287 matches
-
precum: Ion Barnea, Ioan Rămureanu 7, D. M. Pipidi, etc., s-au ocupat și ei de „problema misionarismului” Sfântului Niceta la Dunăre. Descoperirile arheologice făcute mai târziu nu contrazic, ci confirmă concluziile făcute de Vasile Pârvan în lucrarea sa: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, cu privire la misionarismul Sfântului Niceta. Unele studii și cercetări ligvistice cu privire la fondul principal de cuvinte al limbii română, scot în evidență că o seamă de termeni creștini latini au pătruns în patrimoniul limbii noastre în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a teritoriului care depinde de cetatea Histria, aproape de linia care o desparte de aceea a Ulmetum-ului, undeva pe valea Casimcei, aproape de satul actual Șeremet, adică la aproximativ 40 de kilometri nord-nord-vest de orașul modern Constanța”. Tot Marrou precizează: ,,Un document epigrafic ne învață să fixăm patria lui Cassian, tocmai în inima acestei țări curioase. Acest nume <<Cassianus>>, derivat de obicei din familia strălucitei case a Casiilor, este foarte răspândit în nomenclatura latină și adeseori este întâlnit în inscripțiile provinciilor balcanice cu privire la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
limba latină, scriitorii din Scythia Minor au contribuit la lucrarea ecumenică (Dionisie Exiguul). Cunoașterea și utilizarea scrisului în limba latină, chiar și de către oamenii simplii, dovedește că instrucția și educația în școli de diferite grade avea un caracter sistematic. Textele epigrafice găsite pe teritoriul de astăzi al României (peste 3500) sunt redactate ,,într-o limbă latină surprinzător de corectă”. Dacii, care învățau latina cuceritorilor, adaptau cuvintele la deprinderile lor fonetice. Influența substratului geto-dacic asupra latinei de la Carpați, Tisa, Nistru, Dunăre și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
16/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 5 aprilie 2003, este alcătuit din: ... a) bunuri cu valoare excepțională, istorica, arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnica, literară, cinematografica, numismatica, filatelica, heraldica, bibliofila, cartografica și epigrafica; ... b) bunuri culturale care fac parte din colecțiile publice care figurează în inventarele muzeelor, arhivelor și fondurilor bibliotecilor; ... c) bunuri culturale care fac parte din inventarele cultelor religioase și ale instituțiilor ecleziastice. ... (3) Sunt considerate active fixe acele bunuri din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153512_a_154841]
-
biblice o au cu religia „trăită” în epoca preexilică. La toate acestea se adaugă și dificultatea extremă de a data fragmentele biblice ceea ce obstaculează serios elaborarea sistematică istorico-religioasă a Bibliei. Prin urmare, în această carte vom examina frecvent și izvoarele epigrafice și arheologice, astfel încât să extindem și să aprofundăm mărturia biblică. La lumina recentelor studii istorice și religioase, care tind din ce în ce mai mult să cerceteze regatele lui Israel și Iuda ca deplin integrate în universul religios reprezentat de regatele contemporane siro-palestiniene (Fenicia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
izvoarelor. Alegerea metodologică constă, deci, în privilegierea izvoarelor așa-numite „primare”, adică a mărturiilor care sunt contemporane fenomenelor descrise sau care - chiar dacă nu sunt contemporane - sunt o atestare directă a lor. Descoperirile arheologice de monumente sau figurine, ca și documentele epigrafice ce datează din timpul regatelor lui Israel și Iuda, aparțin cu siguranță acestei categorii. Izvoarele așa-numite „secundare” sunt acelea care dau mărturie doar în mod indirect despre fenomenele religioase, fie pentru că sunt cronologic îndepărtate de evenimentele înseși, fie pentru că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
schimbări notabile, prin formarea multor așezări de mici dimensiuni, lipsite de suprastructurile politice urbane utilizate de precedentele orașe-stat și caracterizate de o ceramică săracă. Venirea și așezarea poporului Israel în Palestina este datată, în general, în această perioadă, puțin documentată epigrafic, de transformare din timpul secolului al XII-lea î.C. Conform narațiunii biblice, aceasta ar fi perioada „cuceririi” țării Canaa-nului de către cele douăsprezece triburi; dar, deja de câteva decenii, sesizând netemeinicia informațiilor biblice cu privire la „cucerirea” unor cetăți, s-au înaintat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Iuda, numit și Azaria (777-736 î.C.) În acest timp sunt datate reconstruirea unor cetăți și caravanseraiuri în Negheb (Arad, Cadeș-Barnea) de-a lungul drumului spre Marea Roșie. Unul dintre aceste situri, Kuntillet ’Ajrud, va dobândi o importanță deosebită datorită documentelor epigrafice de mare valență religioasă, în care sunt citate unele binecuvântări adresate unor divinități (cf. Cap. 3, pp. 39-40). Această perioadă de prosperitate și autonomie pentru Israel și Iuda este marcată de polemica religioasă a profeților Amos și, în parte, Osea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
