751 matches
-
orizontul de așteptare, care asigură succesul sau căderea? Răspunsul meu este nu. Ține de acea chimie interioară, de acea adecvare a legăturilor interne care convinge sau, în cazul de față, nu convinge.” (p. 179) Există, în ultima frază, pe lângă ascuțime eseistică, și un foarte sigur instinct de critic literar, care simte când trebuie să dea rigorii ce-i al rigorii și inefabilului ce-i al inefabilului. Chimia interioară, adecvarea legăturilor interne nu sunt decât alte nume date, ca să zic așa, datului
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
pedagogic ci magistral (rostire de magistru). Nu am observat deosebiri de tonalitate, și aș spune că nici de substanță, între ceea ce spune Gheorghe Grigurcu în cuprinsul acestor convorbiri cu Dora Pavel, pretins improvizate, și în oricare alt text al său eseistic și critic.
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
același spațiu geografic și de cultură. Corina Ciocârlie pune ingenios în valoare elementele de convergență ale acestor scrieri, riguroasă în observații, în formularea ideilor după care se conduce. Ne și atrage prin alertețea și precizia unei expuneri de superioară factură eseistică.
Geografii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5669_a_6994]
-
autori ce nu mai pun accent pe concepte precum „obiectivitate” sau „verosimilitate”, ci caută să transfigureze datele realului, prin abordări metaforice și simbolice, prin recursul la o serie de tehnici moderne de construcție a textului literar (parabola, volutele simbolice, abordările eseistice, tehnica sugestiei, alternanța planurilor narative, tentația deconstrucției epice etc.). Acești prozatori ai generației ’60 se situează într-o poziție implicit sau explicit polemică față de proza proletcultistă, racordându-se, în schimb, la realizările prozei din perioada interbelică. Relevant este modul în
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
de biografia sa, caz în care o filozofie are sens numai dacă gînditorul își trăiește viața în lumina schemelor pe care tot ea i le-a sugerat. Că schemele acestea ajunge să le exprime în concepte abstracte sau în tropi eseistici e un lucru secundar, important e altceva: ca ele, reprezentîndu-l, să nu-l schilodească. Nu forma expresiei la care ajunge contează (aforism, tratat, jurnal, epistole etc.), ci fundalul de viață din care ea s-a inspirat. De aceea, ori îți
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
această deosebire de opinii se iscă partea cea mai vie a cărții: preopinenții se aprind în limitele unui contencios doct, de eleganță protocolară, scrisorile lui Gabriel Liiceanu către Christian Ferencz reprezentînd miezul tare al cărții. Sunt multe pagini de excelență eseistică, majoritatea semnate de Gabriel Cercel, în vreme ce condeiul lui Christian Ferencz-Flatz suferă de o aplatizare conceptuală de tip rigid, semn că în timp ce primul a parcurs ambele etape ale împlinirii filosofice, al doilea a rămas la cea dintîi. Să ne bucurăm, așadar
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
ce nu au în spate fie pe cineva, fie ceva anume, fie propriul trecut”. Nu-i mai puțin adevărat însă că mai toate volumele de studii ale lui Eugen Negrici sunt trase, printr- un ciudat proces de compensație, în tușe eseistice. Asocierile libere, exemplele ingenioase, încercarea de reabilitare cu orice preț a marginalului, spiritul polemic, fac din studiile lui opera unui publicist refulat. Simulacrele normalității e o carte unică, însă deloc lipsită de reprezentativitate în ce privește stilul criticului. Ea adună articolele publicate
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
a contribuit în mod decisiv la instaurarea unui spirit înnoitor în literatura spaniolă de la începutul secolului XX. Perfect „simultan cu avangarda franceză”, după cum spune un comentator, pledează în favoarea unei noi literaturi, nu numai prin creația proprie, ci și în texte eseistice, de critică literară, precum El concepto de la nueva literatura (1909) sau Las palabras y lo indecible (1936), considerat un manifest al avangardismului literar spaniol. Același scop aveau și întrunirile literare pro-avangardiste de la cafeneaua madrilenă Pombo (la tertulia de Pombo), pe
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
lui Schiller). Chiar și atunci când își permite mici parade bibliografice, O. Nimigean refuză să construiască, așa-zicând, scenarii interpretative. El spune lucrurilor pe nume, nu reflectează asupra lor. Face, drege (dovadă frecventele recursuri la tonul imprecativ), dar nu meditează. Pase eseistice există, în scrisul lui, destul de rar, iar atunci când există ele au un ton din cale-afară de sentențios. De aceea, privesc cu prudență ipoteza avansată de Daniel Cristea-Enache conform căreia Mortido ar fi urmarea unui gest demonstrativ de natură tehnică. Nu
