902 matches
-
își recunosc totuși aderarea nu doar la câteva propoziții descriptive, ci la o întreagă viziune teologică despre lume. Această perspectivă trebuie precizată în relație cu toate formele de cunoaștere ale umanității. Oricât de ademenitor ar fi pariul modern al neutralității epistemice, nu poți îmbrățișa Crezul ortodox continuând, în același timp, să jertfești din lucrarea minții unui „dumnezeu necunoscut” (Fapte 17, 23). Lucrul a fost cunoscut unor apologeți precum Teodor M. Popescu (1893-1972) sau Ioan Gh. Savin (1885-1973). Pentru acești cărturari, era
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
parte din opoziția față de teorii bazate pe fluide subtile în secolul al XVIII-lea și față de teorii atomiste în secolul al XIX-lea - constată un filosof al științei - a fost datorată faptului că metodologia dominantă a epocii contesta buna întemeiere epistemică și stiințifică a teoriilor care lucrează cu «entități inobservabileă”24. Bine cunoscută și mult discutată este opoziția pe care a suscitat-o în cercuri științifice care aderau în mod ferm la filosofia mecanicistă a naturii acceptarea de către Newton a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acord, neutralitatea: prin a spune, a declara sau a indica. Oricât de rutiniere ar fi aceste verbe, ele pot ascunde nedorite nuanțe de comentariu (de exemplu, a pretinde). Pe lângă multiplicarea citării surselor, mai identifică un mijloc de credibilizare, de întărire epistemică (a crede că este adevărat) a știrii: utilizarea condiționalului: „Conform greviștilor, guvernul ar fi oferit...”. Legăturile sintactice. În știre, ele par extrem de reduse. În acest mod, se evită relațiile cauzale, explicațiile directe etc. În schimb, indicatorii temporali sunt frecvenți. Atunci când
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
devine mult mai motivat să învețe atunci când profesorul integrează în predare, secvențial, un program de computer. Din punct de vedere fundamental, noile tehnologii clatină poziția profesorului de emitent sau generator central al cunoașterii, translând și altora ceva din autoritatea lui epistemică. În plus, computerul nu rămâne doar un simplu artefact ce maximizează medierea. El nu întreține un raport neutral față de cunoașterea ce o transmite. Acesta produce o reașezare și o rescriere a tezaurului cunoașterii. Cunoașterea vehiculată de computer este recompusă, filtrată
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
informare și comunicare și realizează schimburi simbolic-valorice în anumite domenii de interes pe care le construiesc, menținând astfel de apartenențe. Acest tip de comunitate se definește prin cooperarea și schimbul permanent de informații. Avem de-a face cu o comunitate epistemică, ce structurează o noosferă, un scop și un referențial al întemeierii ei. La nivelul acestui tip de solidarizare socială, se află următoarele componente (vezi Charbit, Fernandez, 2002): o componentă identitară: pentru a adera la o astfel de comunitate trebuie să
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
fi judecată și investigată după un singur tip de logică evolutivă (cum ar fi demersul de la teorie la experimentarea practică). Trebuie luate în considerare dinamicile instituționale, instrumentale, politice și economice, iar denumirea de „domenii ale cunoașterii”, tributară ideii de teritorialitate epistemică, ar putea fi înlocuită cu cea de domenii ale practicii situate instituțional, instrumental, politic și economic. Noua perspectivă, caracterizată prin integrare și diversitate - interdisciplinară, în natura ei -, aduce un plus de sensibilitate la ceea ce, de regulă, este numit cerere socială
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de posibilitatea de a evalua calitatea acestei cunoașteri. Pe baza unei cercetări empirice realizate în institute de cercetare cu caracter interdisciplinar, Masilla și Gardner („Assessing Interdisciplinary Work at the Frontier. An empirical exploration of ‘symptoms of quality’”) propun un cadru epistemic pentru validarea cunoașterii la granițele disciplinelor. Reperele prin raportare conform cărora poate fi evaluată cunoașterea de tip interdisciplinar sunt: - modul în care rezultatele cercetării se raportează la acele elemente ale disciplinelor implicate pe care cercetătorii le consideră importante (consistența cu
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
adevărată amenințare a fost Îndelung ignorată, preferându-se proiectarea sa ca un pericol În scopul justificării anumitor atitudini. Studiul reacțiilor la prezența amenințărilor face parte și el din examinarea conceptului de securitate și este În special reprezentat de teoria comunităților epistemice a lui Emmanuel Adler (Adler, 1992). Dezvoltată ca răspuns al dezbaterilor despre dezarmare din timpul Războiului Rece, ideea apariției comunităților epistemice sugerează că existența unor corpuri de cunoștințe și interese comune care depășesc și se Întrepătrund mai departe de granițele
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