două discuri solare înaripate (cf. Fig. 3, Avigad, Sass, 1997, n. 50:3). Dobândirea însușirilor solare de către zeul suprem, Yhwh, este firească în contextul existenței cultului solar în timpul epocii regale (cf. infra, pp. 43-45). Dacă ne îndreptăm atenția spre izvoarele epigrafice preexilice descoperite în săpăturile arheologice sau de proveniență certă, vom nota că în Regatul lui Israel, deși nu apare ca nume propriu, numele lui Yhwh este atestat ca element teoforic în onomastică (de exemplu, în ostracele din Samaria) mult mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să fie clasificată ca „străină” sau „idolatrică”, dobândind în felul acesta trăsături polemice și negative, mai ales în Cărțile Cronicilor în care termenul așera apare aproape întotdeauna denigrator la plural, s-a conturat într-o epocă mai târzie. Unele izvoare epigrafice iudaice din perioada regală confirmă cultul dat Așerei alături de zeul suprem Yhwh. Mă refer la Grafitti n. 3 provenite de la Hirbet el-Qom (HAE, vol. I, pp. 207-211) în care, la liniile 2-3, se citește: „Binecuvântat să fie Uriah înaintea lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
al VIII-lea î.C. (Ilie, Osea etc.) ar fi fost cei mai vechi apărători ai pretențiilor monoteiste și că această idee religioasă trebuie să fi fost minoritară în acea perioadă istorică a lui Israel. Aceste ultime studii, alături de descoperirile epigrafice care atestau existența în Israel și Iuda a divinităților precum Așera și Baal au dus la un anumit consens spre ideea că, în secolele precedente „reformei” lui Iosia (secolul al VII-lea î.C.), religia lui Israel și Iuda se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
expunere a studiilor cu privire la dezvoltarea monoteismului ebraic, cred că este important să amintesc care sunt datele arheologice pe care le avem la dispoziție cât privește această problemă, pentru a vedea dacă pot fi conciliate cu informațiile textuale biblice. Din datele epigrafice furnizate în diferite paragrafe ale acestui capitol, se poate deduce destul de clar existența altor divinități în afară de Yhwh în timpul perioadei monarhice a lui Israel și Iuda. Această prezență este însă destul de limitată; atât numele divine găsite pe inscripții, cât și elementele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în timpul perioadei monarhice a lui Israel și Iuda. Această prezență este însă destul de limitată; atât numele divine găsite pe inscripții, cât și elementele teoforice ale numelor de persoane atestă o prezență masivă a zeului Yhwh în comparație cu celelalte divinități. În afară de datele epigrafice, mai multe mărturii iconografice documentează existența divinităților astrale, ce ar trebui probabil puse în relație cu influența asiriană în timpul cât aceasta a supus regatele lui Israel și Iuda. Așadar, putem fi destul de siguri că în timpul epocii regalității, probabil, tocmai datorită
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
șederea îndelungată a persoanelor, au fost găsite diferite vase de argilă mari (pithoi) decorate cu figuri antropomorfe, zeul apotropaic egiptean Bes, inscripționate cu epigrafe care menționează diferite divinități (unele dintre ele au fost citate la Cap. 3). Analiza datelor arheologice, epigrafice și iconografice a făcut posibilă interpretarea polifuncțională a sitului: pe de o parte, oprirea pentru odihnă de-a lungul drumului comercial spre Eilat, pe de alta, cea de control a teritoriului și a comerțului, având puternice conotații ideologice și religioase
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de interpretări multiple, mi se pare că ne conduc spre concluzia că în timpul perioadei monarhice fenomenul profetic era prevalent corelat cu organizarea palatului. O confirmare în această direcție provine și din cele două unice mențiuni ale termenului năbî’ în izvoarele epigrafice ebraice preexilice. Una se află pe un fragment de ostraca din Lachiș n. 16, despre care nu se pot spune multe; celălalt este faimosul ostracon din Lachiș n. 3 (cf. KAI 193; HAE, vol. I, pp. 412-9). Acesta din urmă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
binefăcător) fața sa spre tine și să-ți ofere harul său; Yhwh să îndrepte spre tine fața sa și să-ți ofere pacea”. Această binecuvântare conține diferite semitisme pe care le găsim și în alte formule de binecuvântare biblice și epigrafice (cf. Cohen, 1993); aceste semitisme trebuie amintite cititorului pentru că altfel riscă să nu înțeleagă pe deplin sensul formulei. De exemplu, verbul „a păzi” (în ebr. šămar) este unit frecvent cu verbul „a binecuvânta” (cf. inscripția de la Kuntillet ‘Ajrud n. 9
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
