878 matches
-
frumos, mai adevărat și mai sfânt prin tradiție, obiceiuri și folclor. Suntem în permanență contemporanii lui sau poate că el este contemporanul nostru... simțim, trăim și respirăm în sufletul poporului în care ne-am născut, fără să ne înstrăinăm de ethosul lui... Suntem ai acestui pământ, suntem eterni și patrioți până în măduva oaselor cu toate vicisitudinile și asperitățile vieții prezente. Ne ține deasupra acestor „ emanări” cotidiene unii ca Anton Pann, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Marin Preda, George Enescu... Noi
ANTON PANN (SCURT REMEMBER SENTIMENTAL) de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371099_a_372428]
-
școlară are și această menire, această misiune. Dar în mod deosebit orele de română și de istorie au misiunea delicată de a genera solidaritatea spirituală a celor trecuți prin școală, indiferent de promoție și de generație. Apartenența lor la același ethos etnic constă și într-un număr cât mai mare de lecturi comune, de poezii învățate pe de rost la vremea potrivită, la grădiniță sau la liceu. „Peneș Curcanul” și „Muma lui Ștefan cel Mare”, „La steaua”, „Pădurea spânzuraților” sau „Zburătorul
PRIN LIVEZI ALBINELE ŞI-AU PORNIT COLINDA... de ION COJA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371109_a_372438]
-
să înțeleagă fenomenul explicat de autori. Am făcut această mică disertație cunoscând faptul că unii din semnatarii articolelor din această amplă lucrare sunt matematicieni, istorici, teologi și filologi. Interesanta și frumoasa lucrare, are valoare morală, servind eticii sociale și întemeind ethos. Fiindcă frumosul purifică ,iar instrucția ne trasmite valori și educă. Astfel frumosul creiază mereu libertate. Iar arta și etica adevărată înseamnă libertate.Astfel, mă face să exclam ca Emil Cioran:” Nu locuim într-o țară, locuim într-o limbă. Patrie
ANUARUL FILIALEI TIMIŞOARA-BANAT A LIGI SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347346_a_348675]
-
nostru, al muzicienilor, este, practic nelimitat, extinzându-se pe toate continentele. Vezi, dar, la ce nivel se află concurența? De aceea, fără o pregătire asiduă și un antrenament profund de mic copil, nu poți rămâne în această sferă, în acest ethos al muzicii. Loredana BALTAZAR: Deci să înțeleg că atât pregătirea ta sistematică, cât și dezvoltarea muzicală în șase-șapte ramuri te-a ajutat mult? Corina UNGUREANU-KISS: Pentru mine, faptul că sunt angrenată activ în mai multe ramuri este normal, este firesc
INTERVIU CU MUZICIANA CORINA UNGUREANU-KISS de LOREDANA BALTAZAR în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348913_a_350242]
-
razboi apare la Freiburg (1951), selecția de articole Convorbiri - autori Mircea Eliade și Gh. Racoveanu. În anul 1957 apare la Wiesbaden volumul Îndreptar ortodox, selectie si note de D. C. Amzar. În anul 1978 sunt reeditate la Paris, în colecția "Ethos", Logică și Metafizică. În anul 1989 este reeditată la Paris ("Miorița", "Librăria românească"), Istoria logicei. Al doilea curs, iar în anul următor culegerea de articole realizată de Mircea Eliade, Roza Vânturilor, la editura omonimă. După anul 1989, lucrările Profesorului sunt
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
e în același timp un grup de bandiți”. Această definiție a disidenților este susținută și lăudată de Vladimir Tismăneanu (p.193), mai ales atunci când critică pe bună dreptate disprețul arătat astăzi disidenței anticomuniste de mulți beneficiari ai revoluțiilor din 1989: „Ethosul disidenței, disprețuit și ponegrit astăzi de mulți beneficiari direcți ai revoluțiilor din 1989, este de fapt unul al opoziției față de orice forma de violență, o respingere a machiavelismului leninist și o asumare a unei viziuni întemeiate pe ideea că „e
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
