4,474 matches
-
Lăsați să curgă șuvițele visărilor în haremul luminii - Cu furtuna cuvântului se-mpurpurează tristețea. În laude o dau pigmeii. Psalmodiază tămâierea. Nervi-jonglori - îndurați-vă pasul. Răsună constelațiile cu lumi de curcubeie Și soresc sentimentele electromagnetice. Dumnezeul Meu răsfiră-n fulgurații eterul fulgerelor. În grădini supra-stelare - zângănit de lire. Nervi-jonglori - plutiți în volnicie, Lucrați în stele - dar al iluziilor... Bucurați-vă, oameni, - reîntoarce-se-vor nervii. Se-mpurpurează mate rune fermecate. Lumea Futuristului în luminile Minervei. Nervi-jongleri - constelații de strune! (1913) Vladimir
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
2 ăsta!”. Președintele, care cheltuise într-adevăr treizeci de ruble din banii de la MOPR3, se uita năucit la Ioannopolski. Frauda, președintele se pregătea s-o acopere din cotizațiile membrilor, strânse de la Prietenii Radioului. Iar lipsa din banii prietenilor transmisiilor în eter trebuiau acoperiț i cu banii Asociației Prietenilor Ceainăriei Ruse. Iar gaura din casa admiratorilor uncropului, prevăzătorul președinte preconiza s-o cârpească cu ajutorul unei alte asociații, la a cărei organizare lucra în prezent. Această asociație era Jos Mâinile de pe Berării. Vestea
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
ei, numai să pornească odată și noi vom fi acolo. Cum rezista în Republică Moldova? - Radio Chișinău reprezintă un proiect foarte important pentru Radio România. Consiliul de Administrație a luptat mult pentru că acest proiect să prindă viață, să ajungă în eter și să repare o nedreptate care durează din 1940.... Radio Chișinău a fost primul studio de radio regional al Radioului public românesc. Înființat în 1939, acest post de radio a funcționat doar un an și... în 1940, odată cu trecerea trupelor
Interviu cu Ovidiu Miculescu, președintele SRR: Sursa principală de venit e taxa radio. Publicul plătește și noi îi dăm calitate by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/66676_a_68001]
-
comandat, iar submarinul a fost denumit Nautilius. 24 februarie 1923 - A murit Edward Williams Morley, chimist și fizician american (născut în 1838). A colaborat cu A. Michelson și, ulterior, cu D. Miller în realizarea experienței Michelson-Morley. Astfel a infirmat teoria eterului universal prin care a netezit drumul pentru teoria relativității a lui Einstein. Citește și:
Istoria la zi. Ce s-a întâmplat pe 24 februarie () [Corola-journal/Journalistic/67231_a_68556]
-
profesii liberale, negustori etc. după instaurarea dictaturii bolșevice. Cum spuneam, numărul consumatorilor de narcotice și stupefiante a crescut mult în România de după Primul Război Mondial. Cele mai folosite droguri în această epocă au fost morfina, heroina, cocaina, opiumul (laudanum) și eterul. Oricine frunzărește ziarele românești interbelice vede cât de frecvent aborda presa problema folosirii ilicite a drogurilor: trafic peste graniță, lume interlopă și clanuri mafiote implicate în trafic cu narcotice, morți misterioase datorate unor supradoze involuntare, sinucideri cu narcotice sau din cauza
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
trasă de un cal pe care îl mâna el însuși. În această poziție pacienții mâncau și citeau, se plimbau și se odihneau, se iubeau și se urau, trăiau și mureau. Bolnavilor li se administrau adesea analgezice, anestezice și narcotice (cloroform, eter, morfină). După operații, pacienții își povesteau unul altuia senzațiile trăite și viziunile avute în timpul anesteziei: „Există calități diferite de întuneric [...]. Există un întuneric care nu conține nimic, uscat și dur ca un cărbune și care e la sfârșitul coridorului prin
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
autobiografică) a unei tinere care suportă o operație chirurgicală făcută de un doctor, iubitul ei. În acest context, este pusă în discuție complexa ecuație chirurg-pacientă, anestezist-anesteziată, iubit-iubită. Intrarea pacientei în și ieșirea din starea de anestezie generală profundă (provocată de eter) sunt descrise de prozatoare în cele mai mici detalii. Lovinescu a apreciat literatura feminină a Soranei Gurian. În agendele literare ale cenaclului „Sburătorul" aprecierile pretențiosului critic privind nuvelele citite de prozatoare la sfârșitul anilor '30 sunt mai mereu superlative: „debutează
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
pe altarul muncii e un versificator proletar de joasă condiție spirituală, care contrazice regula exaltării inspirate. În poezie, pofta nu vine mîncînd, iar talentul nu decurge din exercițiu. Am greși însă crezînd că poetul e un gîgă pasiv pescuind din eter șoapte divine, cînd de fapt el este un ales căruia mișcările duhului îi picură în urechi o muzică aparte. Lovinescu, dezvăluind în Memorii rețeta prin care își convertea muzica interioară în fraze articulate, sau Schiller, mărturisind cum zumzetul cadențat ce
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
