749 matches
-
demonstrat în atâtea rânduri că adevărul este relativ. Promite să fie un ghid extraordinar prin labirintul textului și omite câteodată finalitatea oricărei incursiuni în ficțional: literatura trebuie să fascineze. De aceea, dincolo de metodele utilizate, critica literară își păstrează caracterul predominant eseistic, reprezintă un punct de vedere care nu trebuie absolutizat, dar are meritul de a readuce în prim-plan aspecte ale universului literar care altfel ar putea fi ignorate, uitate sau devalorizate. Acest fapt am încercat să-l realizăm și prin
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
paginile cărții sale nici acele remarci absolut adevărate, cum ar fi calificarea articolelor lui G. Dăianu drept simple "bolboroseli" ce nu au vreo legătură cu direcționarea antifascistă a literaturii pe care, s-a spus, o promova revista Albatros. Nici proza eseistică a Sandei Diaconescu nu e prezentată într-o lumină mai plăcută polemizându-se, de data aceasta, cu Ion Bălu: "Aceste vulgare și penibile elucubrații Ion Bălu le numește "document direct al ecoului trezit în sufletul unei fete de lirica lui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
referitoare la evrei. Traseul acestei evoluții începe cu felul în care este perceput evreul la nivelul culturii arhaice și tradiționale (legende, basme, balade, colinde, snoave, superstiții, reprezentări iconografice) și se încheie cu imaginea evreului la nivelul culturii „înalte” (literatură cultă, eseistică, publicistică, literatură sociopolitică în secolele al XIX-lea și al XX-lea), fiind avută în vedere migrarea motivelor specifice „antisemitismului popular” în planul „antisemitismului intelectual”. Perspectiva comparată este mereu prezentă, fie că este vorba de cercetarea diacronică a clișeelor, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
O’Casey. Personalitățile teatrului occidental european, ca și ale celui american sunt cercetate din unghiul raportării lor filosofice față de problemele existențiale. În compartimentul prozei, se disting studiile despre Dickens, Twain și Dreiser, elaborate istorist tradițional, comparatist și, într-o măsură, eseistic. Vocația întregului a rodit și în două monografii. În Walt Whitman (1955), treptele biografiei intelectuale a poetului conduc de la sine spre Fire de iarbă, marele poem al erei americane moderne, construit arborescent, sub semnul identificării cu cei din jur la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
unei oportune stabilități: unele rubrici apar număr de număr, altele sunt create ad-hoc ori sunt reactivate cu intermitențe, în funcție de necesități. Covârșitoarea majoritate a colaborărilor sunt de calitate și de mare interes. Sumarele alătură întotdeauna beletristica și textele publicistice, critice și eseistice. Sectorul criticii literare este viguros, reunind, în funcție de rubricație și de tematica fiecărui număr, cronici (de regulă în cadrul rubricii „Cu cărțile pe masă”, dar și în alte secțiuni, unele ocazionale), recenzii, articole, eseuri, demersuri analitice sau hermeneutice, studii cu tentă academică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
Vlădăreanu, Oana Soare, Tudorel Urian, Andrei Bodiu, Dan Perșa, Mircea Petean, Daniel Pișcu, Traian Ștef, Ioan Groșan, Gheorghe Perian, Dan Bogdan Hanu, Daniel Cristea-Enache, Marius Ianuș. Figurează regulat în revistă, pentru diverse perioade, cu rubrici proprii, de (cvasi)memorialistică, diaristică, eseistică ori confesiuni, Livius Ciocârlie (cu „Jurnal de lăsare la...vatră”), Victor Felea („Pagini de jurnal”), Alexandru George („În continuarea unor mărturisiri”), Lucian Raicu („Scrisori din Paris”), Liviu Ioan Stoiciu („Crispări”), Alexandru Mușina („Epistolarul de la Olănești”), Gheorghe Grigurcu („Scrisori de peste drum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
