1,134 matches
-
tuf vulcanic, el domină orașul Napoli, iar chiar de la celebrul incidentul Tavola Strozzi (sfârșitul secolului al XV-lea) a fost timp de secole un simbol și un bastion al opresiunii guvernamentale. Aici a fost închis în 1604 Tommaso Campanella, considerat eretic, iar mai tarziu, în 1799, au fost deținuți patrioții Revoluției Napoletane printre care Gennaro Serra, Mario Păgâno și Luigia Sanfelice. Odată cu plecarea garnizoanei Bourbone în 1860, castelul a rămas ca închisoare militară până în anul 1952, cănd închisoarea a fost transferată
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]
-
creștin. Sunt pomeniți șaizecișișase de scriitori bisericești (îndeosebi greci și orientali); la vreo treizeci dintre ei reproduce lista (catalogul) operelor lor și citează multe dintre acestea (vreo 255 de citate) fie direct fie indirect. În această secțiune, Eusebiu menționează numele ereticilor și - în linii mari - conținutul ereziei lor bazându-se îndeosebi pe scrieri polemice anterioare. Aici, Eusebiu prezintă nenorocirile care i-a lovit pe evrei, drept pedeapsă pentru răstignirea lui Isus. Eusebiu este atent să sublinieze toate manifestările de răzvrătire a
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
Sixt. Papa Sixt al II-lea a urmat papei Ștefan I la 31 august 257. Pe timpul pontificatului Papei Ștefan I s-a creat o dispută aprinsă între Biserica Romei și Bisericile din Africa și din Asia pe tema botezului administrat ereticilor care voiau să revină în sânul Bisericii. Acest diferend teologic avea potențialul unei separații ecleziastice definitiv. Meritul Papei Sixt al II-lea, pe care Ponțian (în „Vita Cypriani”, cap. XIV) îl definește ca fiind un „preot blând și pacific” („bonus
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
că a readus pacea și buna înțelegere în ambientul creștin, restabilind bunele relații cu restul bisericilor creștine. Papa Sixt al II-lea a făcut această reconciliere cu blândețe dar a și continuat să refuze practica de a-i reboteza pe eretici; la reprimirea în biserica creștină, ereticii reconvertiți erau numai unși cu crismă. Cu puțin timp înainte de alegerea lui Papa Sixt al II-lea, împăratul Valerian a publicat primul său edict de prigonire a creștinilor (prin acest edict, creștinii erau obligați
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
înțelegere în ambientul creștin, restabilind bunele relații cu restul bisericilor creștine. Papa Sixt al II-lea a făcut această reconciliere cu blândețe dar a și continuat să refuze practica de a-i reboteza pe eretici; la reprimirea în biserica creștină, ereticii reconvertiți erau numai unși cu crismă. Cu puțin timp înainte de alegerea lui Papa Sixt al II-lea, împăratul Valerian a publicat primul său edict de prigonire a creștinilor (prin acest edict, creștinii erau obligați să ia parte la cultul național
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
a îndepărtat pericolul unui mare război țărănesc. Două zile mai târziu, 16.000 dintre adepții săi i-au venit în ajutor, dar au fost dispersați; iar pe 19, după ce-i fusese smulsă o retractare, a fost executat prin spânzurare ca eretic și vrăjitor.
Hans Böhm () [Corola-website/Science/303675_a_305004]
-
partea de sus al unei scări din marmură din care pune Rozariul la dispoziția poporului, atât celor bogați, cât și celor săraci, inclusiv un doge și un papă. În partea de jos, cea mai întunecată parte a tabloului, sufletele blestemate (eretici) se rostogolesc din rama tabloului. Aceasta a fost una dintre primele comisioane ale lui Tiepolo de acest tip. Există, de asemenea, picturi monocrome pe plafoane și pe celelalte părți mari ale interiorului bisericii. Acestea au fost concepute de Tiepolo, dar
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
însă nu conțin multă informație despre el. Acest fapt nu i-a împiedicat însă pe scriitorii de ficțiune și nici pe autenticiști să speculeze pe marginea activităților și a caracterului său. Marlowe a fost adesea privit ca și spion, scandalagiu, eretic și homosexual, precum și "magician", "duelist", "consumator de tabac", "falsificator" și "desfrânat". Dovezile pentru majoritatea acestor acuzații sunt neînsemnate. Datele despre viața lui Marlowe au fost ornate de mulți scriitori cu povești colorate și adesea fanteziste despre lumea interlopă elisabetană. Marlowe
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
postului mare, în fiecare zi; a predicat în toate bisericile orașului și în cele din jurul orașului. Temele predicii sale erau foarte variate: făcea teologie, explicând și demonstrând cu inepuizabile dovezi scripturistice taina de răscruce a creștinismului, Sfânta Treime; polemiza cu ereticii de toate nuanțele vremii sale: manihei, marcioniți, valentinieni, arieni, anomei și alții; nici pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a câștigat sufletele ascultătorilor săi, sufletele tuturor cetățenilor frumoasei și măreței