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
veți convinge, insistând, că nu există teorii ale conspirației, că lumea nu vă disprețuiește pentru că sunteți român și alte bazaconii. Dacă ați scris o carte bună, ea își va găsi drumul, în ciuda tuturor obstacolelor. În cazul autorilor de texte literare eseistice sau academice (criticii literare propriu-zise nu-i dau, în clipa de față, șanse prea mari) lucrurile sunt, pe de-o parte mai simple, pe de alta, mai complicate. Ele sunt mai simple deoarece editurile universitare acceptă propuneri directe. Operațiunile premergătoare
Cum se traduce o carte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3526_a_4851]
-
slujind gloriei proprii. Din acel moment pasul care se impune e renunțarea la lectură, adică ieșirea din cărți și intrarea în viață. La 53 de ani Dan Iacob scrie clar, senin, cu o tentă reculeasă, într-o sintaxă de tăietură eseistică, fără dantelării simandicoase. Comentariile sale, de un calm halkionic, servesc ca act de mijlocire culturală, fără a avea pretenția nuanțelor originare. Dan Iacob nu e original sub unghiul gîndurilor, ci autentic sub unghiul sincerității, fiind colportor al ideilor altora, pe
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
Raluca Dincă, 152 pag.), roman ce are ca personaje doi aristocrați suedezi, Sébastien și Eléonore Van Milhem, frate și soră, ajunși la Paris fără bani, ducând o viață scandaloasă, amestec de parazitism și joc incestuos. Este pretext de a aborda eseistic subiectele preferate (Dumnezeu și banii, drogurile și alcoolul, cuplul și moartea), ce-i dezvăluie spiritul rebel. Extincție de Thomas Bernhardt (traducere din limba germană de Gabriela Danțiș), roman apărut la Editura Art, îmbogățește galeria „invitatei de onoare” - literatura de limbă
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
e artă, ci ideologie. Și atunci ce-i de făcut cu cele 190 de biografii prinse în cele șase volume de istorie orală? Artistic nu se poate face nimic, ele rămînînd dovezi care pot fi prelucrate istoric, filosofic, cel mult eseistic, dar în nici un caz romanesc. Călinescu are, din nou, dreptate: romanul nu se încalecă cu biografia.
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
române. „Ruta“ unui potențial studiu, de la unidimensionalitatea eseului interbelic catafatic la bidimensionalitatea eseului postbelic (apofatic + catafatic), marcat - să o recunoaștem - de fascinația pentru credința creștină, mai are de surmontat și alte obstacole: în primul rând, dificultățile de decupare a operei eseistice din ansamblul de note, amintiri, recenzii, articole 3. Tranziț ia de la primele forme postdecembriste de editare a postumelor steinhardtiene la ceea ce numim astăzi „N. Steinhardt. Opere” sau, mai simplu, „Integrala Steinhardt”, constituie o întreprindere de o importanță majoră. Abia acum
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
experți care, de pildă, se ocupă exemplar de binomul estetic, respectiv teologic, al scriiturii steinhardtiene. Tot aici, o mențiune specială merită și mai sus-numitul editor al lui Steinhardt de la Editura „Dacia“, regretatul Virgil Bulat. Dacă există cu adevărat un „gen” eseistic, atunci N. Steinhardt cu siguranță îi aparține. Această formă a neliniștii, cum o denumește Alina Pamfil, pierde, în scriitura steinhardtiană, din componenta de angoasă și și-o exaltă, în schimb, pe aceea hedonistă, a unui entuziasm militant. O posibilă tipologie
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
de mai jos: ESEUL INTERBELIC („BURGHEZ”): ESEUL POLITIC (Liberalism, Evoluția politică a lui André Gide etc.) ESEUL SOCIOLOGIC (Eseuri despre iudaism) ESEUL CRITIC (Elementele operei lui Proust, Neoclasicism? Neotradiționalism?) ESEUL POSTBELIC : ESEUL TEOLOGIC (Dăruind vei dobândi ) ESEUL „DISEMINAT” ȘI NOTAȚIA ESEISTIC| (Jurnalul fericirii 4, Eseu romanțat asupra neizbânzii ) ESEUL „ORAL” (Despre agonia Europei) ESEUL CRITIC (Umorul în teatrul lui Blaga, Guica sau imanența exasperată, Fantasticul lui Mircea Eliade etc.) ESEUL SUBVERSIV (Secretul „Scrisorii pierdute”, Suflet de rob (sau taina libertăț ii
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
fericirii în istoria romanului autohton nu se datorează, însă, doar ignorării ficțiunii în favoarea memorialisticii, deși, așa cum a demonstrat-o și G. Ardeleanu, anumite clivaje au existat. A constat și faptul că înaintea publicării Jurnalului..., Steinhardt scrisese în mare parte numai eseistică, articole, recenzii, unele cu un pronunțat caracter memorialistic. Studiile în materie de drept, parodiile anilor ’30, romanul Călătoria unui fiu risipitor sau Eseul romanțat asupra neizbânzii erau parțial sau total necunoscute ori nepublicate. Au contat mult, pe lângă aceste aspecte, receptarea
