lecțiile Zenon și aveau loc discuțiile cu discipolii săi. ul s-a dezvoltat ca o reacție împotriva epicurismului, având originea în filosofia "cinică" fondată de Antisthene, un discipol al lui Socrate. Învățătura centrală a stoicismului este morala derivată din însăși legile naturii. Acceptarea acestei evidențe compensează durerea și nefericirea, împacă binele cu răul, viața cu moartea. O altă
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
rămâne până la moarte. Aici adună o comunitate de prieteni care trăiesc în jurul maestrului, îndepărtați de viața politică. Își deschide propria școală de filosofie care rivaliza cu Academia și Peripatos. Prin activitatea de la Atena, Epicur pune bazele unui nou curent filosofic - epicurismul - cu un puternic ecou până la sfârșitul lumii antice. Ca și în cazul lui Socrate, pe care îl aprecia, moartea lui Epicur a fost aceea a unui înțelept senin și perfect stăpân pe el. Diogenes Laertios menționează 40 de titluri din
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
a fost asasinat. La vremea aceea circulau diverse versiuni asupra morții lui Marlowe. Francis Meres spune că Marlowe a fost "înjunghiat mortal de către un servitor de la un bordel, un rival de-al său în iubirile sale desfrânate", drept pedeapsă pentru epicurismul și ateismul său. În 1917, în Dicționarul Biografiei Naționale, Sir Sidney Lee a scris că Marlowe a fost ucis într-o luptă cauzată de beție și acest fapt este și azi adesea luat ca și realitate. Faptele au ieșit la
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]