501 matches
-
reflexive în general, și un roman-eseu. În subtext, un roman polemic. Nedeclarat și, aproape sigur, neintenționat, meditația pe tema fugii devine o replică la o idee ce traversează ca laitmotiv proza narativă postbelică a lui Mircea Eliade. Tema fundamentală a eposului eliadesc este căutarea libertății, și din toate experiențele personajelor angajate în această căutare rezultă că adevărata libertate nu poate fi decât interioară. Doar pe aceasta n-o poate răpi nimeni și nimic, doar ea nu dispare sub nici o tiranie, în
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
perspectiva eternității: „unindu-și somnul cu pământul / în veacul ce n-a mai știut / că la-nceput a fost cuvântul” (Veacul controversat). Același tradiționalist-istorist în concepție, descriptiv-colorist și modernist-fantezist, dar totdeauna meditativ este B. și în proză, fie că reconstituie eposul Vieții Spătarului Milescu (1936) sau evocă destinul singular al Frumosului principe Cercel (1978), fie că imaginează istorii dramatice citadine (gen Cezar Petrescu) în Enigmaticul Baikal (1938) ori în Ustüne sau Colina goală (1965). În schimb, piesele sale (Lupii, Cazul Benet
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
motive s-a confundat adeseori cu geneza genului însuși. Chiar dacă unele subiecte, cum ar fi cele haiducești, datează din orânduirea feudală, nu se poate afirma că specia a apărut în această etapă istorică. Originea mult mai îndepărtată în timp a eposului este probată de existența b. mitico-fantastice (cum ar fi Soarele și luna). Cât privește probabila apariție la curțile feudale, de unde ar fi fost preluată de lăutari și folclorizată, ideea poate fi acceptată numai în cazul textelor cu subiecte din viața
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
la editurile Ion Creangă și Sport-Turism, culegeri de povești, legende, basme, intitulate sugestiv: Orologiul împăratului (1957), Vârful cu dor (1973), Grădina înțelepților (1975), Piatra Craiului (1978), Fata din dafin (1982), narații ample cu pretext istoric - se întrevede un proiect destinat eposului vitejesc, în Banul Mărăcine (I-II, 1967), Inelul lui Dragoș-Vodă (1968), Taina lui Mircea-Voievod (1970), Spătarul Coman de Suceava (1977), Mărețul rege Burebista (1980) -, unde accentul cade îndeobște pe latura spectaculară: suspans, culoare locală, aventuri picarești, șabloane, stereotipii, menite să
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
omenești raționale și iraționale, iar absurdul apare la loc de cinste. Romanul lui Rabelais, Gargantua și Pantagruel aduce atmosfera din romanele populare, râsul uriaș fiind dominanta care subordonează personajele și aventurile. Sub pretextul fantasticului și al fabulosului - elemente definitorii ale eposului popular - Rabelais introduce numeroase elemente satirice și de protest social, aspecte prin care corectează o viziune prea exaltată asupra lumii, oferind în schimb o concepție realistă despre umanitate, folosindu se de râsul sincer, popular, dar neiertător. Eroii săi sunt uriași
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
activitatea sa fiziologică - hrănire, băutură, defecație, viață sexuală - joacă un rol predominant. Imaginile corpului redate într-o formă mult exagerată, l au determinat pe V. Hugo să-l numească pe Rabelais “cel mai mare poet al cărnii și stomacului”. Idealitatea eposului tradițional excludea orice manifestare a trupescului ca fiind contrară moralei și deci condamnabilă. Rabelais impune, prin eroii săi Gargantua și Pantagruel, “deplina autocrație a corporalității” (Jauss); imensa sete, foame, absurdul situațiilor și întâmplărilor în care se află eroii - toate acestea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
decât în literatură. acolo este locul lui de veci. O particularitate a poeziei lui Paul Aretzu din acest volum, la nivel morfologic, este apelul la imperfectul indicativului verbal, cu valențe multiple, conferindu-i textului, pe de o parte, aspectul de epos, iar, pe de altă parte, la nivel structural, susținând unitatea operei, însă nu este de neglijat nici efectul eufonic, fiindcă, pe ansamblu, imaginarul poetic - amintind de volumul Pașii profetului al lui Lucian Blaga - este coroborat cu o desfășurare de litanie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
religioase, relevarea preceptelor biblice, considerate scut împotriva răului. Stăpânit de o conformație spirituală profund umanistă, caritabilă, pacifistă și religioasă, iubitor de neam și dreptate, scrie o poezie situată ideatic în spațiul acestor sentimente ce-l caracterizează: sacrul ceremonios, misticul, protestul, eposul unui popor cu o istorie dramatică: „Suspină scumpa glie românească/ Și asta nu de azi, de ieri - de ani,/ De când rămas-a fără de țărani/ Și n-are biata cine s-o muncească... Ar fi doar o succintă ilustrare sau o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
