309 matches
-
prezentată ca o succesiune nesemnificativă de detalii fără legătură. Romanul prezintă zece zile din Crăciunul anului 1946. Nu se întîmplă nimic. Ulterior, autorul devine scriitorul ce include în operă sentimente ironic-romantice, iar lucrările din această perioadă iau deseori o formă epistolară. Poziția ostentativă în favoarea homosexualității, a catolicismului (iconoclast) și a viziunilor politice reacționare, inclusiv rasismul, l-au adus mereu în centrul atenției publice și l-au făcut ținta multor controverse. Ironia sa face imposibilă stabilirea unei poziții. Fără îndoială, Gerard Reve
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în care formele cele mai bune se elimină unele pe altele, selecționate de mediasferă în virtutea supraviețuirii celui mai apt (de a se face recepționat). De aceea este întotdeauna util să corelăm forma literară cu starea transmisiilor materiale. Pentru Franța, arta epistolară, de la Doamna de Sévigné la Marcel Jouhandeau, se naște odată cu poșta și moare odată cu telefonul. Romanul-foileton, de la Eugène Sue la Simenon, cunoaște succesul cu ajutorul rotativei și declinul după apariția imaginii-sunet. Marele reportaj, care-i succede, de la Albert Londres la Roger
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct ludic, până la vădita intenție desacralizatoare, prin demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total. Clasicizat și deci tezaurizat și confirmat cu valoare de unicat, textul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe insulă, după ce fiul meu cel mare și soția lui veniseră să mi se alăture, mi s-a înfățișat o doamnă <argentiniancă> - însoțită, pasămite pentru a o păzi - de fiica ei -, care aproape mă scosese din minți cu persecuția sa epistolară. Voia poate să-mi dea de înțeles că venea să facă pentru mine ceea ce ai mei, soția și copiii, nu făcuseră. Doamna cu pricina e femeie de litere, pe când nevasta mea, deși scrie bine, nu este. Dar acea biată femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca de obicei, avea să aibă nevoie de mult mai mult decât două cuvinte pentru a descrie Întâmplarea și efectul pe care Îl avusese asupra lui. A doua zi avu parte de o bine-venită ruptură de Londra și de activitatea epistolară, prin Îndeplinirea unei mai vechi promisiuni de a vizita un prieten relativ nou, pe Arthur Benson, acasă la tatăl acestuia, Edward White Benson, arhiepiscopul de Canterbury. Îl cunoscuse pe Arthur Benson, care era director de colegiu la Eton, În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bine să fie păstrate, măcar ca amintire, din care cauză se simțea nevoită să păstreze și scrisorile surorii, primite din București, pe care Însă, spre deosebire de ale lui, odată puse deoparte, nu le mai citea. Cu toate că erau adresate tuturor, cu introducerea epistolară „Dragii mei”, ea simțea - era convinsă - că, În realitate, Îi erau adresate numai ei, asta reieșea, Își spunea, din unduirile unor fraze sau propoziții, nu se poate altfel: „...sînt, În general, foarte singur; iar vremea e tristă”, ori „...mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu șocul "pe care-l primiseră cu 40 de ani înainte tinerii ce-l descopereau pe Eminescu" și ne dă un semnificativ portret privindu-l pe om, ca înfățișare fizică, dar și pe scriitor, observându-i conversația "uluitoare" și arta epistolară: "Era un bărbat voinic, dar scund, cu timbru vocal în falset, de o politeță protocolară exagerată; îți strângea mâna timp de câteva minute, rămânând în tot timpul descoperit și spunându-ți Ťdomnia-tať. "Ca și în tabletele sale, desfășura, când era
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
marginalizării unei personalități a literaturii noastre. Bibliografia 1 profesorului, criticului și istoricului literar Mihai Drăgan a fost gândită și elaborată de cercetătoarele Lenuța Drăgan și Lăcrămioara Chihaia, soția și, respectiv, fiica sa, pe care le prețuia atât de mult. Literatura epistolară, atât cât se cunoaște, conține mărturii revelatoare pentru înțelegerea omului și a operei sale de exigent exeget al clasicilor și al contemporanilor. Revelatoare, sub multiple ipostaze, sunt epistolele trimise lui George Uscătescu 2, Radu Cârneci 3, Constantin Călin 4, Miron
Posteritatea istoricului literar Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2858_a_4183]
-
și cu fetița lui, pe care încearcă să o salveze din mâinile unui cuplu pe care îl consideră periculos, o serie întreagă de întâmplări comice sau patetice, pentru a mai tempera șuvoiul filosofic al reflecțiilor intelectualului Herzog, ce străbate suita epistolară imaginară. Philip Roth, una dintre remarcabilele personalități ale unei epoci de aur pe care a împărțit-o în bună măsură cu Bellow, elogiază creația personajului principal, comparabil, după el, cu cea a unui alt evreu celebru, Leopold Bloom din Ulise
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
