1,539 matches
-
lui Cârlova. De altfel, acea poezie patriotică parte a industriei de război, vorba lui Blaga, le este străină pașoptiștilor. Ei sunt niște profesioniști ai sărbătorescului. Nu Marseilleza este imnul lor, ci chemarea amplă, entuziastă la un steag festiv. Lui Cârlova, epitetul sumbru i-l pune Eminescu. Altminteri, nimic de speriat în această mobilizare la praznic, prilejuită de înălțarea steagului, în 1831. „A mumii fericire” întregește un descântec de bine: „Biruința pretutindeni să se ție dupe voi.” Spuneam că în această poezie
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
este prima pasăre care vestește venirea primăverii. Importanța cu care este privită Ziua Păcălelilor în Marea Britanie este dovedită de emisiunile TV, care nu de multe ori au derutat populația. În Spania, celor păcăliți de 1 APRILIE zi li se atribuie epitetul de "nătărăi". Japonezii sărbătoresc la 1 aprilie "Ziua păpușilor", sau "Ziua bucuriei celor mici", cărora le oferă în dar păpuși. Ziua Păcălelilor este sărbătorită și în unele state din America Latină - Peru, Mexic și Columbia, dar la 28 Decembrie, sub numele
1 aprilie, Ziua Păcălelilor. Tradiții, obiceiuri, origini by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62369_a_63694]
-
la un pas de pierderea etosului care a făcut-o unică în urmă cu două secole. Michel Onfray n-are ascunzișuri în privința felului cum își vede misiunea filozofică pe Pămînt: se consideră un gînditor ateu, hedonist și anarhist, așadar trei epitete grele ca plumbul, pe care autorul le privește ca pe tot atîtea însemne heraldice ale libertății de spirit. Pentru Onfray, credința în divin e o gogoriță pe cît de falsă, pe atît de dăunătoare mersului omenirii, religia e un mijloc
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
intră în atenția francezului: întemeietorii liberalismului și utilitarismului (William Godwin și Jeremy Bentham) și întemeietorii socialismului (John Stuart Mill, Robert Owen, Charles Fourier și Mihail Bakunin). Biografia și opera celor șase este înfățișată năvalnic și lapidar, cu enumerări dese și epitete multe, într-o descriere plăcută și galopantă, grație unei tehnici a suspansului care sporește tensiunea. Să recunoaștem, suspansul în filozofie e o însușire rarisimă la autorii breslei, iar Onfray o stăpînește. Mai mult, autorul are ușurință gazetărească, O contraistorie a
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
semn că nu toți partenerii de discuție ai Ilenei Mălăncioiu s-au documentat cum se cuvine. Problema e însă alta: că, în asemenea cazuri, nici răspunsurile nu variază prea tare. Și nu e prea plăcută constatarea că, de exemplu, un epitet referitor la un critic care s-a arătat cândva neașteptat de generos e prezent aproape de fiecare dată când vine vorba despre el. Nu e singurul motiv pentru care Exercițiile de supraviețuire mi s-au părut neinteresante. (Din păcate, acesta e
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
de Negoițescu: „O frază în 28 de rânduri, urmată de una în 49, terne de la început până la sfârșit. Nu este Iorga cine vrea." (p. 136) Sau, în sfârșit, inventează un cuvânt de toată frumusețea, un cuvânt greu, cu care nici un epitet, oricât de drastic, nu poate rivaliza: „Un tânăr eseist de frunte îl prezintă pe un vaișamar [subl. mea] de romancier francez dezvoltând o teorie din care Kirkegaard nu lipsește defel. Aflu și de la Țepe și din altă sursă că acel
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
un veșmânt roșu, vesel și cu o mulțime de daruri în traista. Astfel, s-a născut oficial Moș Crăciun! searchnewsglobal.wordpress.com - 20 noiembrie 2013 Dar haideți să vă spun, de fapt, marele secret. În limba engleză, diavolul are multe epitete, printre care am putea numără și “Old Nick”, adică “Nick cel bătrân”. Pe de altă parte, se pare ca legenda lui Moș Crăciun a apărut de la Sf. Nicolae. În Olanda, în secolul al III-lea, a apărut legendă Sf. Nicolae
Teoria conspirației care îl distruge pe Moș Crăciun. Moș Nicolae și Satana, roluri importante în apariția bătrânelului iubit de toată lumea by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62909_a_64234]
-
bună: metaforele ne stimulează psihicul. Un studiu recent a arătat că expresii precum „inimă catifelată”, „zi dură” sau „situație spinoasă” au efect stimulator asupra centrilor tactili din creier. Se pare că, din toate adjectivele unei limbi, creierul are predilecție pentru epitetele care evocă senzații propriu-zise (olfactive, tactile, gustative etc.). Să mai spună cineva că figurile de stil, zorzoane inutile fiind, nu priesc gîndirii! Din păcate, din aceeași revistă aflăm că internetul și mass-media provoacă o dependență mult mai accentuată decît țigările
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
formulări poetice: „(Charlemagne) își ascunde sub mantie neliniștea”; „Roland vede ginta blestemată, mai neagră decât cerneala și care n-are nimic alb în afara dinților”; „Înalți sunt munții și întunecoase văile, stâncile sunt bătute de furtuni și trecătorile, sinistre”. Schimbarea poziției epitetelor ritmează fraza. Câte un tablou pașnic apare surprinzător după dinamismul luptei: „(Charlemagne) adoarme, pradă oboselii. De-a lungul și de-a latul câmpului, francii au adormit și ei. Nici un singur cal nu mai izbutește să stea în picioare; toți rumegă
