2,009 matches
-
de ore, Carol cântărise ideea de a se duce pentru o consultație la Flaherty sau de a o suna pe Beverley pentru un sfat sau de a nu face absolut nimic, sperând că, indiferent ce era grăunciorul acela, se va estompa, se va usca sau se va resorbi. Mai simplu spus, spera că va dispărea de la sine. Că îi va lăsa organele genitale curate, netede, plăcute la pipăit, așa cum fuseseră în ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
eu păsările. Nimerise drept la țintă. Carol ținea la păsărelele ei și a fost extrem de flatată. Dar lovitura de maestru a Geenei fusese ridiculizarea lui Dave 2. Carol începuse să se îndoiască serios în privința lui după ce impresia primei conversații se estompase. Și, în ciuda faptului că remarca aceea fusese doar o glumă, Carol rămase cu impresia că exista în ea o oarecare doză de malițiozitate. Geena nu trebuise să insiste prea mult ca să o convingă pe Carol s-o însoțească în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe deasupra și dedesubtul genunchiului. Chiar sedat și rănit, Bull era un tip zdravăn. Mișcările pe care piciorul lui cărnos le făcuse pe tot timpul zilei deplasaseră întru câtva bandajul, iar senzația plăcută, răcoroasă, dată de apa distilată și vaselină se estompase, apoi devenise sâcâitoare. Bull își dădea seama că mai trebuie să ia o pastilă, dar nu reușea să se scoale din locul în care se afla: cu picioarele desfăcute, în fața ferestrei, privind la statuia cerbului ce străjuia intrarea în localul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și perete, în întunericul dormitorului liber. Alan stătuse și el alături. Amândoi înțeleseseră că, ocupând împreună aceste spații neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau, de fapt, caracterul misterios și special al noii lor relații. Cadența isteriei lui Bull, care se estompa acum încet-încet, anticipa o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și lui un nou început. Alan își ridicase paharul, toastând la fel ca Naomi. Am mai vorbit despre solilocviile oribile ale lui Alan. Era ocazia excelentă pentru unul dintre acestea.) Încă avea în fața ochilor imagini șocante, numai că acestea se estompau. Știa că, odată cu trecerea timpului, după ce furia lui Bull se va fi potolit, vor dispărea cu totul. Privea atent trăsăturile frumoase ale soției sale. Așadar, aceasta era explicația pentru mirosul ca de ouă - „crea”. Își dădu seama că, devenind conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gusturi precise: ar putea fi un cititor ocazional și eclectic. Cea de-a doua are vocația cititorului, știe să-și explice așteptările și refuzurile (formulate în termeni cât mai puțin intelectuali posibil, chiar dacă - ba chiar tocmai pentru că - limbajul intelectual se estompează în mod ireparabil în vorbirea cotidiană), sublimare a „cititoarei medii“, dar foarte mândră de rolul ei social de cititoare din pasiune dezinteresată. Este un rol social în care cred, premisa muncii mele, și nu doar a acestei cărți. Asupra calității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
evenimente, avusese, de asemenea, ocazia să‑l cunoască. „Felul său ostentativ slugarnic, ca și exprimarea‑i obsecvioasă - care te făceau să te gândești la un uriaș motan care Își ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să‑mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a unei societăți secrete va fi instituită pedeapsa cu moartea. Acele societăți, care ne‑au slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții, asasinii, așadar, cu infractorii. Abia atunci În imaginea opiniei publice acest tip de delict se va asimila cu crima, față de care se va manifesta aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Începe să se dezvolte În locurile În care datele erau incomplete, iar faptele vag cunoscute, Într‑o nebulozitate În care lucrurile vor dobândi umbre și contururi mișcate. În privința dramatizării firului epic, cum ar fi spus Borges, unele detalii au fost estompate ori potențate. „Când scriitorul Își numește creația roman (romance)“, zice N. Hothorn, „abia dacă mai trebuie avertizat că prin asta dorește să‑și asume o anume libertate, atât În