699 matches
-
și Günter Grass, ce au fost publicate ulterior în volumul "Unde și interferențe. Studii, eseuri, articole" (1969). A colaborat, de asemenea, cu articole în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Manuscriptum”, „România literară” etc. A scris mai multe volume de eseistică, memorialistică și critică literară precum "Heinrich Mann. Omul și opera" (1966), "Unde și interferențe. Studii, eseuri, articole" (1969), "Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga" (1970), "Gândirea lui Goethe în texte alese" (1973) și "Despre, despre, despre..." (1995
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
s-au păstrat în cufărul lui Pessoa "clipele" pe care scrisul a reușit să le fixeze: de la horoscopul Portugaliei, la răspunsurile pentru o revistă de cuvinte încrucișate ce apărea în Anglia. Dar marea parte a "moștenirii" o constituie poezia, teatrul, eseistica, proza, traducerile, proiectele de filosofie și conspectele de lectură. Personajul real este unul șters, resemnat într-o existență exterioară insignifiantă ale cărui evadări vor fi pur imaginative. Fernando Pessoa începe să scrie în limba engleză în anul 1901. Între anii
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
Premiul Convenției Naționale de Science Fiction 1982. Aurel Cărășel consideră cartea „un volum de proză scurtă aflat la limita mainstreamului cu literatura SF, cumva în prelungirea stilistică a lui Vladimir Colin și Jorge Luis Borges [...] o ambițioasă tentativă de glosare eseistică, în trăirea unei adevărate aventuri a limbajului”. Criticul Cătălin Badea-Gheracostea este de părere că cenzura aplicată asupra primei ediții limitează direcțiile de lectură „sub cheile parabolei, science fiction-ului brut și a livrescului borgesian” și că „abia în ediția din 2012
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
Societății Scriitorilor Târgovișteni pentru „Miorița, povestea unei capodopere” (2009). Sursă: Societatea Scriitorilor Târgovișteni , pseudonimul literar al lui Alexandru Buleandră, (n. 27 octombrie 1954, Ianca, Brăila), este filosof și scriitor român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București de Critică, Eseistică și Istorie Literară. S-a născut la 27 octombrie 1954 în loc. Ianca, jud. Brăila. Este fiul lui Constantin Buleandră, cadru militar, originar din com. Curcani, jud. Călărași, și al Vladei, casnică, originară din com. Colilia, jud. Ialomița. Este nepotul actorului
Alexandru Bulandra () [Corola-website/Science/337323_a_338652]
-
fiind incluse în acestea), centrate, fiecare, pe câte un subiect (Brâncuși, Picu Pătruț, noua „lectură” britanică a lui Shakespeare), înfățișând o publicistică de calitate. În continuarea directă a acesteia vin eseurile scriitorului, linia de demarcație fiind greu de trasat. În eseistică, el abordează cu aplomb chestiuni de antropologie culturală (etnologie, folclor, istoria religiilor, istoria mentalităților, filosofia culturii și a istoriei), de istorie a culturii, meditează asupra „destinului” și „sensului” culturilor, propune o ideologie culturală. Toate acestea le face fără pedanterie exagerat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
între ele, clișee metaforice („Era o iarnă a cuvintelor;/ gerul măreț, ca o marmură albă, naltă,/ înghețase șoaptele ca pe corali risipiți” - Anestezic I), altele trăgându-se către zona milenarismului, de actualitate la data debutului. Având ambiții de „antropologie culturală”, eseistica din Modernități (2001), cu un sumar dat de inventarierea ofensivă a câtorva locuri comune ale postmodernității, aparține unui amator cultivat, care se sprijină pe bibliografie și se specializează în tăierea de noduri gordiene. Speculația are vervă, aplomb, claritatea expresiei susținând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
lui Ioan Pânzaru, ori din cărțile unui Czeslaw Milosz ori Hannah Arendt, are efect benefic, eliberând nu doar de întrebare, ci și de sine însuși, de stagnările bolilor de creștere. Acest tip de analiză n-a rodit din păcate în eseistica și analiza românească, mai înclinată spre discursul autodenigrant, în fond discurs leneș în virulența lui, dar repede aducător de notorietate și succes. Vezi topurile celor mai mari români. Acreditând o imagine de sine pe cât de adânc înrădăcinată pe atât de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Țările Lumii a Treia au rămas parteneri permanenți ai României chiar și atunci când unele dintre ele deveneau extremiste. Tradiționalisme confuze precum datinile și obiceiurile au fost încurajate de unii slujitori ai literaturii și artelor realist-socialiste. Poezia, proza, teatrul și cinematografia, eseistica și formele de dialog ale acelor timpuri învolburate au încurajat mai puțin spiritul, deoarece trebuiau să slujească comandamentele celui mai înalt suveran, partidul. Dezghețul produs de "Primăvara de la Praga", urmat de succesivele acțiuni antisocialiste poloneze realizate atât prin ceremonii religioase
