334 matches
-
Tudorel Urian Cistelecan, unul dintre comentatorii cei mai atenți ai poeziei lui Constantin Abăluță a observat, în cronica la volumul Drumul furnicilor (1977), mutația spre esențializare petrecută în scrisul acestuia, de la suprarealismul devenit marca înregistrată a poetului în volumele publicate înainte de 22 decembrie 1989, la un soi de eboșe lirice, inspirate din universul mic, al "realităților umile". În realitate, așa cum bine remarcă în alt comentariu același
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
de optimism, prezența acelorași obiecte și fenomene familiare în arealul propriu asigură măcar garanția că mâine nu va fi mai rău. Influențat, probabil, de tehnica haiku, poetul a operat, la un moment dat, un proces de concentrare a expresiei, de esențializare a mesajului poetic, din reducerea unei revelații estetice la câteva trăsături de condei. În mod paradoxal, miza existențială a acestor poeme minuscule este mult mai bine pusă în evidență decât cea în care imaginile și obsesiile se aglomerează într-o
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
acolo este și comoara ta." Evanghelia care susține, paradigmatic, evoluția Alchimistului - în limbaj evanghelic metanoia, renaștere, transformare până la iluminare, e înlocuită sau, mai bine zis, completată în manual cu aluviuni ale gândirii elenistice și extrem-orientale. Aș fi riscat afirmând că esențializarea pildelor creștine din acest text ne trimite la Hermes Trismegistul, la tezele depersonalizării taoiste, la surâzătoarea vacuitate a doctrinei sau, mai bine zis, a comportamentului zen. Căci războinicul luminii, un soi de protosimbol al cavalerului creștin, este condiționat de iubire
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
ei formă de cochetărie. Totuși, ceva s-a schimbat. Unele texte au o precipitare dramatică, trădând oboseala existențială a naufragiatului care scrie fără speranță un nou mesaj pentru a-l arunca în largul mării. De asemenea, a crescut gradul de esențializare al textelor. Poeta nu-și mai îngăduie nici temporar să se joace de-a scrisul, nu mai este capricioasă, nu-și mai pune la urechi cercei din cireșe, în momente de răsfăț al feminității. Ea este integral o conștiință, spunând
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
La o privire atentă, fiecare imn component își dezvăluie o „temă” și o „figură” care-l orientează pe dedesubt: așa sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina”, „fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
o formă de modernism. Polemizând cu sămănătorismul și naționalismul redeșteptat în timpul celui de-al doilea război, gruparea cerchistă se revendică de la o tradiție mai profundă, îndepărtată în trecut și, pe cât se poate, fără legătură imediată cu prezentul și conjuncturile politice. Esențializarea tradiției înseamnă pentru cerchiști valorificarea unor elemente filosofice și culturale din romantismul german, combinat cu spiritul faustic goethean. În cultura română, cerchiștii căutau o tradiție de dinainte de Goga și Coșbuc, găsind ca ideală posibilitate de ancorare, revendicarea de la Eminescu și
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
empirică ori reacția frustă sunt puse între paranteze. Ființa fragilă, cu o acută conștiință a propriului sine alienat, Kafka transcrie întâmplările și actele la care participă din perspectiva unei foarte precise scale morale; obsesia literaturii este, aici, evidentă. Scrisul e esențializare a trăirii, concentrate în intimitatea cuvântului a unor aspecte disparate, ce țin de genul derizoriului, lucru observat cu decizie de Mircea Mihăieș: Frapează la lectura Jurnalului, ținut timp de treisprezece ani, absența detaliilor de viață propriu-zise. Jurnalul nu e decât
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
bănuia din start aceste lucruri, dar îi devin mai clare după patruzeci de ani de competiție. Dar ar fi prea simplu să fie numai atât. Nu doar longevitatea contează, ci longevitatea aceluia care află secretul, longevitatea marelui cunoscător al lumii. Esențializarea intrigii își asociază ca atracție centrală cultivarea unei enigme. Toate coordonatele romanului conduc spre dezvăluirea unui secret. După mai multe nopți de mărturisiri, fotograful, substitut al naratorului dar și al Scriitorului, își dă seama intrigat că nu știe "cine era
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
se arată Constantin Ciopraga și în comentarea literaturii. Critic de ținută aulică, nu s-a lăsat antrenat de nici una din mișcările teoretice ale vremii, deși nu le-a ignorat rezultatele și metodologiile. Discursul lui este modern și, totodată, atemporal, țintind esențializările și liniile majore ale fenomenelor. Cartezianismul său structural și discret este filtrat prin impresionismul lui Lovinescu și finețea analitică a lui Ibrăileanu. Nu de puține ori, textele scrise de el includ meditații despre condiția literaturii, a artei în general. Volumul
