252 matches
-
niciodată apel la rațiune, iar opera lui, dacă nu a ajuns Încă la sterilitate literară, reflectă, o dată cu nuanțele morbide ale senzațiilor sale, lipsa lui totală de gândire. Domnul de Montesquiou este un cunoscător temeinic al literaturii clasice, lucru pe care epigrafele sale, alese cu o artă desăvârșită, Îl dovedesc Îndeajuns. Dar, mai mult decât toate acestea, și iată ce le reproșam la Început celor mai fervenți admiratori ai săi că nu știu să vadă, fapt ce Îi face să rămână departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
apoi așa-zisele (și perfect abstractele) mele vederi „democratice“. Mi-a recitat câteva mostre din fluentul lui album de poezii, remarcând cu mândrie că a fost felicitat de Dilanov-Tomski, un poet la modă pe atunci (care avea o slăbiciune pentru epigrafe italiene și titluri fragmentare precum „Cântece ale iubirii pierdute“, „Urne nocturne“ și așa mai departe, pentru șocanta rimă „lungă“ vnemliu múze ia („ascultați glasul muzei“) și liubvi kontúzia („contuzia dragostei“), cărora eu le-am opus cea mai bună (și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-l am și eu". Influența majoră a lui D.H. Lawrence și a lui Hart Crane, autorii ce și-au lăsat amprenta asupra întregii existențe a lui Tennessee Williams, se observă nu doar în detalii imediat vizibile - Un tramvai... are ca epigraf un fragment din Turnul prăbușit, al lui Crane -, ci și la nivelul recurențelor obsesive din structura personajelor - virilitatea ca forță vitală, zonele obscure ale interiorității, patologia relațiilor, competiția permanentă dintre principiul realității și principiul plăcerii - toate sunt trimiteri directe la
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
moralizator și de retorica justificativă. Herodot voia, prin Istorii, ca faptele oamenilor să nu cadă în uitare. La noi, primii analiști n-au făcut decât să însemne "cursul anilor", preocupați de genealogie și evenimente dinastice, prelungind oarecum gestul comemorativ al epigrafelor de pe morminte și al pomelnicelor. Analele de la Putna nu se ridicau mult peste această condiție. Scriindu-și cronica pe timpul lui Petru Rareș, Macarie voia să nu lase faptele în "mormântul uitării", iar ceva mai târziu, sub Lăpușneanu, Azarie continua să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
numai înfruntare a valorilor, competiție, dar și un acord tacit, o solidaritate ce unește secolele și impune prin stăruința idealurilor asumate. Noul venit ridică sacra torță din mâna celui căzut, continuând aventura cunoașterii prin "deșertul timpurilor", cum se spune în epigraful statuii ridicate de sculptorița din Hungtington, ea însăși solidară astfel cu aventura umanității întregi. Odată pătruns în incintă, spațiile destinate pentru lucrări ți se prezintă cu rânduială, oarecum simetric, un personal specializat te îndrumă la nevoie. Cine n-a asistat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Grenoble, Grenoble, 1992 CALVINO, Italo, La cité-roman chez Balzac // La Machine Littérature, Seuil, Paris, 1984 CĂLINESCU, Matei, Five faces of Modernity, Duke University Press, 1987 CEMORTAN, Leonid, Prietenul nostru teatrul, Literatura artistică, Chișinău, 1983 CEMORTAN, Leonid, Teatrul național din Chișinău, Epigraf, Chișinău, 2000 CHAPONNIERE, Corrine, Le mystère féminin, Olivier Orban, Paris, 1989 CHARLE, Christophe, Paris fin de siècle. Culture et politique, Univers, Paris, 1998 CHARTIER, Pierre, Introduction aux grandes théories du român, Dunod, Paris, 1998 CHEVALIER, Louis, Leș Parisiens, Hachette, Paris
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
