1,018 matches
-
Mihai Zamfir Un personaj ciudat, aproape caricatural, intrat în memoria colectivă prin versuri de un erotism convulsiv și deseori vulgar, inaugurează literatura română modernă. N-avem ce face, Costache Conachi rămîne, cronologic, cel dintîi veritabil poet al nostru de epocă modernă. Astăzi, însăși fonetica numelui său pare comică și evocă o perioadă atît de cețoasă și
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
viață,/ La durere simțitoare/ A fi mai cu îndurare? (Robirea). Pe aceeași coardă a tot cîntat Conachi timp de o jumătate de secol, umplînd poezia noastră de improvizații în ton lăutăresc ce respiră, toate, aceeași sentimentalitate lacrimală. Cîteva formulări de erotism transbordant par inspirate, dar majoritatea se repetă la infinit, în toată mediocritatea lor. De îndată ce abordează heptasilabul, Conachi pare că rescrie o unică poezie, încă o dată și încă o dată. Astă noapte pe răcoare/ Cînta o privighetoare,/ Cînta și zicea cu jele
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
E-o ghiaură albă, jună, Ce se scaldă, o vedeți? Venerea ieșind din spumă Cu cosiți de aur creți. Unda bea cu voluptate Corpul ei amăgitor; Ea o sparge și o bate; Face spumă din picior” (Se scaldă). În pan-erotismul care vibrează universal, voluptatea peisajului se transmite corpurilor, iar poetul nu se sfiește să descrie și un amor lesbic, de fervoare intensă: „Dilrubam învăluită D-al ei păr desfătător, Ca o dulce stea sub nor, Într-o lespede-nflorită Se
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
acea fereastră pe lângă care trecusem de atâtea ori fără s-o observ”. Saltul într-o lume paralelă e oricând posibil, ca trambulină putând funcționa orice, o viziune fulgurantă, un simplu gând sau „doar” atitudinea intimidantă a pisicului. Licia are un erotism dificil, sincopat de complexe fizice și sigur complicat intens de cărți, deși în epilog ne anunță că a ajuns un funcționar robotizat, un „creier deficționalizat”. Trecutul îi este încărcat cu elemente tulburi, de care nu (se) poate scăpa, și, într-
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
1980, i-au adus în fine recunoașterea faptului că singura călătorie valabilă e aceea pe care omul o face în lăuntrul său. „Sufletul meu este adesea/ o străduță din Mykonos/ cum începe să însereze/ și femeile apar/ și așează cu erotism / jos pe drum.../ sticlărie complet albastră/ - pahare albastre/ carafe albastre/ viori, flori, pietricele, toate din sticlă albastră/ departe de soare/ pe pământul / de pe drum/ pe unde soarele a trecut/ și nu urmează - de altfel -/ să mai treacă vreodată...” (Sindbad Marinarul
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
continue. Aparent, locul unde prozatorul întîlnește pictorul e portretul: nu cel clasic (clasicizat), însă, ci ideea fixată la Val Gheorghiu, mai ales, în feminitate: mulțime de "portrete" (idei) de femei în toată proza sa, instalate, confortabil, în vehiculul erosului. Un erotism sudic (există și unul "nordic"? Da, s-ar zice, citind, măcar, pe Ibsen, Kierkegaard, Strindberg și "neguroșii" germani) irigă toate narațiunile lui Val Gheorghiu; femeile sînt aprige și "trăpașe", chiar și fantasmele (Madona cu gîtul lung) au ceva din erotismul
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
erotism sudic (există și unul "nordic"? Da, s-ar zice, citind, măcar, pe Ibsen, Kierkegaard, Strindberg și "neguroșii" germani) irigă toate narațiunile lui Val Gheorghiu; femeile sînt aprige și "trăpașe", chiar și fantasmele (Madona cu gîtul lung) au ceva din erotismul sudic al sirenelor care încearcă să-l oprească din drum pe noul Ulysses. Uneori, povestea e simplă: o fată miroase a fată și un băiat miroase a băiat (Pepa, în curte). De cele mai multe ori, bărbații sînt "masculi", iar femeile, "trăpașe
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
sudic al sirenelor care încearcă să-l oprească din drum pe noul Ulysses. Uneori, povestea e simplă: o fată miroase a fată și un băiat miroase a băiat (Pepa, în curte). De cele mai multe ori, bărbații sînt "masculi", iar femeile, "trăpașe"; erotismul e fin distilat, are o limită vizibilă/invizibilă, cum e privirea (și imaginarul) personajului antologic din proza Pielea ei de tarpan sălbatic. Portretul se pierde într-o idee, referentul rămîne mereu lumea lui Vasari (un personaj seamănă cu Van Gogh
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
Printre fericiții câștigători se numără frații Orlof, dar cel mai lacom a fost Potemkin, rămas în istorie cu potemkiniadele lui și cu cele cincizeci de milioane încasate. La acest reproș, o împărăteasă poate să creadă că este sincer iubită. Desmățul, erotismul fetișcanei Figchen uimiseră Europa! Dacă vreun prieten sincer i-ar fi făcut bătrânei ajunsă împărăteasă vreo mustrare, ea i-ar fi dat acest răspuns năucitor: "Ce vreți, nu aduc imperiului decât un serviciu, făcând educația tinerilor băieți bine dotați"!... Această