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
speră să-și regăsească jurnalul. Și totuși îl regăsește. Entuziasmat, îl recitește atent și îl adnotează, povestind ce s-a mai întâmplat între timp cu personajele evocate și explicând cum a evoluat el însuși. Rezultă o originală opera memorialistica și eseistica, de aproximativ 800 de pagini. Autoportret arcimboldesc Paginile de jurnal propriu-zis se referă la perioada 29 octombrie 1954-1 ianuarie 1956. Persecutat din cauza convingerilor sale politice (în 1949, la scurtă vreme după absolvirea Facultății de Litere și Filosofie a Universității din
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
Substanța acvatică a luminii, lichefierea focului, esența lichidă a timpului, chiar "lichefierea morții" sunt reliefate cu argumente și exemple convingătoare. Sub un titlu insolit, Apa conceptuală, este adusă în dezbatere, din același unghi al modelării imaginarului de către principiul acvatic, și eseistica pillatiană, unde "limbajul de simili-concepte" favorizează pătrunderea imaginarului în discursul ideologic. Mișcarea ideii din eseuri - poate remarca astfel comentatorul - e izomorfă configurării simbolurilor din poeme", prin sublimări ale "complexului copilăriei" într-o "reverie recesivă" și prin interpretarea tradiției în termeni
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
mai prolific autor dramatic român contemporan" sau 1959, anul Everac pentru dramaturgia românescă" sînt corecte dacă nu le folosești axiologic. Mă tem că M. Duță nu sesizează importanța accentelor. Un bun medalion Șerban Foarță nu ne spune însă nimic despre eseistica acestuia, dar nu știm cui să reproșăm acest aspect întrucît articolul - am aflat întîmplător - nu e scris de cine e semnat. Mira Feticu îl amețește pe Emil Hurezeanu făcîndu-l coleg de generație cu Dinu Flămînd, Stan Velea apreciază la superlativ
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
Oprișan și Stancu Ilin au făcut până acum cel mai mult pentru posteritatea operei lui B. P. Hasdeu și munca lor merită să fie pe deplin respectată. După aceste prime două volume, ni se mai promit alte două, unul cu eseistica literară (III), altul cu publicistica politică (IV). Repetând cu folos ediția critică începută la Editura Minerva, I. Oprișan și Stancu Ilin pot rezolva restituirea unei imagini globale a operei hasdeene, într-o restituire profesionistă ce trenează de un secol. Titu
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
Deși departe de Oradea, Gheorghe Grigurcu a rămas cu sufletul la Oradea și la prietenii lui dragi. În prezent este director al revistei „Acolada” din Satu Mare. Scrie de aproape patru decenii cronici literare la cărți de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. (nu și la proză) și le risipește în presa din toată țara. A publicat în „Familia”, „Viața românească”, în „Contemporanul”, la care a fost redactor de la distanță, de la Târgu Jiu, la „România literară”, în ieșenele „Convorbiri literare
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
Leo Șerban sau subsemnatul), Elena Dulgheru forțează o detașare atît de tradiția sau inerția scrierilor specializate pe compartimente prea puțin ori deloc comunicante între ele (cronica de premieră, cercetarea istoriografică, teoria universitară), cît și de ipostaza mai nouă a unei eseistici eterogene și prolifice, ca să nu mai vorbim de minimonografiile în serviciu comandat pro domo din ultimul deceniu. Autoarea ține să se delimiteze ritos: Evitînd abordările biografiste sau de tip monografic (...), vom încerca să aducem în prim plan acele elemente filmice
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
care nu se amestecă cu faptele pe care le descriu, de aceea ochiul le urmărește cadența nesincopată, într-o alunecare care nu lasă urme. După cîteva pagini, ți-e greu să reproduci ce ai citit. E cazul paradoxal al unei eseistici impecabile care nu lasă godeu în mintea cititorului. Unduirea frazelor are drept efect o involuntară stare de amnezie, căci atenția îți scade din cauza eleganței monotone a vorbelor. O rotunjime ritmată al cărei efect stilistic se pierde prin disiparea sensului: aceeași
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
paradă de dantelărie licoroasă, registrul cărții e fatal minor. Cu tente jucăușe și enumerări mustoase nu se poate scrie eseu de speță valoroasă. Dacă nu-și va schimba tonul de bază, Ciprian Vălcan va rătăci în granițele efemere al unei eseistici bufe.
