16,546 matches
-
politice, dar nu numai) la (prea) lungi pauze editoriale. Iar atunci cînd a rupt tăcerea a făcut-o, de cele mai multe ori, cultivînd în poezie tonurile minore ale unui suprarealism pentru copii sau camuflînd cu grijă îndărătul unor studii de specialitate (eseuri despre cinematografie și artele plastice) adevăratele și gravele sale meditații asupra destinului scriitorului în societatea comunistă. Iordan Chimet a fost și este o mare conștiință intelectuală. În 1945, a fondat împreună cu Vladimir Streinu, Constant Tonegaru, Pavel Chihaia și Père Marie-Alype
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
există ordine - spunea Meister Eckhart. Există o forță obscură, o occulta virtus în natură, care urăște, consumă ca focul orice formă izolată, neangrenată într-un întreg: totul e în legătură cu toate". Mixtura dintre idealism și persuasiunea mobilizatoare e incontestabilă. Încheierea unui eseu dedicat lui Sartre are o factură învederat convențională: "Totuși, efortul său din ultimii ani de a lichida o moștenire idealistă și a consolida noua sa orientare era prea susținut pentru a nu putea fi recunoscut. Analizîndu-și fără cruțare începutul rătăcirilor
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
1989 continuă să lipsească. În pofida dimensiunilor ei, nu poate fi luată în considerare cu seriozitate Istoria lui Marian Popa. Literatura română sub comunism (Editura Fundației Pro, 2002) a lui E. Negrici discută, în volumul apărut, doar proza (poezia, teatrul, critica, eseul vor face obiectul volumului ori volumelor următoare). Iar Literatura și politica în România după 1945 (Editura Fundației Culturale Române, 2001), de Anneli Ute Gabanyi se oprește la mijlocul anilor '70 (cînd a apărut versiunea germană a cărții) și lasă inevitabil pe
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
opera, lucrarea cea mai reprezentativă. Mesajul lui către noi, venit de dincolo de noi, adună în pagini puține o mulțime atât de vastă de teme, paralele, interferente sau complementare, încât fiecare dintre ele - începând cu prefața programatic apologetică pe tema valabilității eseului ca demers științific și sfârșind cu eseul (al XXIII-lea, deși autorul nu le numerotează) consacrat prezenței spiritului sportiv în mentalitatea educațională contemporană - ar fi putut susține, separat și amplificat, subiectul câte unei cărți de bun renume. Pe măsură ce întoarce paginile
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
către noi, venit de dincolo de noi, adună în pagini puține o mulțime atât de vastă de teme, paralele, interferente sau complementare, încât fiecare dintre ele - începând cu prefața programatic apologetică pe tema valabilității eseului ca demers științific și sfârșind cu eseul (al XXIII-lea, deși autorul nu le numerotează) consacrat prezenței spiritului sportiv în mentalitatea educațională contemporană - ar fi putut susține, separat și amplificat, subiectul câte unei cărți de bun renume. Pe măsură ce întoarce paginile acestei cărți virtual multiple, cititorul (indiferent de
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
de la unidirecționala odiseică Ithacă la aceea zilnică, perpetuă și a noastră, a tuturor, prin intermediul unui singur gest: "călătoria"; de la... Cred că trei sunt nivelurile de lectură prin a căror atingere succesivă se deschide în profunzime cartea. Primul coincide cu reabilitarea eseului ca mod întru totul legitim de a fi al științei, ca voce distinctă a ei, cu drept deplin de cetate. Pentru Gramatopol, eseul este calea liberă (de prejudecăți, preconcepții, predeterminări etc.) care pune în slujba rigorii teoriilor științifice ale unei
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
nivelurile de lectură prin a căror atingere succesivă se deschide în profunzime cartea. Primul coincide cu reabilitarea eseului ca mod întru totul legitim de a fi al științei, ca voce distinctă a ei, cu drept deplin de cetate. Pentru Gramatopol, eseul este calea liberă (de prejudecăți, preconcepții, predeterminări etc.) care pune în slujba rigorii teoriilor științifice ale unei discipline sau alta fantazarea creatoare. Ceea ce înseamnă ieșirea - pragmatică, poate chiar cinică de la un punct încolo - din tipare cu ajutorul tiparelor înseși: "ingeniosul bine
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
sau spirit modern? În locul falsei dileme, al disjuncției care divide conștiința europeană de cel puțin un mileniu încoace, Gramatopol propune o mult mai profitabilă ecuație: spirit antic, adică spirit modern. Reluându-l pe Flaubert, vom spune și noi, închizând paginile eseului preliminar care dă titlul volumului: dacă democrațiile moderne s-au construit pe "exemplaritatea Atenei și a Romei" (p. 16), dacă trăsătura inalienabilă a civilizației europene stă în deschiderea ei (p. 12), atunci fără nici o îndoială Antichitatea suntem noi. Dar cine
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
repetat ontogenetic. Ne-am născut antici. Creăm azi o Europă, unită în diversitatea ei, a culturii contemporane, cu genele moștenite ale primei Europe unite: moarte efectiv în Istorie, vie latent în noi. Cultura clasicismului greco-latin, oferită în eșantioane de poliedricele eseuri gramatopoliene, actualizează, într-o contemporaneitate cumva autoalienată și brutalizată de traume succesive, o ereditate benefică și comprehensivă. Chiar îi e frică, în vreun fel, cuiva de apele oglinzii? Și de ce? Mihai Gramatopol, Antichitate și modernitate - eseuri pragmatice. Brașov, Ed. Orientul
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
în eșantioane de poliedricele eseuri gramatopoliene, actualizează, într-o contemporaneitate cumva autoalienată și brutalizată de traume succesive, o ereditate benefică și comprehensivă. Chiar îi e frică, în vreun fel, cuiva de apele oglinzii? Și de ce? Mihai Gramatopol, Antichitate și modernitate - eseuri pragmatice. Brașov, Ed. Orientul Latin, 2000, 316 p.
