1,410 matches
-
paradis" (Rugăciune). Oricât de orgolioase ar părea, grațiozitatea imagistică e cu adevărat "feminină" și salvatoare oricât de sentimentală, ceea ce la Ana Blandiana se întâmplă și în proză și chiar în eseuri. "Somnul din somn", în afară de sugestia titulară și a unui eros inculcat, încearcă, pe propria-i voce, și "nebănuitele trepte" de la "curțile dorului", nu neapărat decorativ, dar cu lentori și tăceri: "Dealurile, dulci sfere împădurite", țara "făcută din păsări", cursul izvoarelor, pământul "de veci", "pământ apus în nesomn", ninsorile calme sau
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
o vreme, savurând retrospectiv imagini din spectacolul Sombreros, prezentat de curând de Compania DCA (Decouflé Company of Art), pe scena Operei Naționale București. Joaca - unul dintre cel mai frumoase lucruri din existența umană - începe încă de la titlu, Sombreros. S - ombre - eros, adică luați aminte că eroii acestui spectacol sunt umbrele. Umbrele lăsate de corpul nostru în funcție de poziția soarelui sau umbrele create de noi prin simplul joc al degetelor proiectate pe un ecran, în funcție de o lumină artificială (și mie, când eram mică
Fantezie, numele tău este Decouflé by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7138_a_8463]
-
amprenta "selecției Margul-Sperber": o muzicalitate sobra, o anumita elegantă a formei. Nu șochează; transmit echilibru - în ciuda temelor uneori dramatice. În afară de influență melosului românesc, detectată de cei mai multi comentatori, aș spune că influențele liricii clasice germane și expresioniste austriece predomina. "Natură, copilărie, eros, mit. Peisajele poeziilor sunt deopotrivă peisaje ale dorului și ale pierderii". Majoritatea poeziilor par alese ca să treacă de o posibilă cenzură. (Poate e vorba doar de cenzură interioară a egalului cu sine Margul-Sperber). Mulți autori sunt de o cumințenie în
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
trăia el însuși la Roma, iar episodul ardelenesc pare o litografie folclorică. Romancierul se trezește puțin doar în ultima dintre piesele ciclului său, în Anna observînd propabil că nu se poate face la nesfîrșit roman doar cu idei. În Anna, erosul ocupă toate paginile. Din păcate, transpunerea erosului în text se lovește de aceeași manie a comentariului auctorial și de dulcegării poetico-filozofice (pe numai două pagini din Anna, iubirea este văzută drept „iluzie fericită“, „fericire nematerială“, „visare ideală“, „un farmec poetic
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
ardelenesc pare o litografie folclorică. Romancierul se trezește puțin doar în ultima dintre piesele ciclului său, în Anna observînd propabil că nu se poate face la nesfîrșit roman doar cu idei. În Anna, erosul ocupă toate paginile. Din păcate, transpunerea erosului în text se lovește de aceeași manie a comentariului auctorial și de dulcegării poetico-filozofice (pe numai două pagini din Anna, iubirea este văzută drept „iluzie fericită“, „fericire nematerială“, „visare ideală“, „un farmec poetic al suferinței, așa cum umple infinitul finitul“, „parfumul
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
Elena - îndrăgostita între două vîrste, plină de delicatețe și de rețineri, Anna, în fine - cea mai puțin reușită din toată galeria - întruchipează gelozia morbidă. Ritmul susținut desfășoară povestirea pe parcursul a doar cîteva zile de iarnă, iar acțiunea precipitată, împinsă înainte de erosul nebiruit, se încheie tot cu un episod violent, de data asta în regim sentimental, așa cum se încheiaseră Viața la țară și Tănase Scatiu. Deducem din corespondență și din cele cîteva studii că Duiliu Zamfirescu știa perfect cum trebuie construit un
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
de Apollo), inspiratoarea „Prilejurilor”, este o emblemă a intelighenției, culturii și civilizației occidentale, mai precis a temelor iudeo-creștine. Irma Brandeis, de origine ebraică mitteleuropeană, îl va cunoaște pe poet la Florența în calitate de cercetătoare americană a operei lui Dante. Sub semnul erosului și vitalității carnale va sta în schimb coliziunea dintre Montale (la 53 de ani) și tânăra poetă Maria Luisa Spaziani, zisă Volpe; cumpătatul autor de motete și madrigale dă frâu liber eului pătimaș, convertindu-se la idolatria formelor feminine, de
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
cînd umpli conceptul cu o emoție pe care o nuanțezi apoi prin gradări lexicale, că există așadar un efort al minții pe care îl poți resimți ca plăcere cu condiția ca intelectul să preia sursa emoției originare, și anume spectrul erosului din care ea s-a născut. În fine, am înțeles că cine scrie arid și impersonal o face din neputința de a cupla emisfera dreaptă a participării empatice cu emisfera stîngă a calculelor și schemelor și că majoritatea filozofilor trăiesc
