2,590 matches
-
poeziei și a picturii a avut o influență imensă, furnizându-le nenumărate subiecte, teme și motive. Eschil își numea operele „firimituri de la masa lui Homer”, autor ce a dat poporului său conștiința unității de neam și de cultură. Legendele din epopeile homerice sunt cunoscute de toți, ceea ce asigură o bună înțelegere din partea publicului. În plus, ele înfățișează eroi în deplina lor măreție, ceea ce va emoționa pe spectatori. Materia împrumutată de tragedie de la epopee este mitul care, până în secolul al V-lea
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
unității de neam și de cultură. Legendele din epopeile homerice sunt cunoscute de toți, ceea ce asigură o bună înțelegere din partea publicului. În plus, ele înfățișează eroi în deplina lor măreție, ceea ce va emoționa pe spectatori. Materia împrumutată de tragedie de la epopee este mitul care, până în secolul al V-lea, desemnează o povestire, un discurs. Cu timpul, termenul ajunge să însemne o povestire 10 exemplară care se referă la un trecut îndepărtat. În Antichitate, miturile erau pe buzele tuturor în chip de
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
poate accepta un viitor anarhic. II.4. Legenda Electrei aă „Choeforele” de Eschil După cum se arată într-un capitol anterior, modelul cel mai imitat de autorii antici greci era Homer, în operele sale fiind prefigurate calitățile esențiale ale artei eline. Epopeile marelui poet au avut o influență imensă asupra tragediei și sculpturii, poeziei și picturii, furnizându-le numeroase subiecte, teme și motive. În plus, faptul că legendele din Iliada sau Odiseea erau cunoscute de toți, au asigurat operelor care le au
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
exigențele unui desen în contururi realiste, aspirînd la unitatea semnificativă a relațiilor. Cît despre parodie, Stăpînul tăcerii din volumul Doamna Bovary... este o mică bijuterie. Intertextul evoluează plan, numai la nivelul limbajului și limbii personajelor și actualizează cu savoare o epopee politică, la cel mai înalt nivel, în Egipetul antic. "Să nu credeți însă că asta falsifică realitatea. Doar vechii egipteni își aveau, în aceeași măsură ca și noi, prostiile, ambițiile și trivialitățile lor, încît, înlocuindu-le cu altele, mai proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ascultîndu-i, simțeai cum ți se confirmă o nuanță privitoare la posteritatea marilor filozofi: în urma lor nu rămîne memoria operei sau vieții, ci cîteva vorbe sau expresii care, substituindu-le gîndirea, ajung să străbată timpurile. De pe urma lui Noica va rămîne negreșit epopeea lui "intru". Una peste alta, colocviul a fost o reușită a Institutului Cultural Român și a participanților care au onorat invitațiile. Cred că Noica, dacă ar fi putut să vadă colocviul, l-ar fi aprobat: a fost o discuție academică
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
să cânte la Brăila. în cele din urmă a venit, a cântat, iar brăilenii l-au gratulat nu doar cu aplauze, i-au aruncat pe scenă bani de aur. În anul 1929 Brăila își serba eliberarea de sub jugul otoman, dar epopeea sîngeroasă a istoriei orașului nu putea fi uitată. Căci în timpul ocupației germane (din 1917) orașul a fost vandalizat. Ocupanții au luat cupola de aramă a Bisericii Sfîntul Petru, au luat și clopotele bisericilor pentru a le transforma în arme: rechizițiile
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
patru romane (Mai tare ca moartea de Maupassant, Jean Santeuil de Proust, Fericirea nebună de Giono și L' Amour de Marguerite Duras), trei poeme (L' Olive de du Bellay, Dieu de Victor Hugo și Moulin premier de René Chair), trei epopei (La Franciade de Ronsard, La Henriade de Voltaire și Les Martyrs de Chateaubriand), două piese de teatru (Dom Garcie de Navarre de Moliére și Héraclius de Corneille) și o scriere cu caracter autobiografic, Dialogurile lui Rousseau. Se vede bine că
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
atunci, fiul și-a semnat publicațiile cu numele "Barbu B. Brezianu". Apoi Barbu Brezianu a lucrat în justiție, ca judecător, începând de prin 1930. În 1934 el a cumpărat din întâmplare de la un anticariat ediția întâi, din 1867, a traducerii epopeii "Kalevala" în franceză, făcută de Léouzon-Le-Duc. Pe de altă parte, Liga Națiunilor a lansat un concurs internațional pentru cea mai bună traducere a Kalevalei, pentru anul 1935, pentru centenarul epopeii finlandeze. Astfel Barbu Brezianu s-a apucat de traducere, folosindu
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
