417 matches
-
de înțelepciune paideutică. Focul care a întreținut athanorul pedagogiei perennis pare să fi fost aprins odată cu depășirea acelui „rubicon cerebral” și cu nașterea speciei Homo sapiens. Aceste frământări ale alchimiei educative au fost întotdeauna conștiente, adică orientate teleologic spre acele eresuri pe care le numim interese, scopuri, ținte, finalități, idealuri etc. de desăvârșire umană. Tocmai această damnare teleologică a educației i-a obligat dintotdeauna pe educatori să plănuiască moduri de realizare a aspirației spre desăvârșire. Iată de ce vom găsi, în întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
precum Atena sau Milet. Grecii veneau cu prejudecăți paideutice, întreținute de o mitologie deschisă ideii de desăvârșire umană încă din vremuri homerice; credeau în cutume, în legi și în posibilitatea recâștigării condiției androginice care îi apropia de zei. Cu aceste eresuri l-au inventat pe fabulosul învățător Chiron 1, au devastat Troia, s-au înfruntat pe viață și pe moarte în războiul peloponesiac și i-au biruit pe persani. Chiar și când au fost învinși, au reușit izbânzi spirituale. În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trivium și se întregea prin filosofie într-o simfonie cosmică, de tip pitagoreic, care se sfârșea prin formarea „omului desăvârșit”, cel care prin moarte recâștiga athanasia, ba chiar și creșterea continuă a personalității în postumitate. Că acesta nu era un eres stupid, cum cred mulți contemporani, ci un gând genial și mântuitor, superior, poate, celui hristic chiar, o dovedește faptul că Socrate, Platon, Shakespeare și alții nu pot fi considerați defuncți câtă vreme îi simțim printre noi, mereu vii, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului ar fi apreciat-o. Dar uimirea noastră crește când descoperim că gândirea comeniană a fost profund influențată de ciudata mișcare rozicruciană, la care aderase în tinerețe și pe care, după câte se pare, nu a abandonat-o niciodată. Ce eresuri nutrea această mișcare esențialmente religioasă? Acestea sunt întrebările fundamentale ale unui studiu de caz aparte, pe care îl expunem în continuare urmând riguros regulile acestei revelatoare metode de analiză a situațiilor „cețoase”, dar importante. 9.2. Comenius și frăția invizibililortc
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
traversa, fie și fugar, odiseea curriculumului modern în perioada anteși postbelică. Cunoscând „pățaniile” și „biruințele” acestuia, orice persoană implicată în reforma educațională românească - de la educatori și până la toate categoriile de manageri și beneficiari - vor putea ocoli căile bătătorite, capcanele și eresurile pe care orice schimbare educațională de asemenea amploare le implică. Acest capitol este așadar un „fir al Ariadnei” menit să ofere o cale limpede pentru comprehensiunea complicatelor opțiuni teoretice și practice ale diverselor curricula moderne. 11.2. Progresivismul și ideile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omului și a lumii. Tradițiile raționaliste ale epocii moderne au părut că se prăbușesc brusc. Efectele au fost resimțite mai întâi de savanți. Dar apoi s-au extins la nivelul culturii de masă, care și-a simțit zguduite temeliile, credințele, eresurile și superstițiile. Iată doar patru dintre cele câteva zeci de seisme ce au zguduit temeiurile cunoașterii moderne obiective și au declanșat „nebunia” pe care astăzi o numim postmodernism. 15.1.2.1. Teorema de incompletitudinetc "15.1.2.1. Teorema
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
edificarea unor punți culturale (building of cultural bridges) între minoritate și populația majoritară. Dar aceste „punți” ar trebui să aibă un singur sens de trecere- dinspre minoritate spre majoritate, nu și invers. În fine, modelele emancipării culturale se bazează pe eresul conform căruia reforma multiculturală a curriculumului va declanșa un boom educațional și economic care ar scăpa tineretul minoritar american de incultură și de sărăcie. McCarthy a fost nevoit să conchidă că toate modelele de educație multiculturală de la începutul anilor ’90
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
poate fi considerat un fel de enfant terrible al modernismului. Se confruntă două exagerări pe motivul etern al îngerului și diavolului. Fiul își demonizează tatăl atribuindu-i porniri malefice de tiran care îi limitează libertatea, îi înăbușă elanurile, îi încorsetează eresurile și îi „ucide” viitorul. Tatăl își satanizează fiul atribuindu-i porniri de „drac împelițat” care îl împing spre anarhie, iraționalitate și „îl ucid cu zile”. Dar nu se întâmplă nici o crimă în această frumoasă și eternă poveste. Este vorba numai