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
modernitate, eventual prin scurte comparații (nu neapărat prin asemănare) cu câteva din vocile semnificative ale liricii europene de astăzi, mă gândesc de pildă la poezia Wislawei Szymborska. Reinvestirea Cuvântului cu sensul său primar, aspirația de sorginte ortodoxă și bizantină către esențializarea limbajului poetic, către "poezia săracă", cum bine spune Biancamaria Frabotta, a impus, cred, un alt tip de efort din partea traducătorilor Anei Blandiana. Acesta s-a îndreptat nu către cuvintele propriu-zise și echivalențele lor în limba italiană, ci către "alcătuirea" și
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
din Hobița Gorjului. Într-o sală special amenajată sunt adunate aici prin bunăvoința donatorilor - există în Statele Unite o adevarată cultură a mecenatului - nouăsprezece capodopere ale artistului, lucrări ce aparțin perioadei de maturitate. Sunt creații ce definesc căutările artistului în direcția esențializării formelor, a stabilirii unor tipare arhetipale în baza cărora se nasc variantele aceluiași subiect. Pot fi admirate aici, spre exemplu, două variante ale celebrei Domnișoare Pogany, variante ale cocoșului ce-și ridică cu semeție cântul spre înălțimi, forma aquadinamică a
Artiști români la Philadelphia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7833_a_9158]
-
ceea ce s-ar numi calea de mijloc, plasat cu grijă în afara pozițiilor radicale, de un semn sau de altul." (pp. 23-24) Între Gabriel Dimisianu și eroul monografiei sale există o evidentă afinitate. La fel ca și Negruzzi, criticul are vocația esențializării, a formulărilor minimale apte să surprindă întreaga specificitate a fenomenului. Toată această monografie despre Constantin Negruzzi pare dublu distilată, argumentația este foarte strânsă, ideile curg dintr-una în alta, încât este aproape imposibil să decupezi una fără să-i tai
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
abia în exilul la Londra din perioada nazismului șia putut dezvolta teoriile despre imitarea naturii, funcția tradiției, validitatea perspectivei, interpretarea expresiei. Profesor de istoria artei și autorul câtorva zeci de scrieri fundamentale în domeniu, nu și-a uitat pasiunea pentru esențializare edificatoare, scriind, între altele, poate cea mai citită Istorie pentru tineri și reușind același lucru cu prezentul volum. Gombrich captivează, înviind cuceritor cele mai importante momente din istoria artei. Lecturile sale filozofice descoperă, de exemplu, în sculptura greacă, viața interioară
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
de esență paradisiacă, epurată de reziduri și unde moartea și viața își au rolurile consacrate. Filmul lui Andrei ne instalează în acest univers paradisac, dar nu idilic, pentru că înfrumusețarea lui nu ține de cosmetica edulcorată a pastoralei, ci de o esențializare care merge mână în mână cu înțelegerea și acceptarea rostului fiecărui lucru, fiecărui gest, a principiului armonic care îl edifică. Se poate vedea acest lucru și din felul în care cei doi bătrâni reacționează la ceea ce ține de faptul mundan
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
Sf. Sava, de unde putea s-o "șteargă" spre libertatea lecturii și-a politicii. Ultima, presărată cu șoapte de alcov, îi prilejuiește lui Argetoianu portrete scăpărătoare, trase cu acuratețea unui tînăr care vede întîiași dată lumea mare și cu puterea de esențializare a unui cinic bătrîn. Bunăoară, Kogălniceanu: "Mihai Kogălniceanu a avut trei patimi în viața sa: țara lui, femeile altora și obiectele de artă." Anecdote cu pelin, din care nu lipsesc încurcăturile ŕ la Caragiale (că doar sîntem pînă-n 1888...): "D-
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
pe Ariel, și pe Caliban - spirite făcute vizibile în dualitatea lor de sus și de jos, care în reprezentarea scenică îi traduce într-o dualitate a cărnii și a unei vieți care se desfășoară între extreme. Aceasta este a doua esențializare geometrică, obținută prin telescoparea într-o singură ființă a celor două personaje, unul mistic și inefabil, celălalt, teluric și greu. Când e Ariel, are chipul iluminat de zâmbetul de Kore și Kouros. Sau are grația unui înțelept chinez dar cu
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
și Kouros. Sau are grația unui înțelept chinez dar cu piele neagră de abanos, dănțuind în transfigurarea-i dăruită cu umilință domestică. Când e Caliban, același trup cu mușchii săi negri e luminat ca alpacaua coclită. Cea de a treia esențializare, care sporește efectul sinestezic al spectacolului, transformă celelalte voci ale piesei în părți cântate cu personaje-instrument. Dintre acestea, clarinetul muzicianului Kinan Azmeh, din taraful de Terpsihore arabe este echivalentul Prințului Ferdinand. Efectul cel mai dătător de desfătare al acestei esențializări
