1,082 matches
-
mg/ l , 318, 1±231 mg/ l , 3, 88±1, 87 mg/ kg , 3, 95±0, 53 mg/ kg și , respectiv , de 6, 96±1, 58 mg/ kg . La 24 de ore după administrarea dozei , concentrațiile tisulare totale în lichidul epitelial alveolar , macrofagele alveolare , mucoasa bronșică , amigdale și țesutul de la nivelul sinusurilor au fost de 0, 84±0, 65 mg/ l , 162±96 mg/ l , 0, 78±0, 39 mg/ kg , 0, 72±0, 29 mg/ kg și , respectiv , de 1
Ro_554 () [Corola-website/Science/291313_a_292642]
-
.Ts. Epiteliale a) de acoperire-învelesc suprafețe, celule alăturate,așezate pe mai multestraturi, sprijinite pe o membrana bazala; form epiderma și captusesccavitatile:tubul digestiv,căile respiratorii,inima;pluristratificate- protecție;unistratificate-fct de a fi transversate de unele subst. b)secretoare:produc și elimină subst
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
și îndeplinesc o mare varietate de fct:leagă între ele dif părți ale organelor, hrănesc alte țesuturi,oferă protectiemecanica,depozitează grăsimi,produc el fig ale sângelui,aurol în imunitate ts lax:nervi,vase,hrănind și însoțind alte țesuturi că cel epitelial ts fibros:fibre de colagen,rezistența mecanică,tendoane,articulații,înv orginterne ts elastic:fibre elastice-în tunica medie a vaselor de sânge ts adipos:grăsimi de rezervă,strat adipos în hipodermă, inima, ficat, rinichi ts reticulat:în struct măduvei roșii,el
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
sunt adesea dotate cu un canal excretor. Glandele pot fi împărțite în 2 categorii: Produsul secretat de o glandă exocrină poate fi, de asemenea, inclus într-una din următoarele trei categorii: Fiecare glandă este formată dintr-o excrescență de pe suprafața epitelială. Această excrescență poate să aibă la început o structură tubulară, însă în alte cazuri, glandele se pot forma ca o coloană solidă de celule care ulterior devin tubulare. În timpul procesului de creștere, coloana de celule se poate divide sau poate
Glandă () [Corola-website/Science/318978_a_320307]
-
acest proces apare atunci când este produsă o glandă reticulată compusă. La glandele compuse se găsește mai frecvent un epiteliu tipic sau secretor, care formează partea terminală a fiecărei ramificații iar fragmentele de unire provenite dinspre canale sunt căptușite cu celule epiteliale mai puțin modificate. Glandele sunt clasificate în funcție de forma lor. Lista glandelor endocrine umane: Lista glandelor exocrine umane:
Glandă () [Corola-website/Science/318978_a_320307]
-
fost observată la gemenii monozigoți (care sunt identici din punct de vedere genotipic) decât la gemenii dizigoți (care au în comun doar 50% din alele și care pot suferi influențe variabile ale mediului înconjurător). Cand proteină CFTR este defectă, celulele epiteliale nu pot regla modul în care clorul (care face parte din sarea numită clorura de sodiu) trece prin membranele celulare. Acest lucru perturbă echilibrul esențial al sării și apei, necesar pentru a menține o căptușeala normală subțire de fluid și
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
și se bazează pe mișcarea flip-flop a acestor molecule, care este catalizată de fosfatil-translocaza la nivelul reticulului endoplasmatic. În multe celule, distribuția asimetrică a lipidelor și a proteinelor conduce la delimitarea unor domenii specfice în membranele plasmatice. Astfel, membrana celulelor epiteliale este împarțită în două domenii distincte: apical și latero-bazal, ambele având un conițnut proteic și lipidic diferit. Transportul membranar reprezintă unul dintre procesele importante realizate cu ajutorul membranei celulare. Poate fi activ sau pasiv.