Transfocator” - constituie o inițiativă ingenioasă: sunt invitați câte doi scriitori (de pildă, Gheorghe Grigurcu și Constantin Abăluță, Luiza Carol și Andrei Fischof, Ion Zubașcu și Dan Stanca, Sanda Cordoș și Ruxandra Ivăncescu), care se prezintă reciproc prin câte un portret eseistic, fiecare dispus tipografic pe o coloană a paginii, iar la „Transfocator” mai mulți critici scriu despre cărțile celor invitați. Încă de la sfârșitul anilor ’90 revista alcătuiește consistente „dosare” tematice, precum Parisul nostru de la A la Z (11/1997), unde scriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
dinamismului și a legalității, precum cea vest-europeană, este respins spiritul cantonat în involuție și în pseudocultură și, ca atare, în lumea civilizată, opera culturală veritabilă nu este confundată cu un exercițiu lipsit de rost și de idei, împănat cu improvizații eseistice în care uneori sînt antrenate și fapte de limbă. De obicei, atunci cînd fac aprecieri asupra limbii scriitorilor, criticii cred că le subliniază valoarea dacă afirmă că redau vorbirea "autentică" sau redau "întoc-mai" vorbirea grupului social reprezentat de personaj. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
redactor la „Manuscriptum”, „Albina”, „Seara”, „România viitoare”, „Dimineața”, Editura Pro. Debutează publicistic la „Viața românească” și colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Convorbiri literare” ș.a. Cartea de debut a lui G., Trilogia Moldovei și devenirile arhetipului (1996), este o aplicație eseistică, în genul criticii arhetipale, la trilogia dramatică alui Barbu Delavrancea. În Eminescu la infinit (1997) discursul critic se întemeiază pe acceptarea premisei care identifică în poet un „formator de programe (poetice, sociologice, ideologice) și un constructor de embleme identitare”, eseul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
de la bun început, atunci când își caracterizează demersul ca unul „descriptiv, vizând mai întâi codurile poetice normative pe care teoreticienii simbolismului românesc le-au făcut cunoscute în numeroase intervenții de natură fragmentară, nesistematică, într-un limbaj nu atât conceptual, cât predominant eseistic, polemic și chiar liric”. Etapei descriptive, densă și riguros administrată, și care se oprește nu numai la contribuțiile teoretice consistente ale lui Ovid Densusianu, N. Davidescu, Pompiliu Păltănea, Ion Minulescu, Ștefan Petică, ci și la acelea oarecum întâmplătoare, i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
căpătâi, Bêtes et Hommes dans le monde médiéval: Le bestiaire des clercs du Ve au XIIe siècle, care a cunoscut un succes meritat doar printre specialiști, întrucât autorul pare să nu agreeze sau în orice caz să nu practice amenitatea eseistică a altor medieviști care știu să livreze informația riguroasă într-un stil mult mai prietenos, stimulând setea de poveste despre vremurile de demult a cititorului nespecializat în istoria medievală (mă gândesc la Georges Duby, Jacques Le Goff, Jean Delumeau, Georges
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a „debutului colectiv”. Volumul său Nu vă aplecați în afară, pregătit încă din 1984 s-a pierdut în periplul dintre editurile Dacia și Albatros. Ulterior, G. recuperează o parte a prozelor, incluzându-le, alături de jurnalele anilor 1975-1989 și de secvențe eseistice și publistice, în cartea intitulată Fragmente salvate (1975-1989) (1996). După o lungă așteptare, culegerea inițială este (aproape) integral reconstituită în Logodnica mecanicului Gavrilov (2002; Premiul Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor). De obicei concise, concepute riguros și auster până la rigiditate, narațiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
