378 matches
-
aveau un luciu sticlos, altele erau mohorâte, zăpada umpluse văioagele și se adunase în spatele brazdelor. Iar eu priveam de sus de tot la această priveliște arctică, așa cum o cunoșteam din pozele unei cărți. Kabluna - așa se chema cartea. În limba eschimoșilor nitsilni, numele ăsta denumea străinii care ajunseseră până la ei la începutul secolului XX: cercetători, misionari, vânători albi. Nu eram încă în stare să citesc acea carte și presupun că nici un altul din familie nu o citise, deși cotorul îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu o gaură în mijloc, în care ardea un bec electric, era de fapt vertebra unei balene; nimeni nu avea habar de unde provenea și cum ajunsese aici în sat. Și totuși, această vertebră lega priveliștea stranie de fotografiile alb-negru ale eschimoșilor îmbrăcați în blănuri. Imaginea mă făcuse să ies din propria-mi fantezie ca prin burlanul îngust al unui iglu, din pozele cărții în peisajul înzăpezit, în neatinsa depărtare a câmpiei care se întindea înspre pădure ca o imensă halcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când mâncai, erau obiecte sacre ca vasele de jertfă. Treceau drept rarități care stârneau respect și încuviințări din cap pline de admirație. Am ieșit în câmpie cu schiurile cele noi, îmi luasem cu mine „lumea în imagini“ din cartea cu eschimoși și, în ciuda vântului tăios, am pornit dinspre grădină, unde îmi prinsesem scândurile de picioare, către pădure, lăsând satul în spate. Împingeam măsurat vârfurile pe suprafața neatinsă, strângând în mâini bețele de bambus. Și, pe de-o parte, eram un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
eram un „vânător“ care străbătea depărtările de gheață, la vânătoarea de foci și urși polari, urmând rândurile unei cărți subțiri pe care mi-o dăruiseră părinții, când au văzut entuziasmul meu pentru fotografiile din volumul Kabluna: Ivik, povestea unui băiat eschimos, prima mea carte. Cu schiurile mele trăgeam eu însumi rânduri pe zăpadă, două linii paralele, mergeam pe urmele animalelor, aveam să-mi folosesc bățul de schi drept harpon, mâinile mele reci aveam să mi le înmoi în animalul cald încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca s-o pornească în largul câmpiei și în casa de zăpadă, până când o furtună stârnită de föhn topea iglul meu într-un rest de zăpadă murdară, schiurile reveneau în pivniță și tata spunea la cină, azi nu mai există eschimoși, urmașii lor trăiesc la fel ca noi, locuiesc în case, se hrănesc cu corned beef din conserve și beau prea mult whisky, pe care-l obțin în schimbul pieilor de focă din care se fac ghiozdane, cum aveam și eu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Nu, iubesc prezența ta, nimic altceva. Doar șansa, faptul de a fi cu tine”, răspunde tranșant partenera... Înșelatului („adevăratul” Înșelat, crede protagonista) i se oferă, totuși, cu eleganță, o prea puțin elegantă explicație: „La fel de bine, m-aș putea afla printre eschimoși, cu sânii lăsați și purtând pantaloni din piei de animale. Și să fiu Încântată de asta. La urma urmei, oare nu pot exista și alte feluri de oameni?”. Reîntoarsă din exotica expediție În terenurile lunecoase și mișcătoare ale propriei individualități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o grămadă. Își umezea buzele. Scenariile îl invadau. Scenarii frumoase, cu copci care îngheață imediat ce prinzi un pește în cârlig. Cu zece glutoni înfometați care dau târcoale stației meteorologice și rod antenele. Cu puiul de vulpe descoperit în brațele unui eschimos care voia să-l omoare, și încleștarea care a urmat - dar v-ați împăcat? Sunt prieten cu vulpile, nu cu eschimoșii, uite ce mi-a făcut, avea cuțit. Încet-încet, lumea surescitată de atâta dans se strângea de pe ringul improvizat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zece glutoni înfometați care dau târcoale stației meteorologice și rod antenele. Cu puiul de vulpe descoperit în brațele unui eschimos care voia să-l omoare, și încleștarea care a urmat - dar v-ați împăcat? Sunt prieten cu vulpile, nu cu eschimoșii, uite ce mi-a făcut, avea cuțit. Încet-încet, lumea surescitată de atâta dans se strângea de pe ringul improvizat și își căuta loc în preajma celui de la Dråffen, iar Kjus știa că poveștile lui vor atrage și că va avea o glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a petrecut o săptămână la niște prieteni care lucrează în Nunavik, provincia cea mai nordică a Québecului. Joburile din Nunavik sunt vânate de proaspeții absolvenți, pentru că sunt bine plătite și nu prea există competiție pentru ele. — Bine, dar credeam că eschimoșii trăiesc în igluuri ! exclamă Hind dezamăgită să vadă pozele cu barăci în care trăiesc acum inuiții. Aiurea ! face manu. Nu mai trăiesc în igluuri de mai bine de șaptezeci de ani ! Trăiesc bine-mersi în clădiri de beton sau de aluminiu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
