759 matches
-
altundeva. Locotenentul încalecă pe calul pe care așteptarea îl făcuse nervos și pornește în goană, urmat de ordonanța care se străduie să se țină după el. Comandantul îl așteaptă la Cetatea Albă, un târg așezat mai la nord, pe malul estuarului. Numele îi vine de la o cetate care avusese un rol important în istoria Moldovei. Căpitanul Marinescu, spune Ion, a adus-o în zonă pe tânăra lui nevastă. Locuiesc tocmai la capătul Bugazului, într-o vilă frumoasă, al cărei proprietar, un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tocmai la capătul Bugazului, într-o vilă frumoasă, al cărei proprietar, un fost căpitan de cursă lungă care trăiește singur, a fost foarte mulțumit să aibă companie. Ceilalți locuiesc în satul de pescari sau în case mai modeste, pe țărmul estuarului. Trupa, cum poate, în barăci. E primit cu bunăvoință de comandant, care aproape că îi prezintă un raportul: "E tensiune pe frontieră. Vecinul nostru are acum mâinile libere ca să-și regleze conturile cu țările limitrofe. Și, după cum știți, nu a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
negre. Ceilalți, știuți pentru relativa lor temperanță, se duc la căpitan. Tânăra soție îi primește ca stăpână a casei, iar căpitanul destupă câteva sticle cu un excelent vin local, provenind din pivnițele de la Șaba, o localitate mică, situată pe țărmul estuarului, unde s-a stabilit de câțiva luștri o colonie de podgoreni nemți. Conversația alunecă mai întâi spre consecințele pactului, și câțiva ofițeri sunt de părere că asta ne privește îndeaproape. Căpitanul povestește cum a capturat doi inși care încercau să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
personal, îmi place și n-aș vrea să trăiesc altundeva. Surprins, locotenentul observă, cu o fărâmă de ironie, că localitatea avea pesemne farmecele ei ascunse, care lui îi scăpau. Nu, nu, replică învățătorul, farmecele ei sunt foarte la vedere. Marea, estuarul, fluviul, nisipul, cerul, totul e frumos la Bugaz. Și, pe deasupra, această fericită conjuncție a elementelor îi întoarce pe oameni spre ei înșiși și spre întrebările lor. O să vezi, aici nu vei putea scăpa de dumneata însuți." Mi-ar conveni, spuse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Am întrebat pur și simplu dacă nu ți-e frică să te scalzi noaptea, singură, cine știe ce se poate întâmpla?" În principiu, nu, nu mi-e frică, dar de obicei mă scald până să se întunericească, chiar atunci când soarele coboară peste estuar." Voia să-l antreneze pe o pistă falsă? Sau era vorba de o a treia roșcată care ieșea la iveală? Sunt destule mistere în Bugaz. Îți spuneam azi dimineață că mi-ar plăcea să am un ghid ca dumneata, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aceleași, în fine, e complicat..." Nastia se ridică. O însoți până la sanatoriu, cu prosopul pe umeri, și îi ținu puțin mâna când s-au despărțit: "Mâine o să vin pe plajă chiar în clipa când soarele va începe să coboare peste estuar." A doua zi avea întâlnire cu învățătorul ca să-i dea banii, nu-l uitase, dar credea că, foarte bine, putea să i-i ducă Ion. Cu un cuvânt de scuze, bineînțeles, invocând un argument imparabil: exigențele neprevăzute ale zonei. Ea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nicolae? Au un Steinway foarte frumos." Ar trebui să cer permisiunea superiorilor mei și asta mă plictisește. O să văd... Ploua. O ploaie măruntă și monotonă. Ploua peste mare și peste plajă. Peste zonă și peste barăci, peste fluviu și peste estuar, peste stuf și peste salcâmi. Ploua să facă totul să putrezească, frunzele moarte, hainele îngreuiate de absorbția apei și creierele. Locotenentul se întorcea călare, cu fața pe jumătate ascunsă sub glugă. Înaintea porții mari a vilei, văzu doi brancardieri, cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și, înainte de a porni, îi trimise o bezea din vârful degetelor. Motea își ascunse fața în basma, tulburată ca o fată îndrăgostită. Ajungând în zonă, dădu peste locotenentul Vernea. "Vino cu mine, Aldan, o să-ți placă." Ajunseră împreună la malul estuarului unde, sub o salcie, aștepta șalupa cu motor folosită la traversare. Un soldat îi ajută să urce la bord. Vernea îi făcu semn că nu are nevoie de el și luă cârma. Insula, plasată în mijlocul estuarului, nu mai era de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ajunseră împreună la malul estuarului unde, sub o salcie, aștepta șalupa cu motor folosită la traversare. Un soldat îi ajută să urce la bord. Vernea îi făcu semn că nu are