423 matches
-
de a fi asasinat, a fost scos din armată. În această situație vine la Iași, dă examen la Drept și rămâne student foarte atent la desfășurarea evenimentelor din țară. Și-a stabilit un fel de a trece mai modest, oarecum estompat, neguraliv, în așa fel încât să nu bată la ochi, în felul acesta putând lupta mai acoperit împotriva comunismului; pe această linie curajoasă, de front nevăzut, ia legătura cu preoții catolici, care erau mai fermi în opoziția la comunism, mai
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-o, al cărei final s-a întipărit și în memoria mea: “Aș vrea, iubito, să nu știi că lângă chipul tău doar Christ a lăcrimat din ochiu-I trist, aș vrea, iubito, să nu știi...” Savel a rămas impresionat de tinerețea estompată a preotesei pe care din povestirile părintelui o avea în memorie ca pe o studentă. Încurajând-o că părintele e tot timpul cu gândul la ea, la scumpa lui fetiță...,-la arestare nenăscută- și-a continuat cu aceeași precauție drumul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se prelungească grădina pînă departe În zarea Întunecoasă și cum terenul de minigolf, care era ca o bijuterie, roșu cu căsuțe albe, tuneluri, podețe și coline, se cufunda și el În Întuneric, dar păstrîndu-și totuși culorile, chiar dacă erau mult mai estompate. Înaintea privirilor lui, verdele, albul și roșul luau negrul cu asalt. În seara aceea, Juan Lucas tocmai adăugase o nouă dimensiune plăcerii sale. Aproape fără să vrea. Își dusese paharul de whisky În dreptul nasului (să miroși whisky-ul În timp ce culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea, furat de amintiri neșterse, despre americani dispăruți - americanii de odinioară, necunoscuți, dispăruți, morți, despre chipurile Împodobite cu favoriți, estompate și fără grai, ale americanilor de seamă, care, pentru mine, erau mai necunoscute decît Egiptul, mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia sau decît chipurile șterse ale primilor faraoni care au Înălțat piramidele - și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au Înălțat piramidele - și pe care el Îi văzuse, Îi auzise, Îi Întîlnise, Îi cunoscuse În plenitudinea avîntului pasiunii și gloriei tinereții sale: chipurile dispărute, fără grai, uitate de vreme ale lui Buchanan, Johnson, Douglas, Blaine - chipurile Împodobite cu favoriți, estompate, mîndre, Înstrăinate de vreme ale lui Garfield, Arthur, Harrison și Hayes. — Ei, Doamne! spuse el - și glasul Îi răsuna În noapte ca un clopot. Ei, Doamne! i-am cunoscut pe toți Încă de pe vremea lui James Buchanan, căci eram copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
luna minunată se Înalță pe cer și lumina sa se revarsă din plin peste apele liniștite ale canalului și peste satul indian. Se revarsă peste spaniolul cel chior și peste vaporașul său singuratic și peste echipaj, peste luminile lor calde estompate, peste chipurile lor Întunecate; se revarsă peste bogăția mizeră a hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel cu o neobosită și stupidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o pauză. O senzație de gol... acolo. Și, apoi, brusc, contactul, aproape ca și cum s-ar fi deschis o ușă. În ultimele secunde, veni gândul lui Gosseyn Doi, abia ți-am simțit prezența. Chiar și gândul tău de adineauri era foarte estompat. S-ar putea ca cineva să permită această comunicare. Totul este dintr-o dată mai clar." Nu părea momentul potrivit pentru a analiza cine putea fi acel cineva. Și în următoarele "cuvinte" alter-ego-ul său păru că avusese aceeași părere; era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
îl cântăriră. Brusc, ea se ridică în picioare și merse la o ușă din spatele căreia se auziseră chicoteli pe tot parcursul discuției lor. Se opri în prag și strigă: - Enin, poți să vii puțin aici? Vocea lui Enin se auzi estompat, dar destul de clar: - Ah, hei, mami - stai să mai trag o dată... L-am nimerit! Țipăt de încântare. Apoi: Bine, acum vin puțin. Femeia reveni la scaunul ei și se așeză fără o vorbă. Părea încordată și nu privea în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fie însurat cu ea, apoi se gîndea la Molly Tierney fără să simtă nici un fel de remușcare. Sînt ridicol, își zicea, și nu-și lua ochii de la ea; pupilele negre se limpezeau, iar fața și capul deveneau de un alb estompat, încadrat de o formă aurie. E ca marmura acoperită de miere, se gîndi el, și dădu formă cuvintelor lui cu buzele. Muzica se opri și trebui să danseze din nou cu tipa mărunțică. Se uita peste umărul ei și vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