comentarii se prefigurează o lectură consecventă și sistematică, îndeosebi a poeților din „generația Hyperion”, cum li s-a spus după numele colecției de la Editura Cartea Românească, unde le-au fost publicate antologiile de autor. Volumul Cetățile poeziei conține comentarii („construcții eseistice”) aplicate la poezia scrisă de Leonid Dimov, Emil Brumaru, Cezar Ivănescu, Virgil Mazilescu, Nora Iuga, Ioanid Romanescu, Marius Robescu, Mircea Ciobanu, Adrian Popescu, Nicolae Ioana, Dan Laurențiu, Sorin Mărculescu, Alexandru Miran, Gheorghe Istrate, Daniel Turcea, Ileana Mălăncioiu. Demersul poate fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290277_a_291606]
-
În 1930, André Breton și Paul Eluard, publică L'Immaculée conception, un volum ce adună între paginile sale câteva din textele cheie ale suprarealismului, în primul rând, Le Message automatique, eseul-prefață redactat de Breton, dar și o serie de contribuții eseistice semnate de diverși autori, redactate astfel încât să simuleze diferite stări de instabilitate mentală (debilitate, manie acută, dementia præcox, paralizie generală, inclusiv "delirul de interpretare"), vrând prin aceasta să sugereze că granița dintre nebunie și normalitate este doar o simplă convenție
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
traduceri din literatura universală, semnate de Ion Hobana, Paul B. Marian, Florian Potra și Andrei Bantaș. Numărul din anul 1987, pus sub genericul Realitate - fantastic - utopie, cuprinde „o posibilă sinteză a ipostazelor imaginarului de-a lungul timpului”. Textele cu caracter eseistic alternează cu prozele scurte, inedite. Traduc acum Rodica Lascu-Pop, Doina Opriță, Doru Brana și colaborează, printre alții, Nicolae Iliescu, Lucian Hanu, Alin Teodorescu, Geo Bogza și Radu Prodan. În anul 1988 este abordată problema modei, văzută ca o oglindă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285267_a_286596]
-
trecut în uitare. Cariera strălucită și succesul repurtat ulterior de N. pe alte meridiane în disciplinele către care s-a îndreptat - semiotica artei, proiectarea pe calculator ș.a. - atestă descoperirea adevăratei vocații, printr-un parcurs intelectual în care încercările beletristice și eseistice nu vor fi fost decât niște episoade tranzitorii. SCRIERI: Lawrence Olivier. Aventură în universul lui Shakespeare, București, 1968; O zi pentru podoabe, București, 1971; A trăi arta. Elemente de metaestetică, București, 1972; Reîntoarcerea la zero, Iași, 1972; Cămașa lui Nessus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
secției române de la Radio Free Europe. Istoria recentă și În special perioada comunistă au făcut obiectul unor studii cărora li se poate recunoaște competența istorică, desi autorii lor aparțin altei discipline (nebuloasa științelor politice) sau aveau un demers mai mult eseistic. Printre primii, autori semnificativi sunt Mary Helen Fischer, Steve Sampson, Michael Shafir, Vladimir Tismăneanu, Anneli Ute Gabanyi sau Gail Kligman. Din a doua categorie, fac parte autori care au o altă pregătire (literară, filosofica) și care s-au calificat istorici
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
în orice caz, redactorul "Curierului" nu și-a înscris în program, ca Asachi, evitarea polemicii, asumânduși, în consecință, și riscurile suspendărilor repetate ale gazetei. De altfel, I. H. Rădulescu nu va întârzia să se plângă împotriva cenzurii. Critica satirică, foiletonistă, eseistică va fi, din această cauză, mai bine reprezentată în gazeta de la București. Menționăm, în această ordine de idei, seria satirică "Sarsailă autor", inițiată de I. H. Rădulescu. Astfel de articole stau la baza criticii foiletonistice și polemice românești. Într-o
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
instrumente de evaluare valoroase. 3.1.1. Eseul Origine și evoluție Ca specie filosofico-literară care exploatează experiența umană, eseul s-a născut în secolul al XVI-lea, în perioada Renașterii, când umaniștii propuneau o nouă viziune asupra omului. Fondatorul genului eseistic este Michel de Montaigne, care și-a publicat ediția princeps a Eseurilor sale în 1580. Cartea cuprinde reflecții și comentarii pe marginea unor teme (experiență, curaj, prudență, înțelepciune) și a unor lucrări. Pe măsură ce și-a nuanțat gândirea, Montaigne a intervenit