privința operei, cât și În privința construcției“. Trebuie menționat că această secțiune se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înfiletate pe obiectiv. Funcționarea filtrelor se bazează pe modul în care se comportă culorile complementare. Astfel, un filtru colorat absoarbe culoarea complementară și permite trecerea culorii sale. Majoritatea filtrelor colorate se folosesc în fotografia alb-negru, pentru a accentua sau a estompa diferite culori ale subiectului de fotografiat care au corespondențe în tonuri valorice pe peliculă. Fiecare filtru are un coeficient de pierdere a luminii care trece prin el, de care trebuie să se țină cont atunci când se reglează expunerea corectă. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Din punctul de vedere al concentrării, lumina poate fi difuză sau concentrată. Lumina difuză este generată de surse de lumină cu suprafețe active mari (panouri reflectorizante, umbrele foto, soft box-uri) (figura 5.1). Lumina difuză dă umbre moi și estompează contururile, din această cauză fiind folosită la portret. Lumina difuză este utilizată în studio pentru iluminări de ansamblu, imaginea obținută, fără umbre, fiind decorativă și fără profunzime. În natură, lumina difuză se obține pe timp noros sau în zonele umbrite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
perpelindu-se între zecile de întrebări care n-o sâcâiseră de loc până atunci, scormonind în orele lungi de nesomn, își declanșă mecanismul complicat al ambiției. Fusese ca o iluminare, ca o renaștere, micile dificultăți de zi cu zi își estompară rând pe rând importanța și ea se trezi înconjurată de o altă sferă, neliniștită, tulbure, ca aerul dintr-un balon. În primul rând renunță la prietena ei cea mai bună, Fana, lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu bunica mea, așa era și ea, asta am realizat uitându-mă oarecum de jos în sus, la profilul ei, în timp ce vorbea și râdea cu mine, cu Pinochio, iar eu m-am detașat din filmul lor și sunetele s-au estompat, iar pe mine toată carnea s-a înfiorat de evidentă ce era realitatea, Prințesa semăna exact cu bunica mea, la buze, linia nasului, fața rotundă, plinuță, zâmbetul isteț din ochi și verva și ea toată îmi părea bunica mea, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
stângăcie sau doar surprinse fugar În cele câteva pagini Într-un colaj naiv reflexiv, lucrul cel mai curios s-a petrecut cu trupul meu: s-a transformat Într-o arhivă de senzații pe care depărtarea de Petru nu le-a estompat ci, dimpotrivă, le-a amplificat. Întocmai ca absența alcoolului sau a drogurilor În perioadele de sevraj ale toxicomanilor. Petru se comportă ca un explorator miop și inocent, preocupat de detalii doar din a căror Însumare a rezultat, Însă, surprinzător, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hilară a unei rachete căzută aiurea și nu În regiunea calculată cu precizie de cei de la NASA, Petru mai aruncă o privire manechinului de la Mica publicitate În speranța că stridența până la macabru a anunțului cu vânzarea de organe se va estompa. Dar nu! Ochii erau la fel de reci și de inexpresivi ca ecranul ordinatorului din ultima generație. Afară Însă, În zloată și vânt, lucrurile se limpeziră pe dată. Textul cu pricina nu mai avea nimic grotesc. Se armoniza perfect cu cenușiul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
M,P,I,V. Tot atâtea nume câte note Într-o gamă. Pe un portativ al trăirilor și senzațiilor, ultima literă corespundea Într-adevăr lui Do de sus. În rest, nici o potrivire. Când trăirile și senzațiile dispar sau doar se estompează, apar cuvintele și, odată cu ele, formule jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat din volumul niciodată publicat al unui celebru poet local și cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu era el Însuși un joc de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe cele distruse de ploaia torențială din seara precedentă. Nu găseam nici un motiv să nu le fac pe amândouă acolo și atunci, înainte să pornesc spre Manchester; mi-era greu să-mi imaginez că urmele lăsate de Fidorous se puteau estompa mai mult decât în acel moment. Cu aceste argumente clare și practice, m-am convins să rămân la hotelul Willows, însă existau și alte câteva motive mai obscure. Străbătusem trei sferturi din drum urmând traseul pe care îl parcursese primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
