620 matches
-
și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să transmită, să joace jocul obligat. Fără teamă, totuși, frate Dominic... ce s-ar putea afla despre dumneata mai mult decât se știe oricum? Voluminosul Dosar nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ochii, ca la urs. „Albul a introdus depravarea, cruzimea. Soțiile spaniole locuiau împreună cu amantele metise, copiii legitimi cu bastarzii. Rezultatul? Metisul frustrat, abrutizat ignoră mila. Consideră iubirea o înjosire, o slăbiciune. Bordelurile, nea Gică, sunt instituții tradiționale ale singurătății! Don Estrada, cu pampa lui... Doar ți-am spus ce scria bătrânul despre tangou, dansul de la șold în jos“. Oho, vorbea ca la carte, musiu. Zâmbea nea Gică, avea n-avea chef, îi plăcea jocul. O lua chiar înaintea măscăriciului, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Gică, nu-i dădea timp lui Tolea nici să răsufle. „Se vede și în politică, și în sport, ai spus. Farse, așa ziceai, cu toți dictatorii și fotbaliștii și loviturile lor de stat. Un popor teatral, Argentina ăluia, Martinez don Estrada. Masca neputinței, așa spuneai. Bancuri, bancuri a-ntâia, care circulă ani de zile și nu se uită. Gluma ascunde tristețea de a nu fi obținut ce dorești, așa zici mata. Dar sportul, cum e cu sportul și politica?“ Domnul Vancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dansa cu ea, iar ea râdea. Simțind că o privesc, Își Întoarse capul și se strâmbă la mine, Încă râzând. Părul lung, strâns În coadă, i se legăna În aer, iar mișcările Îi era line și mlădioase. Alături era o estradă (una dintre multele Împrăștiate În jurul ringului de dans) pe care dansau fetele cu paiete, unduindu-și brațele peste capetele celor aflați dedesubt. Cel mai de efect arătau gesturile fetei cu mănuși albe. Mi-am croit drum prin Îmbulzeală către ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
privea foarte lung, cu o expresie neidentificabilă pe chip. * * * Cât lipsisem eu, ringul de dans se transformase Într-o masă compactă și haotică de trupuri asudate. Tânărul În pantaloni argintii, cu care dansase Rachel, se rotea acum pe una dintre estrade. Își scosese cămașa și etala un frumos set de mușchi abdominali. În spatele lui se afla vânzătorul de droguri În costum ecosez, care Însă rămăsese fără haină, dar Își păstrase șapca. Se vedea de la o poștă că luase o porție zdravănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Am comandat băuturile pentru amândouă. Eu am luat doar o bere și gata. — Noroc! ne-am urat, ciocnind paharele. — Ai dat lovitura cu el, am spus, gesticulând În direcția lui tipul cu pantaloni argintii, care tot mai era urcat pe estradă. Rachel chicoti. — Nu poate să aibă mai mult de optsprezece ani. — Drăguț și coruptibil. N-aș mai scăpa de el după aia. De data asta, am chicotit amândouă. — Ah, am spus, amintindu-mi brusc. Am vorbit cu Brian. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fiecare zid se sprijină taraba unui negustor ambulant. Sub fiecare felinar dai peste o cântăreață sau un zdrăngănitor din lăută. Cercuri de curioși se fac și se desfac În jurul povestitorilor, cititorilor În palmă, Îmblânzitorilor de șerpi. În mijlocul pieței, pe o estradă șubredă Înjghebată În grabă, se prezintă tradiționala competiție a poeților populari care celebrează Samarkandul neasemuit, Samarkandul de necucerit. Judecata publicului este instantanee. Unele stele urcă, altele coboară. Peste tot, se Înalță focuri de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la vedere niște delicatese tribale, comidas de santo. Înăuntru dădurăm peste o sală mare, cu pereții acoperiți cu tablouri, un fel de ex-voto-uri, de măști africane. Agliè ne explică felul cum era aranjat decorul: În fund, băncile pentru neinițiați, alături estrada pentru instrumente și scaunele pentru așa-numiții Ogă. „Sunt oameni de condiție bună, nu neapărat credincioși, dar care respectă cultul. Aici, la Bahia, marele Jorge Amado e Ogă Într-un terreiro. A fost ales de Iansă, stăpâna războiului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
diplomatică era înflorită de uniformele atașaților militari, printre care miniștrii străini, în costumul internațional al breslei lor, făceau impresia unor rozete bătrâne și ursuze. În incintă străluceau plastroanele, cheliile și decorațiile. Sute de mâini se întindeau și se strângeau. În fața estradei prezidențiale era un vălmășag de fracuri. Ici-colo, câte un reprezentant al națiunii ridica ochii spre tribune, căutîndu-și invitații sau schimbând bezele cu vreo floare zâmbitoare. ― Uite pe Gogu! șopti Eugenia mișcată, Nadinei, care avea pe figură un surâs de satisfacție