au XIXe siècle, Purdue University Press, West Lafayette, 1992 RONCAYLO, Marcel, Ville (urbanisme et architecture) Mythe et représentation de la ville à partir du XVIII siècle, în Encyclopaedia universalis, France Ș.A., Paris, 1992, p.660-665 ROȘCA, Angelina, Teatralitate: Pre- si post-Vahtanghov, Epigraf, Chișinău, 2003 ROUGEMONT, Denis, Iubirea și Occidentul, Univers, București, 2000 ROVENTA-FRUMUȘANI, Daniela, Semiotica, societate, cultura, Institutul European, Iași, 1999 ROY-REVERZY, Eléonore, La mort d'Éros. La mésalliance dans le român du second XIXe siècle, Sedes, Paris, 1997 ROY-REVERZY, Eléonore, Le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
rând, orice lucru, orice obiect, orice limbaj particular al gândirii producătoare, anulând diferența dintre știință, eseu, oratorie, poezie, proză, creație religioasă, reportaje, film, text ezoteric, creație plastică. Din această perspectivă se discută și se descriu „casetele modelatoare” ale psalmilor, odelor, epigrafelor, ale textelor goliardice, ale povestirilor versificate sau ale imnurilor vechi. Canoanele contemporane de poeticitate nu mai permit omologarea lor ca atare, dar demonstrația lui N. îngăduie accesul la orizontul lor originar de receptare și mai ales identifică funcțiile pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
ce o condamnă la obscuritate; ii) citarea pe larg stă mărturie vie a încărcăturii naționaliste a mesajului istoriografic transmis de Aaron în zugrăvirea lui Mihai Viteazul. Secțiunea pe care o reproducem în cele ce urmează poate fi luată ca reprezentând "epigraful istoriografic" al lui Mihai Viteazul gravat de Aaron cu litere grave în conștiința istorică românească. Astfel se sfârși printr-o ucidere hoțească, în vârstă de 43 de ani, viteazul Mihaiu a căruia moarte a umplut cu o înfiorare plină de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
București. Smith, A.D. (1986). The Ethnic Origins of the Nations. Oxford: Blackwell Publishing. Smith, A.D. (1991). National Identity. Londra și New York: Penguin Books. Smith, A.D. (2002). Naționalism și modernism. Un studiu critic al teoriilor recente cu privire la națiune și naționalism. Chișinău: Epigraf. Sommer, D. (1989). Foundational Fictions: When History Was Romance in Latin America. Salmagundi, 82/83, 111-141. Southgate, B. (2001). History: What & Why? Ancient, Modern, and Postmodern Perspectives. Ediția a doua. Londra și New York: Routledge. Soysal, Y.N. și Strang, D.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
timpului. De asemenea, aceste scrieri nu sunt o colecție separată, diferită de canonul lucrărilor religioase, ci prezintă doar un alt punct de vedere asupra unor timpuri învăluite în mister. Cu toate că de-a lungul timpului au fost numite fie „apocrife“, „pseudo epigrafe“, „literatură extra canonică“ sau „literatură inter-testamentară“ și chiar dacă Biserica nu le-a acceptat în întregime, toate aceste scrieri ne oferă informații prețioase asupra perioadei între încheierea povestirilor Vechiului Testament și apariția Noului Testament. După această sumară prezentare a evoluției studiului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
acest Jupiter, devenit adult, Îl va detrona și-l va exila În Latium. În singurătatea lui, Saturn va deveni Înțelept și plin de răbdare și va instaura „epoca de aur”, În care domneau pacea și dreptatea. Această legendă așază În epigraf principala dialectică saturniană: aviditate și renunțare. Saturnianul „neevoluat” este otrăvit de senzația de lipsă, de absență și caută permanent să umple acest gol, a cărui cheie crede că o dețin alții. Până Într-o zi, când Înțelege că doar el
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