văd prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am observat ce se întâmpla cu vederea din mâna mea. Imaginea în alb-negru a casei mele se estompa, negrul bătând în alb. Nu după mult timp, imaginea dispăru cu totul, lăsând vederea complet goală. Am dat să ating din nou suprafața, dar m-am oprit: cartonașul zumzăia din nou, vibra slab între degetele mele. Zumzetul dură doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nu-i rău nici cînd valurile îi trec peste trup. Dar mișcările mîinilor lui sînt din ce în ce mai iuti. Genunchii Măriei tremură. Se ascunde sub frescă a devenit grea, parcă-i marmoră haide, ieși deasupra, Mărie, ba nu, stai; relieful pieptului se estompează, un ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
devenit "blagoslovitul rege Mihai". Cine-ar ar fi crezut că Turcitu, după scrisori de dragoste Zoiei Kosmodemianskaia, se va îndrăgosti de regina Beatrice a Olandei? Un autor de referință pentru epoca postcomunistă, expulzatul din URSS, Vladimir Bucovski, găsește explicația: ca să estompeze (că de anulat mai va!) diferența dintre cele două spații, de la stînga la dreapta fostei Cortine, Vestul a permis "încorporarea monstrului". E prețul cerut de Rusia, pentru a stopa războiul rece. Să mai precizez cine-i monstrul și ce culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Netrăirea timpului este totuna cu uciderea lui. Lâncezirea timpului înseamnă îmbătrânirea firii sau dilatarea sentimentului morții. Cu cât murim mai lent, cu atât regretul netrăirii timpului devine mai apăsător. Deodată, lătratul se oprește brusc și, odată cu el, imaginea Aspidei se estompează. Îi ia locul "While my guitar gently weeps" a Beatles-ilor. Privesc dincolo, prin ușa întredeschisă și încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a peisajului, care, înălțându-se pe vârfuri, a azvârlit cartea pe un raft foarte sus, el însuși părându-mi dintr-o dată deosebit de înalt. Apoi a dispărut fără să-mi dau seama sau, mai exact, interesul meu pentru el s-a estompat în momentul în care s-a detașat de carte, care mi-a captat iarăși privirea reluându-și verticalitatea, de data asta pe un raft greu accesibil. Întorc doar o clipă privirea de la carte pentru a-l interpela pe însoțitorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cele mai multe ori la mine în burtă, unde este acum copilul. Prin urmare, am avut dintotdeauna subconștiența copilului meu din burtă, și el nu era altul decât mama mea. În felul acesta mă identificam cu bunica? Sânnicolaul cu ulițele lui se estompează lent... Se mai sparge un vis... Pe pragul ferestrei, cu spatele, stă un omuleț; din profil, nemișcat, pare că pescuiește în neant. Deodată, se întoarce brusc cu fața la mine și-mi zâmbește; ochii i se mișcă în găvane ca la păpușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
când Înțelesul și concluziile erau extrase doar din aluzii și sugestii. Astfel Își mai alina dorul de viața frumoasă de care a avut parte cu doar câțiva ani În urmă: În curând toate realitățile trăite vor deveni amintiri, se vor estompa pe rând, vor dispărea Încet-Încet. Mă cutremur la gândul că hoțul acesta de Timp Îmi va fura cele mai dragi averi ale sufletului. Nu, voi lupta! Cum cea mai mare parte a timpului Victor și-l petrecea la roată, iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de defecte, care se manifestau prin ricoșeu într-un mod impardonabil, chiar rușinos. Comportamentul românilor, cu mici excepții, evident, este cam același, indiferent de gradul de cultură, de educație, de religie. Avem un înscris nenorocit în gena noastră și educația estompează, dar nu anihilează acest blestemat testament. Blestematul nostru cromozom ne condamnă să avem trăsături de slugă, de "capul plecat sabia nu-l taie", de lingușitori, cînd nici vorbă nu trebuie, de lipsă de mîndrie, de trădători, de lipsă de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]