452 matches
-
care Escadronul 3 Torpiloare a fost văzut de japonezi, dinspre nord-vest și sud-vest se apropiau trei escadroane de bombardiere în picaj de pe "Enterprise" și "Yorktown". Aceste escadroane nu prea mai aveau combustibil, pentru că pierduseră timp căutând inamicul. Totuși, comandantul de escadron C. Wade McClusky Jr. a hotărât să continue căutarea și, norocos fiind, a văzut siajul distrugătorului japonez "Arashi". Distrugătorul gonea să ajungă la flota lui Nagumo după ce a încercat să lanseze o bombă de adâncime împotriva submarinului USS Nautilus (SS-168
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
muniția care va fi folosită au făcut ca bombele și torpilele să fie stivuite prin hangare, în loc să fie depozitate la locul lor în magaziile de muniții. Toate acestea au făcut ca portavioanele japoneze să fie într-o situație extrem de vulnerabilă. Escadroanele de pe "Enterprise" s-au despărțit și au atacat două ținte. Începând cu ora 10:22, McClusky și piloții lui au lovit portavionul "Kaga", iar locotenent-colonelul Richard Halsey Best, comandând trei bombardiere, l-a atacat pe "Akagi" patru minute mai târziu
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
de pe "Enterprise" s-au despărțit și au atacat două ținte. Începând cu ora 10:22, McClusky și piloții lui au lovit portavionul "Kaga", iar locotenent-colonelul Richard Halsey Best, comandând trei bombardiere, l-a atacat pe "Akagi" patru minute mai târziu. Escadronul de pe "Yorktown", comandat de Max Leslie, l-a lovit pe "Sōryū". Simultan, Escadronul 3 Torpiloare l-a luat la țintă pe "Hiryū" care se afla la mijloc, între "Sōryū", "Kaga" și "Akagi", dar nu i-a produs nicio pagubă. Bombardierele
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
10:22, McClusky și piloții lui au lovit portavionul "Kaga", iar locotenent-colonelul Richard Halsey Best, comandând trei bombardiere, l-a atacat pe "Akagi" patru minute mai târziu. Escadronul de pe "Yorktown", comandat de Max Leslie, l-a lovit pe "Sōryū". Simultan, Escadronul 3 Torpiloare l-a luat la țintă pe "Hiryū" care se afla la mijloc, între "Sōryū", "Kaga" și "Akagi", dar nu i-a produs nicio pagubă. Bombardierele în picaj, în mai puțin de șase minute, au lăsat portavioanele japoneze "Sōryū
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Marine Corps, a fost decorat post mortem cu Medalia de Onoare pentru atacul asupra lui "Mikuma". În august 1942, aerodromul din Guadalcanal a fost denumit în onoarea unui alt aviator, maiorul Lofton Henderson, care a fost ucis în timp ce își conducea escadronul în atacul împotriva portavioanelor japoneze, fiind primul aviator din cadrul marinei care a murit în această bătălie. În acest timp, s-au amplificat eforturile de salvare a protavionului "Yorktown" care a fost remorcat de USS "Vireo" până când, spre sfârșitul după amiezii
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
denumit Chicago Midway International Airport (Aeroportul Internațional Midway din Chicago) în amintirea bătăliei. Waldron Field, o pistă de antrenament din cadrul Bazei Militare Aeriene din Corpus Christi, ca și strada Waldron care duce la aceasta, au fost denumite în onoarea comandantului Escadronului 8 Torpiloare de pe "Hornet". Bulevardul Yorktown care pleacă din aceeași zonă a fost denumit în amintirea portavionului scufundat în bătălie. Un portavion american de escortă denumit USS Midway (CVE-63) a intrat în serviciu la 17 august 1943. Pe 10 octombrie
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
pătrunseră în dispozitivul inamic, lărgind flancurile spărturii și acționând atât în sprijinul lui Baba Novac, cât și împotriva lui Moise Székely, reușind să respingă dreapta și centrul oștirii transilvănene. Profitând de succes, voievodul român își întări trupele din centru cu escadroane de sârbi, cazaci și moldoveni și l-a angajat în bătălie și pe aga Lecca. Linia întâi a lui Gáspár Komis fu străpunsă, soarta bătăliei înclinându-se de partea lui Mihai Viteazul. În jurul orei 15, armata principelui cardinal Andrei Báthory
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
baionete de formă pătrată: ei nu expun nici un flanc, nu lasă nici o breșă și nimeni nu o ia la fugă. În mod evident, caii refuză să se arunce într-o masă de baionete, astfel încât atacul francez se frânge: regimentele și escadroanele se împrăștie și suferă pierderi semnificative. Reorganizați, ei își reiau șarjele de mai multe ori, timp de o oră, descriind un cerc larg; de fiecare dată ei sunt mai puțini. Nici artileria franceză nu se apropie suficient pentru a provoca