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
Următoarele două cărți, Și a fost seară, și a fost dimineață. Eseuri de spionaj cosmologic (1997) și Ce caută, Doamne, Dumnezeule, Ceaușescu ăsta în rai? (1997), fac din autor un personaj controversat, care, pus în fața dovezilor, recunoaște un „plagiat involuntar”. Eseistica din aceste culegeri abia mai amintește de autorul lui După Socrate. Oricum, însă, B. continuă să fie un autor care nu-și lasă indiferent cititorul. În formula eseului teologic sau a eseului cosmologic, genuri care s-au impus mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
la 13 decembrie se naște primul fiu Theodor (jr). 1969, 22 mai. Debut în critica literară, în "România literară", sub girul lui Geo Dumitrescu, cu articolul polemic Moștenire culturală sau... dezmoștenire? 1970. Își susține teza de licență cu tema Critica eseistică a lui Mihai Ralea. Îndrumător, prof. univ. Ion Sârbu. Debut în proză, cu Ozana, cinci capitole din romanul Marele zid (la recomandarea lui Ion Istrati) la nou reînființata revistă "Convorbiri literare". Continuă colaborarea cu critică literară. Au loc mari inundații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pântecul meu are dreptate: și-l va primi!/ Fă-l, Doamne, mare: mare va fi/ Iubitul cui al raclei cari/ Mi-o înjghebară solarii!" Epopeea vieții și a morții pe care o cuprinde toată opera lui Cezar Ivănescu, inclusiv cea eseistică (lucru demonstrat de toți cei care au referit despre ea), povestea, nouă și veche de când lumea, a începutului și a sfârșitului existențial, este concentrată toată aici, precum gustul apei marine într-un minuscul bulgăre de sare. M-au frapat atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
publicate anterior, este aureolată de ideea creației patronate de dragoste. Dacă autorul n-are harul iubirii, e bine să-și caute de alte treburi, eventual să se ocupe de afaceri. Lucrul acesta îl observă și Edgar Papu, spirit tutelar al eseisticii și gândirii estetice românești de după război, și care, prin nota ce i se inserează pe coperta a doua a cărții, devine nașul de spirit al lucrării. Fragmentele lui Lamparia ocupă un loc distinct în activitatea scriitoricească a lui Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întâmplat în ținuturile valahe) la un minorat consimțit, la o subordonare încuviințată; lenea, abulia, consimțământul, tihna, oportunismul, deja trădarea și simbioza, mai mult, adaptarea sunt cu siguranță confortabile. În opera literară a lui Mihail Diaconescu (e constituită dacă nu socotim eseistica, lucrarea științifică, istorică și filologică numai din romane), ideea în chestiune a lui Theodor Codreanu își găsește repede justificarea, împlinirea: acceptând, susținând, în felurite arii, protocroniile (neprietenii l-au catalogat, cu vrerea mărturisită a descalificării, doar în zonă), Mihail Diaconescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ethos, bar dincolo de aceste insatisfacții considerăm demersul autorului ca fiind unul necesar, pasionant și referențial. "Revista de filosofie", tomul LIV, nr. 1-2 ianuarie-aprilie 2007 Mircea DINUTZ "Transmodernismul", de Theodor Codreanu Fără să fie o sinteză sau un punct terminus al eseisticii sale, Transmodernismul se dovedește a fi un foarte încăpător topos, unde se întâlnesc mai toate marile teme; idei directoare, atitudini, reacții și argumente (unele reluate) din celelalte cărți ale sale ce explorau universul unor creatori emblematici ai literaturii naționale: Modelul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nucleului dur, reprezentat de Ion Bogdan Lefter și fanii săi a sfârșit prin a mă îndepărta cu totul de o paradigmă culturală în care doar talentul de excepție mai poate salva câte ceva; în al treilea rând, lecturile din ultimii ani (eseistică, filosofie, poezie) m-au ajutat să înțeleg mai bine complexitatea fenomenului, antagonismele ireconciliabile de poziții, consecințele nefaste pe care le au "antitezele monstruoase" în care ne aflăm prinși ca într-o capcană, întrezărind cu o sinceră satisfacție, în sfârșit, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca semn dacă mai era nevoie al dialogului între om și Dumnezeu. Astfel, unitatea dialogică a lumii lumen "se împlinește în orizontul misterelor lumii cu afectivitate" (p. 243-244). Privind așa lucrurile, e de la sine înțeles că nu putem delimita rigid eseistica de literatura propriu-zisă a Svetlanei Paleologu-Matta, născută în 1928, la București, cu studii de romanistică la Paris și Zϋrich, autoarea unor prestigioase lucrări de luminoasă metafizică asupra operei lui Bacovia și Eminescu. E un caz clasic în care autoarea i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în acest fel de zona sacrului și de dimensiunea profunzimii, aparținând, din aceste motive, cel puțin postmodernismului înalt, la câțiva pași doar de transmodernism. Calicantus: Scene din viața lui Cristal (2005), o tulburătoare "biografie interioară", funcționează ca un pandant al eseisticii sale, exprimând una și aceeași personalitate ce aspiră spre puritate și transparență cu depășirea decisă a naturii sale contradicționale între duritatea fizică (a cristalului) și reflecția polimorfă eterogenizantă tocmai prin ceea ce autoarea însăși numește "diferența ontologică". Nu e greu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]