publică consecutiv trei romane și anume: Manoil de D.Bolintineanu, Serile de toamnă la țeară de Al.Cantacuzino precum și Logofătul Baptiste Velelî de V.A.Urechiă. Primul roman din literatura noastră națională mai bine realizat artistic, Manoil este o operă epistolară, sentimentală, care se înscrie în descendența Noii Eloise (Jean Jacques Rousseau), a Suferințelor tînăruiui Werther (Goethe) sau a romanelor Doamnei de Staël.Manoil pătimește sub aspectul compozițional și al creării personajelor, dispunând de o intrigă erotică naivă și convențională, personaje
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
sinteză”, ST, 1970, 11; Ov. S. Crohmălniceanu, „Descoperirea operei”, RL, 1970, 50; Ion Pop, Disciplina lecturii, TR, 1971, 20; Felea, Poezie, 243-248; Ciobanu, Panoramic, 306-308; Piru, Varia, I, 514-516; Mircea Iorgulescu, „Convergențe”, LCF, 1973, 2; Dumitru Micu, Povestirea și literatura epistolară, CNT, 1973, 8; Al. Căprariu, „Convergențe”. „Povestirea. Destinul unei structuri epice”, TR, 1973, 24; Petru Poantă, „Convergențe”, ST, 1973, 13; Adriana Iliescu, Morfologie literară și timp istoric, LCF, 1973, 29; Voicu Bugariu, „Povestirea. Destinul unei structuri epice”, AST, 1973, 7
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
și descompune, un fals ascultător ce mormăie și ațipește în timpul travaliului psihanalitic. Joseph uzează de tehnici narative elaborate pentru a-și spune povestea. Ceea ce nu poate fi spus direct se transformă în tulburătoare pagini confesive, trimise lui Daniel sub formă epistolară. Istoria sa este ancorată într-un loc îndepărat și într-un timp al căderii în trup - este fiul unor băcani dintr-un sat renumit pentru crescătoriile sale de porci. Memoria copilăriei e contaminată de un abur pestilențial, prin care se
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
literar Dan C. Mihăilescu, acestea fiind printre cele mai frumoase și interesante în versuri și proză. De neegalat, precizăm inestimabila valoare a scrierilor eminesciene: în versuri („Scrisorile”) în care viziunea despre lume ca și Istoria poporului român alternează cu imagistica epistolară din corespondența amoroasă dintre Poet și Veronica Micle - prin abordarea unei sensibilități poetice unice în conexiunile tematice cunoscute. Mixajul ambițios - scrisori, mărturii, citate și interpretări din opera eminesciană, chiar fabulații, scene imaginate - realizat de Florina Ilis în „Viețile paralele” (Editura
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
disperare și speranțe a celor rămași în dialog cu „cei plecați” care impresionează profund prin contextul dat. Aici, mi se pare, se încadrează și „corespondența Mânăstireanu”, valorificată cu răbdare și judicios de Ion N. Oprea, în noua sa carte, o epistolară. Sunt prezentate, de asemenea, anumite reguli etice, morale, de educație a copiilor („cei 7 ani de-acasă”), cutumele familiale, structurile sociabilității în condițiile de îngrădire a unei vieți normale în timpul războiului. Sunt adesea și note de reliefarea sacralității evenimentelor din cadrul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
-o el însuși la tipar (Jurnalul lui Dracula, tot la Bompiani), acum câțiva ani. Prin jurnalul ex-prințului beznelor, Mincu a dislocat critica, atrăgând figura istorică a acestuia într-o bizară formă de autoanaliză psihanalitică; prin acest nou pro-memoria în formă epistolară (cu inevitabilă fragmentare însă, impusă de opțiunea narativă), el reușește mult mai mult. Îl denaturează pe poetul sexului, îi schimbă conotațiile cântărețului hedonismului terapeutic și al lejerității, neagreat de Augustus, dă peste cap figura playboy-ului retoric inspirat nu atât din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
1, 1987, p. 173177. [175] SOARE, EUGENIA, Predarea substantivului în învățământul primar, BulIȘD-Pitești, 1987, 98-109 [cu bibl.]. [176] SORIK, CONSTANȚA, îndrumător metodic privind dezvoltarea vorbirii, MlP, 170 [de Elvira Crețu, Constanta Iliescu, Silvia Nichita; Stela Popescu]. [177] STANCIU, ALINA, Comunicarea epistolară uzuală, DMod, 2, 1987, 87-97. [178] STERESCU SÂNTIMBREANU, DOINA, Preliminarii la învățarea scris-cititului, Tribșc 17, nr. 298, 1987, 7 [179] STERESCU, ELENA, Proiect de tehnologie didactică. Clasa a IX-a. Teme: îmbogățirea vocabularului limbii române (mijloace interne: prefixe, sufixe, abrevieri
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Terze rime i l-a oferit, cu dedicație, filosofului francez Michel de Montaigne (1533-1592). În posteritate a rămas prin notorietatea creată în protipendada venețiană și prin talentul scriitoricesc, dovadă fiind intrarea creațiilor ei în antologii de poezie și de literatură epistolară. Un film contemporan Frumoasa venețiană a fost inspirat din viața curtezanei și scriitoarei Veronica Franco. În perioada ciumei din 1575, Veronica și-a pierdut averea și a plecat din Veneția. A fost și victima Inchiziției care se angajase să lupte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
