249 matches
-
familiei Berlifitzing, Frederick devine intrigat de un cal neîmblânzit, neobservat anterior. Metzengerstein este pedepsit pentru cruzimea sa, atunci când casa lui ia foc și calul îl duce în flăcări. O parte a unui hexametru latin al lui Martin Luther servește ca epigraf al povestirii: "Pestis eram vivus—moriens tua mors ero" („Cât am fost viu am fost ciumă - murind voi fi moartea ta”). „Metzengerstein” urmează multe convenții ale ficțiunii gotice și, după unii, exagerează aceste convenții. Din aceasta cauză, criticii și specialiștii
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
i-a servit naratorului ca profesor în „anchetă metafizică”, mergând mai departe spre „înțelepciunea divină prea prețioasă pentru a nu fi interzisă!” Deci, cunoștințele ei de misticism, combinate cu o dorință intensă de viață poate fi dus la revigorarea ei. Epigraful de deschidere, care este repetat în cuprinsul povestirii, este atribuit lui Joseph Glanvill, deși acest citat nu a fost găsit în opera lui Glanvill. Este posibil ca Poe să fi inventat citatul și i-a atașat numele lui Glanvill în
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
folosește abilitățile sale de raționament pentru a supraviețui și povestirea este considerată una dintre primele exemple de science fiction ale lui Poe. Povestirea îl menționează pe Jonas Danilssønn Ramus, un norvegian care a scris despre faimosul vârtej maelström de la Saltstraumen. Epigraful de la început este citat din eseul „Against Confidence in Philosophy and Matters of Speculation” (1676)al lui Joseph Glanvill, deși Poe a modificat textul în mod semnificativ. La scurt timp după publicarea sa, numărul din 28 aprilie al "Daily Chronicle
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
parte din puterea sa. Torturile elaborate din această povestire nu au paralele istorice în activitatea Inchiziției spaniole din orice secol, nemaivorbind de secolul al XIX-lea. Inchiziția a fost, însă, desființată în timpul perioadei de ocupație franceză (1808-1813). Poe plasează un epigraf latin înaintea povestirii, descriindu-l ca „un catren scris pentru porțile pieței ce urma să fie amenajată la Paris pe locul unde a fost Clubul Iacobinilor”. Epigraful nu a fost invenția lui Poe; o astfel de inscripție a fost menționată
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
a fost, însă, desființată în timpul perioadei de ocupație franceză (1808-1813). Poe plasează un epigraf latin înaintea povestirii, descriindu-l ca „un catren scris pentru porțile pieței ce urma să fie amenajată la Paris pe locul unde a fost Clubul Iacobinilor”. Epigraful nu a fost invenția lui Poe; o astfel de inscripție a fost menționată, nu mai târziu de 1803, ca fiind compusă cu intenția (eventual ironică) de a fi amplasată pe acel loc, și a apărut, fără a fi atribuită cuiva
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
pe operele lui Poe, dar Lovecraft nu era la acea dată un autor cunoscut; în conformitate cu afirmațiile lui Corman de pe DVD-ul filmului, studioul l-a forțat să numească acest film după unul dintre poemele lui Poe (și a inclus un epigraf al lui Poe în scena de început), astfel încât publicul să creadă că este un alt film bazat pe scrierile lui Poe. În 1987, trupa bulgărească de muzică rock Shturcite a lansat un cântec intitulat „Omagiosaniyat zamuk”. Versurile cântecului sunt o
Palatul bântuit () [Corola-website/Science/325831_a_327160]
-
și laudanumul (tinctura de opiu) erau în secolul al XIX-lea la fel de comune cum este astăzi aspirina și multe scriitori romantici din secolul al XIX-lea precum Samuel Taylor Coleridge și Charles Baudelaire, au fost, de fapt, dependenți de opiu. Epigraful de la început citează două versuri din poemul „Le Refus” (1831) al poetului și șansonetistului francez Pierre-Jean de Béranger (1780-1857), traduse în română ca „Mi-e inima o liră aninată, / Când te-ai atins de ea răsună-ndată”. Textul original al
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
la organizația lui Salieri. Angelo începe să își amintească când a început totul... Jocul are un aspect cinematografic: înainte de a începe o misiune, jucătorul va viziona un filmuleț introductiv, care amintește de vechile filme cu mafioți. Jocul începe cu un epigraf, folosind un pasaj din "Epistola lui Pavel către români": Într-una dintre nopțile din toamna anului 1930, taximetristul Thomas Angelo îi vede pe Paulie și pe Șam, doi mafioți, angajați ai lui Salieri, încercând să scape de mafioții inamici din