nevoie de el și luă cârma. Insula, plasată în mijlocul estuarului, nu mai era de altfel o insulă. De câtva timp, aluviunile fluviului o împinseseră în celălalt mal. Conform legilor internaționale, ar fi trebuit cedată țării vecine, dar se prefăcuseră că nu au băgat de seamă și menținuseră pichetul gărzilor de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ești obosită, vino să te odihnești... Crezi că am luat-o peste câmpi? Știu ce spun, eu știu unde duce asta!" Madam Segal izbucni în plâns și își ascunse fața în îndoitura cotului. Gerul puternic ținu câteva zile. Fluviul și estuarul înghețaseră, și o dantelă fină de gheață tivea marea calmă, tăcută. Vremea însăși încremenise într-o liniște înaltă și limpede. Într-o noapte, când îi fugise somnul, locotenentul auzi împușcături răsunând net, ca un pumn de perle căzând pe o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
gest să-l susțină: Aseară te-ai pilit, Aldan? Nu, am dormit prost. Am auzit împușcăturile, un foc altfel destul de puternic." Da, cei doi indivizi au profitat de noaptea foarte întunecoasă și au încercat să treacă pe partea cealaltă a estuarului înghețat. Nu s-a găsit nimic suspect asupra lor, afară de o boccea cu boarfe, care dovedește intenția lor de a fugi. Ancheta va continua în sat, cum spune comisarul, stau toți cu un ochi spre Vecin, bosiacii ăștia. Păcat că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un lătrat plin de dispreț spre jucători, înainte de a le întoarce spatele ca să-l urmeze pe șeful de gară spre tejghea. Filip, mi s-a spus că azi noapte au fost uciși doi oameni pe zonă... " Da, încercau să treacă estuarul. E în curs o anchetă." În fiecare iarnă, de cum îngheață estuarul, unii fug... Își închipuie că pe cealaltă parte e mai bine pentru bosiaci. Dar, pentru că nimeni nu s-a întors de-acolo, ca și de pe lumea cealaltă, nu se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spatele ca să-l urmeze pe șeful de gară spre tejghea. Filip, mi s-a spus că azi noapte au fost uciși doi oameni pe zonă... " Da, încercau să treacă estuarul. E în curs o anchetă." În fiecare iarnă, de cum îngheață estuarul, unii fug... Își închipuie că pe cealaltă parte e mai bine pentru bosiaci. Dar, pentru că nimeni nu s-a întors de-acolo, ca și de pe lumea cealaltă, nu se știe de fapt cum e. "Și ce vrea să spună vorba
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de zăpadă ar putea în orice clipă bloca linia"), nu insistă asupra temerilor care nu încetau să-l chinuie de la episodul cu spionii. Și dacă și alți "spioni", cu burta lipită de șira spinării, vor avea ideea să treacă peste estuar exact prin sectorul lui, ar avea inima să tragă asupra lor și, în general, să tragă într-un om, fie el un spion veritabil? Cel mai rău dușman încă îți este un frate uman... Colonelul anunțase că va veni să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și a pește stricat până acolo unde cerul s-ar fi închis deasupra apei și lumea, cu incertitudinile ei, ar fi dispărut. Doar foamea îi aducea cu picioarele pe uscat și, ca din întâmplare, tocmai la ceasul când, în apropierea estuarului, pescarii, întorși cu prada lor, erau pe cale să pregătească borșul de pește, chiar acolo, pe plajă. Se așezau la masă, claie peste grămadă, sub un acoperiș de stuf sprijinit pe patru țăruși de salcâm, negeluiți, și mâncau cu linguri de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tivită de acea vegetație săracă, dar rezistentă, pe jumătate îngropată în nisip, care te face să presimți deșertul. După ce a trecut de sanatoriul de tuberculoză osoasă, și-a continuat plimbarea pe cheiul pustiu al portului. Fluviul, care traversase cu violență estuarul, înainta până departe în apele sărate, păstrându-și marginile paralele, ca o amăgire care întârzie să se destrame. Murea încet, pașnic, s-ar spune, în patul lui. Sub cerul lăsat care își înmuia franjurii în mare, era încă zi, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de cancer -, și ea apare ca o spovedanie în fața lui Dumnezeu, în care credea, mărturisind adevărul. Preotul Pălăghiță a murit la Buenos Aires în mizerie, fără cruce, fără preot, fără biserică. 89 Cuirasatul german Admiral Graf von Spee se autosabordase în estuarul fluviului La Plata, lîngă Montevideo, după o ciocnire cu forțele navale britanice. Dar cum putea să creadă lumea că a fost numai atît? Nu era destul de senzațional. În cuirasat se afla Hitler, care venise să se ascundă în imensitatea Argentinei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