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
10 volume de publicistică, coordonate din 2006 până acum sub egida Academiei Române), dar simte nevoia să și insiste asupra lui. Afirmații precum „mobilurile unui creator și intelectual de talia lui Călinescu n-au cum fi catalogate neted, ca să-i preluăm epitetul, drept cras oportunism, carierism, interes imediat (social și material)” suferă ușor de o nobilă naivitate umanistă, însă sunt corecte. Derapajele lui Călinescu nu pot fi trecute cu vederea, deși e drept că mobilurile care au stat la baza înrolării sale
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
o bănuiesc de geniu incipient. Numai că înclinația hiperbolică pe care am moștenit-o de la Călinescu (care vede în Creangă un „bivol de geniu“, „un umanist al științelor sătești“ și „un erudit oral“), naște riscul de a face uz de epitete excesive. E greu de văzut în Creangă un geniu, cum la fel îți trebuie multă simpatie ca să-l privești ca pe un mare scriitor. Opulența de hram (celebritatea) lui Creangă nu are acoperire în substanța literelor sale. Dacă ar fi
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
cronicarilor de autorii cu digestie literară anevoioasă. În al doilea rînd, empatia față de volum. Cine nu simte atmosfera unei cărți, murmurul ei prelexical, adică melodia de subînțelesuri din care se hrănește ea, nu poate fi cronicar, ci mînuitor sec de epitete luate din repertoriul jargonului la modă. Cronicarul trebuie să aibă nări intuitive, adică puterea de a-l simți pe autor dincolo de buchiile vizibile. În al treilea rînd, pasiunea pentru litere, care anulează obiecția de la început, cum că cronicarul e un
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
Bolintineanu paradoxuri greu explicabile. Am remarcat relativa paupertate a lexicului, în general; de asemenea, anumiți termeni „poetici” revin de zeci de ori și sporesc, împreună cu funesta manie a diminutivelor, senzația de previzibil. Nivelul figurativ al poeziilor sale e la fel de modest: epitetele noționale, abstracte și șterse, stau alături de comparațiile care ocupă o arie semantică redusă; iar rarele metafore sunt aproape toate in praesentia, explicite: „Ești moartă! stea a serii, o, diamant sublim. Acolo anii vieții și orile ce zbor Tac și exal
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, adăugând că și politica monetară va fi una normală, informează Mediafax. Șeful BNR a ținut să precizeze că face o deosebire clară între austeritate și disciplină financiară. "Politica fiscală va fi una normală, ca să folosesc un epitet, în sensul că nu va fi dedicată continuării unei ajustări, unei strângeri masive, ci mai degrabă spre o consolidare. Printr-o disciplină financiară adecvată, aceasta înseamnă cheltuire cu prudență a banului public, nu este nevoie de ce am denumit în ultimii
Isărescu, de părere că nu va fi nevoie de politică fiscală austeră by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/51588_a_52913]
-
Islanda ar putea fi imaginea reală, la scara de unu la unu, a dragostei de literatură și a pasiunii cititului, ambele adevărate „sporturi naționale”... Se povestesc multe despre islandezi, ei înșiși sunt mari povestitori. De altfel,deviza Salonului Sagenhaftes Island, (epitetul german, în traducere, înseamnă „miraculos”) conține particula de referință, definitorie, a produsului literar specific național - saga. O antologie incluzînd interviurile și fotografiile alb-negru a 22 de autori islandezi contemporani este o cheie oferită spre a pătrunde nu numai în spațiul
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
De aceea, cînd e vorba de respingerea răului, mă regăsesc în mai mare măsură în Tismăneanu decît în niște eurodeputați care au ajuns să nu mai reprezinte azi pe nimeni. În privința volumului de față, ce sare în ochi e frecvența epitetelor religioase de care politologul face uz pentru a schița portretul comunismului. E straniu să vezi cum o ideologie care s-a declarat ateistă și care și-a făcut din „opiul poporului“ o țintă predilectă a ajuns să împrumute de la adversari
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
făcut din „opiul poporului“ o țintă predilectă a ajuns să împrumute de la adversari tocmai însușirile pe care le repudia oficial. Din acest motiv, tabloul patogenic pe care îl alcătuiește Vladimir Tismăneanu seamănă cu o descriere a dracului făcută cu ajutorul unor epitete luate din panoplia îngerilor. De pildă, marxismul este considerat o eshatologie seculară, iar comunismul o religie politică. Deja doi termeni a căror conotație aduce o tentă de ceremonie sacră. În fond, comunismul a fost un ritual macabru pe care l-
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
de bani gata, copil de ștab etc. „Prințișorul”, desemnare peiorativă care circula în perioada comunistă cu referire la Nicu Ceaușescu, are mai puține șanse de extindere astăzi, când pare - cel puțin în lexicul manelelor, în extindere în limbajul curent - un epitet întru totul apreciativ, lipsit de ironie și autoironie. Nu ne rămâne deci decât să recurgem din nou la rezerva solidă de turcisme pitorești.
