1,024 matches
-
să evoluezi spiritual. Prin cele ce se întâmplă cu tine după moartea cuiva drag, capeți certitudinea că sufletul este nemuritor și că lumea cealaltă e lângă noi, e cu noi dar nu o putem vedea iar morții noștri sunt ființe eterice vii, despovărate de greutatea trupului ce este trecător și muritor pe acest pământ. În primăvara următoare florile nu au mai înverzit. Au dispărut. Timotei le-o fi luat cu el acolo, în lumea barboșilor din ultimul său vis. Cine știe
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
cele două tinere găseau că acela era cel mai bun loc în care să își împărtășească secretele una alteia. Lavinia, fiică de colonel, crescută în normele stricte ale unei familii cu greutate în oraș, fină, inteligentă și de o frumusețe eterică, își punea capul pe umerii zdraveni ai Letiției, fiică de țăran sărac, care își trimisese copilul în casă de domni să slujească și să învețe, înșirându-i fără umbră de reținere taine pe care nu le-ar fi putut dezvălui
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
la cer căutând să se-afunde în zborul tăcut dincolo de moarte dincolo de uitare fragilitatea noastră sfântă columna ființială ne e puterea blândă comuna-uniune atât de ne-nțeleasă clădită pe empatice porți de tandrețe eternă suave mângâieri pipăindu-ne gândurile cu degete eterice de foc diafan cerșind lumina care să ne topească grija de a fi înlănțuiți de timp ca pro.me.teu de propriul Alter Ego noi nu suntem ca ei iubito noi nu trăim în vajnice mitologii abstracte străine de noi
DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381223_a_382552]
-
primordialitatea propensiunilor sentimentale. Câteodată, aceste sensibilizări se conjugă cu diverse elemente abstractizante, pentru a contura inedite imagini lirice. Iată un exemplu: "sfatul/ se/ înfioară/ în/ fața/ creierului/ mormăie/ cuvântul/ printr-o/ poartă/ meșteșugit/ cioplită". Mihaela-Mariana Cazimirovici caută neîncetat acele esențe eterice proprii marilor idealuri. "Clepsidrele de pe tărâmul cerbilor" ar putea cuantifica seraficul transfigurărilor prezente aici. Sinteza luminii cu întunericul ... Citește mai mult Întâlnim în volumul de versuri al Mihaelei-Mariana Cazimirovici, Când fluturii nasc cioburi (Amanda Edit, Sinaia, 2015) un constant substrat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
primordialitatea propensiunilor sentimentale. Câteodată, aceste sensibilizări se conjugă cu diverse elemente abstractizante, pentru a contura inedite imagini lirice. Iată un exemplu: "sfatul/ se/ înfioară/ în/ fața/ creierului/ mormăie/ cuvântul/ printr-o/ poartă/ meșteșugit/ cioplită". Mihaela-Mariana Cazimirovici caută neîncetat acele esențe eterice proprii marilor idealuri. "Clepsidrele de pe tărâmul cerbilor" ar putea cuantifica seraficul transfigurărilor prezente aici. Sinteza luminii cu întunericul ... XXVII. LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ, de Baki Ymeri , publicat în Ediția nr. 2057 din 18 august 2016. Singurătatea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Miroase-a fân cosit și-a vară În ziua-aceasta fără pată, Prin care timpul se strecoară Sfios și blând precum o fată. Se-aud tălăngi în muzici sacre Plutind eteric în ecouri, Livezile pustii și acre Se-ntind cu fețe de tablouri. Fântânile-și sclipesc magia Sub cumpene întortocheate, Înțelegând vrăjitoria, Vântul prin ele prinde-a bate. Din frunze nasul o să-și scoată Pădurea, cu uimire rară Că-n ziua
ZI DE VARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372052_a_373381]
-