prin imagini antitetice binecuvântărilor care au rolul de a induce frica: lipsa descendenței, a nu avea o înmormântare demnă la sfârșitul vieții, abandonarea prietenilor, sărăcia etc. (Iob 27,13-23). Acest fel religios de a înțelege blestemul este confirmat la nivel epigrafic în anatemele de pe inscripțiile funerare ebraice, feniciene și aramaice din mileniul I î.C. Între acestea amintim formula de blestem împotriva unui eventual jefuitor al mormântului care se găsește în inscripția n. I a lui Silwan, din Ierusalim, databilă în jurul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sunteți fiii Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă faceți incizii și să nu vă radeți între ochi din cauza unui mort”, prin interzicerea acestor rituri de doliu, nu face altceva decât să confirme indirect practica lor, amplu dovedită de diferite izvoare epigrafice din Orientului Apropiat antic. Durata riturilor de doliu nu este stabilită cu precizie, deoarece unele texte par să indice doar ziua morții (2Sam 1,12), în timp ce altele vorbesc de șapte (Gen 50,10) sau de treizeci de zile (Dt 34
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de aproape, pastorul n-avea în ochii săi pătrunzători durități nordice, iar tristeța încruntată într-o ironie gravă îi dădea înfățișarea unui actor tragic. G. CĂLINESCU SCRIERI: M. Aurelius Varus Caesar și L. Aurelius Commodus, A.D. 138-161, București, 1909; Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, București, 1911; Idei și forme istorice, București, 1920; ed. îngr. și pref. Al. Zub, București, 2003; Memoriale, București, 1923; ed. îngr. și pref. Ion Vartic, Cluj, 1973; ed. îngr. și pref. Al. Zub, București, 2001; Getica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
-lea Î.Hr., mai exact Între anii 2 334-2 154 Î.Hr., și, mai târziu babilonieni și asirieni, așezați În sud, respectiv În nordul Mesopotamiei, mileniile II și I Î.Hr. Trebuie Însă remarcat că Încă În cazul primului registru epigrafic mesopotamian nu se găsesc suficiente explicații pentru singurele două etnii, cea sumeriană și cea akkadiană. De fapt, onomastica, toponimia și alte câteva elemente lingvistice se dovedesc a fi străine acestora și postulează existența uneia sau a mai multor etnii aloglote
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al religiei mesopotamiene" a) Binomul sumero-akkadian Trebuie să recunoaștem că În fața acestei realități etnico-culturale complexe, esențialmente adevărată, În mare parte intuită, care se află la baza celor mai importante creații ale civilizației calcolitice mesopotamiene, atenția noastră este absorbită, datorită atestării epigrafice, aproape exclusiv de „prezența” sumerienilor, pe de o parte, și Într-o măsură mai mică a akkadienilor, pe de altă parte. Această situație, care se dovedește reală Încă din momentul primei apariții a textelor propriu-zise (Uruk IV, Gedmet NaÌr etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etnii În panteonul sumero-akkadian, și invers. d) Reconstruirea religiei mesopotamiene și unitatea sa fundamentală După cum s-a văzut deja, putem studia religia mesopotamiană În mod amplu și articulat, Încă din cele mai vechi timpuri, rămânând pe terenul sigur al atestării epigrafice. Este totuși adevărat că cea mai mare parte a acestor documente - ca și a celor care vor urma - aparțin personalităților oficiale ale templului (deci a școlilor teologice) și a palatului, ceea ce poate compromite cunoștințele noastre legate de lumea obișnuită, populară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceasta a fost creat? 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divinetc "3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine" a) Antropomorfismul Mesopotamienii, la fel ca alte popoare, și-au creat despre zei o imagine preponderent antropomorfă, fapt ce rezultă din atestarea arheologică și epigrafică, cu un caracter preponderent mitologic. Zeii au trup, cap, membre, sentimente; mănâncă, beau, se Îmbracă, obosesc, dorm etc. Cultul divin este conceput În mod fundamental ca un serviciu pe care omul Îl aduce divinității pentru a-i satisface toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fundamentale a religiei mesopotamiene (cf. subcapitolul 2.3d). Panteonul mesopotamian a preluat și câteva nume ale unor divinități străine, de la amoriți, casiți, elamiți, și hurriți. 2. Numele zeilortc "2. Numele zeilor" Panteonul mesopotamian privit În totalitate, după cum rezultă din atestarea epigrafică pe care o deținem, este compus din mii de nume divine. Lucrarea Pantheon babylonicum, elaborată de A. Deimel, publicată În 1914, conține circa 3 000 de nume divine. „Mareaxe "Marea" listă” de divinități, inventariate În K 4349, din păcate imperfect
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Șaptexe "Cei Șapte" Înțelepți apkall (cf. subcapitolul 4.5c), precum și unele ființe mixte („Mischwesen”): omul-scorpion, omul-pește („Oannesxe "Oannes"”), capra-pește, mușhușșu, menționat mai sus ca simbol al lui Mardukxe "Marduk", taurul-om etc. d) Eroii Despre eroii mesopotamieni vorbesc atât izvoarele epigrafice, cât și reprezentările (mai ales sigiliile, unde există multe reprezentări de eroi nuzi sau Îmbrăcați cu veșminte caracteristice)1. Este greu să conciliem În mod satisfăcător definițiile pentru „erou” așa reies din izvoarele clasice greco-latine cu cele care pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]