501 matches
-
din ținuturile vecine, lipsit de brațul său care să-l apere, înspăimântându-i vrăjmașii. Se teme, dar nu știe nimic de soarta părintelui său, și nici Odiseu, întrebat, nu are ce să-i spună, cum nu are ce ne spune eposul întreg despre ultimii ani și despre moartea acestui om părăsit. Iar Tetis, de câte ori e pomenită în Iliada, se află în adâncul mării, la tatăl ei, printre surorile sale, nereidele nemuritoare, sau alături de Ahile lângă Troia, sau pe Olimp, la zeii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din mâinile oamenilor - case, corăbii, cetăți, arme, veșminte - durează statornic în timp, mereu bine încheiat, bine cioplit, bine țesut. Și este întotdeauna ca un prisos al forței, frumos, făurit de mâini puternice și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care nu i-au făcut rău. În schimb, spusele lui, de-a lungul întregii epopei, abundă în prețuirea vieții ca bine în sine și a vieții trăite în pace, acasă la tine și printre ai tăi. Într-adevăr, în întregul epos, tocmai Ahile este acela care laudă viața. Pentru că ne este dată o singură oară și, pierdută, nimic nu ți-o poate da înapoi, viața i se pare lui Ahile mai de preț decât toate averile lumii. Iar după ce a pierdut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai apropiat de vremurile noastre poate însemna un produs al imaginației orientate spre enorm, uimitor și incredibil. Fabulosul nu este pe deplin identic cu fantasticul, este cel mult o manifestare secvențială a acestuia, aplicându-se mai cu seamă legendei și eposului popular, precum și scrierilor inspirate din acesta. Fabulosul se manifestă mai mult în basm, ca un fantastic convențional, previzibil, pe când în fantasticul autentic modern desfășurarea epică și fenomenele sunt imprevizibile, insolite. 1.5. Reprezentanți ai fantasticului în literatura universală Literatura fantastică
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
invenție mare. În acestea avem de-a face, în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului existent în eposul popular. Prozatorul mimează cu subtilă și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special snoavei apocrif-religioase, și de a-și disimula intenția moralizantă prin redimensionarea faptului divers dintr-o perspectivă aparent ireală, desprinsă de contingent aparținând, parcă, unei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ironic familiară a întregii povestiri probează binecunoscuta atitudine ,,desacralizantă’’ proprie în general ,,basmului cult’’ caragialian, pe de altă parte, precizarea referitoare la situarea cronologică a întâmplărilor ce vor avea loc constituie un gest de insolită ,,impurificare’’ a viziunii atemporale, specifice eposului mitic-folcloric. Impurificarea’’ celuilalt element consubstanțial basmului, nedeterminarea spațiului geografic poartă aceleași însemne ale insolitului. Însărcinându-l pe Aghiuță să verifice de unul singur justețea motivului invocat de toți bărbații ajunși în iad, Dardarot atrage atenția trimisului și în privința locului unde
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe care hanul o exercită asupra călătorilor care băteau drumurile mânați de treburile și afacerile lor. Hanul este locul de întâlnire cu atribute, tipic baladești, în sens adânc originar, având o intensă circulație atât în literatura europeană, cât și în eposul popular autohton; astfel hanul, ca loc al acțiunii, unde, aduși din toate părțile apar oameni de toate genurile, capabili a provoca surprize de neuitat, și personajul feminin al hangiței, care, prin farmecul ei ,,mitic’’, provoacă și polarizează stările afective, nu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de folclor pe zone (șapte volume), Mărgăritare (cincisprezece culegeri; îi aparțin două cărți). Are preocupări privind geneza speciilor și genurilor folclorice, istoria baladelor, evoluția obiceiurilor și a poeziei de familie, istoria folcloristicii ș.a. A scris monografiile Balada populară „Miorița” (1967), Eposul baladic la moldoveni (1977), Probleme de geneză a creației poetice populare moldovenești (1991). Publică studii și articole despre S. Fl. Marian, B.P. Hasdeu, T.T. Burada, P.V. Ștefănucă ș.a. Este autorul mai multor capitole în cursuri teoretice și crestomații pentru instituțiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287404_a_288733]
-
multor capitole în cursuri teoretice și crestomații pentru instituțiile de învățământ universitar: Schițe de folclor moldovenesc (1965), Folclor moldovenesc. Crestomație (1966), Creația populară. Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia, Transnistria și Bucovina (1991). SCRIERI: Balada populară „Miorița”, Chișinău, 1967; Eposul baladic la moldoveni, Chișinău, 1977; Probleme de geneză a creației poetice populare moldovenești, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 290; Datcu, Dicț. etnolog., I, 314-316; Calendarul bibliotecarului, Chișinău, 1998, 163-166; Popa, Ist. lit., II, 1198. N.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287404_a_288733]