desprins de propriul meu trup- mă aflu printre lucrurile esențiale“: “Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă.”( Gândul pământiu aleargă zarea ) Autoarea reprezintă în poeziile sale ființe care sunt eterice în sine, ionice. Tatiana Scurtu Munteanu are, pe drumul Damascului, simbol al reîtregirii neamului, viziunea iubirii fără de moarte, fiindcă asemenea zăpezii totul este trecător, rămânând în urmă doar doina, unicitatea expresiei sufletului românesc: “ Ninsoarea cade în genunchi Ca stelele în
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
televizate sau radiofonice, cărora le datorez mult: Theodora Popescu, Florentina Satmari, Niculina Mercenu, Aurelian Preda, Violeta Ianculescu, Felicia Stoian, Teodor Isaru, Laura Dinca, Nicoleta Ioniță, Rodica Marin, Doina Mirea, Ioan Vodicean și mulți alții. Străinătatea ți-a transmis pe undele eterice glasul tău, dar mai ales, a avut ocazia să îl audieze pe viu? Da. De-a lungul anilor am străbătut numeroase țări în care am cântat cântecele mele, dăruite din izvorul sufletului, dar culese de la bătrânii satelor. Am fost invitat
MIRCEA CÂRŢIŞOREAN-RAŢIU. IUBIREA DE MELOSUL FOLCLORIC, VOCAŢIE PRIMORDIALĂ ŞI IREPROŞABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371016_a_372345]
-
imaginației creatoare, în conștiința sufletelor alese să absoarbă frumusețea îngerilor, ce te-au investit cu harul artei tale. Ai lăsat răvășite sertarele, te-ai strecurat afară, lăsând să ardă flacără luminoasă a vieții. O muzica dulce încântă auzul, balsamul sunetelor eterice liniștește aleanul așteptărilor. Te-am oprit să deschizi ultimul sertar. Ți-am strâns mâna, ți-am sărutat zâmbetul și te-am rugat să nu-l descui. Acolo sunt ferecate...Lacrima și Dorul. Camelia C 2010 Referință Bibliografică: CHEIA.. / Camelia Constantin
CHEIA.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371256_a_372585]
-
în același timp, o victorie a artei împotriva neantului. (Geo Galetaru) • Din lectura poemelor sale, am observat că Irina - Lucia Mihalca scrie o poezie stilizată, cu multe valențe ideatice, un sublimat metaforic reușit, generat în creuzetul alchimiei cuvintelor, o substanță eterică ce caracterizează esteticul și moralul și care, deopotrivă, o autoreferențiază în literatura contemporană. Felicitări! Cu deosebită considerație! (Gheorghe Apetroae, Sibiu) • Versul poetei Irina Lucia Mihalca Dacă suntem făcuți din atomi, din atom venim, în atom ne întoarcem și din nou
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
așa. Luați-vă în saci ceva din, ca să duceți un dar omului aceluia, și anume: puțin leac alinător, și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale.” Geneza 43:11 Fisticul este cules în timpul nopții, deoarece în timpul zilei smoala și uleiul eteric emanat de fistic provoacă dureri mari de cap. Înțelegeți acum de ce este așa de scump?! Fisticul este de ajutor pentru diminuarea nivelului colesterolului. Doar 28 de grame de fistic îți oferă 16% din DZR (doza zilnică recomandată) pentru vitamina B1
FISTICUL de VITALIE BURIAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344846_a_346175]
-
serbezi și vlăguiți ca o plantă crescută în întuneric... Cuvântul înseamnă viață, citindu-l sau rostindu-l trezim energii nebănuite, creatoare. Să citim deci, mintea, sufletul, imaginația noastră, sensibilitatea, au nevoie de hrană și nu de una oarecare, ci pură, eterică și sublimată. Aceasta este cu adevărat ambrozia, hrana zeilor. Și să ne cultivăm. Rădăcinile pot fi uneori amare, fructele sunt întotdeauna... dulci. Referință Bibliografică: Prietena noastra, cartea! / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1, Anul I, 01 ianuarie
PRIETENA NOASTRA, CARTEA! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345002_a_346331]
-