Iluminiști și marii favoriți (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6694_a_8019]
-
cele mai intime relații umane „nu se conectează sau se conectează doar pentru scurtă vreme, intermitent". „Iși pusese în minte să fie existențialist, romantic și libertin. Numai că asta nu venea din lăuntrul lui, așa că nu știa cum. Libertate, sensualitate, erotism - totul nu era decât o ideie din capul lui, nu o pornire venind din trupul lui. Nu avea înzestrarea necesară. Nu era o făptură sensuală. " Sau: „Nu era îndrăgostit de mine, era îndrăgostit de o ideie despre mine, de fantasma
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
galante” nu înseamnă de fel a-i desluși subiectul și semnificația. De cele mai multe ori nu știm de ce sunt personajele reunite, despre ce discută, ce simt. Nu știm de ce atmosfera este mereu cea a unei tristeți melancolice încărcată de un subtil erotism. Antoine Watteau nu este un realist. Tablourile sale, aflate mereu la marginea visului, sunt pline de costume fanteziste, obiecte simbolice, statui animate și referințe la iluzii propuse de alte forme de artă. Așa cum o demonstrează expoziția de la Metropolitan, universul picturii
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
lui Robinson Crusoe). Dar, de la un timp, Emil Brumaru construiește o altă lume la antipodul celei fragede, serafice în care se complăcuse inițial, artificiu de astă-dată al unei demonizări în care irumpe nota energică a "așteptării" neîmplinite, instinctualitatea brută a erotismului. Fiind înlăturat deghizamentul îngeresc, chipul senzual-luxurios, de faun, al actantului iese pe deplin la lumină. Nu este evitat un intermezzo, un amestec nervos de gingășie și impudoare: " Șerbane, icră veche, / în ce tristețuri zaci / Puținde la o leghe / Ca nimfele
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
cu ceva nou: un regres spre simplism, o narațiune lipsită de rafinamentul stilistic caracteristic și de complicatele lui jocuri de oglinzi menite să reflecte fațetele multiple ale personalității protagonistului. In The Humbling rămân prezente, obsedante, temele lui din totdeauna: arta, erotismul, celebritatea, moartea, plus, în ultimele cărți, decrepitudinea ca urmare inevitabilă a îmbătrânirii. Numai că ele sunt bifate parcă într-o doară, fără detașare ironică și fără osteneala de a le face să se întrepătrundă. Alter-ego-ul autorului, cel care urmează să
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
Căloiu Oana În cinematografia românească, erotismul a apărut în sălile de cinema în anii '50. Decolteuri largi, umeri goi, sâni dezgoliți și săruturi deloc paterne s-au folosit în multe filme românești, încă din perioada comunismului. Actrițele românce nu s-au sfiit să-și afișeze goliciunea
Top actrițe românce care au apărut în scene erotice by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64368_a_65693]
-
ci închide discret ușa și apoi se strecoară în bucătărie tăcut, așa cum copilului care deschide ușa și-și surprinde sora înlăcrimată alături de tatăl său, trebuie să i se explice sursa lacrimilor: găurile făcute în lobul urechii pentru cercei, eufemismul-paravan al erotismului deviant al doctorului. Există un registru și mai subtil al violenței, legat de prezența morții, prezență firească până la un punct și cutumiar circumscrisă unor practici apotropaice. Anni trebuie să-i explice fratelui mai mic ce înseamnă moartea, însă întrebările conduc
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
place foarte mult conceptul. Lumea noastră alcătuită din obiecte de cult ale plăcerii sau ale urii, ale fanteziei sau ale blocajelor maniacale este transformată de artist într-una a colocvialității pentru că sucțiunea invocată de aparenta invectivă din titlu este aici erotism pasager, efemer, fluid, al conversației, al comunicării, al atingerii obiectelor fetiș. Afișul relevă spiritul flower power al expoziției, dorința de a transgresa barierele, de a da cu tifla. Arta lui George Bodocan asemeni artei culinare se ingerează, se absoarbe, se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6333_a_7658]
-
Pavel să ne convingă, chiar și în momentul întâlnirii, la ani buni de atunci, Gina păstra un miros cadaveric. E ceea ce-l atrage, acum, pe Vlad. Discuția dintre ei oscilează între un monolog asupra frustrării și câteva scene de un erotism promiscuu și neconsumat. Altele sunt, oricum, problemele din mintea protagonistului. El e obsedat de „moartea ezitantă, neîmplinită" (p. 7) pe care tocmai a traversat-o, de impotența precoce care i-a ruinat în ultimele luni încrederea în sine, de sinuciderea
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
