416 matches
-
de ea, o lasă acolo până a treia zi când, alertați de dangătele clopotului stârnite de captivă, o hrănesc și o adapă cu alcool tare, îmbătând-o. Cele mai poetice istorisiri ale lui V. se cantonează într-o lume a eresurilor, cu tărâmuri de basm chiar. O țărancă bolnavă de cancer crede că a intrat în ea un șarpe (Șarpele Aliodor). Urcând în munți spre a încerca să filmeze fabuloșii cocoși în sezonul împerecherii, un cineast întâlnește un flăcău care le
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
dezlănțuie puteri diavolești. Câteva povestiri pot fi curate basme (Lostrița). Dar nu fantasticul propriu-zis se cuvine remarcat, ci, mereu, capacitatea inventivă. V. Voiculescu redescoperă stilul naiv și captivant al unei literaturi interesate în primul rând sub raportul anecdotei, al capriciului. Eresurile, practicile magiei și celelalte forme ale imaginației populare nu reprezintă, în sine, elemente caracteristice, ca la alți autori, unde, prin ele, ni se sugerează existența unui alt sistem de gândire sau al unei alte realități materiale. V. Voiculescu nu e
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
University, Fullerton. Redactor al revistei „Respiro”, face și oficiul de redactor corespondent al lunarului ieșean „Timpul”. În 1990 debutează cu volumul de proză scurtă Teama de amurg, urmat de romanul Sub semnul Orionului (1992), de cărțile de versuri Legende și eresuri (1995), Năluci și portrete (2001) și de proza din Imperiul generalilor târzii și alte istorii (2002), Bunicul s-a întors la franceză (2003). Colaborează la numeroase reviste din țară, printre care „Contemporanul - Ideea europeană”, „Dilema”, „România literară”, „Observator cultural” ș.a.
SUCEAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
cu spectacolul umbrelor și al memoriei. Comentariul, atunci când iese din subsidiar, funcționează ca un contrapunct al observației realiste și facilitează întoarcerea la evenimentele petrecute anterior timpului povestirii. SCRIERI: Teama de amurg, București, 1990; Sub semnul Orionului, București, 1992; Legende și eresuri, pref. Alex. Ștefănescu, București, 1995; Năluci și portrete, București, 2001; Imperiul generalilor târzii și alte istorii, Cluj-Napoca, 2002; Bunicul s-a întors la franceză, pref. Liviu Antonesei, Iași, 2003. Repere bibliografice: Mona Mamulea, „Imperiul generalilor târzii”, „Respiro”, 2002, 9; Simona
SUCEAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
Romanul-basm (Trup și Suflet), Cluj-Napoca, 2002; La plecare, București, 2003. Ediții: Poezia Taberei, pref. edit., București, 2000. Repere bibliografice: Liviu Antonesei, Poezie epică, biografică, ironică, CRC, 1980, 50; Ion Pop, Doi tineri poeți, ST, 1980, 12; Dinu Flămând, Ucenicind la eresuri, AFT, 1981, 2; Dana Dumitriu, Cantonul mitologic, RL, 1981, 12; Mircea Iorgulescu, Poezia realului, RMB, 1982, 11 642; Liviu Antonesei, De la ironie la sarcasm, CL, 1982, 3; Nichita Stănescu, Un tânăr poet, RMB, 1982, 11 645; Al. Cistelecan, „Inima de
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
și mai ales, impune o redefinire a acesteia. Încă din opera lui Platon (Charmides, Gorgias, Protagoras, Banchetul, Legile) remarcăm faptul că Socrate făcea distincția între „nebunia culturală”, considerată ca un „dar al zeilor”, o stare de „inspirație poetică”, „transă oraculară”, „eresul” sau „entuziasmul bachic” și nebunia ca boală - tulburare a minții care ține de sfera medicală. Dar, odată cu aceasta din urmă, Socrate aduce în discuție și „latura socială” a nebuniei subliniind „periculozitatea antisocială” a actelor de conduită ale bolnavilor psihici care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de înțelepciune paideutică. Focul care a întreținut athanorul pedagogiei perennis pare să fi fost aprins odată cu depășirea acelui „rubicon cerebral” și cu nașterea speciei Homo sapiens. Aceste frământări ale alchimiei educative au fost întotdeauna conștiente, adică orientate teleologic spre acele eresuri pe care le numim interese, scopuri, ținte, finalități, idealuri etc. de desăvârșire umană. Tocmai această damnare teleologică a educației i-a obligat dintotdeauna pe educatori să plănuiască moduri de realizare a aspirației spre desăvârșire. Iată de ce vom găsi, în întreaga
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
