292 matches
-
inscripție. Acest itinerar obscur al oului este un drum inițiatic, pe care el îl parcurge pentru a-și transcende condiția de la inform la pui. Nici o viețuitoare a lumii nu a înțeles și nu a împlinit mai corect miezul iubirii iubire esențializată deopotrivă la dans și la duel; ea trebuie câștigată, cucerită, reînnoită, revitalizată cu fiecare an. Periplul iubirii precedă oul, increatul; trecerea de la increat la creat este un act sacru prin ritualizare. Altfel, iubirea istovește, se veștejește, provocând disoluția cuplului. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Plafonul se deplasa și el vertical, de nu-l mai poți cuprinde cu privirea, făcând loc rafturilor superioare ce creșteau faustic, exponențial. Aveam sentimentul că mă aflu în labirintul cărții lui Borges, acea bibliotecă infinită proiectată într-un spațiu simplificat, esențializat la dimensiunea verticală. Dar eu eram mai mult preocupată de gestul tânărului distins decât de această metamorfozare a peisajului, care, înălțându-se pe vârfuri, a azvârlit cartea pe un raft foarte sus, el însuși părându-mi dintr-o dată deosebit de înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
principiul său, în virtutea fundamentelor sale ontologice ultime. Și acesta este motivul pentru care ea ignoră și va ignora mereu ceea ce, încercându-se pe sine și auto-afectându-se în imanența radicală a afectivității sale și numai în aceasta, se prezentizează și se esențializează în sine însuși ca viață. În fapt, lumea este un mediu de exterioritate pură. Tot ceea ce găsește în ea condiția ființei sale nu se înfățișează niciodată decât ca ființă-exterioară, o bucată de exterioritate, o suprafață, o plajă oferită unei priviri
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
el însuși este ființa reală și veritabilă a fiecăruia dintre noi, este specificul fiecărei monade și se înfăptuiește de fiecare dată ca una dintre ele, și aceasta în virtutea faptului că, în calitate de auto-afectare a Absolutului, subiectivitatea vieții se istorializează și se esențializează de fiecare dată în Ipseitatea unui individ și sub forma acestuia. Faptul că suntem astfel, iar nu indivizi empirici, câteva fragmente ale universului obiectiv legate de acesta potrivit unor conexiuni multiple, meniți aceluiași destin orb, la fel de ininteligibili ca și el
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la origine în ființă. Esențele originare nu sunt nimic ideal, nimic transcendent. Determinările practice primitive ale vieții și, în această calitate, nu date, obiect al unei viziuni, corelat al unei theoria, ci potențialități sunt cele pornind de la care ființa se esențializează într-un praxis și sub această formă doar, ca o determinare a acesteia. Tocmai pentru că esențele originare esențele concepției, ideației, abstracțiunii mai cu seamă sunt modalități ale praxisului și astfel ale vieții înseși pe care aceasta este în măsură să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la lume în mondenitatea sa), că nu există nimic altceva decât ființa exterioară, decât adevărul, este această exterioritate ca atare, adică, din perspectiva și în limbajul savantului, "obiectivitatea". Așadar, dacă viața este auto-afectarea originară care ignoră Ek-staza, dacă ea se esențializează ca o interioritate radicală în care, ajungând la toate punctele ființei sale, ea se simte și se încearcă pe sine fără distanță, fără medierea nici unei depărtări, nici unui În față și nici unei lumi, atunci, după spusele științei care nu cunoaște decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
imposibil de tăgăduit. Adevărul care își este sieși propriul criteriu are drept singur și unic criteriu Individul, acel ceva care, fiind ceea ce este, în mod ineluctabil, în auto-afectarea sa și prin ea, adică pe fondul din el al ipseității, se esențializează ca Monadă și ca Individ. Deoarece adevărul originar și singurul care contează cel care, fiindu-și sieși propriul criteriu și spunând el însuși ce este, se lipsește de orice "interpretare" și, a fortiori, de orice discuție nu se istorializează decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
potrivit unui joc de înfățișări disjuncte pe care privirea conștiinței caută să le surprindă, călăuzindu-se după ele, exilată de ele către orizonturi care se ridică în mod indefinit în fața sa. Când vidul exteriorității înlocuiește deplinătatea în care viața se esențializează în sine așa cum este ea, iată momentul în care ia naștere proiectul cunoștinței, cu opțiunile și deciziile sale inevitabile: acesta este cel de-al doilea proces inerent constituirii oricărei științe și care se propune reflecției noastre. Căci, pe această plajă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înfăptuiască în determinările sale elementare care sunt pentru fiecare trăitor nevoile fundamentale ale subiectivității sale organice și ale subiectivității în general. Deoarece nevoia acesteia este nevoie de