față, și, tocmai când dădea să mai facă un pas înainte, se produse lucrul acela deosebit. Clanța nu-i permise inspectorului Clayton s-o atingă. Se răsuci într-un mod ciudat; acolo se mai afla încă o formă curioasă, puțin estompată. Cu o mișcare prea rapidă pentru a fi observată, ușa propriu-zisă atinse brusc călcâiul lui McAllister. O atingere ușoară, imponderabilă. Înainte de a putea gândi sau reacționa la ceea ce se întâmplase, elanul mișcării sale de înaintare îl adusese deja înăuntru. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
MOMENTUL ACȚIUNII. EXAMINĂ PLAFONUL METALIC CU O TRANSPARENȚĂ MODIFICATĂ ȘI ÎNTR-UN TÎRZIU ÎNCUVIINȚĂ SATISFĂCUT DIN CAP. GROSIMEA DE 10 CENTIMETRI, ALIAJUL OBIȘNUIT DE PLUMB CU BERILIU "GREU", PRELUCRAT ATOMIC. TRANSPARENȚA ARĂTA LOCUL EXACT UNDE SE AFLĂ GREER, O FIGURĂ ESTOMPATĂ APLECATĂ ASUPRA UNEI CĂRȚI. CITIND-O \ SAU ÎN ORICE CAZ ȚINÎND-O ÎN MÎINI. NU-ȚI PUTEAI DA SEAMA DACĂ O ȘI CITEȘTE. HEDROCK SE SIMȚI ÎNCRÂNCENAT ȘI RECE. SINGURA LUI EMOȚIE ERA UN FEL DE PLĂCERE VAGĂ ȘI MORTALĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ce naiba faci aici? Cu părul cărunt și ochelari mari, demodați, Rosen era slab, cu brațe și picioare de păianjen. Brațele sale, care ieșeau de sub cămașa cu mâneci scurte, erau pline de pete. Pe când se ridica, Maggie văzu câteva dungi roșii estompate, gravate pe figura lui, cutele dobândite de un bărbat care a adormit pe o suprafață tare. În cazul acesta, pe biroul lui. —Mi-ați spus să vin aici! —Despre ce vorbești? Maggie observă că Rosen își căuta ochelarii, deși îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că este virgină? Privește ce față degenerată are! Violeaz-o, omule! Ce trăsniți mai vin aici la matinee, spuse o doamnă cu o sacoșă pentru cumpărături, vecinei ei. Privește-l. Mai poartă și cercel. Urmă apoi o scenă de dragoste, prezentată estompat și Ignatius începu să nu se mai poată stăpâni. Simți cum îl cuprinde isteria. Încercă să tacă din gură, dar constată că nu reușește. — Îi filmează prin mai multe straturi de voal, spuse el. Maică Doamne! Cine știe cât de ridați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tabernaculul electric. Ochii și albaștri și galbeni se plimbară de la acest ritual spre restul camerei în care musafirii se atacau unii pe alții în conversații. Broderii în spic și șaluri mari de bumbac, lână fină și cașmir sclipeau în lumina estompată când mâini și brațe despicau aerul într-o mulțime de gesturi grațioase. Unghiile, butonii de la manșete, inelele roșii, dinții, ochii, toate străluceau. În centrul unui mic grup de oaspeți eleganți, un cowboy cu un bici de călărie îl lovea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pe litoral. Pur și simplu, numele acela avusese o rezonanță mai bună decât alte opțiuni, printre care se număraseră: Angel Springs, Zen Mountain View, Cedar Springs și Silver Hill Ashram. Prin comparație cu acestea, numele Solana Canyon sugera o calitate estompată și implicită, unde se plăteau mii de dolari pe zi pentru întinerirea corpului, minții și spiritului clienților săi. Asta se realiza printr-o combinație de yoga, masaj, meditație, consiliere spirituală și ajutor dietetic, care erau asigurate de un personal ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nimic. Se auzeau niște foșnete ciudate pe fir și a bănuit că maică-sa Își peria părul În timp ce Îi ținea discursul ăla batjocoritor. — Scumpo, de ce nu spui nimic? Sunt cu toții acolo? a Întrebat Rose. S-a auzit un alt foșnet estompat, Însă de data asta lui Armanoush nu i s-a mai părut că semăna cu periatul părului. Suna mai curând ca zgomotul făcut de un obiect poros ce cădea Într-un lichid fără să plescăie, sau, mai exact, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poveste, mirific, uluitor de mirific... Nici prea ger, nici prea fleoșcăială, încît zăpada se înființase pe fiecare fir de sîrmă, fiecare creangă, oricît de subțire și pretutideni unde exista ceva, pentru a acoperi totul cu alb pufos, încărcat de liniște estompată. Un peisaj cu adevărat mirific. Parcă am fi fost cu totul în altă lume. Sau poate că așa și eram. Atîta zăpadă părea să ne fi transformat în alte creaturi din alte vremuri și dimensiuni, devenisem fantastici prin simpla prezență
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
