1,343 matches
-
Teodor Vârgolici Pentru cunoașterea aprofundată a complexei personalități a lui Mircea Eliade, ca scriitor și om de știință, reintegrat plenitudinar în patrimoniul spiritualității și creativității românești, de o însemnătate majoră sunt relațiile epistolare pe care le-a întreținut, de-a lungul timpului, cu contemporanii săi, atât din România, cât și din alte țări ale lumii. Dacă acum avem posibilitatea să pătrundem în spațiul intim al corespondenței lui Mircea Eliade, aceasta o datorăm pasiunii
Mircea Eliade și corespondenții săi by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8217_a_9542]
-
tot mai tocită ș.a.m.d.ť De acord, sună mai oficial, adică fără adieri sentimentale, fără emoții. Sună ca într-o proză de calitate. Anume așa am să încerc să scriu de aici încolo. Așadar, aici părăsesc definitiv stilul epistolar". (p. 41) Nici raportul dintre narator și autor, atât de discutat în studiile de naratologie foarte la modă la începutul anilor '80 nu este trecut cu vederea. În viziunea lui Nicolae Popa, situația arată cam așa: În scris, și încă
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
în privința scrisului. Trei tineri scriitori ardeleni (doi dintre ei încă studenți pe atunci), Teofil Răchițeanu, Ilie Rad și Viorel Mureșan, îi scriu autorului Cărții Oltului, acesta le răspunde, nu atât de des, cum ar fi voit ei, și acest fond epistolar a fost publicat de istoricul literar Ilie Rad cu titlul Rânduri către tinerii ardeleni. Cele mai multe scrisori sunt adresate lui Teofil Răchițeanu, care, după o criză sufletească, se retrage în satul său din Apuseni, Răchițele, ca profesor de limba și literatura
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
tot timpul tăcut și retras, speriat poate și de avertismentul lui Geo Bogza că șoferul care-i conduce este securist. După această vizită, care marchează apogeul prieteniei lui Geo Bogza cu tinerii scriitori ardeleni, autorul Cărții Oltului își rărește dialogul epistolar, pentru că, sprijinind pe câțiva dintre dizidenții români (Mihai Șora, Mircea Dinescu ș.a.) a intrat el însuși în observatorul serviciilor de Securitate. Dincolo de valoarea documentară și biografică, această corespondență se citește și ca o pledoarie pentru solidaritate în breasla scriitorilor. Ea
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
orizontul vieții noastre muzicale. Din scrierile lui Viorel Cosma am luat act de semnificative puneri în valoare a unor embleme spirituale românești de către muzicieni de peste hotare. Viorel Cosma a publicat un bogat corpus de documente de notație muzicală, de scrieri epistolare, de date biografice și bibliografice privind viața și opera muzicienilor români în frunte cu George Enescu; valoroase monografii dedicate compozitorilor și interpreților, precum I. Vidu, C. Porumbescu, I. Ivanovici, E. Teodorini, E. Massini, S. Celibidache; profiluri ale unor instituții muzicale
Viorel Cosma, la ceas aniversar by Vasile TOMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83124_a_84449]
-
misterele analitice amalgamate în jurul literaturii. Chiar și așa însă, există o lecție ce merită învățată dintr-un asemenea joc intelectual. Lecție fără de care remarcabilul volum apărut la Editura Curtea Veche (Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale însoțite de un inedit epistolar precum și indexul ființelor, lucrurilor și întâmplărilor în prezentarea lui Ion Iovan) n-ar putea găsi calea către o evaluare într-adevăr lucidă. Cel puțin într-una - cea mai consistentă - dintre părțile sale. S-a vorbit mult despre întâmplarea tristă în urma
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
unei biografii pe deplin lăudabile, Mateiu Caragiale. Portretul unui dandy român. Ce ne facem însă cu celălalt Ion Iovan, cu teribilul romancier probat, în anii 80, de Comisia specială ? Îl redescoperim intact. Începând cu partea a treia a cărții, un Epistolar de nici treizeci de pagini, evoluând pe piste poștale multiple și trasând în viteză scheme elegante într-o materie extrem de greu de penetrat. Va să zică, în cel din urmă an al vieții, Mateiu cade într-o dragoste matură pentru o scrupuloasă
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
și netipărite”. Cea de-a doua carte ce face obiectul prezentului demers acordă prioritate documentelor oficiale, importante pentru cei care mai au rezerve legate de ancorarea puternică a compozitorului în orizontul spiritualității românești și ortodoxe, precum și unei părți a fondului epistolar, îndeosebi a scrisorilor primite de Paul Constantinescu și de văduva Marica, după dispariția prematură a muzicianului, dar și unor programe sau documente vizând tratative pentru manifestări concertistice cu lucrările compozitorului ploieștean - la loc de cinste putând fi citat Byzantinisches Weihnachtoratorium
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