dintre orizontalitate și verticalitate - paralelismul, confruntarea și, în final, sinteza lor. Sunt antrenate, firește, aici, semiotic vorbind, adică la un orizont mai adânc decât cel al separării, curente, convenționale, a limbajelor (lingvistic, vizual, muzical), relee semice precum: teluric - celest, mineral - eteric, material - spiritual, uman - divin etc. etc. Toate, însă, implicate, întrupate, în carnalitatea enunțului, sub veghea, mereu atentă, a emoționalității ideatice: Prin mine, în mine; fără mine Dar nu și în absența mea; nefiind vorba de marele Fără... Fiindcă: Eu sunt
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
nici un interes? Te iubește, domnule student, am văzut-o eu cum te sorbea din ochi! Eminescu nu-i mai răspunse ca să nu mai lungească vorba, stătu pe marginea patului și rămase singur cu gândurile lui. Parfumul Veronicăi încă mai plutea eteric prin aerul dulce al încăperii. Se uită iară la ceas, mai avea o oră până o vedea! Să mai mănânce? Nu mai putea! Îl teroriza clipa reîntâlnirii, timpul trecea greu, greu de tot... Se hotărî să se îmbrace, își trase
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
adună tainele pierdute Le poartă-n gușile satule, botezându-se cu zări Sub scutul răcorii seară, le risipesc în duioase cântări. Aici, în locul acesta misterios, plin de lumină Am visul elixir, trăirea roib, cea mai deplină! Aici, tălpile mele aproape eteric atins-au cărarea Iar gândul zburdălnicind prin timp, cugetarea. CĂUTÂNDU-TE, SUNT Sunt fragedă lumină Care copilăresc se joacă În extazul crescut Pe veșnicia lui hic et nunc Când Lumină din Lumina necreată, Lumina Protectoare, blândă Scut Se joacă în
POEME PENTRU O ZI DE NAŞTERE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347916_a_349245]
-
atunci, melodiile Margaretei Pâslaru sunt lumina, aerul, via spirituală a culturii românilor, a condiției visului, bucuriei, fericirii lor. Cum, într-o scoică răsună, parcă, muzica oceanului, muzica ușoară românească își găsește răsunet azi, ca graniță cu generația fascinată de lumea eterică a Internetului sau de emisiunile tv, pline de nocivități pentru cultură și artă, ca reper de căldură umană și feerie revărsate din glas, configurate în spectacolul muzical... O umbrelă închisă nu-i utilă pentru nimic, dar una deschisă e necesară
MARGARETA PÂSLARU. MUZICA, BUNĂ PENTRU SUFLET, PE CÂT E ZIUA PENTRU VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347455_a_348784]
-
mi-l împlă. Se-ntâmplă des și, deseori, Chiar din senin se iscă Furtuni ce izbucnind din nori Chiar pacea noastră riscă... Se-ntâmplă des și, uneori, Se lasă întuneric Pe chipu-ți spongios, cu pori, Fiindu-ți demon trist, eteric... Se-ntâmplă des și, uneori, Nu te găsesc, te caut Și nu aud, nu văd, nu dori, Nu țipi, nu plângi din spasm de flaut... Se-ntâmplă des și, uneori, Te prind sfios în brațe Când te cuprind de subțiori
SE-NTÂMPLĂ DESEORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347485_a_348814]
-
și de dorul, de aspirația, de jalea și de tânjirea ce-o susțin. Astfel, semnele naturale pot fi telurice (piatra, lespedea, colina, ogorul, miriștea etc.), vegetale (brazii, plopii, fagii, nucul, pădurile, codrii, florile), animale (fluturi, păsări, zimbri - “suflete ale strămoșilor”), eterice (în general disforice: pâcla, bruma, ceața, umbra, ploaia, lumina, amurgul), astrale (obsesiva stea); cele culturale sunt legenda, basmul, colindul, balada, vitraliile etc. Iar cele lăuntrice sunt amintirea, visul, reveria ș. a. Toate aceste semne, culese de ființa morală, dar și de
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
care numai gândul gândului pătrunde/ Sub formă de vibrații, de unde.// Aici lumina picură din îngeri/ Plămădește năzuirea/ Îndrăzneț stârnește simțirea/ Și îmbracă învăluitor regal/ Vorbirea.// Aici un fluviu de întrebări/ Taie împăduritul întuneric/ Luminând statuile înflorite/ Pe umerii cărora privighetorile/ Eterice, poveri imponderale/ Emit Esențele.// Emit sunetele de lumină,/ semințele cuvintelor viitoare/ promițătoare/ arzătoare formulări verbale/ Adunate/ din amintiri ancestrale.// Aici e focul rațiunii unde dorul/ Descompune/ și recompune Adevărul.// Liniște!/ Aici este locul sacru, ideal/ Unde petrece dezlănțuită, torențial/ Iluzia