-
un singur act - nu era lipsit de făgăduieli. Dintre alte texte dramatice, Steaua, „fantezie dialogată”, nu s-a păstrat, iar La Rhapsodie des dieux, scrisă probabil tot în deceniul al treilea, dar tipărită abia în 1940, reformulează cu oarecare ingeniozități eposul homeric. E un capriciu în răspăr, mizând pe contrapunctul parodic, o nonșalantă erudiție susținând, cu sclipiri de spirit, amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
inițiale și a reintrării în mit: „Mire mort, mire pierdut/ Plop cu frunze tremurate/ Plai și câmpuri nearate/ Iarăși ziuă s-a făcut.” „Plângerea” sa este de fapt o „mirungere” (în înțeles voiculescian) cu ideea de îndumnezeire. Ca și în eposul popular, C. transpune o hierofanie, o nuntire cosmică, o trasmigrare, prin revelație creștină. Același înțeles creștin al judecății de apoi identifică semnificația asumării mesajului cu parabola biblică a lui Saul: „Zorile crapă cu silă,/ toate la judecată se strâng.// Mironosițele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
perspectiva eternității: „unindu-și somnul cu pământul / în veacul ce n-a mai știut / că la-nceput a fost cuvântul” (Veacul controversat). Același tradiționalist-istorist în concepție, descriptiv-colorist și modernist-fantezist, dar totdeauna meditativ este B. și în proză, fie că reconstituie eposul Vieții Spătarului Milescu (1936) sau evocă destinul singular al Frumosului principe Cercel (1978), fie că imaginează istorii dramatice citadine (gen Cezar Petrescu) în Enigmaticul Baikal (1938) ori în Ustüne sau Colina goală (1965). În schimb, piesele sale (Lupii, Cazul Benet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
1983). Alți publiciști prezenți aici sunt Viorel Boldurean, Partenie Murariu, Petru Ilieșu, Radu Matei Todoran (scrie despre poezia orașului), Emilia Ciobotaru (Sorescu - deocamdată!), Carmen Pădure (Boris Vian și umanismul creației, 7/1977), Gh. Secheșan, Vasile Crețu, Nicolae Ciobanu (Slavici și eposul realist-critic, 1-2/1979), Mircea Mihăieș, Marcel Pop-Corniș (Shakespeare și poetica romanului american modern, 1/1980), Mircea Pora, Victor Neumann, I. Cornea, Ileana Oancea (Sensul erudiției la D. Caracostea, 7/1983), Șerban Foarță, Cornel Ungureanu și Traian Ștef (în 1983, primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
în personalul Iași Pașcani Bacău, în stația Iași: luna e rece în el și pe cer, mă mir de mine, mă mir!... ficțiune mai mare decît mine, hipnotizează fixitatea fulgurantă a soclului deplasat pe calea de rulare, anticipat drum prin epos, semnele, reperele, arca lui Noe vremelnică, orbenia goală a trenului în marș, eram fără nimeni! segmentul de vierme fero-falic multiplicate ipostaze aruncînd în șir ocheade pe geamurile vagoanelor de tramvai casate, orașul pe extremitatea de vest sfîrșit, curățenie mută negrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de porumb cu unele pămînturi panificabile, Adjud primitivismul industrie, a locui în case, a te conforma unui orar consultînd un ceas ca să afli ora, dacă templul l-a reclădit în trup Domnul, la ce schelăria atîtor trupuri de zid, de epos! lan de floarea-soarelui heliotropismul, dar văd ulei pe cîmpuri, sîntem pe vremea științei economice, luată drept altceva decît exercitarea în gol a funcțiunilor superioare, jocul Hesse cu mărgelele de sticlă, rîul Trotuș, de la om nu se așteaptă nimic, decît atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
XXX. 93. Gorovei Artur, Descântecele românilor, studiu de folclor, București, 1931. 94. Hașdeu P. Bogdan, Cuvinte din bătrâni, București, 1878. Legende, povestiri și note istorice, Focșani, 1929. 95. Iorga N., Mănăstirea Neamțului, Tg. Neamț, 1926. 96. Kârdan B.P., Ukrainski narodnâi epos, Moscova, 1965. 97. Lang Andrew, Mythe, cultes et religia, Paris, 1896. 98. Manoliu V., Istoricul societății medicale științifice românești teză de disertație, Cluj, 1969. 99. Marian S. Florea, Descântece populare la români, Cernăuți, 1886. 100. Marian S. Florea, Nașterea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în peisajul literar românesc actual. Scriitorul Virgil Andronescu, născut la Turnu Măgurele, la 28. noiembrie 1972,vine în marea literatură cu zestrea spirituală a trei mari scriitori de pe meleagurile natale Gala Galaction, Zaharia Stancu, Marin Preda și cu toate componentele eposului din câmpia largă a Deliormanului, pe care le-a regăsit la Brăila, pitorească și romantică, cu Bărăganul ei întins și fascinant, descris de Panait Istrati, Mihail Sebastian și Fănuș Neagu. Reprezentant notoriu al altei generații de scriitori, care începe de la