pentru manifestări concertistice cu lucrările compozitorului ploieștean - la loc de cinste putând fi citat Byzantinisches Weihnachtoratorium. În schimb, prima este consacrată corespondenței lui Paul Constantinescu cu diferiți destinatari, mai precis scrisorilor trimise de muzician, compartimentate astfel: prima parte rezervată textului epistolar propriu-zis, urmat de facsimile în sepia ale unor documente și de desene datorate lui Paul Constantinescu reprezentând muzicieni ai epocii, români și străini și ilustrând o altă direcție creatoare a muzicianului. La această carte trebuie subliniată îndepărtarea îngrijitoarei de modalitatea
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
altă direcție creatoare a muzicianului. La această carte trebuie subliniată îndepărtarea îngrijitoarei de modalitatea practicată în primul său volum, citat mai sus, modalitate identică celei utilizate de autorii următoarei cărți, aici ea impunându-și respectarea normelor consacrate de tradiția restituirii epistolare, prin prezentarea unei fișe orientative, privind destinatarul, locul și data, forma de prezentare (manuscris, dactilogramă etc), limba, sursa, dacă a fost sau nu publicată și tradusă - date care înlesnesc interpretarea corectă a documentelor, norme eludate de ceilalți doi îngrijitori. Desenele
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
posibil a fi aproximat, nu definit clar și nici concretizat prin "documentele" unei creații literare publicate într-o revistă sau în volume. Retrospectiv, el poate fi reconstituit din scrisorile lui Radu Stanca și I. Negoițescu, publicate în volumul Un roman epistolar (Ed. Albatros, 1978), din teatrul lui Radu Stanca și din poezia postbaladescă, intelectualistă (speculativă și meditativă), a lui Ștefan Aug. Doinaș. Negoițescu, în scrisoarea din 3 iunie 1946, face o distincție calitativă între cele două etape disociabile pentru a le
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
marcheze în titlurile contrastante ale revistelor care le-ar reprezenta: "Cât despre titlul noii reviste, eu cred că tocmai ne trebuie unul răsunător, să mai contrasteze cu prea seriosul anunț-buletin ce l-am avut până acum" (în vol. Un roman epistolar, 1978, p. 32). E o diferență considerabilă aceea pe care o întrevede între "Revista Cercului Literar" și "Euphorion". Deși este prea bine cunoscut acel pasaj epistolar în care I. Ne-goi-țescu definește spiritul euphorionic, îl reamintesc in extenso: "Euphorion e un
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
cu prea seriosul anunț-buletin ce l-am avut până acum" (în vol. Un roman epistolar, 1978, p. 32). E o diferență considerabilă aceea pe care o întrevede între "Revista Cercului Literar" și "Euphorion". Deși este prea bine cunoscut acel pasaj epistolar în care I. Ne-goi-țescu definește spiritul euphorionic, îl reamintesc in extenso: "Euphorion e un simbol bogat și cerchist șaș zice: postcerchist, pentru evitarea confuziei și pentru instaurarea distincției pe care am enunțat-o, n. n.ț. El simbolizează tot ce e
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
semne ale crizei și dezastrului, cum naturalismul și suprarealismul etc. sunt consecințele acelei rupturi din Euphorion. Noi să propunem restaurarea goetheană. Poezia Cercului e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens" (Un roman epistolar, ed. cit., p. 33). Goethe e, pentru euphorioniști, un antidot la lovinescianism, adică la cantonarea în estetic. E și o formă de refugiu într-un tradiționalism spiritual profund, ce putea părea atemporal, și o formă de eschivă de la o opțiune
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
așa ? Din rațiuni de receptare. Mă explic. O dată citită, Biruința unei iubiri pune în paranteză toate intuițiile celor care, familiarizați cu memorialistica aceasta recuperatoare, ar fi dispuși să parieze pe centrul de interes al cărții. Nu triumfă nici indiscrețiile specifice epistolarelor amoroase, așa cum se întâmplase în cazul intens discutat al relației dintre Eminescu și Veronica Micle. Nu are câștig de cauză nici portretistica universitar-academică, nici măcar atunci când în discuție sunt personalități majore, ca, de pildă, Vianu sau Călinescu. Nu întâlnim nici vreo
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
egotică, marcată prin tușe îngroșate. Obligat să ridice numai plăcuța cu nota 10, personajul Petru Cimpoeșu împarte, violent, șeptari, numai atât cât să strice, fără s-o știe, aranjamentele unui obscur concurs muzical antedecembrist (Cântecele tinereții). Victimă a unor glume epistolare făcute de colegii de redacție, ziaristul I.O.V. - a se citi, terestru: Ispas Octavian Vasile - ajunge să trăiască o continuă nevroză a redactării unui răspuns. De la tăietura destul de protocolară a frazei și până la tremurul libidinal din micile compuneri cu
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
