1,135 matches
-
dar care, eventual, ar fi putut exista. Alternativele sunt legitime doar într-un context cognitiv: la o problemă pot exista mai multe soluții posibile. Ele nu au vreun sens într-o perspectivă „sociologică”: un proces social produce ceea ce a produs. Epistemologia problemelor cu soluții multiple este un cadru nou în care se constituie teoria modernă a deciziei. O problemă suficient de complexă are mai multe soluții posibile, satisfăcătoare în grade diferite. În contextul acestei epistemologii, în fața oricărei soluții, întrebarea decidentului nu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
proces social produce ceea ce a produs. Epistemologia problemelor cu soluții multiple este un cadru nou în care se constituie teoria modernă a deciziei. O problemă suficient de complexă are mai multe soluții posibile, satisfăcătoare în grade diferite. În contextul acestei epistemologii, în fața oricărei soluții, întrebarea decidentului nu este numai dacă ea e bună sau nu, ci și care sunt alternativele la soluția respectivă și care este cea mai bună. Elementele defensive sunt diminuate. Se instituie o deschidere cognitivă față de multitudinea soluțiilor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
respectivă și care este cea mai bună. Elementele defensive sunt diminuate. Se instituie o deschidere cognitivă față de multitudinea soluțiilor și, în consecință, o disponibilitate spre schimbare. Așa cum voi încerca să demonstrez în cartea de față, adoptarea uneia dintre cele două epistemologii ale teoriei acțiunii nu este, în raport cu teoria tranziției, ceva marginal, ci, dimpotrivă, stă la originea întregului dispozitiv explicativ, generând proceduri explicative diferite și deschizând vizibilități specifice. Mai mult, plasarea într-un model epistemologic sau altul are efecte nu numai cognitive
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
specifice. Adoptarea acestei strategii trebuie deci examinată atât din punctul de vedere al eficacității/eficienței sale, cât și din cel al motivațiilor actorilor sociali care au construi-o. Decizia P.I. și decizia C.P.tc "Decizia P.I. și decizia C.P." Aplicarea epistemologiei problemelor cu soluții multiple la analiza sociologică pune în evidență două tipuri de mecanisme de luare a deciziilor de importanță socială majoră. Decizia P.I., ilustrată în figura 4.3, este produsă printr-o interacțiune socială, cu mijloacele puterii și susținută
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
rezultat al interacțiunii actorilor. Există alternative posibile, dar ele nu sunt formulate și analizate, ci actorii construiesc, în limitele posibilului, strategia care corespunde intereselor lor. Alternativele tind să rămână neformulate. Figura 4.3. Schema explicației combinate structurală/interacționistă în perspectiva epistemologiei problemelor cu soluții multiple Decizia C.P., ilustrată în figura 4.4, este aleasă printr-o interacțiune socială dintr-un set de alternative evaluate obiectiv (cunoaștere) și pe baza unei valori comun acceptate (parteneriatul). În acest model de decizie, realitatea X
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
În principiu, existau mai multe posibilități. Totul a depins de actorii care au operat opțiunea strategică de acțiune. Actorii sociali reprezintă, în consecință, selectorii dintr-un set de opțiuni alternative. Figura 4.4. Schema explicației combinate structurală/interacționistă în perspectiva epistemologiei problemelor cu soluții multiple, cu intervenția ca selector a cunoașterii Schema din figura 4.4 introduce un factor distinct: cunoașterea, evaluarea alternativelor posibile (C). Procesul social descris în această schemă este diferit de cel din schema precedentă. El se desfășoară
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
al opțiunilor, care intră în interacțiune cu ceilalți factori situaționali și care poate să genereze o selectare mai bună. Metodologia analizei sociologice a acestui proces, așa cum este descris în modelul discutat aici, e diferită de cea din modelul bazat pe epistemologia problemelor cu soluție unică. Ea trebuie să combine analiza alternativelor cu analiza actorilor sociali, cu interesele și preferințele lor. Capacitatea metodologică a sociologiei de a întreprinde o asemenea analiză este limitată. Pentru analiza și evaluarea alternativelor posibile, ea trebuie să