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
de formare, privilegiind însă puterea sa de reacție, a creației ca răspuns și replică la mulțimea circumstanțelor modelatoare, dar pe care le redimensionează în tiparul propriei viziuni. Așa se întâmplă cu "mitologia" presei la Balzac, în ale sale Iluzii pierdute, eseu unde criticul, declarând că-l citește pe autorul Comediei umane din pură plăcere, nu se poate abține - și bine face - să nu cerceteze, cu o pasiune de arhivar, biografia contradictorie a romancierului atras sau respins de universul celei de a
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
disponibil" și ironic-demistificator, urmat de Faulkner, pentru care se propune o "reabilitare" în fața celor ce se declară "obosiți" de "poveștile lui despre țărani", sau controversatul Burroughs, apreciat pentru "harul cuvântului prin care obscenitatea însăși încetează să fie obscenitate". Nici unul dintre eseurile și articolele acestui fidel "servitor" al cărților care este Maurice Nadeau nu te lasă indiferent. Respectând statutul oarecum "modest" al foiletonului, "cronicarul" ține să se retragă de pe itinerariul său cu aceeași discreție și lipsă de îngâmfare. Am lucrat - scrie el
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
pe unde puteam", își evocă el mersul înainte în ceea ce califică "simple amintiri", menținându-și mândria intelectualului: "Am redactat totuși articolul despre Naționalism transcendental - ca un fel de editorial al "Caetelor de Dor" (în numărul doi), temă reluată într-un eseu tardiv (Starea D'intâi a României)". În 1954 i-a apărut romanul Leneșul. Alte posibilități materiale l-au îndepărtat de Paris. "Între timp revista a devenit o revistă normală, adică" după cum insistă el asupra noului conținut "culturală". Este exact trăsătura
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
părere că securiștii ne-au "salvat" de comunism, dv. chiar nu înțelegeți ce citiți? (N. M.) Stimate domnule Urian, În revista România literară nr. 2/2003 ați publicat un interesant comentariu (Ochelarii de cal ai istoriei) la ultimul volum de eseuri apărut în România a Doamnei Monica Lovinescu (Diagonale, Humanitas, 2002). De la început vă asigur că împărtășesc opiniile și atitudinile dumneavoastră privitoare la "paradoxurile vremii noastre", orbirile axiologice și politice din această confuză tranziție. Și totuși, o afirmație, chiar dacă pare o
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
pricina nu este vorba despre nici o "mică inadvertență", ci de două lucrări diferite. Individualitate și destin apare menționată în lista lucrărilor lui I. B., de către însuși autorul, publicată la sfîrșitul aceleiași Permanențele clepsidrei (Ed. Litera, 1981), la rubrica "Studii și eseuri". I. Biberi a lăsat însă și o listă de lucrări în manuscris, ajunse la forma lor definitivă. Printre acestea figurează Personalitate și destin. Redutabilul specialist în științe ale sufletului stabilea - logic - diferențele între individualitate și personalitate. După cum se pare, lucrarea
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
să fie cel mai încăpător și pentru români, în năzuința lor de-a coopera cu Occidentul valorilor spirituale. Exemplele oferite sînt edificatoare. Triada doric/ionic/corintic, avatar al diadei doric/ionic a lui Thibaudet, cu care operează N. Manolescu în eseul d-sale asupra romanului românesc, nu se arată inferioară modelului. "Metafora cognitivă" e o "metodă critică" la care am contribuit alături de prestigioșii autori occidentali ce au practicat-o, prin contribuția lui Blaga. Și "cu ce este mai puțin operativă o
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
mai puțin operativă o reprezentare a timpului havuz decît «cascada» parazitării speciilor din Le Parasite de M. Serres?". Tot în raport cu autorul Laudei somnului, n-am putea aplica oare teza structurii mitului ca ars combinatoria, emisă de același Michel Serres, asupra eseurilor și poeziilor acestuia? Patul lui Procust e în măsură a ilustra "multiplicarea și destabilizarea vocii narative" (în maniera în care Julie Kristeva îl examina pe M. Bahtin). Romanele lui Mircea Eliade constituie un teren extrem de fertil pentru a studia spațiile
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