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
nuanțat gândirea, Montaigne a intervenit asupra textului inițial, l-a modificat adăugându-i note, explicații și zeci de pagini noi. Lectura comparativă a celor trei ediții ale cărții diminuează impresia de dezordine și arbritrar care pare să fi caracterizat genul eseistic la începuturile sale. Eseul este, pentru fondatorul său, un prilej de a-și mărturisi preferințele literare și filosofice și de a-și etala atitudinea în fața vieții. Dintr o lucrare fragmentară și dominată de subiectivitate, eseul a fost transformat de Bacon
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
experimentale orientează eseul în direcția cercetării și îi atribuie caracter sistematic și metodic. La conturarea noii abordări au contribuit Eseul asupra moravurilor și Noile eseuri asupra intelectului uman scrise de Voltaire și respectiv Leibnitz. În acest moment se anexează genului eseistic portretul, maxima, scrisoarea literară, discursul și disertația. Noțiunea, consolidată în epoca modernă sub impactul experimentelor, ajunge să desemneze o contribuție redusă ca proporții, metodică și orientată spre explorare și cunoaștere. În paralel cu valența științifică, genul eseistic adoptă forma conversațională
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
se anexează genului eseistic portretul, maxima, scrisoarea literară, discursul și disertația. Noțiunea, consolidată în epoca modernă sub impactul experimentelor, ajunge să desemneze o contribuție redusă ca proporții, metodică și orientată spre explorare și cunoaștere. În paralel cu valența științifică, genul eseistic adoptă forma conversațională în Anglia victoriană și publicistică, filosofică și literară în Franța iluministă. Principiul de bază al eseului rămâne, de-a lungul timpului, relativismul. Eseistul tratează un subiect fără pretenția epuizării lui, cu dezinvoltură și seninătate. Genului eseistic i
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
genul eseistic adoptă forma conversațională în Anglia victoriană și publicistică, filosofică și literară în Franța iluministă. Principiul de bază al eseului rămâne, de-a lungul timpului, relativismul. Eseistul tratează un subiect fără pretenția epuizării lui, cu dezinvoltură și seninătate. Genului eseistic i s-au atribuit valențe persuasive pentru că ar folosi mijloace subtile prin care ar încerca să determine cititorul să adere la ideile exprimate. Adrian Marino consideră că eseistul ridică o problemă și propune soluții fără să le impună sau să
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
ar încerca să determine cititorul să adere la ideile exprimate. Adrian Marino consideră că eseistul ridică o problemă și propune soluții fără să le impună sau să le dogmatizeze. Conotații actuale Eseul este astăzi altceva decât a fost odinioară. Arta eseistică actuală se deosebește, la modul esențial, de eseurile lui Montaigne sau Bacon. Eseul s-a transformat într-un gen filosofic, ștințific și literar care păstrează componența umanistă și își anexează continuu domenii limitrofe. Diversitatea domeniilor care permit o abordare în
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
se deosebește, la modul esențial, de eseurile lui Montaigne sau Bacon. Eseul s-a transformat într-un gen filosofic, ștințific și literar care păstrează componența umanistă și își anexează continuu domenii limitrofe. Diversitatea domeniilor care permit o abordare în manieră eseistică face dificilă precizarea accepțiunii contemporane a noțiunii. Eseul pare să fie un gen hibrid cu vocație de sinteză, aflat la întâlnirea literaturii cu filozofia, publicistica și știința. Filologii, istoricii sau arheologii au scris, de-a lungul timpului eseuri în care
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]