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
strategice alternative. Dacă schimbarea s-a consumat, problema devine doar teoretică: a fost strategia adoptată cea mai bună posibilă? Nu cumva au existat alternative mai bune? Acumularea de anomalii deschide interesul pentru explorarea alternativelor. Se forțează totodată trecerea de la o epistemologie a problemelor cu soluție unică la o epistemologie a problemelor cu soluții multiple. Factori explicativi intrinseci versus extrinsecitc "Factori explicativi intrinseci versus extrinseci" Este vital ca explicația dificultăților apărute în procesul acțiunii să fie dată în raport cu însăși strategia de acțiune
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
devine doar teoretică: a fost strategia adoptată cea mai bună posibilă? Nu cumva au existat alternative mai bune? Acumularea de anomalii deschide interesul pentru explorarea alternativelor. Se forțează totodată trecerea de la o epistemologie a problemelor cu soluție unică la o epistemologie a problemelor cu soluții multiple. Factori explicativi intrinseci versus extrinsecitc "Factori explicativi intrinseci versus extrinseci" Este vital ca explicația dificultăților apărute în procesul acțiunii să fie dată în raport cu însăși strategia de acțiune. În această perspectivă, putem identifica două mari tipuri
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
oferă o schemă a principalelor articulații ale modelului explicativ al dificultăților tranziției. 1. Strategia tranziției, fiind produsul unui complex de procese sociale, este susținută ideologico-politic de actorii care au produs-o. 2. Considerarea strategiei adoptate ca fiind adecvată include tacit epistemologia problemelor cu soluție unică: dacă strategia este adecvată înseamnă că e singura adecvată. Explorarea alternativelor posibile ar fi de natură să zdruncine încrederea în strategia adoptată, din acest motiv, ele sunt respinse ca inadecvate. Alegerea modelului epistemologiei problemei cu soluție
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
adecvată include tacit epistemologia problemelor cu soluție unică: dacă strategia este adecvată înseamnă că e singura adecvată. Explorarea alternativelor posibile ar fi de natură să zdruncine încrederea în strategia adoptată, din acest motiv, ele sunt respinse ca inadecvate. Alegerea modelului epistemologiei problemei cu soluție unică prezintă o capacitate limitată de explicare a dificultăților produse în procesul tranziției, creând o anumită miopie în favorizarea doar a factorilor intrinseci inevitabili (2'') și a celor extrinseci (2'''). 3. Aplicarea strategiei produce schimbările proiectate, însoțite
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
natură să diminueze contribuția percepută a factorilor extrinseci. 8. Identificarea surselor crizelor opțiunilor strategice adoptate (absorbția explicativă a anomaliilor) produce, inevitabil, căutarea unor alternative strategice. 9. Explorarea alternativelor strategice produce o schimbare a modelului epistemologic pe care se bazează explicația: epistemologia problemelor cu soluție unică este înlocuită cu epistemologia problemelor cu soluții multiple. Această epistemologie susține o orientare proprie: factorii intriseci producători ai crizelor să fie considerați nu ca inevitabili (normali în situația în care strategia practicată nu are alternative), ci
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
8. Identificarea surselor crizelor opțiunilor strategice adoptate (absorbția explicativă a anomaliilor) produce, inevitabil, căutarea unor alternative strategice. 9. Explorarea alternativelor strategice produce o schimbare a modelului epistemologic pe care se bazează explicația: epistemologia problemelor cu soluție unică este înlocuită cu epistemologia problemelor cu soluții multiple. Această epistemologie susține o orientare proprie: factorii intriseci producători ai crizelor să fie considerați nu ca inevitabili (normali în situația în care strategia practicată nu are alternative), ci factori intrinseci evitabili prin adoptarea unor strategii alternative