luat poetului de către un alt poet, Ion Drăgănoiu. Numai atât, și tot ar fi devenit un mic tezaur, căci Dimov a fost un scriitor care a întâmpinat constant probleme - cu cenzura, cu Securitatea, cu cerberii ideologici -, iar prezența sa în eter, la microfonul postului național de radio, fie și pentru câteva minute, nu era ceva obișnuit. Nu e, desigur, nimic onorabil în împrejurarea că ne-au rămas 23 de minute cu vocea lui Leonid Dimov, și în nici un caz nu trebuie
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
încercare nereușită de a epata cu orice preț. Nașterea și aparenta efemeritate și lipsă de sens a vieții sunt descrise pompos și nimic mai mult: „Trebuia să pricep în sfârșit că niciun cataclism nu va veni, cu măciuca lui de eter, să năruie imunda catedrală ce se înalță deasupra criptelor subterane, mai ascunse chiar decât materia, că voi rămâne veșnic legat de stâlpul ideilor ancilare, pentru că doar această nimicire a lumii m-ar putea scăpa de oribila plasă băloasă țesută-n
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
Cui? Și pentru ce? Cunoscusem o fată puțin mai mare decât mine, care se numea Jeannette Gaul. Într-o noapte, m-a apucat o migrenă și am intrat în farmacia din piața Blanche ca să cumpăr Veganine și un flacon de eter. În clipa în care urma să plătesc, am realizat că nu aveam banii la mine. Fata aceea blondă, tunsă scurt și purtând un impermeabil, cu care îmi încrucișasem privirile - avea ochii verzi - s-a apropiat de casă și mi-a
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
specială se cuvine traducătorului Paul-Gabriel Sandu, al cărui talent în materie de limbă română i-a îngăduit să-l pună pe Schelling într-o albie lexicală care e digerabilă sub unghiul lecturii. Digerabilă, dar deloc ușoară, dată fiind abstracțiunea de eter a meditațiilor de față.
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
aceste aiureli spontane, citim, în Marea Pipeadă, următoarele: „Medii noi răsar în care/ Întrupez cuvântul rar:/ Lohilovis ca o boare./ Într-un zbor zvâncnind agale/ Spre Harald valsă cu jind/ O falfală, iz de mare,/ Abur din palatul tiz./ În eter pluteau voalde/ Sub zaimful colosal/ Croșetat ca fald-visare/ Din lumină de smarald./ Dar în transparent, neclare,/ Puncte fine de pigment/ Lasă formele să zboare,/ Plămădind aluat rebel.” (p. 42) Puțin după jumătatea Marii Pipeade, un alt artificiu de modă veche
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
senza più scosse; Ma perciocchè giammai di questo fondo Non tornò vivo alcun, s’i’odo il vero, Senza tema d’infamia ti rispondo. Să mergem așadară amîndoi, Cînd seara în cer e-ntinsă peste noi Precum o pacientă sub eter pe-o masă; Să mergem prin acele străzi pustii cu șoapte, Ce ies de prin hoteluri de o noapte Cu nopți fără de tihnă în odăi cu pluș Cîrciumi cu scoici pe jos și rumeguș: Străzi strecurîndu-se precum o sfadă insipidă
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
de a provoca. Un provocator, asta a fost în toată cariera sa postcomunistă, de la „Evenimentul zilei”, prima ediție, și până la aparițiile regulate pe canalele tv. Și-a imaginat tot timpul presa și media ca locul potrivit pentru a lansa în eter afirmații fără niciun temei sau pure grozăvii menite a stârni stupoare. Din când în când a trezit neliniște. Precum astăzi, cu elogiul Căpitanului. Doar că Ion Cristoiu a mers de fiecare dată contra curentului și mi-a venit greu la
Un provocator care, vai, se ia în serios by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5866_a_7191]
-
tonul lor neieșind din uzanța bunului-simț. Căci Creția e apoteoza bunului-simț în varianta supunerii la calapodul normelor curente. Filologul nu-și îngăduie îndrăzneli, impietăți și sacrilegii, textele fiind scăldate într-o blîndețe curtenitoare și precaută. Delicatețea frazelor plutește într-un eter speculativ de factură prudentă, autorul repudiind profilactic tentele ilicite, nepotrivite cu spiritul umanist. Așa se face că ceea ce dăunează volumului e scrupulul de convenție, adică grija de a nu sfida orizontul de așteptare al cititorului, cartea fiind un model de
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
d-o noapte sîngeroasă Ce mult s-asemănează cu sinul cel noptos. [...] Ochii-mi în mărmurire se uită la vecie, Din stea în stea se plimbă, în orice stea citesc; Sufletu-mi s-aripează și zboară în tărie, Se scaldă în lumina eterului ceresc.” (O noapte pe ruinele Tirgovistii) . În Zburătorul, aluzia folclorică se desenează și ea, discretă, pe fundalul cosmosului, indiferent la perisabila aventură umană; pulsația erotică, receptată diferit la cele trei vîrste ale feminității, reprezentate de juna Florica, de mama ei
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
d-l Vârgolici - pentru că există una - este parțial adevărată. În ultimii ani, elevi, studenți, profesori, publiciști lipsiți de practica literaturii scriu constant „George” Călinescu. Aceasta este adevărata greșeală! Strigătul d-lui Vârgolici rămâne „în pustiu”, așa cum se va risipi în eter și ecoul acestei note.