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
a intestinului, mai ales în cec, dar se pot mișca de obicei de-a lungul tractului gastro-intestinal de la stomac la anus. Viermii adulți se hrănesc cu conținut intestinal și se atașează de mucoasa intestinală atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii. Timpul total de la ingestia ouălor până la maturitatea sexuală a viermilor este de 15-43 zile. După copulare în regiunea ileocecala, masculii rămân pe loc sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
ovariene la animalele cărora li s- au administrat 9 până la 242 mg/ kg ( de 0, 3 până la 32 ori ASC de la om ) a inclus tumori benigne și maligne cu origine în celulele granuloase/ tecale și tumori benigne de origine celulară epitelială . Femelele de rozătoare din aceste studii au fost tratate în cursul vieții reproductive , atunci când ovarele lor erau funcționale și foarte responsive la stimularea hormonală . Spre deosebire de ovarele înalt responsive din acest model la rozătoare , ovarul uman după menopauză este relativ neresponsiv
Ro_324 () [Corola-website/Science/291083_a_292412]
-
și pieptul este lipsit de solzi, iar suprafața goală este limitată posterior de o linie ce unește extremitățile posterioare ale bazelor înotătoarelor pectorale; uneori, această linie prezintă un unghi, cu vârful îndreptat înapoi. Pe solzii de pe spate sunt 3-5 striuri epiteliale longitudinale în relief. Trei rânduri de solzi între linia laterală și originea înotătoarelor ventrale. Solzii de pe linia laterală sunt mai înalți decât lungi. Înălțimea maximă a corpului intră de 5,7-6,8 ori în lungimea acestuia; înălțimea minimă de 3
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
LCR se datorează compresiunii asupra venei jugulare sau datorită tușitului. Lichidul cefalorahidian se formează în două etape succesive. În primul rând, ultrafiltrarea plasmei în lichid extracelular are loc prin pereții capilarelor fenestrate, lichidul trecând apoi prin membrana bazolaterală a celulelor epiteliale coroidale. În următoarea etapă, celulele epiteliale coroidale secretă fluidul în ventriculi. Formarea LCR are loc prin transferul NaCl și a NAHC, acesta determinând trecerea apei izoosmotic. În tubul proximal renal și intestinul subțire are loc, de asemenea, un transport asemănător
Lichid cefalorahidian () [Corola-website/Science/324672_a_326001]
-
jugulare sau datorită tușitului. Lichidul cefalorahidian se formează în două etape succesive. În primul rând, ultrafiltrarea plasmei în lichid extracelular are loc prin pereții capilarelor fenestrate, lichidul trecând apoi prin membrana bazolaterală a celulelor epiteliale coroidale. În următoarea etapă, celulele epiteliale coroidale secretă fluidul în ventriculi. Formarea LCR are loc prin transferul NaCl și a NAHC, acesta determinând trecerea apei izoosmotic. În tubul proximal renal și intestinul subțire are loc, de asemenea, un transport asemănător celui izoosmotic, acesta fiind orientat în
Lichid cefalorahidian () [Corola-website/Science/324672_a_326001]
-
creștere semnificativă a greutății corporale , a sudorației și a nivelului de energie . În concordanță cu efectele clinice ale Replagal , tratamentul cu enzimă a determinat o acumulare redusă de Gb în multe tipuri de celule , inclusiv în celulele glomerulare renale și epiteliale tubulare , în celulele endoteliale capilare renale ( celulele endoteliale capilare dermice și cardiace nu au fost examinate ) și în miocitele cardiace . La copiii de sex masculin cu boală Fabry , concentrația plasmatică a Gb a scăzut cu 40- 50 % după 6 luni
Ro_902 () [Corola-website/Science/291661_a_292990]
-