igluuri de mai bine de șaptezeci de ani ! Trăiesc bine-mersi în clădiri de beton sau de aluminiu, cu electricitate și apă caldă și nu vânează foci și balene, ci mănâncă de la supermarket ! Îmi cade în mână o poză a unui eschimos al cărui chip e aproape în întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene îi atână mici țurțuri de gheață. Mai mult decât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene îi atână mici țurțuri de gheață. Mai mult decât țurțurii însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet în ochi. E un zâmbet sălbatic și misterios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt că deodată îmi vine inima la loc privind
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un zâmbet sălbatic și misterios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt că deodată îmi vine inima la loc privind zâmbetul șugubăț și prietenos, dar în același timp îndepărtat și plin de mister al eschimosului. Privirea lui mândră și directă mă umple deodată de încredere, făcându-mă să cred că a mai rămas ceva unic, ireductibil pe lume, iar suflul de șarpe al îndoielii nu a pătruns încă peste tot. — Cine e eschimosul ăsta ? îl
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mister al eschimosului. Privirea lui mândră și directă mă umple deodată de încredere, făcându-mă să cred că a mai rămas ceva unic, ireductibil pe lume, iar suflul de șarpe al îndoielii nu a pătruns încă peste tot. — Cine e eschimosul ăsta ? îl întreb pe manu. — Habar n-am ! Nu făcea parte din comunitate, spune manu. Era în vizită la niște eschimoși prieteni cu amicii mei, venise să le aducă piele de ren pentru tobele pe care le făcea Uipuk, gazda
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ceva unic, ireductibil pe lume, iar suflul de șarpe al îndoielii nu a pătruns încă peste tot. — Cine e eschimosul ăsta ? îl întreb pe manu. — Habar n-am ! Nu făcea parte din comunitate, spune manu. Era în vizită la niște eschimoși prieteni cu amicii mei, venise să le aducă piele de ren pentru tobele pe care le făcea Uipuk, gazda mea. Din câte am înțeles, venea de undeva din nord, din altă așezare de-a lor. Era mereu în căutare de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fructe. Așa că Uipuk adusese câțiva prieteni să cânte pentru vânător, ca răsplată pentru pielea de ren. A fost una dintre cele mai frumoase seri, povesti manu. — De ce îl interesează atât de mult cântecele ? întreabă Nadine. — Pe vremuri, înainte de curentul electric, eschimoșii considerau cântecele un fel de avuție personală. Din noiembrie până în mai, pe tot parcursul iernii polare, cântecele și dansurile erau la mare preț, pentru că făceau să treacă timpul mai ușor. De altfel, se spune că pe vremuri copiii eschimoși învățau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
electric, eschimoșii considerau cântecele un fel de avuție personală. Din noiembrie până în mai, pe tot parcursul iernii polare, cântecele și dansurile erau la mare preț, pentru că făceau să treacă timpul mai ușor. De altfel, se spune că pe vremuri copiii eschimoși învățau mai întâi să cânte și apoi să vorbească și mai întâi să danseze și apoi să meargă. Mi-a plăcut atât de mult acea privire plină de vioiciune și de spirit, încât i-am cerut lui manu să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dat-o, după ce i-am promis că-l invit în bucătărie la o ciorbă românească. Manu ăsta - mare mâncăcios ! Și de câte ori mă simțeam descurajată de lupta cu subjonctivul verbelor franceze sau de dilema mea legată de Jean-Claude, îl priveam pe eschimos și căpătam dintr-odată încredere. Mi-l imaginam cântând în noaptea polară a inimii mele