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
dedublare. „Cotidianul” și „revolutul” fac aici un tandem pe cât de neobișnuit, pe atât de adecvat în fond. Ar mai fi, totuși, o explicație pentru această putere de obiectivare. O oferă, printre rânduri, chiar autoarea, într-unul dintre paragrafele cu alură eseistică ale cărții. Este vorba de înzestrarea nu pentru limbi străine în sine, ci pentru problematica limbilor străine (p. 301). De altfel, pentru Nadia Anghelescu, ca și pentru George Steiner (citat cu a sa Errata), episodul biblic al Turnului Babel reprezintă
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
apărut la finele anului trecut la Editura Humanitas în traducerea extraordinară semnată de Grete Tartler. Acest tratat despre dragoste și îndrăgostiți este organizat în treizeci de capitole precedate de o așanumită precuvântare, și dovedește o surprinzător de abilă structurare. Pasajele eseistice se îmbină firesc cu versurile și micile povestiri (intitulate „istorioare”), vădind o grijă deosebită pentru formă. Avem de-a face cu un text încheiat la toți nasturii, căruia din punct de vedere al osaturii nu i se poate reproșa absolut
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
său, nici măcar la nivelul - notabil - din Morminte străvezii, Apocalips amînat sau Noaptea lui Iuda? Un răspuns implicit ni-l dă chiar Craii și morții, care începe promițător și continuă palpitant, dar se dezumflă spre final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile ce însoțesc dispariția definitivă de-acasă a irecognoscibilului Horia. Defectele acestui tip de proză în care ezoterismul mistic și lirismul fantastico-simbolic se îmbină, intim, cu un sarcastic realism gazetăresc, nu au de-a
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
Nietzsche, Kierkegaard, Heidegger, Wittgenstein, Eugen Coșeriu sau Umberto Eco, cu analiza tipului de absurditate de care e vorba la un gînditor sau altul. Volumul, în ciuda voinței pedagogice de a da o clasificare absurdităților, se citește ușor grație limbii cu tentă eseistică de care face uz autorul. Ștefan Afloroaiei are un ochi meticulos mergînd pînă la pedanterie analitică, detaliu ce nu dăunează fluenței paginilor, pe care le străbați cu o plăcere curioasă. E o mirare să constați prin cîte metamorfoze a trecut
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
îl retrimite pe Richard Wagner în lumea copilăriei. Tot el, explicînd dificila sferă semantică a noțiunii Heimat / patrie, amintește, între altele, ce a însemnat limba și cultura germană pentru un șvab bănățean din România ... La răscrucea beletristicii cu publicistica și eseistica de cea mai bună calitate, pe terenul accidentat al imagologiei și al investigațiilor identitare dar sub umbrela unor informații enciclopedice, Sufletul german este cartea potrivită la momentul potrivit. De sub pomul de Crăciun, va fi pusă în biblioteca familiei, citită și
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
gânduri...) și iată titlurile „obligatorii”. Două: reluarea unei părți din Anatomy of Influence. Literature as a Way of Life a lui Harold Bloom, și antologia The Moral Obligation to Be Intelligent a eseurilor lui Lionel Trilling. E genul de critică / eseistică academică pe care mi-aș dori să-l pot scrie eu însumi. Iar dacă aș avea și talentul lui Greil Marcus, a cărui monografie despre grupul rock-pop The Doors îmi stă pe noptieră, m-aș considera un om împlinit... Iar
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
rămâne însă un susținător „fanatic” al regizorilor tineri. Scrie despre Andrei Șerban, Aureliu Manea, Ivan Helmer, Cătălina Buzoianu, Alexa Visarion, Tocilescu, Dan Micu, Iulian Vișa sau Alexandru Colpacci. Urmărește la fiecare capacitatea de a citi textul dramatic dintr-o perspectivă eseistică personală și mai ales de a-l transpune într-o viziune de spectacol. Comentariile i se disting prin gust, cultură de specialitate, informație, intuiție critică, argumentări clare. Referirile culturale la care apelează frecvent dovedesc, la rândul lor, o largă deschidere
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
și filosofia - cele două coordonate de dezvoltare ale romanului - sunt ele însele provocate prin text. Viața ca text și textul ca viață sunt cele două repere care separă Galeria cu viță sălbatică de Însoțitorul și care marchează trecerea de la modalitatea eseistică la aceea romanescă.
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]