453 matches
-
de comunicație sau aprovizionare, stabilirea unor avanposturi, atacarea subunităților inamice în ambuscade, culegera de informații, taxe sau efectuarea de rechiziții, distrugerea stocurilor de provizii ale dușmanului, etc. Partizanii din pe la mijlocul secolului al XIX-lea se diferențiau în mod substanțial de escadroanele de cavalerie folosite la raiduri rapide sau de forțele de gherilă semiorganizate. Partizanii ruși au jucat un rol de primă importanță în înfrângerea lui Napoleon Bonaparte în timpul războului din 1812. În timpul celui de-al doilea război mondial „partizanii” au devenit
Partizan (armată) () [Corola-website/Science/311578_a_312907]
-
dragoni din Garda Imperială. Acest regiment a devenit curând cunoscut sub numele de Dragonii Împărătesei ca un omagiu adus primei soții a lui Napoleon, Joséphine de Beauharnais. La origine (prin decretul din 15 aprilie 1806), regimentul era format din trei escadroane conduse de 60 de ofițeri. Primul, compus din veliți, număra 296 de oameni. Celelalte două escadroane, ca cele de linie, aveau în componență 476 de cavaleriști. Pentru a completa această nouă unitate, fiecare din cele 30 de regimente de dragoni
Regimentul de dragoni din Garda Imperială () [Corola-website/Science/319169_a_320498]
-
un omagiu adus primei soții a lui Napoleon, Joséphine de Beauharnais. La origine (prin decretul din 15 aprilie 1806), regimentul era format din trei escadroane conduse de 60 de ofițeri. Primul, compus din veliți, număra 296 de oameni. Celelalte două escadroane, ca cele de linie, aveau în componență 476 de cavaleriști. Pentru a completa această nouă unitate, fiecare din cele 30 de regimente de dragoni de linie au furnizat câte 12 oameni cu cel puțin 10 ani de serviciu militar. Ofițerii
Regimentul de dragoni din Garda Imperială () [Corola-website/Science/319169_a_320498]
-
linie au furnizat câte 12 oameni cu cel puțin 10 ani de serviciu militar. Ofițerii au fost aleși personal de Napoleon. Două treimi dintre ofițeri proveneau din rândul grenadierilor și vânătorilor călare iar ultima treime din cadrul dragonilor de linie. Două escadroane au fost adăugate în 1807, ridicând numărul oamenilor la 1269. Regimentului i-a fost atașat pe 9 decembrie 1813 regimentul 2 de cercetași din Garda Imperială. Îmbrăcămintea și armamentul acestei unități erau asemenea regimentului de grenadieri călare din Garda Imperială
Regimentul de dragoni din Garda Imperială () [Corola-website/Science/319169_a_320498]
-
pe care o va menține până la moartea sa în 1695), care-l înlocuiește pe mareșalul de Humieres, după înfrângerea suferită de acesta în anul precedent în Bătălia de la Walcourt. Ducele de Luxembourg dispune de 34 de batalioane și 94 de escadroane; dacă este necesar poate apela la sprijinul mareșalului de Boufflers și ale trupelor acestuia ce se află pe râul Mosela. Din nou regele William încredințează comanda forțelor aliate din regiune prințului Waldeck (William însuși este ocupat în Irlanda cu Iacob
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
războaielor napoleoniene. Soldat deosebit de curajos, Ney a participat la majoritatea campaniilor napoleoniene, a luptat cu bravură la bătălia de la Waterloo, sfârșind prin a fi condamnat și executat de represiunea regalistă franceză. Viitorul mareșal și-a început cariera alăturându-se unui escadron de husari, în 1787, după ce a hotărât că viața ca simplu funcționar nu era pentru el. Avansând lent în ierarhia militară, Ney a participat la Războaiele revoluționare franceze, fiind aghiotant al generalului Lamarche între 1792 - 1794. Ales căpitan, trece la
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
context, Ion Georgescu a încercat să ecranizeze „Maiorul Mura” după un scenariu redactat de el. Deși a depus petiții la toate ministerele care l-ar fi putut ajuta la finanțarea filmului, Ion Timuș nu a primit nici un ajutor. Excepție face escadronul de roșiori pus la dispoziție de generalul Gheorghe Argeșeanu, cu care Timuș făcuse cunoștință la Tokio. În cele din urmă, regizorul filmului a fost nevoit să-și vândă colecția de costume orientale aduse din Japonia, ca să sporească puțin capitalul sărac
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
fiica străjerului Gruia). Într-un rol secundar apărea balerina Elena Prodanovici-Bulandra, alături de alte tinere balerine de la Opera Română. Ion Timuș a primit și sprijinul generalului Gheorghe Argeșanu (pe care-l cunoscuse la Tokio), care i-a pus la dispoziție un escadron de roșiori, ca soldați figuranți, pentru maiorul Mura. Din cauza greutăților ivite în transportarea echipei, filmările exterioarelor s-au făcut în București, la conacul Crainic din Grădina Botanică. Interioarele au fost luate în studioul companiei Indro-Film, chiria zilnică fiind de 4
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