cu asemenea entuziasm încât sufletul meu devenea iarăși limpede și cristalin, ca în copilărie. Simțeam că îmi revenea deodată pofta de viață. Un sentiment de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bine seama că nu voi putea rămâne mult timp lângă Jean-Claude. Pe de o parte, știam că prezența lui e un privilegiu, datorită naturii sale solare. Nu cunoscusem până atunci pe cineva care să iradieze în mod natural atâta siguranță. Eschimosul din fotografie iradia mai degrabă o putere galactică, misterioasă, îndepărtată și imprevizibilă, a stelelor care pâlpâie îndepărtat și a vacuumului găurilor negre. Pe de altă parte, intuiam la Jean-Claude o parte mai puțin luminoasă, pe care o suspectam că provine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
reprezentam o pauză vitală în rutina de zi cu zi. Am trăit astfel luni în șir - în resemnare și agonie. Eram mulțumită, în rarele mele momente de singurătate, când priveam pe geam la pârtiile de schi sau când priveam poza eschimosului, pe care o țineam ascunsă într-un sertar ca pe un talisman și o scoteam uneori, iar atunci simțeam din nou ceva crescând, ceva ca o avalanșă care mi se ridica în piept și dădea năvală pe dinafară. Atunci începeam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la o mașină japoneză în rate, am zărit pe jos ceva care a făcut să-mi sară inima din piept. Era FOTOGRAFIA angalok-ului din visul pe care îl avusesem cu câteva ore în urmă ! iar angalok-ul nu era altul decât eschimosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care îl fotografiase manu în excursia sa în marele Nord ! Nu știu cum, îi rătăcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ajuns în montréal, a doua zi de dimineață, a fost să intru într-un internet café ca să caut niște agenții de voiaj care ofereau curse spre Nunavik, provincia cea mai nordică a Québecului, locuită de cei ce se numeau odinioară eschimoși - dar acum li se spunea inuiți. Am copiat câteva numere de telefon, apoi am început să sun să întreb de oferte. În după-amiaza acelei zile am stat în cerc pe pajiște în fața Centrului de Antrenament de Supraviețuire Arctică - Nunavik, împreună cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spre centrul lui în apropierea Polului Nord, pe care inuiții o cunoșteau cu siguranță. Venise să afle unde se găsește. Iar eu am spus că venisem ca să văd luminile aurorei boreale și să-mi golesc mintea. Ghidul, pe nume Tukalaq, un eschimos cu alură de sportiv de performanță, fără pic de grăsime pe el - complet diferit de eschimoșii din poze - a început prin a se lăuda că a mai organizat expediția la care urma să participăm de zeci de ori. Era îmbrăcat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
unde se găsește. Iar eu am spus că venisem ca să văd luminile aurorei boreale și să-mi golesc mintea. Ghidul, pe nume Tukalaq, un eschimos cu alură de sportiv de performanță, fără pic de grăsime pe el - complet diferit de eschimoșii din poze - a început prin a se lăuda că a mai organizat expediția la care urma să participăm de zeci de ori. Era îmbrăcat în tricou cu mânecă scurtă care îi lăsa descoperiți mușchii de oțel - în timp ce majoritatea noastră (în afara
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a pământului, să nu atingem nici o suprafață înghețată cu mâna goală și o mulțime de alte lucruri de acest gen. — Cum, a întrebat contrariată martine, e posibil să rămânem fără apă de băut pe parcursul expediției ? — Orice e posibil, a răspuns eschimosul. Teoretic, șansele de a rămâne fără apă sunt foarte mici, a adăugat el. Dar oricând în acest sezon putem să dăm nas în nas cu un viscol care să ne blocheze câteva zile într-un loc. Mare greșeală. Pronunțând fraza
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fără apă sau orice alte resurse să fie reduse la zero. Ar trebui să existe radare care să anunțe din timp schimbările de vreme. Ar trebui să fie elicoptere private gata să ne sară oricând în ajutor“. Degeaba a încercat eschimosul să-i explice că vremea arctică e imprevizibilă și că inuiții au mijloace mai bune decât radarele să anticipeze o furtună de zăpadă care se apropie, și în plus oficialitățile sunt oricum la curent cu călătoria noastră, prin însăși legea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]