unul al opoziției față de orice forma de violență, o respingere a machiavelismului leninist și o asumare a unei viziuni întemeiate pe ideea că „e mai bine să accepți propria suferință din mâini străine decât să provoci tu însuți suferință”. Acest ethos al disidenților și al societății civile poloneze, arată mai departe autorul, nu a permis explozii de resentiment și de ură, dar „i-a forțat pe comuniști să cedeze puterea fără să recurgă la gloanțe”. Cazul românesc nu a putut să
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
și Mântuitorul lumii. Animalul merge supus, cu blândețe (deși nu cunoscuse căpăstrul), închipuind ușurința cu care neamurile vor primi blândul jug al Evangheliei iubirii. Dacă toată creația a avut o trăire aparte atunci, nu același lucru se poate spune despre ethosul mulțimilor adunate să prăznuiască Paștele Legii vechi chiar în epicentrul revelației dumnezeiești: la Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
sub care se poate prezenta cultura umană, acela de a crea bunuri valabile pentru noi și pentru clipa trecătoare, și pentru alții, pentru universalitate, pentru eternitate“ („Creștinismul și cultura română“, pp. 28-29). Fără această simbioză riscăm să ne dezrădăcinăm de ethosul românesc, de esența spirituali¬tă¬ții și culturii strămoșești. De aici înțelegem că, după cum sentimentul religios se justifică ontologic înlăuntrul firii omenești, fiind înnăscut într-însa, Ortodoxia reprezintă prin definiție „esențialitatea poporului român“. „Ortodoxia este adâncul nostru. Faptul că este
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
lucrările sale, în care maxima ocupă obiectul principal de cercetare: Din înțelepciunea indiană. Cugetări despre destin, etc. (în: "Meseceul", V, 52 (aprilie 1938); VI, 9 (sept. 1939), p. 13-14; VI, 10 (oct. 1939), p. 16); Aforisme din Upanisade (în: "Ethos", Iași, IV (1947), 1-2, p. 118-128); Cugetări și precepte morale din Mahăbhărata (în: "Luminătorul", 1941, 3-4, p. 215-220); Destinul în concepția antică (în: "Cetatea Moldovei", X, 7 (iulie 1943), p. 1-29) etc. Trebuie să observăm însă că, pînă acum, lipsește
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
celor de mai sus, această linie monocromă a spiritualității indiene, așa cum era de altfel și firesc să se manifeste în gnomică, este țelul modest al paginilor de față. NOTĂ BIBLIOGRAFICĂ Articolul prezent, lăsat în 1946 în țară la redacția revistei "Ethos", mi-a fost restituit "cu mențiunea că articolul n-a mai fost publicat, deoarece revista și-a încetat apariția". Îl publicăm acum fără a avea posibilitatea să-l întregim cu noi date, cum am fi dorit. Am făcut doar unele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
familiar, cugetul și sufletul său de român, de "zeu tutelar" al casei, atent la viața academică din țara sa umbrită de dictatură. Prin opera sa proteică, prin spiritul său renascentist, prin virtuțile sale de om de carte, luminat de logos, ethos și pathos, Demetrio Marin a îmbogățit patrimoniul spiritual românesc. Valorificarea lucrărilor sale în cultura noastră este un act de pietate și de justiție. Cultul trecutului este o formă a memoriei care ne ajută să ne identificăm și să ne modelăm
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
du droit, Paris, 1868. Platon, Maria, Vasile Alecsandri, poeții felibri și "cîntecul gintei latine", lași, Editura Junimea, 1980. Rosetti, Constantin A., Corespondență, București, Editura Minerva, 1980. Sincerus, E., Evreii în România, Londra, 1901. Sturdza, Minai Dim., "Junimea, societate secretă", în Ethos, Paris, 1973. Treizeci de ani de domnie ai Regelui Carol I. Cuvânturi și acte, vol. I, 1866-1880, București, Editura Academiei Române, 1897. "Un chip al României. Regina Elisabeta (Carmen Sylva)", în Cotidianul, supliment cultural, nr. 46 (131), an III, 29 nov.