prezența amenințărilor face parte și el din examinarea conceptului de securitate și este În special reprezentat de teoria comunităților epistemice a lui Emmanuel Adler (Adler, 1992). Dezvoltată ca răspuns al dezbaterilor despre dezarmare din timpul Războiului Rece, ideea apariției comunităților epistemice sugerează că existența unor corpuri de cunoștințe și interese comune care depășesc și se Întrepătrund mai departe de granițele țărilor implicate Într-un conflict, pot ajuta la Înțelegerea lor reciprocă și, eventual, la dezamorsarea schemelor și discursurilor care Încurajează o
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
unor corpuri de cunoștințe și interese comune care depășesc și se Întrepătrund mai departe de granițele țărilor implicate Într-un conflict, pot ajuta la Înțelegerea lor reciprocă și, eventual, la dezamorsarea schemelor și discursurilor care Încurajează o atitudine ostilă. Comunitățile epistemice sunt considerate de același Emanuel Adler Împreună cu Peter Haas ca elemente propice dezvoltării comunităților de securitate, văzute ca o garanție Împotriva potențialelor conflicte (Adler și Haas, 1992; Haas, 1992) . Argumentul comunităților de securitate (considerate a fi agregate de norme, informații
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
private in”, Conflict, Security and Development, vol. VI, nr. 1, pp. 1-23. Ackermann, Alice (2003), „The idea and practice of conflict prevention”, Journal of Peace Research, vol. XL, nr. 3, pp. 339-347. Adler, Emanuel (1992), „The Emergence of Cooperation: National Epistemic Communities and the International Evolution of the Idea of Nuclear Arms Control”, International Organization, vol. XLVI, nr. 1, pp. 101-145. Adler, Emanuel; Peter M., Haas (1992), „Conclusion: epistemic communities, world order, and the creation of a reflective research program”, International
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
nr. 3, pp. 339-347. Adler, Emanuel (1992), „The Emergence of Cooperation: National Epistemic Communities and the International Evolution of the Idea of Nuclear Arms Control”, International Organization, vol. XLVI, nr. 1, pp. 101-145. Adler, Emanuel; Peter M., Haas (1992), „Conclusion: epistemic communities, world order, and the creation of a reflective research program”, International Organization, vol. XLVI, nr. 1, pp. 367-390. Adler, Emmanuel; Michael, Barnett (eds.) (1998), Security Communities, Cambridge University Press, Cambridge. Agor, Weston H.; Andres, Suarez (1972), „The Emerging Latin
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
The Study of Regional Integration: Reflections on the Joy and Anguish of Pretheorizing”, International Organization, vol. XXIV, nr. 4, pp. 607-646. Haas, Ernst (1975), The Obsolence of Regional Integration Theory, University of California Press, Berkeley. Haas, Peter M. (1992), „Introduction: Epistemic Communities and International Policy Coordination”, International Organization, vol. XLVI, nr. 1, pp. 1-35. Haerpfer, Christian W.; Christian, Wallace; Richard, Rose (1997), Public Perceptions of Threats to Security in Post-Communist Europe, University of Strathclyde, Glasgow. Haftendorn, Helga; Celeste, Wallander; Robert O.
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
pe Eminescu într-un mod vizibil situat, la fel ca și cel de-al doilea: din perspectiva unei estetici conservând emfatic memoria experienței moderniste. De aici decurge o altă diferență în raport cu eminescologia antecedentă: interesul pentru plasarea fizionomiei creatoare în orizonturi epistemice ample. Indiferent de obiectul lor imediat, interpretările din carte rămân constant la nivelul relației simptomatice dintre un intelectual (Eminescu) și timpul său. În perspectiva conceptualizantă a lui C., eminescianismul devine o categorie largă de sensibilitate, care anticipează o serie dintre
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
iunie 1964”, iar la bibliografie, și cărți hard, dar și treburi de tipul: „Albumul cutărică, BUG Mafia etc., 1998”. Ar fi o crâncenă ironie la adresa faptului că nici să tușim nu putem fără citate, dar și că noi recunoaștem legitimitatea epistemică a altor surse de cunoaștere decât cea canonică academic. O reabilitare a „trivialului”. Doar la origini Trivia însemna Arborele vieții și se află la originea simbolică a altor forme trinitare ale sacrului. Eh, dar asta era pe vremea când sacrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
este și o fantastică diversiune. De la studii feministe s-a ajuns la „suportabilul”, anestezicul „studii de gen”, unde au început să fie strecurate până la aglomerare gay and lesbian studies. Foarte importante. Dar cu totul altceva decât problema patriarhatului ca putere epistemică, politică, economică. Pe scurt, cestiunea care afectează peste 51% din populația lumii (femeile) s-a diluat într-o poveste care discută legitimitatea relațiilor homosexuale, adică a aproximativ 10% din populație. Ia stați cu mintea la sex! Așa cum le-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de viață optime și efigiile unor persoane cu caracter exemplar pot constitui mană cerească pentru semenii mai tineri (Educația la superlativ, Ora de dirigenție). Totodată în câmpul semantic al evocării verbul a învăța - conjugat la modul specific uman al credinței epistemic pozitive că ești om, devenind om - consună cu verbul a învieța, a fi cu viață exemplară, cu caracter, condiție pentru a învia fie și prin urmași, a fi mereu cu proaspăt plus și puls ca în copilărie. De ce face V.
