273 matches
-
sic! n.m.) La rândul ei, această activitate literară nu poate fi evaluată în funcție de criteriile noastre actuale; ea se subsumează unor scopuri imediate și depinde de mentalitatea epocii"21. Prin urmare, nu este plauzibil să-i atribuim lui Cantemir practici străine epistemei care îl găzduiește. Intenția sa nu a fost aceea de a scrie un text literar, cât mai frumos ornamentat, pentru a-și impresiona o mână de contemporani sau pentru a profita de valoarea "terapeutică" a creației. Ceea ce nu neagă cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
apropie mai mult de această a treia cale în metafizica timpului său"15. Doar că această a treia cale, care amesteca teologia, fizica, chimia, medicina cu științele oculte, nu dădea tonul în epocă, era chiar marginală, vetustă, ținea de o epistemă deja erodată. Or, Cantemir altoiește principiile teosofiei, pe care le împrumută selectiv din scrierile lui van Helmont, pe o tradiție a speculației teologice, riguros ortodoxă, de spiritul căreia nu se îndepărtează decisiv. Cantemir alege, în spiritul epocii, să imprime lucrării
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
către modelul primelor secole de teologie bizantină, când filosofia era diabolizată. El neagă mijloacele clasice ale discursului speculativ, după cum ignoră și direcțiile raționaliste pe care domeniul le cunoștea în Occident. Ca filosof, Cantemir nu pare a face parte din aceeași epistemă cu John Locke, Descartes, Bacon sau Leibniz. El se situează între epoci, preluând și deformând principii din teosofia lu van Helmont, mai puțin aspectele legate de experimentul științific. Principele subordonează fragmentarismul cunoașterii omenești (obținut prin metodele clasice pe care le
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a unui sistem simbolic și iconografic creștin (încă funcțional, ba chiar normativ în spațiul românesc), la care autorul purcede neașteptat de dezinhibat în Istoria ieroglifică, va deveni grăitor. Ceva se petrece: o schimbare de concepție, o înscriere într-o altă epistemă. Sigur, nu cred în delimitări lipsite de nuanțe, în rupturi ireconciliabile, mai ales când e vorba de una și aceeași operă. Între Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, micul compendiu de logică și Istoria ieroglifică, Dimitrie Cantemir nu a avut nici o... revelație
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tentați să-l utilizeze în afara domeniului creștin, prin divinație sau magie. Pe tot parcursul Evului Mediu timpuriu, Biserica exercită un veritabil monopol asupra "lecturii" mesajului animalului. Animalul se găsește sub o tutelă mărginită"48. "Lectura" aceasta, esențială în închegarea unei episteme specifice Evului Mediu, nu este, prin urmare, una liber consimțită; ea este ghidată, orientată către o finalitate precisă: respectarea dogmei creștine. Animalul joacă, din această perspectivă, un rol de primă importanță. Cu o precizare de la sine înțeleasă: animalul transformat în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la un loc întregul strat gros al semnelor ce au putut fi depozitate în ele sau pe ele; înseamnă de asemenea a regăsi toate constelațiile de forme în care acestea primesc valoare de blazon"49. A cunoaște însemna, conform acestei episteme, a compila, a sintetiza și a interpreta, nu a descrie obiectiv rezultatul unei experiențe directe 50. Altfel spus, a organiza sub formă de discurs un rezervor de informații catalogate nu în urma unei confruntări cu realitatea, ci conform unei logici simbolice
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
diferite, în epoci diferite. Prin urmare, a crede că simbolul este un mijloc universal de reprezentare a lumii este un semn de naivitate, de nu chiar de crasă neînțelegere a mecanismului său. El răspunde întotdeauna unui cod, unor mentalități, unei episteme, care îi imprimă un anumit sens, valabil exclusiv în acel climat cultural, istoric, politic, ideologic, religios care îl generează. De aceea, chiar dacă funcțiile simbolului animalier rămân valabile în Evul Mediu, simbolurile în sine se schimbă, fiind înlocuite unele cu altele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cel mai răspândit, ci și cel mai autoritar. De fapt, cel mai respectat, cel mai seducător dintre toate, implicând, după cum vom vedea, posibilități alegorice multiple. Fascinația pe care acest simbol a exercitat-o nu a încetat nici după ce o nouă epistemă, specifică științei moderne, a indus convingerea în caracterul "fabulos" al nobilei făpturi. Izolat în mit, în imaginar, unicornul a continuat să atragă atenția, să fie tratat ca un simbol cu un statut aparte. Asta după ce mitul, imaginarul au încetat să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care trădează viziunea medievală ce a stat la originea reprezentării. Pentru el, unicornul este un amestec de "elemente absolut reale, dintele unui cetaceu, necunoscut, fără îndoială, și un animal de încălecat, ambele incontestabile"30. Or, dacă ținem să rămânem fideli epistemei corecte care a generat întreaga poveste, dintele de narval