dacă aveți vo scriere în care elementul clasicității să predomine, apoi e Viclenie și amor. De drama mea n-are să fie nimica, pentru că nu știu ce formă să-i dau, pentru că nu e dramă. S-ar potrivi poate mai multe pentr-un epos, dar atuncea aș pierde vioiciunea scenelor și a caracterelor ce-mi trec prin minte. Cum vă spun, n-are să fie nimic din ea; simt cum se desparte întregul ei în părți constitutive, din cari fiecare își pretinde independința sa. De-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
se scărpină în cap cu furie cu ambele mîini și zise pe un ton de harță: — îți înțeleg resentimentele. Pe cînd aveam șaisprezece sau șaptesprezece ani, și eu îmi doream un asemenea sfîrșit. Știi, am găsit studiul lui Tillyard despre epos la biblioteca publică Dennistoun, și acolo el spune că un epos se scrie doar atunci cînd o nouă societate dă oamenilor o șansă mai mare la libertate. Atunci am hotărît ca eposul meu să fie pentru Republica Scoțiană Corporatistă En
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe un ton de harță: — îți înțeleg resentimentele. Pe cînd aveam șaisprezece sau șaptesprezece ani, și eu îmi doream un asemenea sfîrșit. Știi, am găsit studiul lui Tillyard despre epos la biblioteca publică Dennistoun, și acolo el spune că un epos se scrie doar atunci cînd o nouă societate dă oamenilor o șansă mai mare la libertate. Atunci am hotărît ca eposul meu să fie pentru Republica Scoțiană Corporatistă En Gros, ceea ce a fost Eneida pentru Imperiul Roman, adică să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sfîrșit. Știi, am găsit studiul lui Tillyard despre epos la biblioteca publică Dennistoun, și acolo el spune că un epos se scrie doar atunci cînd o nouă societate dă oamenilor o șansă mai mare la libertate. Atunci am hotărît ca eposul meu să fie pentru Republica Scoțiană Corporatistă En Gros, ceea ce a fost Eneida pentru Imperiul Roman, adică să fie un epos pentru una dintre sutele de mici republici socialiste pașnice care ar apărea îcredeam eu) după ce marile imperii și corporații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scrie doar atunci cînd o nouă societate dă oamenilor o șansă mai mare la libertate. Atunci am hotărît ca eposul meu să fie pentru Republica Scoțiană Corporatistă En Gros, ceea ce a fost Eneida pentru Imperiul Roman, adică să fie un epos pentru una dintre sutele de mici republici socialiste pașnice care ar apărea îcredeam eu) după ce marile imperii și corporații se vor prăbuși. Asta era prin 1950. Ei bine, curînd am abandonat această idee. Trucul cel mai bun al unui iluzionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Oameni palizi și rozalii ca mine nu au nici un motiv să îndrepte un deget disprețuitor. Poeții ne spun că timp de două milenii Europa a vibrat și s-a întreținut cu energiile degajate de lichidarea Troiei asiatice. Citez din celebrul epos lancastrian: „De cînd asediul și asaltul au încetat în Troia, Orașul sfărîmat a ars pînă la cenușă, Enea cel Viteaz și-ai săi de viță-soți Provincii au prădat și stăpîni au devenit Aproape a tuturor bogățiilor din Insulele de Apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
limitelor cunoscutului. Aventurile sale sunt și ocazia de a flutura, pe Terango, steagul libertății ca virtute prin excelența umană și salvatoare. Oamenii din Luc Orient sunt exponenții unui umanism ce se opune, fără echivoc, împilării și crimei. Ca într-un epos nordic, Binele și Răul se vor întâlni, pentru bătălia cea din urmă. Suspansul este cinematografic, de vreme ce Sectan are un aliat ce deține secretele Pământului, la rândul său. Însoțit de legiunea sa de umanoizi înviați și perfecționați în brutalitate, doctorul Julius
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
atunci când reușește să depășească previzibilitatea schemelor prin accesul la scriitură. Ce se Întâmplă, altfel, atât de „abisal“, În romanul polițist, de care, deocamdată, Eco nu poate să se desprindă? În general, acesta păstrează primordialitatea actului povestirii, reluînd elementele tradiționale ale eposului originar; se bazează stereotip pe o queste, adică pe o căutare primitivă, convertită În ancheta romanescă. Cineva, un actant detectiv (Însoțit de unul sau doi colaboratori) caută ceva, sau anchetează condițiile concrete (cu toate conexiunile logico-temporale) ce au dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vieții valuri”, schițe vesele, al lui Tudor Mușatescu („Mușătescu”), va elogia „două excelente momente de comedie peste cari ai impresia că a fluturat puțin aripa marii parodii a lui Urmuz” (idem., p. 474). Fantezismul ironic, „basmul modern”, prelucrarea rafinată a eposului popular se numără printre „feblețile” criticului. Putem vedea în ele și o afinitate față de literatura nonmimetică, în opoziție cu „mediocritatea” retorismului și realismului. Comentînd, în 1930, Abecedar de povestiri populare (apărut la Editura Unu a lui Sașa Pană), criticul