Tot ei sunt cei care incriminează bacteria ca fiind răspunzătoare de infecțiile gastrice. Mucoasa gastrica este bine protejată împotriva infecțiilor bacteriene. "" este bine adaptat la această nișă ecologică, având caractere unice, care îi permit intrarea în mucus, atașarea la celulele epiteliale, evitarea răspunsului imun și, în consecință, colonizarea persistentă și transmiterea. După ce este ingerata, bacteria trebuie să eludeze activitatea bactericida a conținutului gastric și să pătrundă în stratul mucos. Producția de urează și motilitatea sunt esențiale pentru acest prim pas al
Helicobacter pylori () [Corola-website/Science/305559_a_306888]
-
cu ulcerul, cancerul gastric și limfomul MALȚ. "Helicobacter pylori" determina o inflamație continuă a mucoasei gastrice la toate persoanele infectate. Acest răspuns inflamator constă inițial în recrutarea neutrofilelor, urmate de limfocitele Ț și B, plasmocite și macrofage, cu alterarea stratului epitelial. Cum "H. pylori" rareori invadează mucoasa gastrica, răspunsul gazdei este inițiat de atașarea bacteriei la celulele epiteliale. Agentul patogen se poate lega la moleculele complexului major de histocompatibilitate MHC de clasa a II-a la suprafață celulelor epiteliale gastrice, inducându
Helicobacter pylori () [Corola-website/Science/305559_a_306888]
-
toate persoanele infectate. Acest răspuns inflamator constă inițial în recrutarea neutrofilelor, urmate de limfocitele Ț și B, plasmocite și macrofage, cu alterarea stratului epitelial. Cum "H. pylori" rareori invadează mucoasa gastrica, răspunsul gazdei este inițiat de atașarea bacteriei la celulele epiteliale. Agentul patogen se poate lega la moleculele complexului major de histocompatibilitate MHC de clasa a II-a la suprafață celulelor epiteliale gastrice, inducându-le apoptoza. Urează produsă de "H. pylori" poate contribui la extravazarea și chemotactismul neutrofilelor. Infecția cu "H.
Helicobacter pylori () [Corola-website/Science/305559_a_306888]
-
alterarea stratului epitelial. Cum "H. pylori" rareori invadează mucoasa gastrica, răspunsul gazdei este inițiat de atașarea bacteriei la celulele epiteliale. Agentul patogen se poate lega la moleculele complexului major de histocompatibilitate MHC de clasa a II-a la suprafață celulelor epiteliale gastrice, inducându-le apoptoza. Urează produsă de "H. pylori" poate contribui la extravazarea și chemotactismul neutrofilelor. Infecția cu "H. pylori" induce un raspuns imun umoral sistemic și al mucoasei gastrice destul de susținut. Această producție de anticorpi nu duce la eradicarea
Helicobacter pylori () [Corola-website/Science/305559_a_306888]
-
l tor Legarea de proteine in vitro este de aproximativ 60 % până la 70 % . Telitromicina este larg distribuită în organism . Volumul aparent de distribuție este de 2, 9±1, 0 l/ kg . au de plasmă . Concentrațiile tisulare maxime totale în lichidul epitelial alveolar , macrofagele alveolare , mucoasa bronșică , amigdale și țesutul de la nivelul sinusurilor au fost de 14, 9±11, 4 mg/ l , 318, 1±231 mg/ l , 3, 88±1, 87 mg/ kg , 3, 95±0, 53 mg/ kg și respectiv de
Ro_588 () [Corola-website/Science/291347_a_292676]
-
mg/ l , 318, 1±231 mg/ l , 3, 88±1, 87 mg/ kg , 3, 95±0, 53 mg/ kg și respectiv de 6, 96±1, 58 mg/ kg . La 24 de ore după administrarea dozei , concentrațiile tisulare totale în lichidul epitelial alveolar , macrofagele ste alveolare , mucoasa bronșică , amigdale și țesutul de la nivelul sinusurilor au fost de 0, 84±0, 65 mg/ l , 162±96 mg/ l , 0, 78±0, 39 mg/ kg , 0, 72±0, 29 mg/ kg și respectiv de
Ro_588 () [Corola-website/Science/291347_a_292676]
-