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
În fine, am înțeles că cine scrie arid și impersonal o face din neputința de a cupla emisfera dreaptă a participării empatice cu emisfera stîngă a calculelor și schemelor și că majoritatea filozofilor trăiesc decuplat, în două dimensiuni separate, cînd erosul cu intuițiile pe care le stîrnește, cînd munca intelectuală cu ordalițiile pe care le impune, și că separarea aceasta nici măcar nu depinde de voința lor, ci de ceva constitutiv, un fel de numen temperamental care, dictîndu-le preferințele, îi condamnă la
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
iar Dumnezeu e transcendentul pe care se cuvine să-l considerăm ipoteză pînă în clipa verificării finale. (erosul, creația, muzica, cărțile), temă care mi-a sugerat distincția de la început, îi prilejuiesc lui Gabriel Liiceanu nuanțări pe marginea rolului pe care erosul îl joacă în gîndirea filozofică. „Calul negru", expresia prin care Platon desemna dorințele erotice, și pe care cititorul a întîlnit-o în Scrisori către fiul meu, este reluată acum: „Dacă puteam să stau la masa de lucru cîte douăsprezece ore pe
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
unui roman și o înlocuiește, nouăzeci la sută, cu lirism, izbutind un suculent poem epic pe tema agoniei și a deșertului. Dar subiectul nu contează de fapt, el este pretext pentru o lecție de măiestrie stilistică în care mixtura de eros, geografie, literatură și istorie au darul de a servi, catalizator, performanțelor stilistice. Reperul minim de subiect al romanului este povestea a două ménage à trois, înainte, în timpul și la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, primul spațializat în Cairo
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
decît propria afirmare, poetul (sau bărbatul) devenind obiect de inspirație (am spus intenționat obiect)". Poetul nu întîrzie a se replia pe poziția semimisoginismului său inițial, arătîndu-se „foarte deranjat", în virtutea încredințării că femeilor le e dat doar să „inspire poezie"... Așadar erosul blagian e suficient de complex, îndepărtîndu-se considerabil de portretul-robot în care se reliefează năzuința către o venustate aparent suficientă sieși, cu rol inspirator chiar în circumstanțele unei absențe intelectuale, dar apropiindu-se iarăși de idealul nimfei acerebrale cînd lucrurile i
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
învățămînt nu o poate suplini. De tensiunea aceasta depinde vigoarea de mai tîrziu a tînărului și onoarea de călăuză a maestrului. Altfel spus, oricîtă patimă a cunoașterii (libido sciendi) ar dospi în sufletul unui famulus (învățăcel), fără imboldul dat de erosul resimțit față de maestru, formarea i-ar fi precară și neîmplinită. De aceea, ca o educație să se desăvîrșească, ea trebuie să fie precedată de sentiment de iubire între spiritul matur și spiritul adolescent. Restul ține de înzestrare și providență, două
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
cunoaște îngrădiri de ordin disciplinar: că e vorba de religie, filozofie, beletristică sau știință, relația poate apărea pretutindeni. Sunt totuși cîteva note comune ce caracterizează relația tradițională „față către față“. Prima am spus-o deja: formarea cere un troc al erosului, un schimb de umori sufletești pe bază de afinitate lăutrică. Unde afinitatea lipsește, relația se rupe, căci fără o tentă de adorație, sufletul nu poate urca spre celălalt. În al doilea rînd, a fi magistru nu e o profesie, ci
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
sale o culoare intensă și o inepuizabilă capacitate de a fi parodiate. „Tiparul Conachi” a ajuns curînd ușor de recunoscut. Frapează de asemenea preferința pentru diminutive, preferință ce a dus la discreditarea ulterioară a acestei maniere de a-și apropria erosul, în aria semantică a căruia întîlnim: surioară, ochișori, veriguță, sărmănel, guriță, țîțîșoare, fetișoară, copilaș, floricică, inimioară, umbreluță, obrăjel, frumușel, suflețel etc. O anumită subtilitate dobîndită prin îndelungat exercițiu ridică însă textul, pe neașteptate, la altitudini nebănuite. În tratatul său de
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
și adaptînd-o, pînă la pragul trecerii ei în folclor. După Conachi, perioada pașoptistă, reticentă în compunerea unui limbaj pasional, a rămas însă la Romantismul lamartinian, edulcorat și perifrastic. Poeții pașoptiști nu au strălucit nici pe departe în exprimarea poetică a erosului, zonă la ei extrem de palidă și puțin reprezentativă (cîteva excepții, precum Bolintineanu, nu modifică esențial peisajul). Abia mult mai tîrziu, Eminescu, renunțînd la ceea ce pașoptismul cultivase pe acest teren, inventează un nou limbaj al pasiunii, al treilea după Conachi și
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