sine, sporirea, fiecare dintre nevoile sale de asemenea, am spus-o deja, se esențializează în acest fel, ca o ajungere primitivă în sine în măsura în care aceasta străbate încercarea suferirii pentru a fi, în aceasta și prin aceasta, sporire. Or tocmai aici este ceea ce se înfăptuiește în orice proces de cultură, ceea ce nu se mai înfăptuiește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cognoscibilă și determinabilă din punct de vedere științific, pentru că ea nu este nici o obiectivitate posibilă și o alungă din sine în mod ineluctabil? Însă cine pretinde, dimpotrivă, a reduce viața și mai cu seamă pe individul în care ea se esențializează la un element al sistemului, subordonat legilor și structurii sale, dacă nu voința de a nega viața, proiectul nu de a o suprima din punct de vedere material în existența sa factuală considerată a fi aceea a unui fiind, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
veritabilă” și de a nu-și putea stăpâni un plâns bărbătesc. A privit lung În ochii copilului, căutând parcă urmele fizice și asemănările cu mama sa, și În timp ce gândurile sale se răvășeau pe Întinderile de timp și spațiu ale Cățăleștilor, esențializând momente ale unor trăiri irepetabile În doar o singură viață, iar În urechi Îi răsunau cele mai frumoase vorbe de dragoste pe care le auzise vreodată, ajuns Într-un punct din care subconștientul prelua conducerea comportamentului său, ridică privirea de la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
căinței blochează salvarea. S-au mai și spart, probabil, eprubete prin laboratorul lui Dumnezeu, fiindcă au ieșit și lucruri neprevăzute. “Este interzis să interzici” suna o bravadă juvenilă. Dar toate cele zece porunci încep cu : “să nu...” Creștinismul este admirabil esențializat în colinde. Sufletele pot fi pustiite și de o prea dietetică evlavie. Mă tem că Paradisul nu este decât o însumare de interdicții. EVOLUȚIE Nu orice calitate de șorici se poate transforma în obraz. Și dacă maimuța se trage totuși
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mediocru la vioară. Dar sintagma lăsată de el a rămas celebră. Mai frumos decât visul nu poate fi decât zborul spre el. Dacă nu aș avea nisip, aș scrie pe apă. Uneori, din două singurătăți se poate clădi un paradis. Esențializează-ți comunicarea până când ajungi la stratul de aur al tăcerii. În privința poporului tău, nu-ți rămâne decât șansa optimismului. Morala trebuie să vizeze distrugerea păcatului, nu a păcătosului. În orice demers, fascinant e drumul și ideea nu neapărat rezultatul. Vitalitatea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
liberă a valorilor este mecanismul care ar putea schimba fața lumii. Multe descoperiri senzaționale au țâșnit din sfânta inconștiență juvenilă. Orice morală visează la solidaritatea umană. Insomnia poate contribui la însănătoșirea spirituală a lumii. Desenul din covor - o filozofie ancestrală esențializată la maximum. Cu dorințele inaccesibile nu ești sărac decât în aparență. Marca celor buni este uimirea. Nu există probabil inimi care să nu se decongeleze puțin la impactul cu o floare. Esența oricărei democrații depinde de selecția selecționerilor. Gândurile și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care, fiind leagănul ingenuității copilăriei, poate fi receptat, în niște limite, firește, ca edenic, sunt câteva atuuri ale situării poemelor în perimetrul neoexpresionismului. Este o lirică a eului, unde abundența imagistică de la început, construită în jurul unui inventar referențial incalculabil, se esențializează cu fiecare volum și, la fel, câmpurile semantice, însă juxtapunerea acestora, precum și polisemantismul îmbinărilor lexicale perpetuează impresia de ermetism, cu toate că acesta pare a se diminua treptat. Din primele poeme cuprinse în carte, se desprinde o perspectivă nostalgică, estompată vag, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în care Baudrillard utilizează tipologia ideală a Americii, a Europei și a Lumii a treia, pe care el le menține în forma lor pură, afirmînd că există diferențe și separații care nu pot fi traversate. O astfel de gîndire care esențializează unele tipuri ideale este o caracteristică a aspectului cel mai nefericit al teoriei moderne, respinsă de altfel de teoreticienii postmoderni; totuși, Baudrillard cade pradă unui model de gîndire bazat pe stereotipuri culturale și care frizează rasismul 30 . Această atitudine este
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ale unui copil, încremenirii și deziluziei din viața celor maturi sau vidului necunoscut și fascinant din vecinătatea morții. Fiecare dintre cele 15 texte reprezintă șansa unui contact direct cu zona inefabilă din viața unei lumi, însă probabil că povestirea care esențializează atât "spiritul" literar al scriitorului irlandez, cât și un sentiment de o rară și dureroasă frumusețe este ultima, Cei morți. În excelenta prefață la acest volum, Dana Crăciun remarca "imprecizia numerică" prezentă în titlul original, The dead vizându-i aici