precum Atena sau Milet. Grecii veneau cu prejudecăți paideutice, întreținute de o mitologie deschisă ideii de desăvârșire umană încă din vremuri homerice; credeau în cutume, în legi și în posibilitatea recâștigării condiției androginice care îi apropia de zei. Cu aceste eresuri l-au inventat pe fabulosul învățător Chiron 1, au devastat Troia, s-au înfruntat pe viață și pe moarte în războiul peloponesiac și i-au biruit pe persani. Chiar și când au fost învinși, au reușit izbânzi spirituale. În secolul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trivium și se întregea prin filosofie într-o simfonie cosmică, de tip pitagoreic, care se sfârșea prin formarea „omului desăvârșit”, cel care prin moarte recâștiga athanasia, ba chiar și creșterea continuă a personalității în postumitate. Că acesta nu era un eres stupid, cum cred mulți contemporani, ci un gând genial și mântuitor, superior, poate, celui hristic chiar, o dovedește faptul că Socrate, Platon, Shakespeare și alții nu pot fi considerați defuncți câtă vreme îi simțim printre noi, mereu vii, ba chiar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului ar fi apreciat-o. Dar uimirea noastră crește când descoperim că gândirea comeniană a fost profund influențată de ciudata mișcare rozicruciană, la care aderase în tinerețe și pe care, după câte se pare, nu a abandonat-o niciodată. Ce eresuri nutrea această mișcare esențialmente religioasă? Acestea sunt întrebările fundamentale ale unui studiu de caz aparte, pe care îl expunem în continuare urmând riguros regulile acestei revelatoare metode de analiză a situațiilor „cețoase”, dar importante. 9.2. Comenius și frăția invizibililortc
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
traversa, fie și fugar, odiseea curriculumului modern în perioada anteși postbelică. Cunoscând „pățaniile” și „biruințele” acestuia, orice persoană implicată în reforma educațională românească - de la educatori și până la toate categoriile de manageri și beneficiari - vor putea ocoli căile bătătorite, capcanele și eresurile pe care orice schimbare educațională de asemenea amploare le implică. Acest capitol este așadar un „fir al Ariadnei” menit să ofere o cale limpede pentru comprehensiunea complicatelor opțiuni teoretice și practice ale diverselor curricula moderne. 11.2. Progresivismul și ideile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omului și a lumii. Tradițiile raționaliste ale epocii moderne au părut că se prăbușesc brusc. Efectele au fost resimțite mai întâi de savanți. Dar apoi s-au extins la nivelul culturii de masă, care și-a simțit zguduite temeliile, credințele, eresurile și superstițiile. Iată doar patru dintre cele câteva zeci de seisme ce au zguduit temeiurile cunoașterii moderne obiective și au declanșat „nebunia” pe care astăzi o numim postmodernism. 15.1.2.1. Teorema de incompletitudinetc "15.1.2.1. Teorema
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
edificarea unor punți culturale (building of cultural bridges) între minoritate și populația majoritară. Dar aceste „punți” ar trebui să aibă un singur sens de trecere- dinspre minoritate spre majoritate, nu și invers. În fine, modelele emancipării culturale se bazează pe eresul conform căruia reforma multiculturală a curriculumului va declanșa un boom educațional și economic care ar scăpa tineretul minoritar american de incultură și de sărăcie. McCarthy a fost nevoit să conchidă că toate modelele de educație multiculturală de la începutul anilor ’90
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
poate fi considerat un fel de enfant terrible al modernismului. Se confruntă două exagerări pe motivul etern al îngerului și diavolului. Fiul își demonizează tatăl atribuindu-i porniri malefice de tiran care îi limitează libertatea, îi înăbușă elanurile, îi încorsetează eresurile și îi „ucide” viitorul. Tatăl își satanizează fiul atribuindu-i porniri de „drac împelițat” care îl împing spre anarhie, iraționalitate și „îl ucid cu zile”. Dar nu se întâmplă nici o crimă în această frumoasă și eternă poveste. Este vorba numai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe făgașul lor. Cei doi combatanți își recunosc reciproc greșelile și meritele și se împacă. Fiul recunoaște că tatăl exercitase asupra sa numai blânda autoritate parentală și își manifestase îngrijorarea cu privire la viitorul și fericirea sa. Tatăl recunoaște că elanurile și eresurile tinerești ale fiului erau menite să răspundă la superlativ așteptărilor părintești cu privire la viitorul amândurora. Totul se sfârșește într-o romantică îmbrățișare ce îi transformă pe cei doi diavoli în îngeri păzitori ai fericirii comune. Confruntarea dintre modernism și postmodernism, în ciuda
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Steinbeck), răscolită de freamăte ce răspund în felul lor tumultului din Pe Donul liniștit al lui Mihail Șolohov. Adecvat cadrului natural e climatul de spiritualitate. Perpetuat din arhaic, acesta conservă frânturi de gândire mitică și magică, exprimate în credințe bizare, eresuri de sursă precreștină, datini pitorești, practici extravagante. Totul învederează persistența irepresibilă a unei tradiții atemporale, conținătoare de o tot atât de nedatabilă poezie. Se poate vorbi aici și de un adevărat panlirism, chiar epicul îndeplinește, în acest orizont, funcții poetizante și adesea