ratat, scrie intervievatul, "o posibilă carieră de sportiv de performanță, apoi o onorabilă carieră de profesor de provincie"), adăugînd o critică acerbă la adresa "veritabilului genocid" cultural (și nu doar) ai cărui martori neputincioși sîntem. Ioan Holban ne semnalează, tot acolo, Eseul despre Dante al lui Osip Mandelstam, tradus de Livia Cotorcea și apărut în Editura Universității "Al.I. Cuza" din Iași în 2001. Dat fiind felul în care se distribuie cartea astăzi la noi, nu e de mirare că habar n-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
cartea întocmită de Gabriel Liiceanu. Ion Pop taxează indiferența orgolioasă a filosofului față de critica literară, încăpățînarea sa de a considera critica o palidă manifestare culturală, o soră săracă a filosofiei. Funcția terapeutică a poziei este analizată în cel mai consistent eseu al cărții �Incursiuni în �literatura carcerală". Apar aici explicații oarecum surprinzătoare prin lejeritatea lor în legătură cu un fenomen aparte din închisorile politice din anii '50: faptul că poezia legionară avea o deosebită circulație în mediul carceral. Ion Pop explică: �Numele cele
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
Ion Pop comentează cu acuratețe cele mai bune cărți din ultimul deceniu, însă nu pune sub semnul întrebării nimic din succesele editoriale care îi pică în mînă. Prima parte, cea în care este analizată literatură memorialistică, se încheie cu un eseu despre puterea pierdută a scriitorului român: autorul face o excelentă trecere în revistă a pierderilor suferite de literatura română după '89. Bineînțeles, cel mai greu de suportat este tocmai faptul că scriitorul român nu mai este o forță, nu mai
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
atractiv, cu simțul cuvîntului adecvat în sînge, Constantin Călin își recunoaște, alături de "umilința de a produce "materiale scurte" (editoriale, cronici, recenzii, note, însemnări etc.)"și "orgoliul promptitudinii, al ubicuității, al curiozității mereu treze și fără de margini". Își situează cu bonomie eseurile sub egida lui Hermes, zeul care "se implică"în foarte multe: "își consumă energia și își roade sandalele pentru alții. În timp ce aceia se procopsesc, el se risipește. Rolul său nu-i îngăduie să ia pildă nici de la furnici, nici de la
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
sensul francez al termenului". Sperăm că din chiar aceste citate rezultă speța "demodată"(deși, în fapt, menită a supraviețui tuturor modelor metodologice!) căreia îi aparține autorul băcăuan, cunoscut mai cu seamă din coloanele revistei Ateneu. Speța care a produs floarea eseului nostru interbelic: Zarifopol, Ralea, Suchianu, M. Eliade, Petru Manoliu, Pandrea, dar și E. Lovinescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu (mai "specializați"ultimii în postura criticii aplicate, însă nu mai puțin dedați voluptăților "ubicuității"și "curiozității"pururi treze) și
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
însemne cumva asimilare; însă e un loc comun că orice cultură, mai ales una minoritară, se constituie în strînsă legătură (și) cu spațiul social căreia îi aparține). Introducerea, semnată de Balázs Imre József, și cel puțin unul dintre cele trei eseuri (Láng Gusztáv - Plimbare în jurul unei definiții, Cs. Gyímesi Éva - Perlă și nisip. Ideologia unui simbol (fragment), Balázs Imre József - Epoci simultane în literatura maghiară din Transilvania) explică preferința pentru această formulă: ea marchează, spune Balázs, "o constantă a identității scriitorilor
O ușă întredeschisă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15080_a_16405]
-
o succesiune firească și conștientă cu literatura din regiune de dinaintea perioadei în care poate fi vorba de literatura maghiară "din România" (din punct de vedere al limbajului literar, 1918 nu reprezintă o ruptură evidentă)". Dacă, în ansamblul lor, cele trei eseuri dau o imagine echilibrată a literaturii maghiare (primul se pronunță în favoarea transilvanismului, al doilea împotriva lui, iar cel de-al treilea este o sinteză a evoluției prozei și poeziei maghiare din Ardeal în anii 90), textele prezente, versuri și (fragmente
O ușă întredeschisă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15080_a_16405]
-
încă considerat un mare scriitor din timiditatea criticii și a cititorilor în fața cantității romanelor sale. Jocul seamănă cu acela din toaleta unor adolescenți. E adevărat că în afară de prozele din tinerețe, opera lui Dan Petrescu mai numără doar două volume de eseuri, unul de dialoguri și cîteva traduceri. E adevărat și că volumele de eseuri (în răspăr, 2000 și cel de acum) sînt compuse din articole de ziar, e adevărat că nu simple articole, ci unele adevărate studii, foarte multe în regim
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]