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
adoptate (absorbția explicativă a anomaliilor) produce, inevitabil, căutarea unor alternative strategice. 9. Explorarea alternativelor strategice produce o schimbare a modelului epistemologic pe care se bazează explicația: epistemologia problemelor cu soluție unică este înlocuită cu epistemologia problemelor cu soluții multiple. Această epistemologie susține o orientare proprie: factorii intriseci producători ai crizelor să fie considerați nu ca inevitabili (normali în situația în care strategia practicată nu are alternative), ci factori intrinseci evitabili prin adoptarea unor strategii alternative mai bune. 10. Explorarea strategiilor alternative
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
producători ai crizelor să fie considerați nu ca inevitabili (normali în situația în care strategia practicată nu are alternative), ci factori intrinseci evitabili prin adoptarea unor strategii alternative mai bune. 10. Explorarea strategiilor alternative motivează examinarea critică a strategiei practicate. Epistemologia problemelor cu soluții multiple generează un alt circuit cu autoîntărire: anomaliile motivează analiza critică a soluției practicate (explorarea factorilor intrinseci) și explorarea alternativelor. Identificarea acestora ar putea, dacă problema mai este actuală, să motiveze schimbarea strategiei. Din punctul de vedere
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
alt circuit cu autoîntărire: anomaliile motivează analiza critică a soluției practicate (explorarea factorilor intrinseci) și explorarea alternativelor. Identificarea acestora ar putea, dacă problema mai este actuală, să motiveze schimbarea strategiei. Din punctul de vedere al eficacității, este clar că modelul epistemologiei problemelor cu soluții multiple este într-o poziție productivă. Pe de o parte, explorarea factorilor intrinseci diminuează mecanismele defensive, deschizându-se perspectiva unei explorări realiste a contribuției diferiților factori explicativi. Pe de altă parte, explorarea factorilor intrinseci stimulează, prin însăși
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
rând al analizei trec factorii explicativi intrinseci evitabili. Conturarea unor asemenea întrebări împinge spre înlocuirea modelului epistemologic al problemelor cu soluție unică prin modelul problemelor cu soluție multiplă. Se deschide astfel interesul pentru explorarea alternativelor strategice posibile. Ieșirea din dogmatismul epistemologiei problemelor cu soluție unicătc "Ieșirea din dogmatismul epistemologiei problemelor cu soluție unică" Primul pas al construirii unei paradigme a cunoașterii sociologice constructive, diferită de cea spre care este înclinată cunoașterea instituțională, îl constituie o opțiune epistemologică explicită. Problemele complexe au
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Conturarea unor asemenea întrebări împinge spre înlocuirea modelului epistemologic al problemelor cu soluție unică prin modelul problemelor cu soluție multiplă. Se deschide astfel interesul pentru explorarea alternativelor strategice posibile. Ieșirea din dogmatismul epistemologiei problemelor cu soluție unicătc "Ieșirea din dogmatismul epistemologiei problemelor cu soluție unică" Primul pas al construirii unei paradigme a cunoașterii sociologice constructive, diferită de cea spre care este înclinată cunoașterea instituțională, îl constituie o opțiune epistemologică explicită. Problemele complexe au soluții multiple care trebuie identificate și evaluate atât
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în măsura în care este formulat. Nu există recunoaștere fără o atestare existențială, realizată într-un inepuizabil joc hermeneutic, la egală distanță de subiectul contemplativ, mediul său de reflecție și opera de artă. Și aici se verifică structurile anticipative ale conștiinței hermeneutice. Iluzia epistemologiei carteziene ținea de convingerea legată de posibilitatea realizării unei obiectivități absolute. După revoluția hermeneutică, asimptoticul ia locul exhaustivului, iar tangenta bănuielii excomunică perpendiculara judecății categoriale. Nici un subiect istoric nu-și poate survola în mod real prejudecățile (die Vormeinungen) stivuite în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