întâmplare de la un anticariat ediția întâi, din 1867, a traducerii epopeii "Kalevala" în franceză, făcută de Léouzon-Le-Duc. Pe de altă parte, Liga Națiunilor a lansat un concurs internațional pentru cea mai bună traducere a Kalevalei, pentru anul 1935, pentru centenarul epopeii finlandeze. Astfel Barbu Brezianu s-a apucat de traducere, folosindu-se de versiunea în limba franceză a lui Léouzon-Le-Duc și, în plus, de cea a lui Jean-Louis Perret, din 1931, primind spre sfârșit și ajutorul unei funcționare de la Legația Finlandei
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
semnată de scriitorul Ion Marin Sadoveanu. Traducerea era făcută în proză. În semn de înaltă cinstire, Finlanda i-a acordat lui Barbu Brezianu Ordinul Trandafirului Alb și, mai târziu, în anul aniversar 1985, Medalia "Kalevala". E de menționat faptul că epopeea Kalevala a apărut în versuri, în românește, în anul 1959, în traducerea poetului și romancierului Iulian Vesper (1908-1988). În timpul războiului relațiile dintre Finlanda și România erau, oricum, la ordinea zilei, aflându-se amândouă în luptă cu Uniunea Sovietică, una la
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
tot în 1998, la Editura Vitruviu și se nunește chiar Memorii. Textul lui Dobrian nu mai este unul spontan și incomplet, o însemnare zilnică mai mult sau mai puțin densă dar oricum conjuncturală, ci unul deliberat, organizat ca o mică epopee pentru uz propriu și este scris cu vădite intenții literare. El acoperă întreaga viață a autorului, evocă locurile nașterii și strămoșii, urmărește îndeaproape curgerea evenimentelor și construiește din aproape în aproape acel climat în care artistul s-a format și
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
de față. Bolovanul liric din burta epocii consumiste va fi rejetat cu o acută criză de fiere. Este pentru noi o probabilitate insuportabilă, extrem de greu imaginabilă. Poetul este, în lumea consumistă, relicva altei epoci, așa cum sunt dantelăresele, ceasornicarii, autorii de epopei sau autorii de panegirice, cronicarii și rapsozii. Poezia devine, în epoca supremației mass-media și a divertismentului, o curiozitate din categoria antichităților. Poezia este o modalitate de exprimare mult prea lentă, absconsă și alambicata pentru viteza și eficiența comunicării din era
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
uniri și conflicte, pămînt-apă, foc-aer, au făcut, zice-se, lumea pe care o știm. Fiecare dintre ele are zei, simboluri, capricii, legende. Ion Acsan se oprește la apă, în Sumer, în Polinezia, în Egipt, în Dobrogea preromană, cu detalii despre epopei, știute sau pierdute, cu citate avizate din specialiști în mitologie și gîndire magică, de la Kernbach la Blaga și cu referiri, poate mai multe decît se cade, la mai vechile-i scrieri pe temă. Totul asezonat cu nume dintr-o limbă
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
corăbierii ei, să-i mai deconspire secretele. Cel mai mare dintre ele este întoarcerea corăbierilor teferi, și cu chef de povești. Marinărești, de bună seamă. Din ce-a răsuflat din secret, la vremea lui, s-au scris Odiseea, legenda argonauților, Epopeea lui Ghilgameș, poveștile despre răul de mare al Ariadnei și atîtea altele, de descoperit în cartea densă a lui Ion Acsan. Plăcută, ca toate legendele, și documentată, ca un manual de istorie care încearcă să-și revină din literatură. O
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
modern, personajul central nu stă locului, chiar dacă, ase-menea erou-lui lui Xavier de Maistre voiajază în jurul odăii sale. Eroii romantici că-lătoresc ca năieri, pre-cum Robin-son Crusoe sau fac, în zilele noastre, ocolul orașului, precum Leopold Bloom, refăcând într-o singură zi epopeea lui Ulisse. Swan, al lui Marcel Proust, lunecă între saloane aristocratice și mai pidosnice locuri, eroul noului roman, soldat, circulă besmetic printr-o urbe devastată. Mistuit de foame, eroul lui Knut Hamsun rătăcește printr-un oraș ce i se refuză
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
în superlative nu prea des folosite: Dispăruții (titlul fidel ar fi fost Ceea ce e pierdut) este , după părerea lui și a colegilor de redacție, o capodoperă, o carte totală "care se citește ca un roman, dar folosește tehnicile narative ale epopeii, autobiografiei, anchetei, mărturiei de istorie orală, documentului istoric... Cu acest text stupefiant, Daniel Mendelsohn își face intrarea în lumea foarte închisă a marilor scriitori universali". Ceea ce e pierdut nu e un roman de ficțiune, ci o poveste adevărată, transformată în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
în epică, frazele se despletesc, iar vocea rece, dicția de tonomat și demonstrația ca o lamă de brici cresc, se umflă, asemenea aluatului pus la dospit, se inflamează și, pe nesimțite, trec din denotația austeră în tangajul poematic al unei epopei fără sfîrșit. Sever cu lumea exterioară și de o suavitate extatică și blîndă cu cea interioară, din care nu lasă nimic în calea risipei, el se preschimbă, chiar sub ochii cititorului, în ceea ce este de fapt: într-un poet baroc