apreciază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trecere de la un statut la altul este marcată cu claritate de dipticul goethean, alcătuit din Dichtarten și Naturformen der Dichtung. Goethe opune în aceste texte simplelor „specii poetice” (Dichtarten) trei autentice forme naturale ale poeziei (Naturformen), care sunt reprezentate de epos (narațiunea pură), liric (pornirea entuziastă) și dramă (reprezentarea vie). Nu este nevoie de foarte multă subtilitate pentru a constata că distincția dintre Dichtarten și Naturformen (sau Dichtweisen) acoperă cu precizie distincția dintre genuri și moduri. Însă fondul problemei constă, așa cum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai apropiat de vremurile noastre poate însemna un produs al imaginației orientate spre enorm, uimitor și incredibil. Fabulosul nu este pe deplin identic cu fantasticul, este cel mult o manifestare secvențială a acestuia, aplicându-se mai cu seamă legendei și eposului popular, precum și scrierilor inspirate din acesta. Fabulosul se manifestă mai mult în basm, ca un fantastic convențional, previzibil, pe când în fantasticul autentic modern desfășurarea epică și fenomenele sunt imprevizibile, insolite. 1.5. Reprezentanți ai fantasticului în literatura universală Literatura fantastică
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
invenție mare. În acestea avem de-a face, în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului existent în eposul popular. Prozatorul mimează cu subtilă și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special snoavei apocrif-religioase, și de a-și disimula intenția moralizantă prin redimensionarea faptului divers dintr-o perspectivă aparent ireală, desprinsă de contingent aparținând, parcă, unei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ironic familiară a întregii povestiri probează binecunoscuta atitudine ,,desacralizantă’’ proprie în general ,,basmului cult’’ caragialian, pe de altă parte, precizarea referitoare la situarea cronologică a întâmplărilor ce vor avea loc constituie un gest de insolită ,,impurificare’’ a viziunii atemporale, specifice eposului mitic-folcloric. Impurificarea’’ celuilalt element consubstanțial basmului, nedeterminarea spațiului geografic poartă aceleași însemne ale insolitului. Însărcinându-l pe Aghiuță să verifice de unul singur justețea motivului invocat de toți bărbații ajunși în iad, Dardarot atrage atenția trimisului și în privința locului unde
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe care hanul o exercită asupra călătorilor care băteau drumurile mânați de treburile și afacerile lor. Hanul este locul de întâlnire cu atribute, tipic baladești, în sens adânc originar, având o intensă circulație atât în literatura europeană, cât și în eposul popular autohton; astfel hanul, ca loc al acțiunii, unde, aduși din toate părțile apar oameni de toate genurile, capabili a provoca surprize de neuitat, și personajul feminin al hangiței, care, prin farmecul ei ,,mitic’’, provoacă și polarizează stările afective, nu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vorbi, dar esențialul este că ecosistemul de luncă adevărată a fost distrus și înlocuit cu unul agricol. Măcar de-ar fi unul de mare productivitate! REPERE ÎN TIMP Urmele materiale semănate de înaintașii noștri pe aceste meleaguri, parte din întregul epos al românismului, reprezintă dovezi ale locuirii acestei părți de țară din cele mai vechi timpuri. În cadrul problemelor pe care le ridică studierea diferitelor aspecte de cultură materială de la sfârșitul epocii bronzului din Moldova, între anii 1960-1965 s-au întreprins
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
acestei povestiri, la care majoritatea aderă fără să ceară prea multe detalii. Au fost însă și reacții contrare, de redefinire mai puțin sacralizantă a personajului istoric aflat în dispută. La puțin timp după "scandalul manualelor" din 1999-2000, încheiat cu victoria eposului național eroizant asupra minimalismului istoric "european", momentul omagial din 2004 a provocat o confruntare aprigă, prelungită și după încheierea propriu-zisă a festivităților. Disputele mediatice au avut drept pretext bugetul uriaș alocat de autorități evenimentelor comemorative. Culpa era agravată de o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
românesc a fost descris în nu mai puțin de 140 pagini, dintre care aproximativ 30 erau rezervate marilor voievozi, în capitolul dedicat "luptei pentru neatârnare și apărarea lumii creștine". Acest voluminos decupaj a oferit, aproape un deceniu, relatarea maximală a eposului ștefanian, depășind toate ofertele istorice de uz școlar de până atunci. Domnitorul domina categoric saga veacurilor XIV și XV, iar prezentarea sa amintea de structura narativă a manualelor din anii '80. Subcapitolul "Moldova în perioada domniei lui Ștefan cel Mare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]