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
la revoltele din Piață, care s-a adresat invitaților înșirați în fața publicului : „Se pare că Piața nu și-a atins scopul dacă acum, la prezentarea evenimentelor de acolo, noi stăm tot aici, în sală, și ne uităm la dumneavoastră, «reperele epistemice», tot acolo, pe scenă, în fața noastră !”. Aplauze în picioare din partea tinerilor din sală... Nu era doar o simplă problemă de amplasare a scaunelor, ci o „pildă”, o modalitate spațială de a exprima o poziție - și opoziție - generațională. La o scară
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
viitorul, care trebuie să (re)înceapă cu noi. Să mergem însă mai departe pe firul timpului. Cartea lui Lucian Boia despre elita intelectuală românească între 1930 și 1950 se deschide cu un capitol dedicat „ofensivei tinerilor”. George Călinescu - un „reper epistemic” deja „expirat” la cei treizeci de ani ai săi - trata această viitoare „generație de aur” drept genul „mucosus”, care „te întreabă de vîrstă și-ți dă un respect invers proporțional cu numărul de ani”. Concluzia sa era categorică : „trecem printr-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a eșuat în încercarea de a deveni o abordare larg acceptată în sociologie nu doar pentru faptul că scopurile și obiectivele acesteia au fost eronat înțelese și interpretate, dar mai ales datorită confuziilor și contradicțiilor interne" (Dennis, 2003). Analiza principiilor epistemice pe care se întemeiază etnometodologia ori a multiplelor controverse generate de această abordare depășesc obiectivele prezentei lucrării. Relevantă pentru dezvoltarea pragmaticii motivării este afirmarea plasării cercetătorului pe altă poziție decât cea consacrată de sociologia convențională. Caracteristicile cercetării etnometodologice în mediul
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
pot constitui un cadru de referință pentru reproiectarea cercetării motivației. Direcțiile actuale de cercetare, așa cum sunt prezentate de literatura de specialitate, nu anticipează o schimbare fundamentala pentru practica motivării. Posibilitatea deschiderii unei astfel de căi este dată de schimbarea fundamentelor epistemice care au condus timp de două secole cercetarea în acest domeniu. Aceasta înseamnă că pragmatica motivării nu poate fi realizată de cercetătorul sau profesionistul care vine în mediul organizațional cu o listă de soluții deduse din teoria științifică. În primul
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Limbii Române Contemporane, V. Breban, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1980). Docilitatea constă în acceptarea ordinului, uneori ordinul intră în conflict cu propriile preferințe și situații; supus, ascultător (Dicționarul Limbii Române Contemporane, V. Breban, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1980). Epistemic se referă la cercetarea asupra modului de lărgire a cunoștințelor, sprijinindu-se pe un sistem de referință constituit la un moment dat. Euristica (engl. euristics, fr. euristique) arta investigării, căutării și descoperirii, prin intermediul gîndirii, a căilor de soluționare și a
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
insertului semiotic ce a contribuit la formația sa. Mi se pare că tendința culturală semiologică a activat Întreaga literatură italiană din a doua jumătate a secolului XX, conferindu-i acea actualitate competitivă pe care alte literaturi, rămase În afara acestei coordonate epistemice, n-o au. În cadrul competitivității reale se Înscriu și eforturile de romancier ale lui Umberto Eco. Este el un romancier autentic sau nu? Întrebarea apare superfluuă, dacă se are În vedere uriașul succes internațional. Critica literară specializată refuză Însă romanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de presupoziții net antimecaniciste. În primul rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al unei ignoranțe pasagere (cum credea Laplace), ci ca permanență epistemică. Există ceva indecidabil în statutul ontic al electronilor, care, fiind supuși unei radiații electromagnetice, îi dădeau lui Einstein impresia deconcertantă a unui comportament inteligent, ghidat de un „liber arbitru” (în alegerea impulsului și traiectoriei proprii). Două teoreme fundamentale, care aparțin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
contradicție va fi remarcat cu vehemență de Paul Feyerabend 1, autorul unei viziuni epistemologice „anarhiste”. Feyerabend se ceartă mai ales cu metodologia iluministă anistorică, ce a produs o întreagă mitologie în legătură cu raționalitatea diafană a științelor. El susține că diversele mutații epistemice înregistrate în istoria modernă a științelor nu au avut criterii obiective de justificare. Adesea, paradigme științifice cu totul revoluționare s-au născut în niște împrejurări iraționale, fiind atașate unor decizii perfect arbitrare. Nu este greu de sesizat elementul comun al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]