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
narative recente, devine, în aceste volume, un loc al expunerii subiective. Fondul biografic favorizează o revizuire radicală a suprapunerii dintre istorie și memorie, dintre întreg și detaliu, individ și societate. Fără edulcorări nostalgice sau estompări ale contururilor ascuțite, aici trecutul esențializat în proză are consistența unui metal greu, surd și otrăvitor. Regele se-nclină și ucide*, tradus în românește și apărut în 2005 la editura Polirom, este probabil cel mai dens dintre textele sale publicate la noi. Metafora din titlu amintește
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
presupune ambele ipostaze ale feminității nu opuse, ci, mai curând, complementare, o întâlnim la Eminescu. Femeia din operele sale este și Veneră și Madonă, este și înger și demon, ambivalență care apare în aglutinarea celor două elemente prin „și”. Eminescu esențializează datele psihologice referitoare la personaje, reducându-le la trăsături unice, definitorii pentru una din cele două ipostaze - demonică și angelică. Aceasta se întâmplă mai ales în cazul personajelor feminine. Prin feminitate, Eminescu încearcă să desăvârșească cunoașterea lumii. El crede că
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
elaborat, de efort pentru concentrare. Afirmându-și deschis încrederea în „valoarea observației, ca primă sursă a literaturii”, Anton Holban nu face decât să confirme, o dată în plus vocația sa de romancier al subiectivității autentice. Scenele din roman sunt foarte concise, esențializând trăirile personajelor. Ele sunt construite în spiritul conciziei care l-a caracterizat întotdeauna pe Holban. Putem remarca cu destulă ușurință lipsa dialogului care i se pare „pueril” autorului. Și poate tocmai de aceea în roman dialogul este utilizat numai în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
a optat Părintele Gheorghe Calciu se înscrie în actul de mărturisire a credinței, care implică realiter curaj, atitudine și asumarea jertfei mântuitoare. Forma acestui tip de discurs teologic, în buna tradiție antimiană, axată pe subminarea păgânismului oficial al puterii politice, esențializează valoarea inepuizabilă a Creștinismului, prin recursul la practicarea propriilor sale virtuți ca mijloace terapeutice, în procesul de mântuire. Să nu uităm nici funcția exemplară a centrelor monahale românești, unde figuri precum: Pr. Arsenie Boca, Pr. Ilie Cleopa, Pr. Ilarion Argatu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de naștere al Științelor comunicării și țara care le-a adoptat, așa cum am simțit-o și o simt eu de cincisprezece ani încoace. Sunt datoare, cu alte cuvinte, să îmi ajut concetățenii să pornească la drum cu un bagaj epistemologic esențializat în ce privește istoria metodologică a Științelor comunicării, bagaj pe care eu însămi îl port cu mine de atâta amar de ani, pentru ca, astfel, textele noastre, despre cultura noastră academică, despre propriile noastre posibilități reprezentaționale în domeniul Științelor comunicării să își găsească
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
cu preponderență, "acelor americani pe care fidelitatea față de nicio ideologie clar definită nu îi determină să se opună sau să sprijine războiul cu orice preț"224. Acestora se adresează președintele, în primul rând, într-un efort discursiv care poate fi esențializat în nemuritoarea frază ce îi aparține: "În seara această, vouă, marea majoritate tăcută a concetățenilor mei americani, vă solicit ajutorul"225. Astfel, urmând pașii necesari demersului critico- retoric, așa cum (re)interpretarea sa a neo-aritotelianismului îl legitimează și configurează, Hill deduce
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Înfrigurate Într-o fereastră... Μ Actul de creație cuprinde, se știe, un paradox: restrânge universul cunoașterii, deoarece orice act de creație impune o delimitare, o precizare, dar, În același timp, Îl și sporește, deoarece oferă un nou Înțeles. Constantin Noica esențializează acest lucru prin minunata expresie: „Creația sporește lumea limitând-o”. Μ Nu este iubire adevărată care să poată evita acel foc interior, generator de Încântare, dar și de păcat: „Număr pietre peste care mândra trece vadul și păcate pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
deplasarea mecanică simplă la mișcarea cu viteze superioare: "din spațiu și din timp viteza sare/ și lucrurile în viteză sunt nelimitate/ schimbarea nici o clipă nu le iartă." Raportată la starea de spirit a poetului, lumea de obiecte se plasticizează și esențializează prin imaginea cercului: "și numai cercului îi este dat/ să sară din el însuși în afară/ și asemeni lui nici eu nu pot/ decât să cresc egal." Gr. Hagiu reînvie mitul morților, al strămoșilor, reînvie muncile agricole la modul livresc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]