să anuleze prezentul, rutina, cotidianul, cunoscutul și să învețe să privească. Inocent. Povestea celor cincezeci de danaide și cincizeci de egipteni. O energie fantastică trepida la fiecare repetiție și venea, peste noi, în sală. Un tip de senzualitate și de erotism plutea mereu în aer. Tensiunea confruntărilor conținea tensiunea corpurilor unor tineri, a limbajului pe care îl inventau, împreună cu regizorul și fiecare în parte, ca să vorbească, astăzi, despre cutume, despre iubirea interzisă, despre dorință, despre răzbunare și revoltă, despre democrație și
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
lui Dan Coman, niște nepotriviri ale ființei - marca întregii creații. Nu vor surprinde alternanța unor capitole scrise eliptic în stilul lui Palahniuk și altele poetice, antologice din punct de vedere al teatralității. Mai multe episoade sunt savuroase în acest sens: erotismul dintre „Chela” Mîrza și cei doi frați, scena de la stomatolog, tentativa de „a prinde” finala televizată de la Campionatul European de Fotbal din 1988 prin copaci, scena în care preotul din satul vecin aduce fiica puberă la acest adolescent întârziat mintal
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
Ambii se îndrăgostesc de Nicolas și concurează pentru atenția pe care acest Adonis modern le-o acordă. Instinctiv, aflat în centrul atenției, Nicolas, acest enfant gâté, se joacă cu ei, iar expresia acestui joc are toate ambiguitățile seducției, ale unei erotism care emană subtil din ființa lui. Frumusețea lui vorbește de la sine, nu în felul înghețat al topmodelelor aflate pe catwalk, frumusețe servită cu cuburi de gheață, ci o frumusețe care respiră în fiecare gest, în fiecare expresie. Nicolas nu pare
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
poem. Capacitatea poeziei de a însufleți lucrurile, de a da deodată consistență lumii, de a trezi la viață micile întâmplări rămase într-un colț al minții este mai puternică decât orice altă vrajă, mai puternică decâtodski umple impropriu politicul de erotism, ruinează solemnitatea liturgică a ritului pravoslavnic și ridică blasfemia la scara unui hohot de râs universal. Este lucrul de care se tem cel mai tare dictaturile, de neseriozitatea funciară a scriitorilor, de ironia lor necontrolată. Evgeni Ogandjanian, Artem Smola și
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
ale demonicului, în seriale ritualuri de exorcizare. Demonicul triumfă în excesele senzualității. O formă extremă a acesteia ține de regimul vâscozității. Palpitațiile materiei evidențiază o biologie teratologică. Configurațiile moi, placide, grele au parcă regimul ambiguu al unor fantasme proiectate. Un erotism nocturn penetrează toate reprezentările organicului. Aderența la agregările molatece e semnul unui suflet situat între oroarea față de inform și voluptatea viului. Chiar mineralitatea realului e supusă dilatărilor moliciunii, sub acțiunea grea a reveriei provacate de aderența excesivă la viu. Spiritualul
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
ele alcătuiesc un scenariu inițiatic care se poate regăsi și în filmul lui Darren Aronofski, așa cum în el se află și o serie de scene erotice în măsură să echipeze filmul pentru gustul unui public mai larg, dornic să respire erotismul vedetei. Ar trebui văzut ce aduce nou filmul Aronofski, unde el transgresează clișeul, unde se strecoară propria viziune. Pe scurt, Ninei Sawyers i se încredințează de către regizorul Thomas Leroy (Vincent Cassel) rolul de primă balerină în Lacul lebedelor, celebrul spectacol
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
revoluția este în același timp sexuală și ideologică în Franța, iar Marcuse, Mao se servesc împreună cu un libertinism febricitat. Comedia se plasează în inevitabilul loc geometric al stângăciilor și tatonărilor prin care mișcarea își găsește reperele și dizolva activismul în erotism. În această privință nu ne aflăm departe de The Full Monty (1997) al lui Peter Cattaneo, unde șase șomeri din Sheffield formează o trupă de streaptease masculin. În plus, unde altundeva mai bine decat în cultura încă victoriana a anilor
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
urmă, comedieni din trupa lui Molière. Casa cea mai veche din Paris, aceasta este, deasupra uneia din cele mai faimoase vii din Franța. Sunt și muzee mai ciudate: al francmasoneriei, al evantaiului sau al artelor pădurii. Nu trebuie ocolit Muzeul Erotismului de la poalele aceleiași coline, în binecunoscuta Pigalle, creație a unui anticar, în 1997, într-o clădire cu cinci etaje, în care puteți afla cele mai stranii obiecte legate de sex, din toate colțurile lumii, de la cele cu caracter religios sau
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4496_a_5821]