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
care numai gândul gândului pătrunde Sub formă de vibrații, de unde. Aici lumina picură din îngeri Plămădește năzuirea Îndrăzneț stârnește simțirea Și îmbracă învăluitor regal Vorbirea. Aici un fluviu de întrebări Taie împăduritul întuneric Luminând statuile înflorite Pe umerii cărora privighetorile Eterice, poveri imponderale Emit Esențele. Emit sunetele de lumină, semințele cuvintelor viitoare promițătoare arzătoare formulări verbale Adunate din amintiri ancestrale. Aici e focul rațiunii unde dorul Descompune și recompune Adevărul. Liniște! Aici este locul sacru, ideal Unde petrece dezlănțuită, torențial Iluzia
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
cu vânt Cuvinte-mi pun pe limbă, legămînt. Doar aici în munți, între dalbe zăpezi Cu sacra lumină te înmiresmezi Doar aici te întâlnești cu îngerii Atras de lumină, uiți Valea Plângerii! În văzduh, serafimii dansează lin Cu aripile ating eteric pădurile de pin În ritmul Simfoniei Rotirii, astrelor cerești Simfonia izbânzii Creației dumnezeiești. Sonorități purtănd pe aripi: Aliluia! Se fragmentează-n ramurile de tuia. Altele ajung la mine lin, desăvârșirea Îndumnezeiește Sfinte, toată firea! Lor li se adaugă un amplu
ÎMPĂRTĂŞIRE DE LUMINĂ (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345175_a_346504]
-
DE NUIELE, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015. Din degete ies vorbe, se ceartă între ele, Sunt pescăruși din suflet ce vin de peste zări, Se-aștern posterității prin cuiburi de nuiele, Privesc prin ochi eterici învolburate mări. Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare, Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul, Se zbat pe traiectorii în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
viziunea cu strigătele sumbre, Create-n închisoarea unei prea terne sorți. Citește mai mult Din degete ies vorbe, se ceartă între ele,Sunt pescăruși din suflet ce vin de peste zări,Se-aștern posterității prin cuiburi de nuiele,Privesc prin ochi eterici învolburate mări.Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare,Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul,Se zbat pe traiectorii în oarba încercareDe-a oferi soluții găsite pe de-a rândul.Sublime introspecții pătrunse de-obosealăRevin în nemurire, ca-n veșnic
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
avem pe Dumnezeu însuși, care face ca inima să bată, plămânii să respire, într-un cuvânt să viețuim, firesc, natural, fără efort conștient, impus de voință. Așadar existența, în complexitatea ei, ne oferă situații pe care corpurile noastre subtile, fizic, eteric, astral și mental le rezolvă prin puterea pe care în mod obișnuit o numim conștiință. Alteori visele ne confirmă o convingere sau alta, printr-o persoană la care noi ținem și care devine vocea conștiinței noastre. Acelea sunt visele care
TU POȚI! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376793_a_378122]
-
ești puternică, asemeni izvorului, devenit râu, devenit mare, devenit ocean, devenit nor, devenit ploaie! În miezul tăcerii vei găsi adevărul, prezent și uitat, devenit spațiul de amintiri. Aduși de viscol, ca o rugăciune, fulgii de zăpadă luminează cerul dimineții. Frumusețe eterică. Azur. Lumină. Pași în neant. Tăcere. Albastru de cobalt ca acuarelele, albastru ultramarin ca adâncimea și liniștea mării, risipă de azur ca misterul cerului. Un punct fără întoarcere! Intens este totul. În lumina strălucitoare, nepământeană, lumea pare ireală, evantai de
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]