informeze pe Roman Diogenes și fără a mai participa la bătălie. Mai există dovezi incontestabile că si normandul Roussel de Bailleul, un mercenar angajat de bizantini, l-a trădat pe Romanos Diogenes înaintea batăliei de la Manzikert. Roussel de Baileul conducea escadroanele francilor, "ferengii" cum le spuneau arabii. În perioada ce a urmat Alp Aslan i-a propus împăratului bizantin un armistițiu. Alp Aslan pierduse mulți oameni și cai la trecerea Eufratului precum și dezertori după ce preluase orasul Alep. El trimisese pentru trupe
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
supranumit "Le Terrible" și mai ales o mare parte din Gardă. Acesteia tocmai i se adăugaseră 8 noi batalioane de infanterie (2 de "Tirailleurs Chasseurs", 2 de "Tirailleurs Grenadiers", 2 de "Fussiliers Chasseurs" și 2 de "Fussiliers Grenadiers") și 4 escadroane de cavalerie („Chévauxlègers polonais” sau „Cai ușori polonezi ”), denumite "Tânăra Gardă" - trupe formate din cei mai buni recruți, excelent antrenate. Trupelor franceze li se adăugau importante contingente străine, mai ales germane, de valori diferite. Faptul că valoarea medie a armatei
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
originar din Gorj și Christian Tell, născut în Brașov, dar devenit moșier în Gorj în urma căsătoriei, ce vor reprezenta județul în Adunarea Constituțională. Treizeci de ani mai târziu, efective militare gorjene vor participa la războiul de independență. Se remarcă șarja escadronului III Gorj din regimentul 2 Călărași, în luptele de la Vidin în octombrie 1877. Sacrificiul ostașilor gojeni în obținerea independenței, s-a ridicat la peste 241 morți. Din 1998 Județul Gorj face parte din Regiunea de Dezvoltare 4 Sud-Vest Oltenia. Serviciul
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
Divizia a IV-a Preslav-18 batalioane, Brigada I-a a Diviziei 1 Sofia - 8 batalioane - și detașamentul mixt al maiorului "von Hammerstein" (de puterea unei brigăzi) format din trei batalioane bulgare și unul german. La acestea se mai adăugau cinci escadroane de cavalerie, trei companii de mitraliere și cinci companii de geniști. Artileria de care dispuneau forțele bulgaro-germane era însă foarte puternică: 128 de guri de foc, din care șapte tunuri cu calibrul de 75 mm, cu tragere rapidă, și 56
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
Georges Clemenceau ca Franța să își asume controlul asupra Ciliciei. Trasferul de comandă a avut loc pe 4 noiembrie, dar obligația asumată de mareșalul Ferdinand Foch de întărire a forțelor din regiune cu 32 de batalioane de infanterie, 20 de escadroane de cavalerie și 14 baterii de artilerie nu a fost niciodată îndeplinită. Forțele franceze nu erau dotate cu automobile blindate, erau lipsite de sprijin aerian și arme automante, dar și de unități de transmisiuni radio și chiar și de cele
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
armeni din Legiunea franco-armeană deghizați în musulmani au reușit să se strecoare din orașul asediat. Dufieux i-a ordonat imediat locotenent colonelului Robert Normand să conducă o misiune de eliberare a Marașului - trei batalioane de infanterie și o jumătate de escadron de cavalerie. Pentru obținerea de informații, a fost trimisă o misiune de recunoaștere aeriană, care a dat speranțe francezilor, armenilor și voluntarilor din misiunea umanitară americană din oraș. Pe 7 septembrie, unitatea militară comandată de Normand a început pătrunderea în
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
3 se sacrifica pentru a neutraliza pozitia turnurilor germane care atacau divizia 1/17 infanterie, formată din resturile Diviziilor 1 și 17, care au avut pierderi grele în bătălia de la Jiu. Doar 18 soldați au mai fost recuperați atunci. Jertfa escadronului 3 din Regimentul 9 Rovine a făcut posibil ca Divizia 1/17 infanterie să-și continue marșul în acel întunecat noiembrie al lui 1916. Timp de doi ani cât a durat administrația militară germană, întreaga viață economică a Craiovei a
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
numit un comitet provizoriu. Toate regimentele din garnizoana Petrograd s-au alăturat rebelilor. Revoluția a triumfat. Sub presiunea statului major general, țarul rus Nicolae al II-lea a abdicat la . „El a renunțat la imperiu precum un comandant la un escadron de cavalerie”. Fratele său, marele duce Mihail Alexandrovici Romanov, a refuzat aproape la fel de repede coroana. A fost, de fapt, sfârșitul țarismului, și primele alegeri pentru sovietul muncitorilor din Petrograd. Primul episod al revoluției a făcut totuși peste de o sută
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