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
la deranjamentele intestinale, de la nevroză la acreală, de la intoleranța la alcool la dependența de cocaină, de la fobia pentru trenuri la spaima de a nu avea ce mînca, de la frica de moarte la numeroasele lui superstiții morbide.” (p. 38) Avalanșa de epitete e dură, dar ce e uimitor e că fiecare calificativ are parte de argumentare în rîndurile cărții. Cum spuneam, Onfray și-a făcut serios lecțiile, ca să nu fie prins pe picior greșit. Dar cele mai aspre acuze privesc incompetența medicului
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
fostei soții, numind-o Ťdoarť prostituată, și nu Ťborfet ordinarť" (Gardianul, 11.05.2009). Neconcordanța formei (de neutru) cu sensul (referentul feminin) constituie o instabilitate în sistemul lingvistic, pe care unii vorbitori au rezolvat-o considerând că borfet este un epitet negativ pentru bărbați (masculinul lui boarfă): "Nu am nevoie de comentariile unui borfet trădator, securist, cu impresii intelectuale" (forum Capital, 18.05.2009). S-a format (cu sufixul specific) și un nou feminin: borfetă, al cărui segment final e identic
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
române, Litera Ș, 1978, în înregistrează sub formele știolf, știoalfă,dar cu o mulțime de variante fonetice: ștoalfă, ștoarfă, știoarfă etc. și cu sensul de bază "obiect de încălțăminte sau de îmbrăcăminte uzat", din care s-au dezvoltat sensurile figurate: "epitet pentru o femeie slabă, urâtă sau bătrână" și "epitet pentru o femeie de moravuri ușoare". Cuvântul apare la Matei Caragiale, în Craii de Curtea Veche - "îți cere cineva socoteală ca umbli după marcoave, după știoalfe?" și a fost înregistrat de
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
știoalfă,dar cu o mulțime de variante fonetice: ștoalfă, ștoarfă, știoarfă etc. și cu sensul de bază "obiect de încălțăminte sau de îmbrăcăminte uzat", din care s-au dezvoltat sensurile figurate: "epitet pentru o femeie slabă, urâtă sau bătrână" și "epitet pentru o femeie de moravuri ușoare". Cuvântul apare la Matei Caragiale, în Craii de Curtea Veche - "îți cere cineva socoteală ca umbli după marcoave, după știoalfe?" și a fost înregistrat de cercetătorii interbelici ai argoului românesc (C. Armeanu, 1937, Al.
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
al comitetului permanent, al comitetului electoral, al comitetului școlar, al comitetului agricol și al altor comitete și comisii sînt doi escroci - unul pe scară mare, celălalt pe una mică - , Krepcinskii și Raspliuevii din Parlamentul român, iar numele lor au devenit epitete curente in discuțiile politice" - la atît se reduce rezumatul făcut de Troțki. Dacă un „rezumat" poate fi totuși socotită prezentarea celor două personaje. Troțki nu știa românește, iar atunci, în 1913, cînd a fost el în România și a descoperit
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
al său, foarte romantic, patria, vittoria e onor! Pură retorică, exersată prin camere de serviciu, încercând să câștige grațiile vreunei bucătărese. Și nu vorbele contează, cât meșteșugul lor, dovadă portretul pe care i-l face Rîmătorian iubitei Rezi, unde nici un epitet nu stă lângă regentul său. Acest vice-versa stilistic îl va moșteni, întocmai, Rică Venturiano, încurcat în declarații, ca și în destinatare. Povestea, în sine, e dezlânată, dând convenția foiletonului pe aceea a fabulei. Filimon încearcă să creeze complicitate nu cu
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
colabora la o revistă apărută, conform DGLR, de-abia în noiembrie 1979...) Nici imperativul totalității, din păcate, nu este respectat. Lipsesc inexplicabil texte de mai mare valoare decât conferințele aniversare sau articolele omagiale din anii '50-'60. Mai ales studiul Epitetul eminescian, din Probleme de stil și artă literară (1955) și capitolul Mihai Eminescu, din Istoria literaturii române moderne, de Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Tudor Vianu, nu aveau voie să lipsească. Nota asupra ediției invocă drept scuză neajunsurile financiare. Scuză
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]