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Scrisoarea furată” în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Epigraful latinesc "„”" (Nimic mai nesuferit înțelepciunii decât despicarea firului în patru) atribuit de Poe lui Seneca nu a fost găsit în lucrarea cunoscută a lui Seneca. El provine din tratatul „De Remediis utriusque Fortunae” al lui Petrarca. Poe a preluat probabil
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
a peretelui de pe latura nordică, cât și supraînălțarea celorlalte ziduri conservate. Alte reparații s-au executat în anii 1971 și 1996-2000, ambele succedate de sfințiri ale lăcașului. Biserica, închinată praznicului „Pogorârii Duhului Sfânt”, este înconjurată de 208 pitre romane cu epigrafe latine, deliberat rânduite într-o veritabilă colecție în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Lăcașul, fostă capelă de curte, are aspectul unei construcții dreptunghiulare alungite. Nava (4,50 x 5,20 m), boltită cu scânduri, este prelungită spre răsărit
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
Traianus, ediție noua, 2008, Chișinău, prefață de acad. Mihai Cimpoi, Tipografia Academiei de Stiinte a Moldovei 27. Eternul Înnăscut, 2008, versuri, Ottawa, Editura “Lucian Badian Editions” 28. Cînd s-au fost spus Îngerii, 2009, Chișinău, postfața de Eugen Dorcescu, Editura “Epigraf” 29. Inborn Into Eternity, 2009, versuri, tălmăcire în limba engleză de Luminița Sușe, Ottawa, Editura “Lucian Badian Editions” 30. Regăsit în Cer, Trilogie Psalmodica, Cartea I, 2009, versuri(2000- 2008), Iași, predoslovie de Tudor Palladi, sentințe crtice de Nicolae Dabija
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
Sözlere kar yağmıș (Nins de cuvinte), carte de poezii, traducere în limba turcă și tătara de Guner Akmolla. Lyceum,/Chișinău/, ABC/Chișinău/, Lumina/Chișinău, Augusta,/ Timișoara/, Phoenix,/Chișinău/, Scrisul Românesc,/Craiova/, Eminescu,/București/, Grafema Libris,/Chișinău/, Lucian Badian Editions,/Ottawa/, Epigraf/Chișinău/, Mega-Mix/Iași, Gens Latină/Albă Iulia, Viața Arădeana/Arad/ etc. RadioMoldova, Radio Antenă C, Radio Arena FM,TV Moldova 1, TV Catalan, TVC-21, JurnalTV, Publika TV, Euro TV, Alt TV, PrimeTV, Baricada TV, Noroc TV etc. Ardealul Literar, Lumina
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
Republica Moldova în contextul socio-cultural al anilor 1940-2000”". Septembrie. Chișinău, Moldova 2011 Tătaru Nadia, "„Andrei Mudrea: Menirea artistului este să surprindă”", ziarul "„Timpul”". 16 decembrie. Chișinău, Moldova 2012 Bujor Ala, "„Gând și Cuvânt: cugetări ale personalităților din Basarabia (1940 - 2012)”", editura "„Epigraf”". Chișinău, Moldova 2013 Ciodaru-Ceaușescu Ioana , "„Andrei Mudrea, un rătăcitor prin Împărăția Frumosului”", Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice "„Gheorghe. I. Brătianu”". 21 Mai. România 2014 Borzin Aurelia , "„Andrei Mudrea: Să-ți fie cald, chiar dacă în atelier e rece”", ziarul
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
modificări, cei doi soți vor să lase copiilor parcuri cu flori pe malul Dunării și nu în Tahiti, precum și magazine pe Calea Victoriei și nu pe un bulevard newyorkez. În ediția princeps, Felix Aderca înlocuiește „Provocarea” omului de știință cu un epigraf extras din scrierile filozofului german Friedrich Nietzsche: "„În vreun colț îndepărtat al Universului plin de nenumărate sisteme solare sclipitoare s-a ivit odată o stea pe care unele viețuitoare inteligente au descoperit rațiunea. A fost clipa superbă și înșelătoare a
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
mai bune poeme din primii săi ani. Volumul "The Proud Tower" al istoricului laureat cu Premiul Pulitzer Barbara Wertheim Tuchman, având subtitlul „A portrait of the world before the War: 1890-1914”, New York: Macmillan, 1966, isi derivă titlul și conține un epigraf din versiunea din 1845 a poemului „The City în the Șea” a lui Edgar Allan Poe. O versiune muzicală a poemului a fost inclusă pe albumul "Closed on Account of Rabies" (1997), desi titlul poemului a fost redat că „The
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
în giulgiu, încă în viață. Egaeus observă atunci că hainele sale sunt îmbibate cu noroi și sânge și deschide cutia de pe masă în care găsește instrumente stomatologice și treizeci și doi de dinți mici și albi ca fildeșul - dinții Berenicei. Epigraful latinesc „"Dicebant mihi sodales si sepulchrum amicae visitarem, curas meas aliquantulum fore levatas"”, plasat la începutul povestirii, poate fi tradus astfel: „Îmi spuneau tovarășii de chefuri că de m-aș duce la mormântul iubitei, chinurile mele ar fi ușurate întrucâtva