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
spațiul de interes în zona de confluență a unui anumit spirit popular, ingenuu și lipsit de orice crispare, cu un reflex religios generic, în permanență viu și nefundamentat pe o dogmă anume. Din această perspectivă, pictura sa este o adevărată epopee în imagini, un imn închinat spiritului neîngrădit de vreo constrîngere, dar mereu protejat, printr-un fel de bucurie transmisibilă și printr-o pudoare consubstanțială, în fața unor excese de gesticulație. În al doilea rînd, Ilie Boca trăiește cultural în interiorul picturii așa cum
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
convenționale, atît Mitroi cît și Boca devin degustători ai unor esențe cromatice rare, căutători de penumbre și de tonuri jilave, de pămînt. Cu Geta Năpăruș, Ilie Boca se învecinează într-un alt spațiu și anume în acela al vocației epice. Epopeile concentrate pe spații mici la Geta Năpăruș, acel amestec foșgăitor de universuri, de regnuri și de indivizi, devin la Ilie Boca proiecții monumentale, adevărate frize ale unei realități paralele. Ceea ce prima realiza în filigran, cu vîrful penelului, ajunge, prin gestul
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
de artă. Puternică este numai componenta marțială, cu accese de furie multidirecționată, de un interes psihologic. Un critic tânăr pe care-l prețuiesc, Andrei Terian, a fost atât de încântat de aceste Lucrări în verde, încât a comparat cartea ("o epopee get-beget"), cu Levantul lui Mircea Cărtărescu. Greu de găsit o comparație mai neinspirată. Cu liminară sinceritate, cum cerea un partizan al autenticității, voi spune că această Pledoarie... îmi pare o tentativă disperată de autolegitimare. Fără vreun indiciu de talent, de
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
din moment ce romanul se deschide cu această însemnare: "Alimut mi-a povestit întâmplările, Kera a stăruit să le scriu". Critica literară a folosit frecvent, în definirea romanului, două noțiuni nepotrivite, după părerea mea: a numit romanul lui Zaharia Stancu fie o epopee, la modul general, fie, mai concret, o Odisee. Nu e nici una, nici alta. Nu e o epopee, pentru că narațiunea sau conflictul nu au nimic eroic; șătrarii nu înfruntă o adversitate definită, nu recunosc nici un zeu, nici o instanță. Soarta lor este
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
scriu". Critica literară a folosit frecvent, în definirea romanului, două noțiuni nepotrivite, după părerea mea: a numit romanul lui Zaharia Stancu fie o epopee, la modul general, fie, mai concret, o Odisee. Nu e nici una, nici alta. Nu e o epopee, pentru că narațiunea sau conflictul nu au nimic eroic; șătrarii nu înfruntă o adversitate definită, nu recunosc nici un zeu, nici o instanță. Soarta lor este legată cosmic, fără altă dimensiune simbolică, de cer și pământ. Natura e substitutul transcendenței. Confruntarea lor cu
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
posibilă, salvarea vine pentru cei câțiva câți au mai rămas, debusolați, fără bulibașă și cu echilibrul intern ruinat, dar reîntoarcerea nu are nici ea un scop precis. Roman parabolic, Șatra nu poate fi și nu-și propusese să fie o epopee sau o Odisee. Tensiunile lui, lipsite de eroism și măreție, sunt profane și abstracte: omul pus în relație cu marile lui probleme - viața, moartea, iubirea, speranța. Zaharia Stancu ține departe romanul său de livresc, spiritualism, intertextualitate, de toate aceste tentații
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
nelipită încă/ de cerul gurii tale-acum/ când ți-amintești că,-n jale-adâncă/ acolo plânsăm cât șezum" (Psalmul 136). Cu o sintagmă pe jumătate alterată politic, Șerban Foarță construiește, începând cu această Carte a psalmilor, înapoi și-nainte, o spectaculoasă mare epopee personală. În care își încheagă sensul toate volumele sale, de la Texte pentru Phoenix (1976) până la fragedul și intens informatizatul Mr. Clippit & Comp (2007). Miza intimă și miza literară fac schimb de posturi, dramatismul rugii celuilalt vine să ia în primire
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
e iluzia acțiunii și angajării: la "cafiné" nu se pun la cale nici măcar inițiative proprii. Gazetăria e și ea un simulacru de activitate. Astfel încât "slava stătătoare" își întinde opresiv umbra. Singura ieșire din acest "timp băltit" e balcaniada limbajului, o epopee a cuvântului: "trecerea bruscă de la un plan la altul, de la ficțiunea halucinant derizorie la inserția acută în social, o frenezie a concretului". Realul și fantezia se scurtcircuitează. Episoade epice pe caniculă găsim, în proza noastră contemporană, la Marin Preda, Ștefan
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]