302 matches
-
acrilic, folosind doar culorile roșu, negru și albul incert al hîrtiei manuale, desenează cu roșu o circumferință nesigură, sugerînd parcă un univers în mișcare și notează la capătul cel mai îndepărtat, în stînga, sus cu litere de mînă, Neverland. Mod esențializat de a ne prezenta celebra Insula a desfătărilor, cu efecte amintind cumva de tehnica xilogravurii. Abordările privilegiază fie personajul central într-o situație relevantă, fie o scenă cheie. Vedem astfel figurări multiple ale Alicei, cînd slabă, cînd grasă, cînd doar
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
muri liniștit, chiar în grădina lui Trahanache, în sunetele fanfarei dirijate de Ghiță Pristanda, care era în stare să interpreteze o emoționantă orație funebră... Dar Agamiță nu moare, el înviază mereu din morțile sale repetate, mereu mai tânăr, mereu mai esențializat, mai lipsit de cuvinte! Mereu mai în preajma noastră. Teatrul cruzimii și teatrul ateismului politic, prin care vindecă bolile iubirilor circumspecte și circumstanțiale, mă fac să-l văd pe Agamiță nu înveșmântat în odăjdii albe, întrețesute cu fire de aur, precum
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
pridvor/ m-a învățat oarecând/ să scriu altfel/ un psalm interior,/ apoi să locuiesc în el... (p. 21). Luminița Niculescu reușește să-și facă înțeles mesajul psalmic, îmbinând inspirat atât componenta religioasă, cât și pe cea estetică, necesare încununării versului esențializat ca o punte interconfesională.
Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
de la Hugo sau Julien Green, la Călinescu sau Petru Creția, însoțite însă de aceeași onestă spontaneitate a comentariului, cu o nealterată putere de seducție asupra celui ce-l citește. Seducție neegalată decât de aceea a portretelor schițate din câteva linii esențializate. Dacă ar fi să izolăm vreo proeminență a scrisului său, am numi fără îndoială expresia acestui talent de portretist, care se manifestă, cu precădere după 1966, mai ales la aflarea morții vreunui prieten sau cunoscut ori la întâlnirea, în plimbările
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
1993) până la Guadalajara (1996), literatura sa a evoluat spre refuzul oricăror elemente superflue, atât în ceea ce privește ficțiunea (pornind de la detalii banale spre a ajunge la limitele absurdului), cât și felul de a o construi - logică riguroasă, refuzul oricărei psihologii, un stil esențializat, un ritm surprinzător, un umor subtil, mai mult neliniștitor decât amuzant. Proza de față face parte din volumul Guadalajara, în curs de apariție în colecția „Biblioteca de cultură catalană” a Editurii Meronia. Aparent fără nici o legătură cu temele celor 14
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
lui Rabelais mai are un element care să-i redefinească pe scenă toată forța nebuniei lui: muzica lui Șirli. O lume simplă, în această montare, fără ca nimic să o deconspire la exterior. De aceea, și Helmuth Stürmer alege un decor esențializat, format din elemente simple planșetă de lemn, mese de lemn, obiecte uzuale în orice timp, fără să elaboreze nimic sofisticat. De aceea, descoperirea ritmului de pe scenă într-un loc în care pare că nu se întîmplă nimic devine principalul suport
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
relatării după bunul plac. Deși textele nu abundă în speculații, considerații moralizatoare, problematizări autoscopice sau explicații redundante care să diminueze efectele stilistice și să întrerupă povestirea, semnificațiile psihologice sau etice străbat discret textele. Ele sunt și o consecință a decupării esențializate și concentrate a secvențelor relevante de existență, apte să smulgă din neutralitate cotidianul așa-zis minimalist, textul devenind astfel o mașinărie de schimbat (de orientat) sensul și, odată cu acesta, realitatea. Cu atât mai mult cu cât personajele alese nu sunt
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
Ion Simuț Un dicționar cronologic, înșiruire de informații esențializate, este un sub-stitut de istorie. Lipsesc, desigur, ingredientele necesare: comentariile adecvate, punerile în context, re-la-țio-nările, toate explicațiile aferente care fac o istorie, adică o narațiune specifică, savuroasă prin detalii și instructivă prin învățăminte. Un dicționar cronologic al romanului tradus e
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
e vorba de nerecunoașterea meritelor profesionale și apoi marginalizarea unor oameni, evident, de valoare; furtul intelectual, defavorizarea fățișă a rudelor celor emigrați ilegal; corupția sistemului judiciar sau colectivizarea, Canalul, pușcăria). Astfel furia personajelor devine un fenomen anticomunist și piesele sînt, esențializat, politice. Eroii recurg la gesturi disperate (se amenință cu o armă de vînătoare în Serifii, în Casa soarelui răsare eroina se gîndește la sinucidere) și piesele conțin povești de senzație - tocmai aceste inserții care salvează textele de la obișnuitele dezbateri terne