pentru ca în martie 1891 să fie numit adjutant al "Brigăzii 4 Cavalerie Gardă". După ce a fost avansat la gradul de căpitan von Schmettow a lucrat în Statul Major General. După terminarea stagiului la Statul Major general a fost comandant al "Escadronului 6 Husari „Împăratul Nicolae I al Rusiei”" din Brandenburg. Ulterior a fost numit șef de stat major la "Divizia 29". În 1901 Schmettow a fost ofițer adjutant al șefului Statului Major General al Armatei, Alfred von Schlieffen. În anul 1902
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
reprezentat de fratele miresei sale, Prințul Leopold, Conte de Siracuza. O mică flotă braziliană compusă dintr-o fregată și două corvete a plecat în cele Două Sicilii la 3 martie 1843 pentru a o escorta pe noua împărăteasă a Braziliei. Escadronul brazilian însoțit de o divizie navală napolitană a revenit la Rio de Janeiro cu Teresa Cristina la 3 septembrie 1843. Pedro s-a grăbit să urce la bordul navei pentru a-și saluta mireasa. Teresa Cristina s-a îndrăgostit de
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
prezentare a însușirilor personale, nu un concurs. O descriere completă a exercițiilor este dată de Publius Vergilius Maro în "Eneida" 5.545-603, ca eveniment final organizat în jocurile de comemorare a morții tatălui lui Aeneas, Anchises. Evenimentul constă din trei escadroane "(turmae)" — fiecare alcătuit din doisprezece călăreți, un conducător și doi purtători de armura — care efectuau exercițiile complicate călare: Aceste manevre complexe de întrepătrundere realizate că o prezentare de echitație erau caracteristice paradelor cavaleriei române. Scriitorul militar grec Arrian le descrie
Lusus Troiae () [Corola-website/Science/320623_a_321952]
-
Grozeștilor (actualul Oituz), Puterile Centrale au dat un ultim atac prin surprindere prin care au obținut un succes local. La contraatacul din sectorul nordic al Grozeștilor au participat alături de "Regimentul 11 Siret" și o companie din "Regimentul 7 Vânători", 3 escadroane ale "Brigăzii 2 Călărași" în condiții foarte dezavantajoase.
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
în mare parte avioane de antrenament depășite, iare RAN dispunea de trei crucișătoare și două distrugătoare în apele australiene. Armata Australiană a suferit o serie de înfrângeri în decursul primelor luni ale Războiului din Pacific. Divizia a 8-a și escadroanele RAAF din Malaya au format componenta cheie a forțelor Commonwealthului care nu au fost capabile să oprească o mică invazie japoneză care a debarcat la 7 decembrie, în bătălia din Malaya. Forțele Commonwealthului au fost nevoite să se retragă la
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
incidente cu mine terestre. Batalionul 4 al Regimentului Regal Australian (4 RAR) a servit în perioada mai slabă în evenimente militare dintre aprilie și august 1966, operând de asemenea peste graniță și ciconindu-se cu trupele indoneziene în câteva ocazii. Un escadron al Regimentului Serviciului Special Aerian (SASR) a fost desfășurat în 1965 și apoi în 1966, luând parte la operațiunile transfrontaliere și provocând pierderi semnificative indonezienilor, chiar daca acest escadron a fost folosit în principal pentru misiuni de recunoaștere sub acoperire. Alte
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
asemenea peste graniță și ciconindu-se cu trupele indoneziene în câteva ocazii. Un escadron al Regimentului Serviciului Special Aerian (SASR) a fost desfășurat în 1965 și apoi în 1966, luând parte la operațiunile transfrontaliere și provocând pierderi semnificative indonezienilor, chiar daca acest escadron a fost folosit în principal pentru misiuni de recunoaștere sub acoperire. Alte unități au inclus artilerie și geniști în vreme ce un număr de nave ale RAN au fost implicate în bombardarea pozițiilor indoneziene din Borneo și respingerea infiltrărilor din Strâmtoarea Singapore
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Elitele conducătoare din Imperiul Otoman numeau deseori orașul „Gavur Izmir - Smirna Ghiaură (Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș. După ce ultimele trupe elene au evacuat Smirna în seara zilei de 8 septembrie, primele elemente ale armatei lui Kemal, un escadron de cavalerie, au intrat în oraș prin partea de nord a cheului portului în dimineața următoare și și-au stabilit cartierul general în principala clădire guvernamentală, „Konak” . Comanda militară a orașului a fost asumată pentru început de generalul Mursel Pașa
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
III-lea și de la țarul Paul I al Rusiei. Lordul Hood, după o discuție cu primul-ministru William Pitt cel Tânăr, propune ca Nelson să primească titlul de viconte, dar Lordul Spencer se împotrivește, susținând că Nelson fusese la comanda unui escadron, nu comandantul flotei și o astfel de atribuire ar creea un precedent nedorit. Astfel Nelson primește doar titlul de Baron Nelson al Nilului. Nelson este consternat de decizia lui Spencer și declară că mai degrabă nu ar fi primit nici un
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]