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
esențializare, care sporește efectul sinestezic al spectacolului, transformă celelalte voci ale piesei în părți cântate cu personaje-instrument. Dintre acestea, clarinetul muzicianului Kinan Azmeh, din taraful de Terpsihore arabe este echivalentul Prințului Ferdinand. Efectul cel mai dătător de desfătare al acestei esențializări - o traducere minimalistă, la urma urmelor, a textului shakespearean clasic - este că îi acordă cuvântul Mirandei, femeii îndrăgostite și capabile să traducă în vorbe vâltoarea și nesfârșirea mistică a iubirii. Fie că interpretăm în sens feminist această împuternicire mai mare
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
ivite în pieptul bărbatului îndrăgostit - acest fapt este ocazia unui duet special, care traduce muzica prin cuvânt, ca să le întregească pe fiecare în parte. Cu aceasta ajungem la cel mai delicat nivel la care se ridică, poate, în acest spectacol esențializările, care sunt de fapt sublimări artistic-performative calchiate inspirat după textul shakespearian. Punerea în scenă, sinestezică (și intensiv estetică), a Furtunii de către Nona Ciobanu atinge palierul spiritual cel mai adânc al piesei, întrucât reușește să aducă în prim plan autoreflexivitatea estetică
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
de artist cu experiență. Cuvintele lui au o grație înrudită cu meditativul sunet al oudu-lui la care cântă Essam Rafea, un arab, dar nu cu ochiul stins și nici cu graiul slab! Prin despărțirile și denudările piesei, prin minimalismul și esențializarea semelor cu care lucrează modern regizoarea Nona Ciobanu și își face scenografia elocventă light-designer-ul Iulian Băltățescu, în semioza acestui spectacol respiră simbioza artelor, sunetelor și luminilor. Iar transcendența vizată cu atâta stăruință în romanțurile târzii shakespeariene se dezbracă de lestul
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
cel "negativ", al realului întunecat, generator de suferințe, ca atare. Echivalențele și metamorfozele demonicului sunt puse în scenă de un expert (să nu uităm că scriitorul a fost fiul cunoscutului teolog Serghei Bulgakov), circumscriind tabloul istoric al epocii sovietice unei esențializări a Răului, ce se evidențiază în spatele decorurilor de carnaval, a jocurilor histriotice. Woland, "domnul Diavol", are o prezență barocă: ține în mână un baston cu o măciulie ce întruchipează un cap de pudel, la gât îi atârnă scarabeul sacru, are
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
bărbații, care sunt mai rigizi. Existența noastră ca o telenovelă... Încă nu reușesc să urmăresc telenovelele, dar nu e niciodată prea târziu! Deci, am ajuns la "viața ca o telenovelă" după ce, cu doar vreo zece ani înainte, descoperisem "filtrele de esențializare" necesare focalizării temei unui roman. E haios, la urma urmei. De la tragic la melodramatic, având câștigul că știi mai bine viața, chiar dacă pari mai puțin de luat în serios. Toate "scăderile" acestea, îmi lasă libertate să mă concentrez într-o
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
din el un muzician perfectibil. L-am urmărit în concertul aniversar din ultima zi a lunii mai. Pe podiumul de concert al Studioului "Mihail Jora" mi s-a părut a fi mai sobru și mai stăpânit ca niciodată, semn al esențializării experiențelor personale și al sublimării datelor înnăscute ale temperamentului său. Cu fiecare lucrare restituită a înălțat o casă care, imediat după ce a fost construită și împodobită a necesitat o muncă mai mult sau mai puțin energică, dar asiduă, de întreținere
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
pierde identitatea ei strictă și devine un fel de bun colectiv. E un produs cumva folcloric, dacă termenul "folclor" poate fi invocat aici. Oricum, tiparul este cel folcloric - obiectul se modelează prin transmitere de la un autor la altul, pînă la esențializarea maximă. Cam în acest fel sînt și lucrările lui Boca. Ele par expresia unei suite de intervenții în timp, dar fără să se marcheze acest timp. O.O. Spre deosebire de vorbire, în pictură se pot apela structuri care n-au fost încă
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Daniel Cristea-Enache Esențializarea care îi reușește ultimului Sorescu pînă într-atît încît volumul Puntea să numere o serie neobișnuită de capodopere este operată pe două planuri. În primul, e vorba despre o selecție drastică a elementelor de imaginar poetic, o comprimare a existentului și
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]