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
lui. Succesul pe lângă Teodosie era socotit și succesul Sfântului Ioan. De aceea numele lui era pe buzele tuturor. Deci, în timpul celor 12 ani de preoție la Antiohia, Sfântul Ioan a desfășurat o prodigioasă activitate misionară și predicatorială. A combătut pe eretici, îndeosebi pe anomei și pe iudeo-creștini, și s-a străduit pentru formarea morală și desăvârșirea spirituală a credincioșilor săi. Acum comentează, de pe amvon, Geneza, Evangheliile după Matei și Ioan și Scrisorile Sfântului Pavel. La moartea arhiepiscopului Nectarie al Constantinopolului, în
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
șase episcopi care fuseseră hirotoniți pe bani de Episcopul Antonin 26. Aflând că în Fenicia încă se mai aduceau jertfe idolilor, dărâmă templele zeilor păgâni, trimițând monahi înflăcărați de râvnă dumnezeiască, înarmându-i cu legile împărătești 27. A combătut pe ereticii arieni, marcioniți, iar pe unii dintre ereticii macedonieni i-a convertit la ortodoxie. Datorită Sfântului Ioan Gură de Aur, Bisericile din întreg imperiul, oarecum separate din cauza problemei lui Paulin, au reluat comuniunea unele cu altele 28. În timpul acesta, Sfântul Ioan
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
de Episcopul Antonin 26. Aflând că în Fenicia încă se mai aduceau jertfe idolilor, dărâmă templele zeilor păgâni, trimițând monahi înflăcărați de râvnă dumnezeiască, înarmându-i cu legile împărătești 27. A combătut pe ereticii arieni, marcioniți, iar pe unii dintre ereticii macedonieni i-a convertit la ortodoxie. Datorită Sfântului Ioan Gură de Aur, Bisericile din întreg imperiul, oarecum separate din cauza problemei lui Paulin, au reluat comuniunea unele cu altele 28. În timpul acesta, Sfântul Ioan a continuat săși scrie și predicile și
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
protestante, inclusiv Fraților polonezi, drepturile formale pentru mai multe decenii de acum încolo. Unic în secolul al XVI-lea în Europa s-a dovedit a fi Comunitatea și cuvintele cardinalului Stanislau Hosiu, un reformator catolic într-un "paradis sigur pentru eretici". Epuca de Aur poloneză, perioada domniilor lui Sigismund I și Sigismund al II-lea, ultimii doi regi Jagiellon, este cel mai adesea identificat cu creșterea culturii poloneze renascentiste. Înflorirea culturală a avut la bază prosperitatea elitelor, atât nobilimea migratoare cât
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
mai ales sfințenia vieții lui, aduceau însă în suflete lumina și tăria necesară să se întoarcă la Dumnezeu. Minunile cu care însoțea adesea predicarea cuvântului mântuirii zguduiau adânc sufletele și le duceau la îndreptare adevărată. Orașul Rimini era în stăpânirea ereticilor Valdensi și în nici un chip locuitorii nu veneau la calea cea bună. Sfântul, văzându-i peste măsură de îndărătnici, îi lăsă și merse la malul mării, chemă peștii ca să asculte ei cuvântul lui Dumnezeu. Și iată că, spre mirarea celor
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
la malul mării, chemă peștii ca să asculte ei cuvântul lui Dumnezeu. Și iată că, spre mirarea celor de față, o mulțime mare de pești se apropie de mal și, cu mare luare aminte, ascultă vorbele Sfântului. Pentru a convinge pe ereticul Bonvillo că în Sfânta Euharistie se află trupul și sângele lui Isus Cristos cu adevărat, Sfântul a făcut ca un asin să lase la o parte nutrețul și să cadă în genunchi înaintea Sfintei Cuminecături. Ereticul și tovarășii lui s-
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
Pentru a convinge pe ereticul Bonvillo că în Sfânta Euharistie se află trupul și sângele lui Isus Cristos cu adevărat, Sfântul a făcut ca un asin să lase la o parte nutrețul și să cadă în genunchi înaintea Sfintei Cuminecături. Ereticul și tovarășii lui s-au convertit la credința adevărată. În anul 1224, Cinul Franciscan era bine închegat. Sfântul întemeietor, luminat de Dumnezeu, hotărâse ca toți călugării săi să se îndeletnicească cu viața de rugăciune și de muncă apostolică. Pentru a
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
încetat Anton însă a predica. Căile pe care umbla el erau tot atâtea raze de lumină, pentru că-i lumina pe cei neștiutori, îi mângâia pe cei întristați, aducea la pocăință sufletele împovărate de păcate și de patimile cele rele, iar ereticii Albigensi din acele locuri au fost învinși. Câteodată Dumnezeu îi dădea putere să rostească cuvinte de prorocire, cum s-a întâmplat la Le-Puy, la Bourges, prorociri care s-au și împlinit întocmai. Ca om de conducere în familia Franciscană, a