tranzitului. (n. tr.) Din latină, citat din versurile poetului Horațiu. În traducere: „Trăiește clipa!” (n. tr.) Departament al administrației sanitare și sociale În Franța (n. tr.) * Neptun, stăpânul casei a VII-a, se află În transit În opoziție cu Venus Epigraf = citat amplasat la Începutul unei cărți, unui capitol, sau gravat pe frontonul unei clădiri sau al unui monument (n. tr.) Cântăreț, actor și regizor belgian (1929-1978), celebru În anii ’50-’60. A jucat În Riscurile meseriei, Vestul Sălbatic etc. A
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
soare/ să mă las încet năpădită// de furnici și țărînă/ prin rădăcini iubită/ tot mai mult iubită/ de florile de cicoare" (Dorința). La despărțirea de Irina Mavrodin, poeta, eseista, traducătoarea, omul de mari și multiple calități, vom cita din propriul Epigraf (volumul Vocile, 1998, Cartea românească): "Există o soluție/ să mă las pradă morții/ cu bucuria cu care m-am lăsat/ pradă vieții// Doamne/ ajut-o pe roaba Ta/ Irina Alexandrina". ["Convorbiri literare", iunie 2012] Eminescu și România de Est În
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
reflexie În literatura confesivă, un pact al adâncimilor care comunică prin semne. Meditația presupune răgazul, repausul, un fel de „moarte În timpul vieții”4, după o expresie memorabilă a lui Vladimir Jankélévitch. Se știe că portretele Sfântului Ieronim purtau adeseori În epigraf inscripția Cogita mori!, iar celebrul tablou al lui Domenico Fetti, La Meditazione, este reprezentarea alegorică a Înțelepciunii meditând, Într-o postură de metafizică reculegere, asupra unui craniu 5. Urmând sugestiile lui Jankélévitch, se constată că, În realitate, legătura dintre Înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de jurnale 12 se confruntă cu marea obstrucție a timpului. Ca și viața, jurnalul e o promisiune neonorată. O structură deschisă, cu un Început clar, Însă fără sfârșit previzibil. Un gen funerar, ale cărui ultime cuvinte sunt primele fraze ale epigrafului. După el nu mai urmează - n-ar mai trebui să urmeze - decât moartea. El e, totodată, un testament fără destinatar, fără conținut, fără scop imediat. Deschis aparent spre exterior, el se Închide În sine, prizonier al voinței fanatice de mărturisire
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
va face decît să treacă de la modul calitativ la unul cantitativ. Însă chiar și așa, prezența mai multor informații despre efectele minciunii minime sau excesive ne-ar putea ajuta să limităm aria controverselor. Știința socială are însă scopuri modeste. Ca epigraf pentru această carte am folosit prima strofă din poezia lui Robert Browning, "Nobilul Roland a venit la turnul întunecat", cu referință la minciunile rău-voitoare. Titlul poemului este inspirat dintr-o remarcă enigmatică a lui Edgar, care "se preface nebun pentru
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se pare că nu înțelege totdeauna, sau înțelege doar pe jumătate. Cu atât mai mult cu cât acest mesaj etic este împins până la ultimele consecințe: non-violență în planul acțiunii practice și iertare totală în spiritul iubirii creștine (cartea are ca epigraf celebra confesiune despre iubire a Sf. Pavel I, Corinteni, 13, 1-3). Iertăm chiar și pe Ceaușescu? Este și el fratele nostru? Dialogul devine în această fază acut, chiar incandescent și oarecum ambiguu. Doina Cornea are tăria morală să nu urască
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1994), „The European Community and Policy Networks. Policy Networks and Governance in the EU: The Case of Research and Development Policy”, www.psa.ac.uk/cps/1994/pson.pdf. Pollitt, Christopher; Bouckaert, Geert (2004), Reforma managementului public. Analiză comparată, Editura Epigraf, Chișinău. Puchala, Donald (1999), „Institutionalism, Interguvernmentalism and European Integration: A Review Article”, Journal of Common Market Studies, vol. XXXVII (II), pp. 317-331. Richardson, Jeremy (1996), „Policy-making in the EU. Interests, ideas and garbage cans of primeval soup”, În Jeremy Richardson