interval fast. Spre deosebire însă de celelalte romane românești ale perioadei (romane de inspirație balzaciană, influențate de rețetele „romanului negru”, obsedate de probleme sociale și de atotputernicia banului), scrierile lui Bolintineanu aparțin altei lumi: amîndouă sunt romane de iubire, avînd erosul drept unică preocupare. Autobiografie, nici măcar trucată, există din plin, deși ea apare intens idealizată. Manoil e un poet recunoscut; versurile lui (adică ale lui Bolintineanu, uneori reproduse ca atare) circulă în narațiune. Aparent, romancierul ar fi doar beneficiarul scrisorilor trimise
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
răbdător, penultimul episod al romanului pentru a avea confirmarea a ceea ce ar fi putut bănui de la bun început, dacă „orbirea” - sinceră sau mimată - a protagonistului-narator nu l-ar fi împiedicat s-o facă: sublima, marmoreana donna Alba e, atunci când beția erosului extraconjugal se pune în mișcare, perfect aidoma oricărei neveste de restaurator, mai mult sau mai puțin durdulii. O ființă în carne și oase, „plină de nuri și de draci”. Spre finalul întâlnirii așa-zise de adio din noua sa locuință
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
die Angst), pentru că o recuperau panthareic, prin conceptul curgerii cosmice. De reținut disocierea pe care ne-o propune exegetul între cele două ipostaze majore cu care bardul în discuție apărea „la rampă” și anume Thanatosul „ca forță mitică egocentristă” și Erosul ca „spirit mitic generos prin excelență”. Aici ne îngăduim a schița un profil al lui Cezar Ivănescu. Lăuntric dominat de energia thanatică suverană, acesta dispunea astfel de un criteriu absolut de a se raporta la sine ca și la lume
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
ferea de artificiile adaptării la contingent, atît de păguboase adesea în rîndul literatorilor. Moartea îl egalează cu sine, îl purifică aidoma unei asceze. Îi îngăduie de facto să se golească de lume, să realizeze „vidul” care e prielnic întemeierii poeticești. Erosul semnifică reîntoarcerea în lume, adică șansele comunicării, ale dăruirii. Permite trăirile frenetice, aventurile emoționale. Ca spre a-și lua revanșa față de momentele recluziunii austere, Cezar Ivănescu se deda (îl citez iarăși pe Petru Ursache) „aparițiilor zgomotoase între prieteni”, „plăcerii de-
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
zgomotoase între prieteni”, „plăcerii de-a teatraliza”. Mi-l amintesc așa cum l-am văzut la Bistrița, cu mai bine de un deceniu în urmă, cîntîndu-ș i, în spațiul impresionant al unei biserici vechi, într-un acompaniament de orchestră, propriile versuri. Erosul și Thanatosul jubilau în îngemănarea lor spectaculară.
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
rolul criticii. Extazul toropitor care dă seama de misterul estetic deschide drum unei disponibilități speculative. Nu fără acea stare emoțională care, legată de contactul cu scrierea preferată, înmănunchind reacția estetică și interpretarea ce i-o acorzi, naște acel simțămînt analog Erosului, „sentiment perimat” care, după cum mărturisește Adrian G. Romila, se cuvine „să fie cît mai intens și cît mai durabil”.
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
trebuie să continue. Aparent, locul unde prozatorul întîlnește pictorul e portretul: nu cel clasic (clasicizat), însă, ci ideea fixată la Val Gheorghiu, mai ales, în feminitate: mulțime de "portrete" (idei) de femei în toată proza sa, instalate, confortabil, în vehiculul erosului. Un erotism sudic (există și unul "nordic"? Da, s-ar zice, citind, măcar, pe Ibsen, Kierkegaard, Strindberg și "neguroșii" germani) irigă toate narațiunile lui Val Gheorghiu; femeile sînt aprige și "trăpașe", chiar și fantasmele (Madona cu gîtul lung) au ceva
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
cititorul ei ideal, atunci Opera își vădește din plin, în fața cititorului ei, caracterul perisabil, efemer, tranzitoriu." (pag. 30) Apogeul însă e atins când, tot în legătură cu romanul lui Ibrăileanu, Cernat vorbește despre misterul pudic feminin în termeni de "maximizare a calității erosului". (pag. 27) Am o mare prețuire pentru criticul literar Paul Cernat. De aici și decepția.
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
câteva fragmente dintr- o cronică de poezie publicată în revista ARGEȘ: „Poeziile din recentul volum (...) trasează liniile de forță ale unui lirism răscolitor și grav, impunând prin autenticitatea trăirilor, ca și prin fermitatea articulării lor într-un univers poetic coerent. Erosul, natura, tribulațiile ființei umane sau Divinitatea constituie arealul tematic al acestei cărți de o percutanță metaforică și ideatică remarcabilă. Versurile transcriu un hieratism al gesturilor impalpabile, o mistică sui-generis a unor stări existențiale expurgate de orice imixtiune a realului impur
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]