reviste - greu accesibile - la Biblioteca Relațiilor cu Străinătatea sau și mai târziu, noaptea, când, într-o modestă cameră luată cu chirie, conspectează texte ale unor iluștri filosofi, teologi, istorici, scriitori, concepe studii savante, își face însemnări de jurnal, susține polemici epistolare cu unii contemporani (de exemplu, cu Constantin Noica) și reflectează de unul singur asupra unor teme clasice ale gândirii umaniste. Acest mod de a trăi este cu atât mai impresionant cu cât se desfășoară într-un fel de clandestinitate și
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Săndulescu Apreciind în gradul cel mai înalt volumul Duiliu Zamfirescu și Titu Maiorescu în scrisori (ediția Emanoil Bucuța, 1937) și subliniind că "importanța acestei corespondențe este înainte de toate de ordin literar", E. Lovinescu ajunge să definească specificul însuși al artei epistolare, care "nu constă într-un Ťefortť, ci în capacitatea de a produce involuntar (s.n.) cu necesitatea indiferentă a bradului ce dă rășină, alimentată de o sevă continuă și fatală; ea e efectul unei stări sufletești ce reclamă nevoia comunicării directe
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
schițe ale lui Caragiale, scrisorile lui Duiliu Zamfirescu, multe mustind de literatură, cele care au condus la însăși definiția criticului de la "Sburătorul"? Cum asemenea texte se confundă, spuneam, cu jurnalul, să zăbovim o clipă asupra celui maiorescian, intitulat Jurnal și Epistolar. El ni se relevă ca un roman autoscopic, punând în lumină, pentru început, psihologia eminentului elev de la "Theresianum", apoi a tânărului care se autosupraveghează și se pregătește sistematic pentru viitoarea lui strălucită carieră, trecând într-un timp record examene de
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
seninătatea studiilor mele actuale și concepției mele de viață." Lirismul și degajarea criticului, care, pe alte planuri, își pregătesc de pe acum polemica împotriva școlii Bărnuțiu și teoretiza despre sublim, se manifestă și în reacția față de natură, prezentă și vie în Epistolar în comparație cu sumarele note din însemnări zilnice. El știe să fixeze, cu o anume vibrație, fizionomia locurilor, ca într-o excursie pe Dunăre, e jovial (vrea să-și cumpere un fes "dintre cele roșii-cărămizii, cu ciucure de mătase neagră"), scăpând acum
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
însoțește mai totdeauna cu cea erotică, un laitmotiv bine cunoscut. La muzeul din Cassel (era pe atunci bursier la Götingen), tânărul are alături pe o Lily Lang, care-i oferă apoi nesfârșite clipe de desfătare, după care el, insațiabilul, tânjește epistolar: "On doit languir quand on a perdu une M-lle Lang!" Experiențele erotice sunt multiple și permanente, selecția (dacă e vreuna!) oscilând între chipul angelic ("femeia de mătase, parfum și alb de crin" sau "fragilități de albeață de porțelan de Saxa
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
sau subspecii, considerate prin excelență informative, pentru mulți, bune să umple subsolul, nu o dată, are și literatura partea ei, care trebuie recuperată. N-ar fi păcat să rămână pierdute descrierile plastice de natură și izbucnirile lirice ale lui Maiorescu din Epistolar, admirabila poezie spontană a lui Ion Barbu din scrisorile către Tudor Vianu, calitățile de prozatori, de romancieri virtuali și câteodată reali ale lui C. Argetoianu, Ion Ioanid, ale Mariei Cantacuzino-Enescu și încă ale altora nu mai puțin semnificativi?
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel o eventuală funcție individualizantă. Altfel spus, personajele, în tiradele ori confesiunile lor epistolare, nu se exprimă mulțumitor în limba română curentă nu întrucât ele ar fi depozitare ale unui fond cultural arhaic sau străine de neam, cu privire proaspătă și lexic împiedicat. De fapt, după cum se poate observa, tânărul occidental amarnic amorezat, la
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
faptul că cititorul fraudulos Grigore Micu le interpretează aberant ca pe niște probe ale unui limbaj cifrat care ascunde o posibilă conspirație poate deveni plauzibil de la un punct încolo. Pentru exemplificare voi reproduce doar un scurt fragment din acest schimb epistolar electronic, precizând doar că mai toate celelalte scrisori sunt un soi de variațiuni pe aceeași temă: "Mi-ai trimis un mesaj tulburător de frumos, un fel de hamac făcut din plasa de aur a cuvintelor în care mă leagăn fericit
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
care continuă marile principii directoare ale lui Maiorescu de diferențiere estetică, literatura română și-a rotunjit limitele, și-a încheiat perioada fundamentală, pe care se va clădi creația viitorului" - se afirmă răspicat în manifest (v. I. Negoițescu-Radu Stanca, Un roman epistolar, Ed. Albatros, 1978, p. 371). Prin Lovinescu, cerchiștii se revendică de la Maiorescu și promit să fie "a patra generație maioresciană", pe care o întrezărea și o spera maestrul în volumul Titu Maiorescu și posteritatea lui critică. E important de subliniat
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]