stimulii proinflamatori și este considerată ca fiind cu precădere responsabilă de sinteza mediatorilor prostaglandinici ai durerii , inflamației și reacției febrile . Valorile crescute ale COX- 2 sunt întâlnite în numeroase leziuni pre- maligne ( cum este polipoza adenomatoasă colorectală ) și în cancerele epiteliale . Polipoza adenomatoasă familială ( PAF ) este o boală genetică rezultată ca urmare a alterării genetice autozomal dominante a unei gene supresoare a tumorilor , gena APC ( adenomatous polyposis coli ) . Polipii care au suferit mutații ale genei APC exprimă în exces COX- 2
Ro_730 () [Corola-website/Science/291489_a_292818]
-
stimulii proinflamatori și este considerată ca fiind cu precădere responsabilă de sinteza mediatorilor prostaglandinici ai durerii , inflamației și reacției febrile . Valorile crescute ale COX- 2 sunt întâlnite în numeroase leziuni pre- maligne ( cum este polipoza adenomatoasă colorectală ) și în cancerele epiteliale . Polipoza adenomatoasă familială ( PAF ) este o boală genetică rezultată ca urmare a alterării genetice autozomal dominante a unei gene supresoare a tumorilor , gena APC ( adenomatous polyposis coli ) . Polipii care au suferit mutații ale genei APC exprimă în exces COX- 2
Ro_730 () [Corola-website/Science/291489_a_292818]
-
particule solide de hrană. Orificiul bucal continuă cu faringe, trecând prin masa nervoasă, este urmat de esofag. Esofagul se deschide în stomac ce umple cea mai mare parte o volumului opistosomei. Stomacul este înconjurat de celule musculare și trachei. Celulele epiteliale ale stomacului sunt deseori infectate de bacteriile parazite din genul "Rickettsia". Stomacul continuă cu intestin și se termină cu anus. Pe lângă substanțele nutritive, în intestin se absorb și mineralele pentru construcți cuticulei. <br> Excreția este realizată de două glande coxale
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
cazuri. FIG.2.4. Alcătuirea sistemului alveolo-capilar și a membranei alveolo-capilare FIG.2.3. Interdependența alveolară previne colabarea alveolelor 66 2.1.3. Dez voltarea plămânilor. Modificările postnatale. Plămânii der ivă din por țiunea posterioară a tubului rezultat din mugurele epitelial din regiunea anterioară a intestinului primitiv cefalic. Până la naștere lumenul alveolar este căptușit cu celule înalte și nu conține aer ci lichid amniotic. Fătul prezintă unele mișcări respiratorii cu amplitudine și frecvență variabile care nu sunt legate de gradul de
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
aderării leucocitare, extravazării lichidiene și celulare, elemente alterate odată cu declanșarea răspunsului inflamator. În ceea ce privește citokinele, acestea sunt proteine reglatoare, alcătuite din 100-200 aminoacizi, având o greutate moleculară mică, sub 80 kDa, secretate de celule specifice (efectoare), în special macrofage, limfocite, celule epiteliale, având ca funcție principală modularea comportamentului celulelor din apropiere. În cadrul reacției inflamatorii, intervin citokine, având efecte proinflamatorii (IL-1, IL-6, TNF-α, IL-8, IFNg, CSF) sau efecte antiinflamatorii (IL-4, IL-10, TGFb). Citokinele proinflamatorii au ca sursă celulară macrofagele și limfocitele T activate
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
care evoluează de obicei inflamațiile localizate la nivelul mucoaselor și epiteliilor de acoperire, cele produse de agenți etiologici cu patogenitate redusă și cei care provoacă fenomene lezionale moderate. Vindecarea fără sechele presupune, între altele, lezarea exclusivă a celulelor endoteliale sau epiteliale, fără lezarea stromei conjunctive. Vindecarea prin cicatrizare apare atunci când inflamația apare în țesuturi lipsite de capacitatea de regenerare sau când leziunea interesează o zonă relativ întinsă. În plus, incapacitatea resorbției complete a exudatului inflamator determină organizarea acestuia cu formarea unui
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]