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
despre dezirabil se transcriu în norme și atitudini, iar atitudinile se exprimă în opinii. De remarcat că acest model are un corespondent la nivel socio- cultural: în fiecare societate și cultură -cu deosebire în societățile moderne și complexe - funcționează un ethos, un nucleu axiologic fundamental (valori de bazăă, o mentalitate (un sistem de norme, crezuri, atitudiniă clădită pe acest nucleu, și o opinie publică (reacții mai mult sau mai puțin consensuale la diferite evenimente, situațiiă. Orientarea atitudinal-valorică dă sens existenței și
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
lui Souriau) suferă din pricina acțiunii RĂUFĂCĂTORULUI, ori din pricina vreunei lipse, și/sau lichidează nenorocirea ori lipsa care ține de el, sau de un alt personaj. ¶Hamon 1972, 1983; Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, ANTIEROU, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. ethos [ethos]. Vezi PERSONAJ. ¶Aristotle 1968 [1965]. eul-actor [erlebendes Ich]. "Eul" trăitor în NARAȚIUNEA HOMODIEGETICĂ, EUL-PERSONAJ (diferit de EUL-POVESTITOR, EUL-NARATOR, "eul" care narează). În "Mă simțeam rău", pronumele-subiect se referă atît la erlebendes Ich (cel ce simțea), cît și la erzählendes
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Souriau) suferă din pricina acțiunii RĂUFĂCĂTORULUI, ori din pricina vreunei lipse, și/sau lichidează nenorocirea ori lipsa care ține de el, sau de un alt personaj. ¶Hamon 1972, 1983; Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, ANTIEROU, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. ethos [ethos]. Vezi PERSONAJ. ¶Aristotle 1968 [1965]. eul-actor [erlebendes Ich]. "Eul" trăitor în NARAȚIUNEA HOMODIEGETICĂ, EUL-PERSONAJ (diferit de EUL-POVESTITOR, EUL-NARATOR, "eul" care narează). În "Mă simțeam rău", pronumele-subiect se referă atît la erlebendes Ich (cel ce simțea), cît și la erzählendes Ich
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și produce ASERȚIUNI STATICE. Există două feluri de bază ale joncțiunii: CONJUNCȚIA ("X este cu Y", "X are Y") și DISJUNCȚIA ("X nu este cu Y", "X nu are Y"). ¶Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. judecată [thought]. 1. Împreună cu PERSONAJUL (ETHOS), una din cele două însușiri esențiale pe care le are un AGENT (sau PRATTON), după Aristotel. Judecata (dianoia) este viziunea despre lume a unui agent, concepția despre lucruri a unui agent; ea este dezvăluită de sentimentele, credințele, afirmațiile și judecățile
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
povestite, el trimite și la NARATOR sau NARAT. 2. Un actor; un existent angajat într-o acțiune. 3. În cuvintele lui Aristotel și împreună cu JUDECATA (DIANOIA), una din cele două calități pe care le are un AGENT (sau PRATTON). Personajul (ETHOS) este elementul în raport cu care putem spune că agenții aparțin unui anumit tip. Este un element secundar, constînd din trăsături-tip adăugate agentului cu scopul de a-l caracteriza. Dacă judecata e dezvăluită de aserțiunile agentului ca și de modul său
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Relația între NARATOR și NARAT. Împreună cu CONTACTUL și STATUTUL, poziția este una din cele trei relații de bază în raport cu care se structurează PUNCTUL DE VEDERE. ¶Lanser 1981. pratton [pratton]. Un AGENT. Pentru Aristotel, agentul sau pratton poate fi înzestrat cu ETHOS (PERSONAJ, trăsăturile-tip care îl caracterizează) și DIANOIA (INTELECT). ¶Aristotle 1968 [1965]. Vezi și CARACTERIZARE. praxis [praxis]. O ACȚIUNE reală. Pentru Aristotel, MYTHOS (INTRIGĂ) constă în selectarea și rearanjarea posibilă a unităților care constituie LOGOSUL (imitație a praxis-ului). ¶Aristotle
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