un vraf de reviste ce stăteau să cadă, ca turnul din Pisa. Revista din vârf se numea Arme și Tir. Pe coperta prăfuită se vedeau două puști cu pat de argint Învechit și inscripția: MUNIȚII. Acasă. Totul era identic, dar estompat și mai vechi. Altfel, se simțea un miros Închis, de mucegai și fum stătut care zăcea În canapele ca un fel de ceață cenușie. Și era o pată de umezeală ca un fluture, ruginiu, care se Întindea În jurul candelabrului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nici un minut de pierdut - scrâșnind din cauciucuri, ambulanța dispare În capătul străzii Carlo Alberto. Strada e goală. O dâră de asfalt cenușiu - cu linia aceea albă care se pierde În Întuneric. Ecoul sirenei continuă să se audă - din ce În ce mai Îndepărtată, din ce În ce mai estompată, mai puțin Înfricoșătoare, ca și cum nu ne-ar mai interesa. — Spune-mi că da, continuă să implore omul, ridicându-și ochii spre cer. Spune-mi că da, spune-mi că da. Acest roman Îi este dedicat Barbarei S., Angelei D. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
morții recenți continuau să putrezească În mormintele lor, să se transforme puțin câte puțin În schelete. Michel petrecu seara acasă. Era prea departe ca să audă ecourile sărbătorii din sat. De mai multe ori, Îi reveniră În memorie imagini ale Annabellei, estompate și calme; imagini, de asemeni, ale bunicii. Își aminti că pe la treisprezece-paisprezece ani cumpăra lanterne, mici obiecte mecanice pe care Îi plăcea să le demonteze și să le monteze Întruna. Își aminti și de un avion cu motor, dăruit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
năruie acum asemenea zidurilor de legendă ale Ierihon-ului. Cine este Iosua și ce melodie cântă trompetele lui? Ce n-aș da să știu. Muzica divină care a făcut asemenea prăpăd cu niște ziduri atât de vechi nu este zgomotoasă. Este estompată, difuză și stranie. Ar putea fi oare muzica propriei mele conștiințe? De lucrul acesta mă îndoiesc. Nu ți-am greșit cu nimic. Cred mai degrabă că muzica aceasta este probabil pofta unui vechi soldat pentru un pic de trădare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o aprobă Victor imediat. Celia stătea rezemată de perete, fără vârstă, lungă și radiantă, emanând beatitudine când expira, când râdea, când vorbea. Cu rochia galbenă, stridentă și cu părul blond buclat, Celia era singurul punct strălucitor din încăpere; restul părea estompat, doar niște umbre a ceea ce a fost. Luă de pe o masă un pahar oarecare cu apă, îl bău prompt, apoi se așeză pe taburet, oftând prelung, rugător... Buzele rujate ale Celiei se lipeau și se dezlipeau ca-ntr-un vals
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
moment al regăsirii de sine Într-o universală comuniune. Este una dintre paginile de referință ale operei lui Voronca și, fără Îndoială, din Întreaga poezie românească. Nouă „temă cu variațiuni”, ea cumulează „proustian” o spectaculoasă serie asociativă, definitorie pentru fervoarea estompată elegiac a acestui poem al laudei cvasiliturgice a lucrurilor: CEAI arșiță cu buruieni și coacăze răcoare În căldură binecuvîntare de rubin voia și Împărăția ta facă-se culoarea ta e a cărnii trecute În spin ................................................. CEAI care desfeți limba și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prin intermediul „privirii magnetice”290 - la revelația că ordinea pe care individul o poate impune lucrurilor din jur și propriului său limbaj rămâne insignifiantă în comparație cu diversitatea și bogăția realului: Ieri, duminică, la Chantilly, în vreme ce Severo spunea, cucerit de peisajul autumnal, gri, estompat și, în același timp, tridimensional și profund: „E pur și simplu un Corot”, se întreba de ce oare, de la o vreme, iubește atât de mult călătoriile pe care la douăzeci de ani le detesta. Găsește îndată răspunsul: când era tânăr nu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
când se atribuie aceeași identitate mai multor persoane sau ființe care se aseamănă atât de mult încât nu pot fi deosebite. 2) Iluziile auditive constă în impresia că diferite sunete sunt mai apropiate sau mai îndepărtate, mai puternice sau mai estompate. Alteori, impresia poate fi mai distorsionată, în acest caz sunetele fiind percepute de către bolnav sub forma unor cuvinte, strigăte, interjecții etc. identificarea lor făcându-se greșit în funcție de interpretarea delirantă. Trebuie precizat faptul că acest fenomen în care bolnavul ia ceva
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]