Strigăt în pustiu by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/5692_a_7017]
-
prodigios. Căci e ceva miraculos în izbucnirea atîtor spirite într-un răstimp atît de scurt. A le enumera e oțios: de la Fichte și Schelling pînă la Mozart și Schubert, de la Görres la Clemens Brantano, de la Franz Anton Mesmer (autorul teoriei eterului universal) și pînă la Carl Gustav Carus, panoplia paladinilor romantici e strivitoare. Ce ferment a dospit în aerul epocii de i-a putut scoate, pe bandă rulantă, pe Novalis și Beethoven, pe E.T.A Hoffman și Heinrich von Kleist, pe
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
de proză exegetică e după natura intimă a fiecăruia: fără o minimă afinitate cu universul mitologiilor, cartea descurajează prin gratuitatea eterică a subiectelor atinse, de aceea unui ochi dornic de impresii concrete volumul i se va părea croit dintr-un eter descărnat, care umple spațiul imponderabil al unei erudiții snoabe. În schimb, pentru un spirit care găsește satisfacții în noțiuni oculte de subtilă origine celestă, volumul e un joc cu mărgelele de sticlă, o masoretică rafinată ce despică distincții fine, scoase
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
lișițe negre”, „mâl”, genuni), himerele finitudinii îi solicită împotrivirea sau, dimpotrivă, acceptarea, potrivit unei tensionate dialectici a identificării cu elementele primare. Poemul liminar al ultimului volum are tonalitatea gravă a epitafului: „pe urmele lăsate de Iisus pe ape / pătrund în eter / cu fiecare clipocit de undă”. Acvaticul (marea, fântânile, apele adânci, râul, izvorul, ploaia) devine un ecran pe care se proiectează viziunile negre ale conștiinței ce se zbate la limita morbidului, fără a se pierde, totuși, în labirinturile abandonării de sine
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
de aer, bureți și hârtii”26, „Să pleci la drum nedormit neaerisit/ pavilion de vânătoare în care stăpâna/ a îmbătrânit de dragul amanților”27, „Prin aer se pornește o ploaie nevăzută/ cu bile/ doborând popicele/ călătoare/ băutoare/ cântătoare la trompetă”28, „Eter, eter, brancardier !/ gâfâie anaerobii”29. Prin urmare, a raporta limitativ „aerul cu diamante” la „cerul” celor patru Beatles se dovedește nu incorect, dar incomplet. În sfârșit, colaționând textele, se poate constata că legăturile dintre ele sunt minimale, cel puțin în ceea ce privește
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
aer, bureți și hârtii”26, „Să pleci la drum nedormit neaerisit/ pavilion de vânătoare în care stăpâna/ a îmbătrânit de dragul amanților”27, „Prin aer se pornește o ploaie nevăzută/ cu bile/ doborând popicele/ călătoare/ băutoare/ cântătoare la trompetă”28, „Eter, eter, brancardier !/ gâfâie anaerobii”29. Prin urmare, a raporta limitativ „aerul cu diamante” la „cerul” celor patru Beatles se dovedește nu incorect, dar incomplet. În sfârșit, colaționând textele, se poate constata că legăturile dintre ele sunt minimale, cel puțin în ceea ce privește trama
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
li se poate părea puțin. De fapt, este imens. Nu cei care fac războaie și revoluții sunt liberi, ci aceia care stau în „banca” lor și de acolo contemplă cerul stelelor fixe. Forfota înconjurătoare este curată iluzie față de gustul de eter al cosmosului subțiat. Vasile Lovinescu credea foarte mult în ceea ce se poate numi vârtej spiritual, vortex, entuziasmul care cuprinde făptura noastră de sus în jos și o face să se mistuie în stări supraformale. Așa, spune el, i s-a
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
M-am zgîriat în lanul de ierburi. Mi-am netezit cămașa pe piepți, pantalonii pe șolduri. Se înnoptase și abia acum am văzut cît eram de murdar și eu. Nu asta mă interesa pe moment. Am făcut un semn în eter. Da, voi coopera. Mergeam în paralel cu șoseaua. În dreapta, pe-aproape, fugarul, în paralel cu mine. Îl vedeam doar eu. Înaintam cum fusesem îndrumat, urmat și urmărit de elicopterul de deasupra. Carosabilul se întindea la aproximativ două sute de metri de
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]