lumină egală valorile istorice de pretutindeni și de oricând”. Substanța intimă a istoriei rezidă în idei, dar istoricul este captivul triunghiului Ethos-Logos-Pathos, încât „biruința gândului în istoriografie trebuie să însemne o extindere continuă a sferei logosului, a veracității în dauna ethosului abuziv și a pathosului deformant”. Nu ignoră faptele, numai că îl interesează valorizarea lor. Aspiră către o Historia integra (o sintagmă cu dublu sens, notează Al. Zub: „de plenitudine în ordinea comprehensiunii și de luciditate în abordarea faptelor”) și spre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cât și elementelor comune, care unesc cele două domenii. Capitolul I Morala și dreptul 1.1. Morala delimitări conceptuale și repere teoretice Nu există un acord general cu privire la utilizarea termenilor de etică și morală. Etimologic, termenul etică provine de la grecescul ethos, care însemna "obicei", "datină" sau "obișnuință", iar termenul morală provine de la latinescul mos, mores, care însemna același lucru ca și ethos pentru greci 1. Investigând sesurile originare ale celor două vocabule, T. Cătineanu observă că deși, la început, cei doi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
teoretice Nu există un acord general cu privire la utilizarea termenilor de etică și morală. Etimologic, termenul etică provine de la grecescul ethos, care însemna "obicei", "datină" sau "obișnuință", iar termenul morală provine de la latinescul mos, mores, care însemna același lucru ca și ethos pentru greci 1. Investigând sesurile originare ale celor două vocabule, T. Cătineanu observă că deși, la început, cei doi termeni aveau aceeași semnificație, "pe parcursul evoluției lor etimologice, semnificațiile lor se disociază, se specializează și se fixează. Astfel încât, azi înțelegem prin
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
personalist energetic o energie care nu mai rămâne blocată înlăuntrul sufletului credinciosului (așa cum s-a întâmplat până în epoca modernă), ci iese în afară și se exersează prin muncă. Desigur, există multe negări ale tradiției, un întreg topos sufletesc, sau un ethos ce mijlocește relația dintre asceză și munca profesională. Dar lucrul demn de remarcat, raportat la contextul de față, este tocmai posibilitatea vocației de a lua forma unui complex psiho-social (asceză întrupată în muncă) și necesitatea istorică a muncii raționalizate deprinsă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
abstractizări spontane (exprimate În proverbe, vorbe de duh, sentințe empirice), În materialul sapiențial care sintetizează experiența educativă a comunităților; acest standard de primă instanță nu este structurat teoretic, Însă are o forță deosebită, chiar și În societățile moderne (sub forma ethosului moral-educativ al familiei, al grupurilor mici, Închise etc.). Până la generalizările sofisticate ale „marilor” pedagogi, Își spune cuvântul această normativitate. Deseori, autoritatea acestor norme este mult mai evidentă, fiind puternic personalizată, legată de un personaj concret, aflat În preajmă, adulat sau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
personalizată, legată de un personaj concret, aflat În preajmă, adulat sau iubit („Bunicul mi-a spus!”, „Și mama susține acest lucru!” etc.). Pedagogia populară s-a ivit și s-a impus Înaintea celei instituționalizate, formalizate. Transmis intuitiv sau pe cale orală, ethosul pedagogic acompaniază În mod evident Întreaga existență a individului, din leagăn până la mormânt. Nimic din ceea ce Întreprinde omul nu scapă scrutării acestei angajări paideice. Pedagogia bunului-simț nu strălucește prin exemplaritatea sa teoretică, ci prin subtilitatea răspunsurilor concrete, prin bogăția și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]