trebuie să iasă din discuție. El intră în scenă abia la finele secolului al XVI-lea și atunci câștigă teren cu destulă greutate. Cu riscul de a părea arogant, nu-mi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pornire erotică. De ce nu a "prins" legenda unicornului ispitit cu ajutorul fecioarei și în spațiul românesc? Probabil că ea depinde prea mult de o altă mentalitate, aceea cavalerească, străină de modul de a percepe lumea din Răsăritul european. Altă sensibilitate, altă epistemă alte reprezentări. Să ne întoarcem însă la șablonul scenei cu doamna și licornul. Dintre autorii occidentali, cel mai plastic este, conform preferințelor mele, Philippe de Thaon, care merită citat în original: "La met une pulcele/ Hors del sein sa mamele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care a cunoscut, de-a lungul timpului, un inevitabil proces de laicizare. De la figură a lui Hristos (spiritalis unicornis), inorogul a devenit un simbol falic. Este și el, ca atâtea altele, un simptom al desacralizării lumii, al îndepărtării raționaliste de epistema cunoașterii religioase. Dar un lucru rămâne constant în ambele paradigme, cea medievală și cea renascentistă și modernă: atracția unicornului către o fecioară conduce la capturarea sau uciderea acestuia. Dar Cantemir? Cum se raportează el la această imensă tradiție, care, dacă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
opinione dell'Alicorno 64. Chirurgul lui Henry al II-lea supune diferite exemplare de corn unor experimente științifice: este pentru prima dată când cineva îndrăznește să procedeze astfel ceea ce marchează faptul că ne aflăm deja bine înșurubați într-o altă epistemă, diferită de cea medievală. Omul simte nevoia să cerceteze, să verifice informația pe care o culege din zeci și sute de surse, să se încreadă doar în ceea ce rațiunea sa îi confirmă. Vremea lui Marco Polo, cel care vede rinoceri
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
consultat și în vol. Bogdan Crețu (coord.), Dimitrie Cantemir. Perspective interdisciplinare, Editura Institutul European, Iași, 2012, p. 15. 7 Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile. O arheologie a științelor umane, pp. 40-41. Filosoful consideră că ar exista "două mari discontinuități în epistema culturii occidentale": "aceea care inaugurează vârsta clasică (spre jumătatea secolului al XVII-lea) și aceea care, la începutul secolului al XIX-lea, marchează pragul modernității noastre". Diferența majoră ar consta în faptul că, abia începând cu secolul al XIX-lea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
consultat și în vol. Bogdan Crețu (coord.), Dimitrie Cantemir. Perspective interdisciplinare, Editura Institutul European, Iași, 2012, p. 15. 35 Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile. O arheologie a științelor umane, p. 40-41. Filosoful consideră că ar exista "două mari discontinuități în epistema culturii occidentale": "aceea care inaugurează vârsta clasică (spre jumătatea secolului al XVII-lea) și aceea care, la începutul secolului al XIX-lea, marchează pragul modernității noastre". Diferența majoră ar consta în faptul că, abia începând cu secolul al XIX-lea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
4, RO-3400, Cluj-Napoca Tel./fax: 064/42-96-75 Redactor: Felicia SCHLEZAK și Vasi CIUBOTARIU Tehnoredactor: Flavia Măria ȚIMPEA Comanda nr. 4234 AUREL CODOBAN SEMN ȘI INTERPRETARE O introducere postmodernă în semiologie și hermeneutică EDITURA DACIA Cluj-Napoca, 2001 Introducere >3' 1. Noua epistemă: tematizarea comunicării Prezentarea marilor tematizări și soluții ale filosofiei occidentale nu este în această introducere atât istorică, cât epistemică. Ea nu are ca scop decât să ne aducă pe calea cea mai scurtă la starea de azi a filosofiei. De
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
faptul că aceste opoziții nu erau cu adevărat antinomice, de vreme ce tocmai comportamentele, în aparență cele mai afective, operațiile cele mai puțin raționale, manifestările declarate prelogice sunt de fapt cele mai semnificative." (Tropice triste, Ed. Științifică, București, 1968, p. 60) în epistema epocii noastre, care a dus foarte departe operaționalitatea, mutând logica în matematică, în așa fel încît știința a devenit mai degrabă demers decât discurs, mai degrabă ceva de făcut decât ceva de rostit, semnificativul oferă o posibilitate maximă de înțelegere
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
decide înainte de cunoașterea operațională, decât pe temeiul semnificării și a analogiilor pe care aceasta le susține? Desigur, în temeiul ordinii prime date de articularea semnelor limbii. Despre această ordine primă vorbește Levi-Strauss ca despre "gîndirea sălbatică", iar Foucault ca despre episteme prealabile Epocii Clasice, modernității. Este o ordine care poate fi percepută în taxonomiile, simbolismele și analogiile premoderne, în magia simpatetică și alchimie, și care supraviețuiește astăzi în astrologie, medicină naturistă, ezoterisme și ocultisme, în ceea ce pe scurt ar putea fi