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
are foarte multe relații, încît intră pretutindeni... Deodată se făcu o mișcare în incintă. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. Din dreapta intrau arhiereii, ceremonios, lucind de podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o hârtie din mâna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inutil. Noi nu publicăm decât informații cu ștampila oficialității. ― D-aia sunteți organul lașității de cugetare! surâse un tânăr bătăios. ― Zi, băiete, cât poftești! murmură redactorul, strângând din umeri. Ce, Universul e jurnalul meu? Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. Se auzeau glasurile aprozilor de pe culoare: "Poftiți la ședință, domnilor deputați!" Examinând figurile de jos, Titu Herdelea zări pe Gogu Ionescu, care se uita la tribuna doamnelor, căutîndu-și soția, cu care schimbă câteva semne. Eugenia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
conștient de misiunea politică a poeziei, e susceptibil să înțeleagă mesajul... - Il Comandante! strigă încă o dată Orlando. Orchestra se auzea acum mai deslușit și lumina candelabrelor creștea lin, dar încontinuu, lăsând să se vadă o mare sală de bal, o estradă și nenumărate mese, în jurul cărora așteptau, tăcute, parcă adormite în scaunele lor de epocă, figuri excentric costumate. Adrian privi fascinat în jurul lui. - Admirabil! exclamă el, îndreptîndu-se agale spre estradă. Admirabil! Așa cum a fost și așa cum o să mai fie...Un bărbat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încontinuu, lăsând să se vadă o mare sală de bal, o estradă și nenumărate mese, în jurul cărora așteptau, tăcute, parcă adormite în scaunele lor de epocă, figuri excentric costumate. Adrian privi fascinat în jurul lui. - Admirabil! exclamă el, îndreptîndu-se agale spre estradă. Admirabil! Așa cum a fost și așa cum o să mai fie...Un bărbat scund și brun, tânăr încă și neașteptat de agil pentru proporțiile lui, venise aproape alergând din fundul sălii. - Ce-i asta? îl întrebă Orlando. Ce v-a apucat? - Surpriza
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici măcar nu știu cine e. Se preface, se ascunde. Spune că e poet, dar vorbește tot timpul de politică. Și totuși știe ceva. Știe de întîlnire... Il Comandante întoarse din nou capul către Adrian. Îl zări apropiindu-se de un grup de lângă estradă. - Vasăzică știa, repetă, zâmbind cu înțeles. - Dă-i ce trebuie, reluă Orlando, și vezi dacă afli ceva. - Ce-i place? fete? băieți? - Dar cine poate să știe? Vorbea de Orfeu. Încearcă să afli ce-i cu el, adăugă, coborând și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vrea. Spune că-i poet. La mese se aprinseseră acum lămpi minuscule de diferite culori, și figurile mascate păreau că încep să se învioreze. Orlando, își trecu din nou dosarul dintr-o mână în cealaltă și porni, fără chef, către estrada unde se oprise Adrian. Văzîndu-l apropiindu-se, muzicanții, îmbrăcați și ei în costume venețiene, se ridicară în picioare, și câteva clipe în urmă sala se însufleți brusc. Măștile din jurul meselor începură să vorbească toate deodată, femeile izbucneau pe rând în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ta, adăugă în șoaptă, zâmbind. Adrian o urmase tăcut. Dar după câțiva pași se opri brusc și, întinzînd mâna, i-o trecu blând pe obraji, ștergîndu-i lacrimile. Atunci dădu cu ochii de măștile care-i priveau, împietrite, de la mese, de la estradă. - Ce se întîmplă cu ei? întrebă tulburat. De ce-au rămas așa? De ce ne privesc? Leana îl trase după ea, cu fermitate. - Adrian, Măria-ta, să nu te mai uiți înapoi, șopti apropiindu-și buzele de urechea lui. Să privești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