impecabili, cu o logică infailibilă. Sînt așa de mîndru uneori de toate păcatele (slăbiciunile) mele! Ele-mi dovedesc mai mult decît multe alte lucruri că sînt om. "E vremea...", dar ce-aș apela tocmai la Rilke pentru a spune că estuarele verii se îndepărtează. Mă bucur de fiecare dată de presimțirile toamnei, poate și fiindcă totul devine mai expresiv, mai grav, o coagulare naturală a mai multor bucurii. Am avut o vară dulce. Mi-am permis și o lene indescriptibilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
da Victoria, ce încununează Rua Augusta, și ieșim în Piața Comerțului, cea mai mare din câte văzusem până acum la Lisabona, închisă din trei părți de clădiri galbene cu portic, formând un unic ansamblu arhitectural. Piața se varsă către uriașul estuar al râului Tajo, cel care desparte orașul în două. În mijloc tronează statuia ecvestră a regelui José I, ale cărui veșminte te duc cu gândul la Secolul Luminilor. Contemplăm apele tulburi, sprijiniți de parapetul debarcaderului, fojgăiala bancurilor de pești în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sale de pe terasa Castelului Săo-Jorge - cred că ar trebui să constituie pânza unui mare maestru, expusă într-unul din faimoasele muzee ale lumii. Panorama orașului, absolut impresionantă, este vegheată aici, de pe esplanadă, de tunuri fioroase, de mult amuțite, orientate spre estuarul râului Tajo și spre cartierele centrale ale orașului. Priveliștea e dominată de acoperișurile îmbrăcate cu olane ale majorității caselor, alcătuind un peisaj uniform. Lunete instalate pe suporturi metalice te ajută să „personifici”, să scoți din anonimat anumite case și străzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
despre celelalte două capitale baltice. E un oraș mare, aerisit, cu un stil de arhitectură mai degrabă central-european decât scandinav. În plus, Daugava, care e mai lată decât Sena, cu podurile sale, îi dă o măreție aparte. Suntem foarte aproape de estuarul fluviului și de Marea Baltică. Pe malul drept se înalță un uriaș turn de fier, probabil de transmisie TV, care amplifică senzația de capitală impozantă. Azi, pe ploaie, turnul e pe jumătate ascuns de plafonul norilor. Traversăm vechiul centru, asaltați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aude muzica, podeaua dansează sub picioare, provocând suspinele asistenței. Legănarea navei pe valuri are ceva sexual, te excită, îți mână sângele în obraji. În sfârșit, după vreo oră și jumătate de drum, acostăm într-un fel de arhipelag situat în estuarul râului, înțesat cu hangare vechi și epave abandonate. VITALIE CIOBANU: Vesela și efervescenta noastră adunătură se sparge în grupuri, de îndată ce simțim teren tare sub picioare. Traversăm o zonă de poteci împădurite și ajungem într-o poiană largă, mărginită spre nord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am date exacte în această privință, dar s-ar putea să aibă dreptate! Istoria orașului consemnează că la 1 ianuarie 1502 o expediție condusă de navigatorul portughez Amerigo Vespucci a acostat în zona cunoscută astăzi ca Golful Guanabara, confundat cu estuarul unui râu, și, cum era 1 ianuarie, "râul" a fost botezat Rio de Janeiro râul lui ianuarie. (Aflat în 1823 în Golful Guanabara, Charles Darwin avea să scrie: "Golful Guanabara depășește în minunăție orice loc pe care un european l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
luați în primire prietenește de ambasador, un vechi coleg de breaslă, și șofer. Ambasada nu mai era cea din 1981, unde fusesem plouat în "patul diplomatic", ci o clădire frumoasă, cu două etaje, situată la doar două sute de metri de estuarul La Plata și de Rambla. La ambasadă, după "cazare", a urmat o scurtă întâlnire pentru prezentarea "colectivului" format, în afara șefului misiunii, dintr-un consilier economic și un administrator-șofer cu soția, secretară-contabilă. După acest moment protocolar, a urmat un altul, "amical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și a soției. Și în atâția ani am avut atâtea ocazii de a cunoaște și a mă bucura de atâtea minuni! Una din acestea, cea mai la îndemână, era Rambla faleza ce se întindea pe 23 de kilometri pe malul estuarului Rio de la Plata, aflat la doar 200 de metri de ambasadă. Cartierul Pocitos, unde se afla misiunea, își trage numele de la râul Pocitos (astăzi deviat și acoperit), zona fiind populată pe la 1886, dotată cu tramvai electric la 1906 și din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]