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe făgașul lor. Cei doi combatanți își recunosc reciproc greșelile și meritele și se împacă. Fiul recunoaște că tatăl exercitase asupra sa numai blânda autoritate parentală și își manifestase îngrijorarea cu privire la viitorul și fericirea sa. Tatăl recunoaște că elanurile și eresurile tinerești ale fiului erau menite să răspundă la superlativ așteptărilor părintești cu privire la viitorul amândurora. Totul se sfârșește într-o romantică îmbrățișare ce îi transformă pe cei doi diavoli în îngeri păzitori ai fericirii comune. Confruntarea dintre modernism și postmodernism, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
comunicațiilor. Pe baza cercetării efectuate, putem identifica, în literatura econo mică și politică actuală, diferite moduri de ab ord are a globalizării finan ciare: teoria determinismului tehnologic, abord ări le cu privire la puterea hegemonică și cele referitoare la grupurile de int eres raționaliste. Fiecare abordare ne ajută să înțelegem de ce gl oba lizarea financiară internațională a continuat să se extindă după 1 970 . 2.2.1. Teoria determinismului tehnologic Adepții acestei teorii susțin că evoluția finanțelor globale este, în mod fundamental, un
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
fel de "religiozitate fără religie", în care precumpănea nu dogma, ci mitul, sau, altfel spus, nu revelația asumată prin credință, ci sacrul reflectat în fantezia plăsmuitoare". Și, mai departe:"Nedogmatic și nebisericos, crescut, ca și Blaga mai târziu, în zariștea "eresului" popular, iar în urmă format inte lectual în spiritul heterodox al romantismului german, Eminescu a fost totuși creștin ortodox în adâncurile subconștiente ale personalității lui, sensibil la cosmic și la organic, la taină și la tradiție, arzând ca o flacără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și memorialistica scriitorului. Acestea caracterizează și stilul jurnalului lăsat de G., publicat postum (1973-1980), deosebit de interesant și valoros din punct de vedere documentar. Elementele esențiale ale literaturii [lui Gala Galaction] sunt deci: epicul popular, romantic, și basmul fantastic plin de eresul creștin. Inspirația lui religioasă se manifestă și sub alte forme; prin nimic nu se vădește însă mai viu și mai organic decât sub forma eresului. Oricare ar fi dimensiunile cărților sale, scriitorul nu e romancier, ci povestitor. Poet înainte de toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
ale literaturii [lui Gala Galaction] sunt deci: epicul popular, romantic, și basmul fantastic plin de eresul creștin. Inspirația lui religioasă se manifestă și sub alte forme; prin nimic nu se vădește însă mai viu și mai organic decât sub forma eresului. Oricare ar fi dimensiunile cărților sale, scriitorul nu e romancier, ci povestitor. Poet înainte de toate, ca toți sămănătoriștii epocei, scriitorul are și stilul potrivit viziunii sale poetice; sunt pagini în Moara lui Călifar, în Copca rădvanului, în De la noi, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
poveste pe lume, mai demnă de bucium, Ca sfânta poveste de Preot, de-Apostol de Crainic de crezuri, Și nu-i mai frumoasă viața de luptă, de trudă, de zbucium, Ca sfântă a Domnului luptă spre-a frânge noian de eresuri... Acum cinci luștri în urmă, primind miruirea divină, În Roma - Cetate în care își are catedra sa PetreRevii, cum venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină, S-aprinzi focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre. Nu-ți pasă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lume, mai demnă de bucium, Ca sfânta-ți poveste de Preot, de-Apostol, de Crainic de crezuri, Și nu-i mai frumoasă viața de luptă, de trudă, de zbucium, Ca lupta ta sfântă spre-a frânge-n fărâme noian de eresuri... Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Fr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Visez lucruri groaznice, am presimțiri rele... Ce mă aș teaptă, pe mine, pe noi? Ce necazuri? Călugărul răspunse cu blândețe: — Copila mea, nu știu. Nu ne e dat nouă, muritorilor, să ne cunoaștem viitorul. Prevestirile, semnele rele, toate acestea sunt eresuri păgânești și ispite ale Satanei - schimnicul scuipă În cele patru colțuri ca să-l alunge pe Necuratul - de care e bine să nu ne tulburăm, ca să nu-i dăm apă la moară Procletului. Leagă-ți gândul de Mântuitorul nostru și de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
colegul său Daniel Tomescu, va aprinde mânia mitropolitului Grigore, în același timp președinte al Eforiei școlilor: „«Cine sânteți voi - începu a striga -, să cutezați a strica limba românească și a vă atinge de legea și de credința pravoslavnică? ce sânt eresurile acestea? [...] unde mai e Alfa și Omega, daca voi, nelegiuiților, ați lepădat pe omega? S-a dus și legea, și credința de când s-au dus acele vremi pe când niște oameni ca d-alde voi era arși de vii. Surghiun am