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
către dânsa și acum se străduia să arate tuturor, prin predicile sale, câtă slavă are Maria Fecioara în ceruri și cât mijlocește ea pentru noi oamenii, la Fiul său dumnezeiesc, Isus Cristos. Se întrista însă văzând inimile cele încremenite ale ereticilor care bârfeau în tot felul pe Maica lui Dumnezeu. Spre a-l răspândi pentru dragostea lui fiască și a-l mângâia în muncile cele grele ale apostoliei, în ziua de 15 august, când se prăznuiește în toată Biserica creștină adormirea
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
Italia de Nord. Puterea cu care s-a pus la lucru în viata aceasta a Domnului pentru a-i întoarce pe păcătoși și a-i lumina pe cei rătăciți de la adevărul credinței, trebuie să-i întărească faima de Ciocan al Ereticilor. Orașele și satele îl ascultau uimite și zguduite de minunile ce le făcea pentru mântuirea sufletelor. Dar orașul în care el avea să stea mai mult a fost Padova. Sfântului îi plăcu acest oraș, căci se grăbise să asculte de
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
vorba de slava lui Dumnezeu. Știa, ca nimeni altul, Sfânta Scriptură și fu numit: "Sicriul legii", iar pentru dibăcia cu care se folosea de această sfântă știință întru apărarea adevărului și stârpirea ereziilor, i s-a dat numele de "Ciocanul ereticilor". Titlul de slavă însă, de care se leagă numele Sfântului Anton a fost și va rămâne pururi: Sfântul Făcător de minuni. Creștinii l-au chemat în ajutor oricând în toate nevoile lor. Sfântul Anton a răspuns întotdeauna așteptărilor pline de
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
Shedemei înțelege că aceasta este o entitate care guvernează totul - un fel de Dumnezeu - și a cărei dorință este ca toate neamurile Pământului să trăiască în armonie. Cu ajutorul lui, Shedemei face o serie de miracole prin care-i convinge pe eretici de existența Păstrătorului, aducându-i înapoi pe calea cea bună și făcându-i să accepte cooperarea de pe poziții de egalitate între oameni, Îngeri și Săpători. "The Guardian" consideră seria Întoarcerea acasă „una dintre cele mai reușite ale lui Card”, argumentând
Născuți pe Pământ () [Corola-website/Science/331258_a_332587]
-
această informație nu s-a verificat (încă). Pe timpul pontificatului papei Ștefan I (254 - 257) Dionisiu se pare că era un prezbiter al Bisericii din Roma și în această calitate a luat parte la controversa privitoare la validitatea botezului practicat de eretici. Aceasta l-a făcut pe Dionisiu, episcopul din Alexandria Egiptului, să-i trimită o scrisoare cu privire la această problemă; din această scrisoare Dionisiu (prezbiterul roman) apare ca un „bărbat excelent și cult” (Eusebiu din Cezareea, „Historia ecclesiastica”, VII, 7). Mai târziu
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
Braun (1934-1935), (2) apogeul, de la Schnackenburg la Koester (1959-60), (3) supremația șubredă, de la Hengel la Hangel (1989-2000). Walter Bauer a deschis dezbaterile moderne asupra lui Ioan cu cartea sa "Rechtgläubigkeit und Ketzerei im ältesten Christentum." Teza lui Bauer este că „ereticii erau probabil mai numeroși decât ortodocșii” în creștinismul timpuriu iar ortodoxia nu era atât strict definită ca în ziua de azi. El era „era convins că niciunul dintre Părinții Apostolici nu s-a bazat pe autoritatea celei de-a patra
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
de toți Sfinții Părinți. Este de remarcat că unii scriitori bisericești au folosit și alte versiuni ale Vechiului Testament, dar toți cei care au făcut aceasta nu sunt sfinți din punctul de vedere al Ortodoxiei (ba chiar cei mai mulți sunt considerați eretici). Referatele biblice amintite au fost tâlcuite de mulți dintre Sfinții Părinți, cei mai reprezentativi fiind Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Ambrozie al Mediolanului și Sfântul Grigorie de Nyssa, care au scris omilii
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
care se zice că s-ar fi numărat însuși Așoka, în calitate de monah), consiliul a stabilit sthaviravadismul (budismul theravada) ca singura formă ortodoxă și nu a aceptat niciun compromis în favoarea dizidenților religioși, care expulzați fiind din cadrul Sanghăi, au fost catalogați drept eretici. O altă realizare a consiliului a fost întregirea Canonului Pali prin adăugarea textului Abhidammam Pitaka. Tot în această perioadă, din cercul sthaviravadinilor se mai desprinde o nouă grupare, cea a sărvăstivadinilor. Imediat după aceste schisme, școlile budiste au început să
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]