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
faza incipientă a formării, muzica și gimnastica (al căror rol constă în potențarea perceperii frumosului din perspectiva armoniei). În fapt, spune el, educația muzicală începe devreme de tot - cu poveștile copilăriei, care constau în nararea (mai precis, în recitarea) marilor eposuri (deja) clasice ale lui Hesiod și Homer. Problema care se pune aici este următoarea: ce fel de atitudine inspiră copiilor aceste mituri? Or, sunt de observat două lucruri: mai întâi atenția copilului riscă să fie distrasă (și - finalmente - deformată) de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
maghiară, despre activitatea lui Vasile Alecsandri. A debutat cu versuri în „Familia” (1874), colaborând apoi și la „Amicul familiei”, „Cărțile săteanului român”, „Gutinul”, „Ideea pedagogică-literară-socială”, „Luminătorul”, „Revista nouă”, „Românul”, „Șezătoarea”, „Tribuna”. Scrierile sale, alcătuite din lirică personală și prelucrări ale eposului popular românesc, au stat, încă de la debut, sub semnul marii admirații pentru Alecsandri. Bardul de la Mircești i-a apreciat primele încercări poetice, pe care i le trimisese, în manuscris, profesorul clujean Grigore Silași. Tânărul poet avea, opina Alecsandri, „în suflet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
acestei povestiri, la care majoritatea aderă fără să ceară prea multe detalii. Au fost însă și reacții contrare, de redefinire mai puțin sacralizantă a personajului istoric aflat în dispută. La puțin timp după "scandalul manualelor" din 1999-2000, încheiat cu victoria eposului național eroizant asupra minimalismului istoric "european", momentul omagial din 2004 a provocat o confruntare aprigă, prelungită și după încheierea propriu-zisă a festivităților. Disputele mediatice au avut drept pretext bugetul uriaș alocat de autorități evenimentelor comemorative. Culpa era agravată de o
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
românesc a fost descris în nu mai puțin de 140 pagini, dintre care aproximativ 30 erau rezervate marilor voievozi, în capitolul dedicat "luptei pentru neatârnare și apărarea lumii creștine". Acest voluminos decupaj a oferit, aproape un deceniu, relatarea maximală a eposului ștefanian, depășind toate ofertele istorice de uz școlar de până atunci. Domnitorul domina categoric saga veacurilor XIV și XV, iar prezentarea sa amintea de structura narativă a manualelor din anii '80. Subcapitolul "Moldova în perioada domniei lui Ștefan cel Mare
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Țărilor Române, deși, în ansamblu, vizibilitatea lor scăzuse dramatic, la fel ca și aceea a "frontului antiotoman" pe care îl exemplificau până nu de mult. Noile manuale și-au plasat povestirea în limitele verificate ale tradiției școlare, reproducând atent coordonatele eposului ștefanian, fie pentru a demonstra binecunoscutele sale virtuți sale militare, fie dimpotrivă, pentru a invita la o lectură mai puțin conflictuală asupra evului mediu românesc. Varianta clasică, ofensivă, a narațiunii s-a regăsit, de exemplu, în manualul editurii Corvin 147
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se modifică sensibil, pentru că "tradiția" și legenda l-au susținut stăruitor pe Ștefan. Iar așezarea sa recentă în rândul sfinților ortodocși români confirmă și amplifică, odată în plus, dimensiunea legendară a posterității sale. Dacă harta istorică pe care o acoperă eposul lui Mihai este categoric mai cuprinzătoare, aceea aflată sub semnul lui Ștefan compensează, la fel de cert, prin densitate. Numele lui Ștefan apare în orice colț al Moldovei, cel mai adesea în lipsa ori chiar împotriva evidenței istorice. În Iași, de exemplu, persistă
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să accepte slăbiciunile textelor respective. Chiar și acești critici au fost cândva seduși de povestea unui trecut plin de culoare. Un fost elev din "Epoca de Aur" altminteri acid nu a omis mărturisirea: "citeam, naiv la început, rezervat mai apoi, eposurile eroico-istorice ale lui Dumitru Almaș și Eusebiu Camilar" (vezi Paul Cernat, Supraviețuirea sub un clopot de sticlă, în Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
încordat, mulat pe tiparul revărsării de obidă țărănească, și o sobrietate lineară (lipsesc complet tropii) fac din Noi vrem pământ! o capodoperă a poeziei sociale și politice. Idealul eroic, care este una dintre ipostazele energetismului coșbucian, explică aplecarea poetului asupra eposului național, ilustrat în maniera grandorii legendare (Pașa Hassan) sau, neostentativ, prin surprinderea resorturilor direct omenești - speranța, legătura cu pământul - ale eroismului (în „cronica” Războiului pentru Independență din Cântece de vitejie). C. a crezut într-o morală eroică a vieții și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]