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Peters, Guy B. (1996), „Policy capacity of government”, Canadian Center for Management Development, 18. Peters, Guy B. (1998), „Managing horizontal government. The politics of coordination”, Canadian Center for Management Development, 21. Pollitt, Christopher; Bouckaert, Gert (2000), Reforma adminsitrației publice, Editura Epigraf, Chișinău. Radaelli, Claudio M. (2004), „How context matters: regulation quality in the European Union”, lucrare prezentată la Conferința PSA, Lincoln, 5-8 aprilie 2004. Rice, Eric M. (1992), „Public administration in post socialist eastern Europe”, Public Administration Review, vol. LII, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
și alungită, cu băncuțe de depozitare pe toate laturile excluzând intrarea. În acest loc, ce nu permitea șederea îndelungată a persoanelor, au fost găsite diferite vase de argilă mari (pithoi) decorate cu figuri antropomorfe, zeul apotropaic egiptean Bes, inscripționate cu epigrafe care menționează diferite divinități (unele dintre ele au fost citate la Cap. 3). Analiza datelor arheologice, epigrafice și iconografice a făcut posibilă interpretarea polifuncțională a sitului: pe de o parte, oprirea pentru odihnă de-a lungul drumului comercial spre Eilat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a secolului al VIII-lea și secolul al VI-lea î.C. (Bloch-Smith, 1992, p. 257). Inscripțiile funebre săpate în stâncă descoperite uneori în aceste camere funerare dau acestor morminte o mare relevanță din punct de vedere religios. Între aceste epigrafe putem aminti aici inscripțiile iudaice, databile de la sfârșitul secolului al VIII-lea până la începutul secolului al VII-lea î.C., găsite pe pereții mormintelor de la Hirbet el-Qom (circa 14 km Est de Hebron), de la Hirbet Beit-Ley (aproape de Lachiș) și în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
zeu să Îi construiască un templu, depășește Împotrivirea dușmanilor printr-o miraculoasă intervenție divină și Înalță o capelă unde Serapis și zeitățile care Îl Însoțesc primesc omagiile unor credincioși din ce În ce mai numeroși, a căror devoțiune, atestată de o mare cantitate de epigrafe, va conduce la construirea altor două temple și, În sfârșit, la recunoașterea oficială a aceluiași cult din partea autorităților publice. Greci, răsăriteni din orice națiune, italici și romani ce alcătuiesc populația cosmopolită a Delosului În ultimele două veacuri ale elenismului vor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintâi nu sunt patrimoniul exclusiv al unor cercuri restrânse de „filozofi”, ci, dimpotrivă, sunt pătrunse larg În straturile sociale mari. Este vorba despre un oracol teologic a cărui vastă notorietate rezultă din cele trei surse care l-au transmis: un epigraf gravat pe zidurile cetății Enoanda, un scriitor creștin din secolul al IV-lea d.Hr., Lactanțiu (Divinae institutiones, I, 7), și așa/numita Teozofie de la Tübingen, compendiu al unei culegeri de oracole păgâne din secolul al V-lea d.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
P.F. (1873), Des associations religieuses chez les Grecs. Thiases, éranes, orgéons, Paris. Fox, L.R. (1986), Pagans and Christians, Londra ștrad. it., Pagani e cristiani, Roma, Bari, 1991ț. Fraser, P.M. (1972), Ptolemaic Alexandria, vol. I-III, Oxford. Gallavotti, C. (1977), „Un’epigrafe teosofica ad Enoanda nel quadro della teurgia caldaica”, În Philologus, nr. 121, pp. 95-105. Grandjean, Y. (1975), Une nouvelle arétalogie d’Isis à Maronée, Leiden. Guidorizzi, G. (coord.) (1988), Il sogno in Grecia, Roma, Bari. Kornemann, E. (1901), „Zur Geschichte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]