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
doi în doi ani să recruteze fete pentru harem), erup în epic lirismul, pitorescul, cromaticul de sursă orientală și balcanică, barocul lingvistic, ce corelează onomastica bizară cu metaforismul delirant, sintagma suavă cu expresia groasă, suculentă, ca și duhul folcloric local, eresul, etnograficul regional, întrecând tot ceea ce se produce analog în opera prozatorului. Alte ambianțe individualizează lumea unui roman publicat după decembrie 1989, Amantul Marii Doamne Dracula. Apar și aici secvențe cârciumărești, aspecte și figuri din medii periferice, imagini de ținut danubian
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
portrete fizice și morale burlești sau grotești, toate memorabile. La fel de pregnant se prezintă și figurile concepute în cheie sobră și învăluite de abur mitic și magic: pădurarul și copiii săi - vietăți sadoveniene și voiculesciene ale naturii sau descinse parcă din eresuri -, cum și unele animale vorbitoare fabuloase. Ironia incisivă, caricatura și umorul se văd astfel contrapunctate de un registru grav, stăruind adesea în perceperea, lirică și magică, a peisajului sălbatic și a existențelor arhaice. Ineditul personajelor și al scenelor e consolidat
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
basmului, astfel încât nu distonează deloc prezența în text a unui basm propriu-zis, parcă extras din colecția Povești ardelenești a lui Ion Pop-Reteganul. Prozele componente pun în scenă mici pozne, pățanii diverse (unele cu valoare de pildă), personaje pitorești. Superstiții și eresuri sunt „recuperate” cu farmec în cadrele realului. Privirea povestitorului zăbovește asupra unor mici ritualuri casnice sau asupra unor gesturi cotidiene, consemnate cu acuratețe, procedeul vorbind despre o fascinație a detaliului neînsemnat, alcătuitor de viață, ce amintește uneori de viziunea lui
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
o necesară felix culpa, așa cum nu integrează căderea într-un argument în favoarea Întrupării. Mai curând, creștinismul tradițional ne oferă prolegomenele pentru o critică universală a istoriei. Nu este vorba de o critică unilaterală (deci antimodernistă), ci multilaterală (așadar panculturală), atacând eresurile oricărei epoci. Și spun creștinism tradițional întrucât orice altă formă de creștinism - mai ales cel „neinstituțional” - cade în eroarea protestantă a autodeterminării. Firește, nimeni nu poate pune hotar Duhului care suflă unde vrea (Ioan 3, 8). „Trebuie să învățăm să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
2000, Cuplul modern între emancipare și evoluție, Editura Tipoalex, Alexandria. Dallos, R.; McLaughlin, E., 1993, Social Problems and the Family, Open University, Londra. Desurmont, M., 2001, De la violence conjugale à la violence parentale. Femmes en detresse, enfants en souffrance, Editions Eres, Ramonville. Ferréol, G.; Neculau, A., (coord.), 2003, Violența. Aspecte psihosociale, Editura Polirom, Iași. Heise, L.; Pitanguy, J.; Germain, A., 1994, Violence Against Women, the Hidden Health Burden, Banca Mondială, Washington. Van Lamick, (coord.), 2003, Curs de specializare-formare în terapia de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Opera literară și cea filosofică ale lui B. au crescut într-o osmoză perfectă, versurile autorului fiind ecoul trăirii lirice a meditațiilor sale, după cum piesele de teatru izvorăsc din conflictele pe care gânditorul le-a surprins, reflectând asupra sensurilor unor eresuri locale. La rândul lui, sistemul metafizic construit de poet vădește o mare anvergură imagistică și acordă o încredere deosebită puterii sugestive a metaforei, folosită frecvent și învestită cu o funcție gnoseologică principală. A ocupat în cadrul grupării de la „Gândirea” o poziție
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
care își apărase identitatea numai printr-o obstinată rezistență conservatoare față de orice schimbare a stilului de viață tradițional. Gândirea lui B., în antiistoricitatea sa stăruitoare (interesul pentru tiparele inconștiente, nemodificabile prin evoluția societății), atenția acordată miturilor, practicilor magice, permanențelor ancestrale (eresurilor) se fac ecoul acestor aprehensiuni față de efectele civilizației. Existența umană rurală devine pentru filosof cu totul altceva decât cea urbană. Ontologizând asemenea diferențe, el ajunge să considere până și „preistoria” nu o vârstă a omenirii, ci o modalitate continuă de
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]