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tradițional. Datele realului sunt simultan esențiale și aparențiale, totul este original și copie, profunzime și suprafață. Lumea devine nu o fabulă, o poveste, cum ne anunțase Nietzsche - vremea marilor narațiuni a trecut, replică acum postmodernismul - ci o suprafață semnificantă. în epistemele de până la Renaștere, lumea este text. înțelesul acestei metafore din vremurile în care omul împrumuta semnificațiilor carnea și sângele său este că semnele sunt și forțe. Acum Textul este Lumea și sensul metaforei este că lucrurile, forțele au numai o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
programul) Chiar dacă o istorie mitologizantă a oricărei discipline teoretice tinde să îi găsească origini absolute, trebuie să spunem clar că o semiologie așa cum este ea înțeleasă astăzi își are originea în tematizarea contemporană cu noi a comunicării. Succesiunea tematizărilor sau epistemelor gândirii occidentale - "ceea ce este", cunoașterea, comunicarea - distribuie într-un mod categoric disciplinele și problematizările. Pentru că problema semnului, ca și problema limbajului, n-a fost, fără îndoială, niciodată o problemă printre altele: care e locul, dacă inițial nu al semiologiei, măcar
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care a analizat ca sisteme semnificante sistemele de înrudire, miturile, ritualurile, bucătăria și, în general, culturile arhaice -, teoreticianul literar Roland Barthes -care a scris eseuri foarte interesante despre literatură, miturile societății moderne și modă -, filosoful Michel Foucault - care a cercetat "epistemele" ca mari forme ale ordinii cunoașterii -, neo-psihanalistul Jacques Lacan -pentru care inconștientul este structurat ca un limbaj - și epistemologul științelor socio-umane Louis Althusser- care a teoretizat procesul practicii teoretice. Alături de această majoră grupare a structuralismului a mai funcționat, ca o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semnificării. Sistemele care îl populează cu structurile lor sunt diferite atât de cele ale limbajului cât și de cele ale comportamentului, atât de comunicare cât și de cunoaștere; ele sunt sisteme de semne și structuri semiologice. 68 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii Dacă în decursul celei de-a doua tematizări, comunicarea sau semnificarea erau contrase până la indistincție în cunoaștere, o dată cu cea de-a treia tematizare survine operația inversă. Acum gândirea este interogată din perspectiva puterii organizatoare a limbajului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai profund decât ele. Or, acesta este chiar locul ordinii semnelor, căci numai aceasta este mai teoretică 69 decât ordinea empirică și totodată mai empirică decât ordinea teoretică. Corespunzător ordinii în fiecare cultură, în fiecare epocă culturală, există o anumită "epistemă". Epistema definește spațiul general al cunoașterii, dispunerea cunoașterilor științifice și a obiectelor acestora. Este cea care, repartizând lucrurile, le oferă cunoașterii. Ea pune în evidență condițiile de posibilitate ale cunoștințelor și teoriilor științifice, fundalul care a permis apariția anumitor obiecte
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
științe. Epistemele nu sunt nici forme de cunoaștere, nici tipuri de raționalitate, nici viziuni asupra lumii, ci sisteme de relații care se stabilesc între ceea ce este planul realității și planul cunoașterii științifice și între științe într-o epocă dată. Aceste episteme sunt, la urma urmei, niște arhetipuri conceptuale a căror formă pură o regăsim cel mai clar în teoriile asupra semnelor din epocile respective, în ceea ce este modelul teoretic al semnului. Foucault demonstrează că în funcție de acest model teoretic al semnului se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Schimbarea tipului de articulare a semnului, schimbarea modelului teoretic de semn, schimbă domeniile realului redistribuindu-le, și schimbă astfel domeniile cunoașterii, relațiile din interiorul domeniilor și dintre domenii, tot așa cum se întîmplă în interiorul paradigmei saussureene când apar semnificanți noi. în epistema Renașterii, teoria semnului implică trei elemente distincte: ceea ce este marcat, ceea ce este marcant și ceea ce permite a se vedea în unul marca celuilalt, asemănarea. Dar cum asemănarea este la fel de mult forma semnelor cât și conținutul lor, cele trei elemente distincte
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
poate urma decât firul asemănărilor dintre lucruri și, în consecință, nu poate descoperi nimic nou. Lumea este un imens text, lucrul este semn și invers, textul, cartea este o lume pentru că și cuvintele au consistența lucrurilor, sunt lucruri. Simbolul acestei episteme care a durat până la sfârșitul secolului al XVI-lea ar putea fi sfera euclidiană. în epistema clasică a secolului al XVII-lea, semnul încetează să mai fie un lucru printre lucruri. între semn (cuvînt) și lucru, între reprezentant și reprezentat
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]