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
ambiționează să-l ilustreze, în ambele volume, este unul al rafinamentelor formale și lexicale, provenind din vechea poezie parnasiană. Tipul acesta de poezie presupune poeme construite aproape exclusiv prin repetiții savant dozate. Limbajul vag abstract aduce în vers o lume esențializată, intelectualizată, puternic vizuală. Sensul se naște din transformări imperceptibile și nuanță. Se vrea a fi, ghicim printre rînduri, o poezie care îi are ca maeștri pe greii Mallarmé, Valéry, iar de la noi Ion Barbu și Nichita Stănescu (în înfățișarea sa
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
citarii<footnote Béatrice Ramaut-Chevassus notează diferența specifică între aceste două lucrări: "Berio utilizează citarea în calitate de Traumdeutung și cu virtuozitate, ca un prestidigitator sclipitor, în timp ce Pousseur se lansează într-o demonstrație didacticista care îl determină să țese, în muzică, o istorie esențializata, mergând de la Monteverdi la Webern, într-un dus și chiar întors, apoi, într-o a doua etapă, de la WEbern la zgomotul alb și vice-versa. Prin această, Berio a intrat în istorie și în repertoriu, pe când Pousseur se pare că nu
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
care se complică proporțional cu intensitatea privirii se dezvăluie ca o continuă oscilație între ordine și disoluție, între imaginea unei lumi reduse pînă la detaliul ei constitutiv și rigoarea absolută pe care o salvează memoria unui antropocentrism structural, chiar dacă uneori esențializat, alteori aluziv sau numai difuz. Oximoronică în viziune și în limbaj, fundamentată riguros pe contrarii multiple, masculină și feminină în egală măsură, pictura lui Dumitru Ivan este un adevărat sistem vizual în care lumea sensibilă și proiectul existențial se afirmă
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
față de timp, natură, istorie, cu numeroase accente autobiografice. Volumele ulterioare, Pământul neindiferent (1984), Pe malul râului (1994) etc. dezvoltă în forme libere problematica metafizică. În volumele publicate nu demult - Acel ceva, 2000, și Al doilea spațiu (2002) - predomină tonalități purificatoare, esențializate, ca urmare a unor profunde trăiri și reflecții asupra vieții și a morții. A tradus în polonă numeroși autori englezi și americani (printre alții Blake), psalmi și texte biblice. A scris și două romane, Valea Issei (tradus și în românește
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
Mtc "Modulul M" Mutilarea la care se referă Mariana Marin În ultimul ei volum (Mutilarea artistului la tinerețe, Ed. Muzeului Literaturii Române, București, 1998) este, mai ales, a solitudinii esențiale: „Lumina nu lumina.// Timpul Înțepenise la gura cuvântului...”. Despre exilul esențializat al artistului pare a fi vorba, indiferent dacă se produce Între hotarele familiare ale Patriei („dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta”) sau Între cele, fluide, ale sufletului jefuit de alinări („Între patru pereți mă Împiedicam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și prin aceasta al culturii, este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale (metatext, intertext, hipertextetc), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrântă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va ră-mîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație (naturalețe) vs. cultură (artificiu) este esența relației dintre cele două căi posibile de a face azi poezie. Acestor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
paiațe grotești pe care autorul, străin în țara lui, și cu atât mai puțin profet, încearcă să le repudieze. Există un moment derutant, aproape fatal în această experiență, pentru că nu mai înțelegem prea bine dacă asistăm la o dramă pură, esențializată atât de mult încât se întoarce la origini, se confundă cu gestul și poezia pură? Sau totul este o pantomimă în căutarea dramei? Un text care nu se pronunță pe sine pentru că e mulțumit cu starea lui de preexistență, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
doar ce-ți explică omul de la volan e important, ci și felul în care o face: doctoral, metodic, detaliat, ca unui ins mai greu de cap; ori în tirade învolburate, pline de digresiuni; ori pe scurt, foarte pe scurt și esențializat, la modul apoftegmatic. Stilul de a purta conversația și a transmite clientului de-o jumătate de oră o întreagă filosofie de viață se suprapune ori nu stilului de a conduce mașina. Am întâlnit șoferi la care călcarea pedalelor și emiterea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