suferințele lui. Țara noastră a devenit Republică Populară. Moș Costache te sfătuiește să scrii o poezie închinată tinerei Republici Românești. Și dacă o să fie frumoasă, o vom publica în revista noastră... Nu mai era trambulina pentru motociclete în mijlocul terenului, ci estrada festivității de premiere într-o mare de rumoare și de stegulețe tricolore de hârtie. Călcau nepăsători pe gazon foindu-se în jurul estradei fete de la Liceul Elena Doamna, care nu văzuseră în viața lor un meci de fotbal, dar nici acrobațiile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o să fie frumoasă, o vom publica în revista noastră... Nu mai era trambulina pentru motociclete în mijlocul terenului, ci estrada festivității de premiere într-o mare de rumoare și de stegulețe tricolore de hârtie. Călcau nepăsători pe gazon foindu-se în jurul estradei fete de la Liceul Elena Doamna, care nu văzuseră în viața lor un meci de fotbal, dar nici acrobațiile lui Anghel Datcu. Erau chiar și băieți care nu puseseră niciodată piciorul pe gazonul unui teren de fotbal... Rareș se uita atent
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și se oprea pentru o clipă, doar atât cât să-i prindă privirea lui Rareș. Bărbia lui făcea un Da scurt de simpatie pentru Rareș și numai pentru el... Dar o undă de neliniște pornea iute să se împrăștie dinspre estradă, stingând rumoarea până tot mai departe... Un stol de grauri se ridica speriat din livada lui Mihalcea și trecea în zbor, c-un fâlfâit mărunt și grăbit de aripi, pe deasupra terenului, dispărând dincolo de acoperișul tribunei. În viață, graurii zboară în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dispărând dincolo de acoperișul tribunei. În viață, graurii zboară în stoluri! i se păru lui Rareș că aude răsunând la difuzoare vocea gravă a domnului Mocanu. Dar nu, directorul spusese: în viață, greul începe în școală!... Era și doamna Mușat pe estradă, parcă mai înaltă și mai corpolentă decât o știa, c-o fustă albă înflorată, cu pliseuri. Stătea o jumătate de pas în urma domnului Mocanu, cu mâinile una într-alta, peste pliseuri. În fața lor, pe un scăunel, chiar lângă microfon, așteptau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Rareș! se auzi un strigăt firav din mulțime, și el recunoscu numaidecât glasul Feliciei. Dar discursul directorului începuse deja și mulțimea făcu iritată Șșt! întorcându-și capetele spre locul de unde venise strigătul... Rareș nu pricepea despre ce tot vorbea pe estradă domnul Mocanu. Vorbea de un concurs sportiv? ...ale campionilor de mâine!... răsuna la difuzoare vocea domnului Mocanu. ...Nu trebuie să credem însă că victoriile de astăzi sunt mai puțin importante!... Avem de unde să ne alegem campionii!... Noi românii suntem un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
domnul Mocanu și puțin le păsa de numele pe care avea să le citească de pe listuța pe care tocmai o scotea din buzunarul de la piept. Apostol Constantin! se revărsa vocea clară a domnului Mocanu peste mulțimea de capete adunate în jurul estradei, în aerul limpede și călduț. Într-un fel însă, numele zgâria urechea... Apostol Constantin se ivea strălucitor din mulțime și urca într-un elan scărița de scândură. Apostol Constantin de la Liceul Enăchiță Văcărescu primește premiul pentru câștigarea probei de o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un fel însă, numele zgâria urechea... Apostol Constantin se ivea strălucitor din mulțime și urca într-un elan scărița de scândură. Apostol Constantin de la Liceul Enăchiță Văcărescu primește premiul pentru câștigarea probei de o sută de metri plat! Sus pe estradă directorul se apleca și lua de pe scăunel primul sul de hârtie legat cu panglică roșie. În chiotele câtorva din mulțime, sulul trecea din mâna directorului în mâna elevului campion. Veneau și alte nume, de care Rareș nu mai auzise până
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
drept în față: Ai auzit ce-a spus? N-ai auzit? Lenghel Iosif! Ăsta cică a câștigat concursul!... În jur mulțimea sâsâia și vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar și domnul Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor se făcuse auzită atât de departe, tocmai până la estradă, unde abia se vedea un băiat slăbuț, blond-roșcovan, cu ochelari, urcând scărița treaptă cu treaptă. Departe, peste
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar și domnul Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor se făcuse auzită atât de departe, tocmai până la estradă, unde abia se vedea un băiat slăbuț, blond-roșcovan, cu ochelari, urcând scărița treaptă cu treaptă. Departe, peste zeci și zeci de capete, băiatul acela străin, înclinându-se din mijloc, întindea mâna și primea din mâna doamnei Mușat sulul de hârtie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]