al articolelor din dicționar, la structura în acte a teatrului clasic (5 acte pentru drame și tragedii, trei pentru comedii), la structura sonetului italian (după exemplul din T18), etc.110 Scrisoarea: Corneille către Colbert În ciuda unei incontestabile diversități generice, forma epistolară prezintă un anumit număr de constante compoziționale. Putem ezita între 5 sau 3 mari unități: intrarea în contact cu destinatarul scrisorii, prezentarea și dezvoltarea obiectului discursului, în fine, întreruperea finală a contactului sau concluzia. Împreună cu cele două limite inițială și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
La acestea se adăugă recapitularea și încheierea convingerii, introducînd eventual, odată cu <4>, mai mult patetism și pregătind viitoarele interacțiuni cu destinatarul (în special răspunsul acestuia). Această cerere adresată de către Corneille lui Colbert în 1678 este un frumos exemplu de artă epistolară (și de dependență a oamenilor de litere): T79 <1-DESCHIDERE> Către Colbert. Monseniore, <2-EXORDIU> În nenorocirea care mă apasă de patru ani încoace, de a nu mai avea parte de răsplata cu care Maiestatea Sa îi cinstește pe oamenii de litere
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
be regarded a nowadays writer in order that the facts already happened must not happen again. Keywords: totalitarianism, aesthetism, the human being condition, correspondence, diary. Așa cum există o artă a conversației, în care excelează extrem de puțini, există și o artă epistolară, reușitele în acest domeniu fiind infinit mai rare decât în alte genuri de proză. Puțini scriitori români au cultivat epistola ca literatură, ca artă literară, deși, în secolul al XIX-lea, un Ion Ghica, spre a da un exemplu de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fascinant, mereu nou și surprinzător, în care epistolierul, direct sau aluziv, vorbind deschis sau afișând false veselii, schimbă numeroase măști, fie sub presiunea cenzurii (cenzorul e mereu interpelat ironic), fie spre a-și amuza, gratuit, partenerii de dialog. Așadar, literatura epistolară a lui Ion D. Sîrbu nu poate fi apreciată just fără a avea în vedere contextul care a generat-o, istoria personală a autorului. Aceste scrisori au o excepțională relevanță existențială, ilustrând, paradigmatic, condiția intelectualului marginalizat, cu o biografie inevitabil
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și bun- simț, pentru înțelegere între oameni, indiferent de religie, naționalitate, rasă, clasă socială. Sîrbu se simte neînțeles de prietenii din străinătate și de cei din țară, căci nici unii, nici ceilalți nu-i prea apreciază literatura. Este exasperat de tăcerea epistolară a lui Ion Negoițescu, amicul neastâmpărat din studenție, cu care legase corespondență după călătoria în Occident. Cauze nedeslușite conduc și la întreruperea dialogului epistolar cu Virgil Nemoianu. În ultimii ani ai vieții, rămânând tot mai singur, le scrie Marianei Șora
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sobrietatea cu care Sîrbu vorbea despre propria moarte, pe un ton ușor, glumeț-autoironic, evitând cu obstinație penibilul exprimării unei compasiuni convenționale. Ca să-l cităm pe Virgil Nemoianu, Gary "moare cu demnitate de senator roman"36. Revenind la considerațiile despre arta epistolară a scriitorului, se cuvine să mai menționăm că Ion D. Sîrbu nu scrie neglijent, ci compune atent, dozează cu spirit și măiestrie efectele, fără să literaturizeze facil, urmând preceptul antic potrivit căruia marea artă trebuie să ascundă "arta", meșteșugul. Literatura
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scriitorului, se cuvine să mai menționăm că Ion D. Sîrbu nu scrie neglijent, ci compune atent, dozează cu spirit și măiestrie efectele, fără să literaturizeze facil, urmând preceptul antic potrivit căruia marea artă trebuie să ascundă "arta", meșteșugul. Literatura sa epistolară realizează astfel ceea ce vechii greci numeau afeleia, naturalețea, oferind cititorului o imagine a vieții mai vie decât viața, mai autentică și mai proaspătă parcă. În acest scop, epistolierul utilizează diverse formule introductive de mare haz37, în funcție de mesajul pe care vrea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
gusturi dintre cele mai variate. Căci el trece cu ușurință de la formula aforistică (vădind o profundă cunoaștere a naturii umane) la ironia cârcotașă de tipul celei ilustrate de Voltaire, autor care a manifestat, de asemenea, o propensiune aparte pentru arta epistolară, una nu lipsită de maliție, prodigioasa-i corespondență citindu-se și astăzi cu viu interes. Condamnat la singurătate, autoexilându-se, Ion D. Sîrbu găsește în acest supliciu privilegiul evaziunii în ficțiune, oferindu-și luxul libertății interioare, al lucidității, scriind pentru sertar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]