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Bernadotte, infanteria Gărzii și „Armata din Italia”, pregătite să astupe golurile care se vor forma inevitabil între cele trei Corpuri din prima linie în timpul marșului în evantai spre pozițiile austriece. Întreaga armată a fost formată în coloane pe batalioane și escadroane, artileria înaintând în față, cu piesele regimentelor în intervaluri. Această dispunere a fost destul de anevoioasă, deoarece Corpul al III-lea a trebuit să parcurgă un drum mai lung pentru a se stabili pe poziții. La amiază, armata era așezată pe
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
6 batalioane) a înaintat spre Grosshofen. A doua coloană, numărând 16 batalioane (dintre care 4 batalioane "Landwehr"), se îndrepta spre Glinzendorf. Aceste coloane de infanterie erau precedate de o avangardă de 10 batalioane, condusă de "Feldmarschalleutenant" Radetzky, susținută de 10 escadroane de husari. În fine, a treia coloană se afla la stânga infanteriei și era formată din nu mai puțin de 30 de escadroane de cavalerie sub comanda "Feldmarschalleutenant" Nostitz, îndreptându-se spre Leopolsdorf. Austriecii înaintau oarecum în dezordine și cu foarte
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
coloane de infanterie erau precedate de o avangardă de 10 batalioane, condusă de "Feldmarschalleutenant" Radetzky, susținută de 10 escadroane de husari. În fine, a treia coloană se afla la stânga infanteriei și era formată din nu mai puțin de 30 de escadroane de cavalerie sub comanda "Feldmarschalleutenant" Nostitz, îndreptându-se spre Leopolsdorf. Austriecii înaintau oarecum în dezordine și cu foarte multă gălăgie, în ciuda directivelor clare care cereau liniște deplină pentru ca ordinele să poată fi auzite. Pregătirile lor au scăpat practic neobservate, colonelul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
se pregăteau la rândul lor de atac, cu puternica divizie Friant pe stânga, susținută în eșalon secund de cea a lui Morand, în timp ce Puthod avea un regiment la Grosshofen, iar Gudin era cu divizia sa la Glinzendorf. Cavaleria franceză, 19 escadroane sub comanda lui Montbrun și 21 de escadroane sub comanda lui Grouchy, se afla pe dreapta. Prima ciocnire a avut loc în jurul orei 5 la Grosshofen, unde avangarda austriacă a lui Radetzky reușește să pătrundă, după ce dăduse peste cap avanposturile
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
puternica divizie Friant pe stânga, susținută în eșalon secund de cea a lui Morand, în timp ce Puthod avea un regiment la Grosshofen, iar Gudin era cu divizia sa la Glinzendorf. Cavaleria franceză, 19 escadroane sub comanda lui Montbrun și 21 de escadroane sub comanda lui Grouchy, se afla pe dreapta. Prima ciocnire a avut loc în jurul orei 5 la Grosshofen, unde avangarda austriacă a lui Radetzky reușește să pătrundă, după ce dăduse peste cap avanposturile franceze, doar pentru ca Puthod, atacând frontal și Gudin
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
rămăseseră din brigada Viviez au fost însărcinate cu sprijinirea atacului. Văzând cele două brigăzi izolate, fără protecție pe flanc, Liechtenstein și-a trimis cavaleria împotriva lor. Dispuși în careuri, oamenii lui Molitor au suferit pierderi grele, dar au respins asaltul escadroanelor austriece și, în jurul orei 9:45, francezii aveau din nou controlul asupra mult-disputatului sat Aderklaa, însă cu prețul unor pierderi uriașe, unele surse afirmând că francezii ar fi pierdut o treime din efective și că Molitor ar fi rămas doar
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
și VI și-au făcut apariția pe dreapta armatei austriece. Kollowrat și-a dispus brigăzile Corpului III pe două linii între Süssenbrunn și Breitenlee, amenințând flancul stâng al armatei franceze, apărat în acest sector numai de divizia Legrand și de escadroanele lui Lasalle și Marulaz. Manevrele de poziționare ale lui Kollowrat au fost definitivate în jurul orei 9:30, atunci când flancul stâng al acestuia a intrat în contact cu divizia de grenadieri a lui Prochaska, din Corpul de Rezervă. Astfel, chiar cu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
fost constrâns să se replieze către Neu Wirthaus. Mai la sud, Klenau a pornit de la Leopoldau în jurul orei 7:30 și s-a desfășurat între Breitenlee și Hirschstetten. Avangarda sa, comandată de generalul Vincent, alcătuită din patru batalioane și opt escadroane, a respins avanposturile diviziei Boudet, singura divizie din Corpul lui Masséna care se mai afla în acest sector. Klenau și-a mutat artileria în prima linie pentru a copleși cu focul acesteia batalioanele franceze și trupele "grenzer" ale generalului maior
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a condus apoi spre dreapta, împotriva grenadierilor austrieci din rezervă, dispuși în mase sau în careuri, iar în urma lor, cuirasierii au reușit să treacă prin sabie un batalion austriac. Solicitată de mareșal încă de la început, cavaleria ușoară a Gărzii, 4 escadroane de "chevau-légers" polonezi și 4 de vânători călare, aproape 2 000 de săbii, intră cu întârziere în acțiune și nu reușește să realizeze prea mult. Continuându-și acțiunea, carabinierii călare se lovesc de masele compacte ale grenadierilor austrieci, pe care