gândirismul, București, Minerva, 1975. ... Începuturile și o bună parte a producției literare (gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că în poezia semnată de Ion Pillat, V. Voiculescu sau Aron Cotruș, precumpănitoare uneori este expresia modernă a lirismului în linia neoclasicismului esențializat... Rezumând gândirismul, D. Micu scrie: „Organ al unui curent ideologic obscurantist, reacționar, Gândirea n-a îndeplinit, în epocă, doar rostul acesta. A fost un lung șir de ani, un receptacul de opere menite să dureze. Colecția publicației depozitează - în afară de vase
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
însingurat, sensibil, meditativ, inadaptabil." Adrian Dinu Rachieru ""Sfântul" Gheorghe de la Jiu continuă să ucidă...balaurii culturali. Incisiv, punitiv, argumentat. Excesele țin și de personalitatea specială, actorială și auctorială. Nouă ne este drag, în toate ipostazele: boemul superior, însinguratul fertil, poetul esențializat, publicistul petardier, criticul incomod, memorialistul înțelept...Regret și acum că primarul nostru de la Iași, prozatorul Constantin Simirad, generosul demnitar nu a găsit soluția, acum câțiva ani, de a-i oferi scriitorului o casă pe măsură, în dealul Copoului moldav, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ce leagă malurile” propriile metafore, înscrise în însăși configurația spațiului reprezentației, al cărui element principal este puntea (hashigakari) pe care pășește actorul atunci când intră în scenă. Care este însă statutul acestei realități aflate la intersecția lui aici cu altundeva, realitate esențializată, figurată de întoarcerea unui mort printre cei vii? Indeterminabilul visului și al apariției efectivetc "Indeterminabilul visului și al apariției efective" Fără îndoială, René Sieffert simplifică mult lucrurile atunci când, vorbind despre spațiul no, îl consideră oniric și atât. Pentru el, scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o artă postmodernă, jucăușă și gravă. Kenneth Tobey, jurnalistul ce devine parte din această poveste fără de sfârșit a muntelui înecat de cețuri, se așază, la rândul său, în acest șir de gardieni ai templului înțelepciunii. Ceea ce contează, în acest spațiu esențializat al experiențelor inițiatice, este continuitatea în gesturi cu strămoșii care te precedă. Reperele cronologice ale moderni tății nu mai sunt cele care guvernează acest univers de umbre. Cele trei decenii de izolare și reinventare ale lui Tobey sunt pregătirea ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
porniră la treabă. Atomii celulozei, moleculele clorului aveau șansa de a trăi ronțăind prezentul. Dar el deja fusese imortalizat pe placa fotografică a eternului, pe care Nevăzutul îl sorta în infinitul mic sau mare. Dar toate aveau importanță pentru ca rezultatul esențializat, înscris în compendiu, să ajungă la El, precum și proscrișii și înțelepții depărtați în nemurire. Mama râdea de Mioara care își găsise ocupație: croitoria. Și fiecare bărbat care îi lumina ziua și îi foșnea noaptea cu bancnote privea prin vizetă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
neamul românesc beneficiază de un impresionant număr de duhovnici, majoritatea trecuți pe sub talpa iadului închisorilor comuniste și a căror listă nu o prezint aici, dar trebuie să citez pe cel care ne repetă și prin discipolii săi, tot mai numeroși, esențializat și plin de căldură, Preacuviosul Arhimandrit ctitor de școală a regenerării neamului românesc, Părintele Iustin Pârvu de la Sfânta Mănăstire Petru Vodă-Neamț, martirizatul 16 ani în temnițele comuniste, iubitorul smerit al patrulaterului nostru ontologic: Dumnezeu-Neam-Țară-Semeni ș i care ne repetă ș
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de noutate”. Caracterizarea pregnantă a caricaturilor preexpresionistului Iser, pentru care „linia, în seria anguloasă, ca și în seria îndulcită”, reprezintă „sinteza planurilor văzute în raccourci și nu delimitarea seacă și fără personalitate a unei forme”, considerațiile privind caracterul lor sintetic, esențializat, antirealist, rîndurile despre „exotismul” lui Puvis de Chavannes, despre „idealismul mitologic” al lui Gustave Moreau, despre „simplitatea naivă a artei primitive” a lui Cézanne sau despre „splendoarea barbară” a exotismului lui Gauguin îndreptățesc oarecum situarea lui Theodor Cornel în „avangarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puținele contraexemple de originalitate autentică: Eminescu, Caragiale, Creangă, Odobescu, Coșbuc), indică o cultură de „excepții valorice” accidentale într-o epocă a imitațiilor. Adept și el, dar în alt sens, al arheologiei tradiției „balcanice” locale în căutarea unei himerice Grecii orfico-platonice, esențializate, Ion Barbu e mai aproape de teza lui Jung privind fondul arhetipal al inconștientului colectiv: „nu sincronic și în extensiune, ci pe linia de adîncire a misterului individual vom descoperi fondul nostru de identitate generală”. Tradiția „balcanismului” orășenesc este recuperată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]