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
țin în mare cinste arma albă. La începtul toamnei Septemvrie se bat zimbrii când se împărechiază cu vacile. Vițeii nasc în Maiu. Superstiții Cu prilejul popasului la o casă unde-i adusă o bătrână doftoroaie, care observă cu scrupulozitate toate eresurile acestea păgânești. Câni mulți, cu mare zvon și harmalae când vin străini la vreme de noapte. Înainte de a da paharul cu băuturi, gazda gustă (ia credință) Înainte de a bea apă din cofăel, suflă asupra apei. Era-n vremea când au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sachis 1457-1468 portar Sucevii Pentru Ponea? Pârc. Hotin Vlaicu (unchiul Domnului) Pan Ștefan Cernat apare îndată după Baia,la 68, fără titlu Negru Pârc. Neamț Ion Boureanu la Cetatea Albă Stanciu și fiul " Roman Oanță său " Chilia Isaiia și Buhtea eresuri; când strănuți, când te împiedici în prag, când îți iese iepure popă,, cântă cucoșu în prag, sughiți bate pleoapa (Ilisafta). (alineat tăiat) De sf. Ștefan al anului 1475, îngrijorare în țară, în așteptarea primejdiei. Vodă își serbează onomastica. Obiceiuri de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
las acolo trei săptămâni, după aceea iau oul, îl fărm și-l dau copilului și zic așa: cum am uitat eu oul după ușă, așa să uite băiatul țâța... Și uită țâța, draga mea! Prefectul sare atunci și vorbește despre eres și ignoranță și despre prostiile babelor. Cum? zice baba înțepată. Asta-i prostie. Doar așa am apucat din bătrâni, și slavă Domnului, am niște feciori să nu le fie de deochi, iaca unu-i de strajă, ia uită-te la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
doi artiști, nedepășind ca interpretare un catalog de sală de expoziție. Următoarea contribuție a lui G. este romanul Dragostea lui Tristan și a Izoldei (1990), unde se repovestește legenda din poemul prelucrat de Joseph Bédier „care păstrează credințele pline de eresuri și simbolurile din cântecele vechilor trubaduri”, acțiunea petrecându-se „acum nouă sute de ani”, de unde și o serie de anacronisme supărătoare. Deși în bună măsură autorul nu face altceva decât să transcrie textul originar, el obține un efect de delectare lingvistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287281_a_288610]
-
fabulosului, genialul Ion Creangă le-a imprimat o seamăa de particularități care-i conferă operei sale strălucire și unicitate. Lumea poveștilor lui Creangă între real și fantastic Motto: „ Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară Abia-nțelese, pline de-nțelesuri ...ăMihai Eminescu) Din copilărie am avut dragoste mare pentru opera lui Creangă. Găseam poate în poveștile și povestirile lui graiul înflorit al mamei, poezia de expresii a Moldovei; mă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
acum, paradisul din vară și mormintele „de rugină”, între care hotar stă un „dar” adversativ, ce deconspiră, în cele din urmă, întregul peisaj ca fiind o pură figură a trecerii. Bucuria își schimbă semnul ușor și devine litanie, tipicuri și eresuri cărturărești abat de la curgerea lumii de-afară (Octombrie, Scrisoare). Vornicenii, Moneasa sunt aici Miorcanii și Florica poetului Pillat. Erotica filtrează nostalgic despărțirea, extazul admirativ și gestul cavaleresc. Misterul unei trecătoare captează fulgurant, ca în sonetul baudelairean. Frăgezimi de penel, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
mândrie și gratitudine să subliniem că multe din împlinirile și succesele ce încununează stălucitul destin al științei și al artei românești se datorează îndrumării sale clarvăzătoare, grijii și abnegației sale nețărmurite.“ („Luminos exemplu pentru conștiințele țării“, Scînteia, 8 ianuarie 1984) ERES Mihai Adrian, poet „Partidul e dorul vârsta de aur a țării și sângele vărsat ce a schimbat culoarea amiezii, e limba noastră - românească în care s-au topit dureri, e limba-n care ne cântăm eroii ce-au apărat cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
influența pe care Bartolomeo Brutti, starostele Lăpușnei, albanez de origine și membru al Companiei lui Isus, o exercita asupra domnitorului Petru Șchiopul; el i-a insuflat domnului ideea aducerii catolicilor din Compania lui Iisus (a iezuiților, călugări radicali) pentru suprimarea „eresurilor” din Moldova. Însuși papa Pius al V-lea i-a trimis o scrisoare lui Petru Aron. Dar Bartolomeo Brutti, în condițiile în care întâmpina opoziția bisericii ortodoxe locale, reprezentată prin mitropolitul țării și prin boierimea tradiționalistă, va avea, în cele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]