datorită interacțiunii gravitaționale. Sistemele referențiale „nonaccelerate” devin imposibil de construit. Din punctul de vedere al teoriei relativității generalizate, teoria gravitației construită de Newton reprezintă doar un caz particular. Efectul prim și implicit al acestor noi descoperiri, integrată la nivelul unei epistemologii generale, a fost acela al relaxării pretențiilor tari pe care fizica clasică le emitea cu referire la universalitatea valorii de adevăr a propozițiilor sale. Trecerea atât de abruptă de la fizica galileano-newtoniană la fizica relativistă a constituit un veritabil pons asinorum
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sale. Trecerea atât de abruptă de la fizica galileano-newtoniană la fizica relativistă a constituit un veritabil pons asinorum în dezbaterile epistemologilor contemporani. Mai mult decât cele două versiuni (restrânsă și generalizată) ale teoriei relativității, fizica cuantică a provocat școlile postbelice de epistemologie, furnizând imaginarului filozofic un spectaculos model holistic al realității. Ontologia cuantică este construită cu presupozițiile nonseparabilității elementelor constitutive ale lumii 1. Louis de Broglie avea deci dreptate să spună că mecanica cuantică a reușit să mute „linia de demarcație între
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tolerante, pentru care raționamentele specifice cunoașterii «tari» sunt acum subordonate unei înțelegeri a complexității lumii, care este solidară mai degrabă cu criteriile «gândirii slabe»”2. Michael Polanyi (1891-1976)tc "Michael Polanyi (1891‑1976)" Una dintre cele mai remarcabile figuri ale epistemologiei secolului XX, a cărei relevanță pentru gândirea teologică a fost remarcată în mai multe rânduri 1, este gânditorul american de origine maghiară Michael Polanyi. Născut la Budapesta la sfârșitul secolului al XIX-lea, Polanyi și-a primit educația într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Datorită acestui raport de apartenență la o tradiție, cunoașterea nu poate primi niciodată o exhaustivă justificare dialectică. „Descoperirea științifică reduce conștiința focală a observațiilor noastre într-o conștiință subsidiară, deplasându-ne atenția către aspectul coerenței teoretice”1. Polanyi respinge optica epistemologiei iluministe, ancorată într-un optimism ilegitim și impersonal. Orice integrare a unei noi cunoașteri se face în cadrul (framework) nespecificabil al cunoașterii tacite, marcată de un set de opțiuni existențiale prealabile și de numeroase reflexe lingvistice, mediate cultural 2. Chiar un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
R.A. McCleary. Altfel spus, conștiința nu supraveghează conștient actul învățării. Polanyi conchide, bazându-se pe corespondența dintre mecanismele descoperirii științifice și legile naturii: „dacă există învățare fără conștiență, trebuie să existe și descoperire fără conștiență”2. Un loc aparte în epistemologia lui Polanyi îl deține noțiunea de interiorizare a sensului. Pentru a vorbi despre o interiorizare a sensului, distinția între „exterior” și „interior” trebuie calificată într-un sens diferit de perspectiva carteziană asupra corporalității. Aici, similitudinile dintre gândirea lui Polanyi și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al teologiei. Desigur, identificarea prezenței incoative a unei tradiții culturale în actul interpretativ, redescoperirea istoricității pe fondul comunitar al oricărui angajament personal în actul de cunoaștere reprezintă decizii teoretice care îl pot apropia pe omul modern de realismul incarnațional al epistemologiei teologice. Cunoașterea lui Dumnezeu și interpretarea lumii sunt evenimente corelative pe care Biserica le găzduiește printr-un apel sistematic la sursele tradiției, la adevărul istoriei și paradoxul revelației. Cercul hermeneutic este înțeles aici nu ca viciu de comprehensiune, ci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]