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
fost unul din „primele semne” în relația pe termen lung cu un nou editor, dar la scurt timp după lansarea primului număr Lowell s-a îmbolnăvit, iar adjunctul său a condus revista cu stângăcie. Versiunea sa originală a inclus un epigraf din poemul „A Psalm of Life” de Henry Wadsworth Longfellow. Acea strofă citată era următoarea: <poem>Art is long, and Time is fleeting, And our hearts, though stout and brave, Still, like muffled drums, are beating Funeral marches to the
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
grave.</poem> „Inima care-și spune taina” a fost republicată de mai multe ori în timpul vieții lui Poe. Povestirea a fost ușor revizuită atunci când a fost republicată în ediția din 23 august 1845 a "Broadway Journal". Această ediție a omis epigraful din Longfellow deoarece, după cum credea Poe, poemul era suspectat a fi plagiat. Un pic mai târziu, povestirea a fost retipărită în ediția din 27 august 1845 a ziarului "Spirit of the Time" din Philadelphia. În 1857, poetul Charles Baudelaire a
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
Veneția și nu în Franța. Poe a redenumit povestirea „Bon-Bon—A Tale” atunci când a fost republicată în numărul din august 1835 al revistei "Southern Literary Messenger". Ea a fost publicată ulterior în volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1845). Epigraful original, care precede povestea provenea din comedia "Cum vă place" a lui William Shakespeare: „The heathen philosopher, when he had a mind to eat a grape, would open his lips when he put it into his mouth, meaning thereby that
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
he had a mind to eat a grape, would open his lips when he put it into his mouth, meaning thereby that grapes were made to eat and lips to open”. Versiunea finală a povestirii lui Poe a avut un epigraf în versuri mai lung din volumul "Les Premiers Traits de l'erudition universelle" ("Cele mai importante caracteristici ale înțelepciunii universale") al baronului Jakob Friedrich von Bielfeld (1717-1770). Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
literar american Victor Erlich, romanul "Orașe și ani" are un parfum occidental datorat nu doar decorului apusean în care se petrece o mare parte a acțiunii, ci mai ales inspirației din ficțiunea romantică occidentală. Textul romanului este precedat de două epigrafe provenite din romanele "Poveste despre două orașe" (1859) de Charles Dickens („Porțile viitorului ne erau larg deschise. Porțile viitorului ne erau închise.”) și "Mizerabilii" (1862) de Victor Hugo („Cât privește băuturile, preferă apa.”), arătând predilecția autorului pentru contrast. Acțiunea ambelor
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
două orașe" (1859) de Charles Dickens („Porțile viitorului ne erau larg deschise. Porțile viitorului ne erau închise.”) și "Mizerabilii" (1862) de Victor Hugo („Cât privește băuturile, preferă apa.”), arătând predilecția autorului pentru contrast. Acțiunea ambelor romane de unde au fost extrase epigrafele se petrece în preajma unor revoluții: Revoluția Franceză în "Poveste despre două orașe" și Rebeliunea din iunie 1832 în "Mizerabilii" și pune la încercare sufletele bărbaților, făcându-i să se confrunte cu dileme morale. Erlich identifică însă asemănări mai mari cu
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
sa scrisoare într-o sticlă pe care a aruncat-o în ocean. Titlul povestirii este format din cuvintele grecești "μέλλοντα" ("viitor") și "ταύτα" ("aceste lucruri") și înseamnă, în traducere literară, „aceste lucruri în perspectivă”. Expresia "Μέλλοντα Ταύτα" apăruse anterior ca epigraf al povestirii "The Colloquy of Monos and Una" (1841) a aceluiași autor și provine din tragedia "Antigona" (442 î.e.n.) a lui Sofocle, fiind un răspuns al corifeului la afirmația regelui Creon că ultima zi a vieții sale va fi cea
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
Bisericii Ortodoxe, numai romano-catolicii putând dobândi cetățenie ragusană. La sediul Sfatului exista o inscripție care spunea: "Obliti privatorum publica curate" (Mânuiește treburile publice ca și cum nu ai avea treburile tale); în secolul al XIX-lea, nuanțe ale ideii exprimate de acest epigraf politic li s-au părut, probabil, periculoase guvernatorilor austrieci, încât ei au cerut înlăturarea inscripției. Noul guvern a fost, probabil, iritat de aerul său de republicanism, un memento al statalității care trebuia extirpat în cursul procesului de integrare a Ragusei
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]