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
focului de muschetă și a ciocnirilor repetate cu cavaleria și infanteria austriacă, dar își îndeplinise scopul principal, acela de a câștiga timp și spațiu pentru desfășurarea Marii Baterii și pentru marșul spre sud al lui Masséna. În timp ce Bessières își conducea escadroanele pentru a bloca înaintarea austriecilor, la ordinul Împăratului, generalul Lauriston supraveghea desfășurarea celei mai mari baterii din istorie până la acel moment. Această baterie a intrat în acțiune în jurul orei 11 și avea ca obiectiv să gonească inamicul de pe poziția dintre
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
diviziilor lui Friant și Morand să flancheze poziția prin dreapta, în punctul nevralgic unde platoul coboară spre sud-est. Infanteria urma să fie protejată pe flancul drept de cavaleria ușoară a lui Montbrun și de dragonii lui Grouchy și Pully. Aceste escadroane trebuiau să respingă cavaleria austriacă și, dacă era posibil, să încercuiască prin spate pozițiile lui Nordmann și Rosenberg de pe platou. Divizia de cuirasieri a lui Arrighi rămânea în rezervă între Glinzendorf și Grosshofen. Pentru a face față acestui atac, Rosenberg
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
La efectul tirului s-a adăugat cantitatea mare de fum degajată de atât de multe guri de foc, care a disimulat preparativele franceze de atac. La Leopolsdorf, Montbrun a traversat râul Russbach și a avansat spre Obersiebenbrunn, de unde a izgonit escadroanele lui Fröhlich. În stânga sa, cele două divizii de dragoni protejau înaintarea lui Morand și Friant, care au putut astfel traversa la rândul lor râul. Către ora 10, Davout a considerat că dispozitivul său se afla pe poziții și a ordonat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
regimentele 13 ușor și 17 de linie în frunte, a ajuns pe creasta platoului, dar aici a fost întâmpinat cu foc susținut și cele două regimente regulate ale brigăzii Mayer, 4 "Hoch und Deutschmeister" și 49 "Kerpen", susținute de 8 escadroane de husari din regimentul "Erzherzog Ferdinand", au lansat imediat o contraatac. Martor al dificultăților întâmpinate de Morand, Friant l-a sprijinit cu cele două regimente ale brigăzii Gilly, care au lovit flancul austriecilor. Încercând să își ralieze trupele, generalul Nordmann
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
să șarjeze în pantă, pe care trebuiau să o urce în dreptul localității Markgrafneusiedl, deși ar fi trebuit probabil trimise pe flancul drept, pentru a-l întări pe Grouchy. Conform raportului generalului Arrighi, acesta a urcat platoul în fruntea a două escadroane formate în coloană, ajungând în mijlocul baricadelor inamice, teren pe care i-a fost imposibil să formeze în linie vreun escadron. În plus, austriecii au avut destul timp pentru a se forma în caree. Șarjele diviziei a 3-a de cavalerie
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
flancul drept, pentru a-l întări pe Grouchy. Conform raportului generalului Arrighi, acesta a urcat platoul în fruntea a două escadroane formate în coloană, ajungând în mijlocul baricadelor inamice, teren pe care i-a fost imposibil să formeze în linie vreun escadron. În plus, austriecii au avut destul timp pentru a se forma în caree. Șarjele diviziei a 3-a de cavalerie grea nu au dat astfel niciun rezultat și s-au soldat cu pierderi grele, aproape 300 de oameni și tot
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Ludovic și se îndreptase către sectorul lui Rosenberg, aducând cu el întăriri din Corpul II al lui Hohenzollern: 5 batalioane din regimentele 57 "Joseph Colloredo" și 15 "Zach", o baterie de 6 livre; cât și din rezerva de cavalerie: 4 escadroane de husari Hesse-Homburg și regimentul "Hohenzollern Kürassier". Infanteria a întărit pedestrimea epuizată a lui Rosenberg iar cavaleria s-a alăturat călăreților lui Nostitz, în apropiere de Obersiebenbrunn, unde li s-a ordonat să șarjeze, întâi pentru a alunga cavaleria franceză
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
în apropiere de Obersiebenbrunn, unde li s-a ordonat să șarjeze, întâi pentru a alunga cavaleria franceză și apoi pentru a cădea asupra infanteriei. Astfel, marea confruntare de cavalerie a bătăliei avea să aibă loc, opunând cele peste 40 de escadroane ale lui Nostitz cavaleriei franceze conduse de Montbrun și Grouchy. Mai întâi, călăreții austrieci s-au aruncat asupra celor 9 escadroane ale lui Montbrun, iar brigada austriacă Wartensleben, husarii "Blackenstein" și "O'Reilly Chevaulegers", a copleșit regimentul 7 de husari
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]