1,259 matches
-
parlamentare. Se vorbește atâta despre civilizațiunea noastră. Cu toate astea nu există țară în lume - neesceptînd Serbia, Grecia, poate chiar Bulgaria - în care să se citească mai puțin decât la noi în țară. Întrebe cineva bunăoară câte exemplare din Dicționarul etimologic al lui Cihac s-a vândut în România, câte exemplare din cartea lui Rosler sau a lui Jung, câți abonați au foile literare? Câte exemplare s-a petrecut din Istoria lui Bălcescu sau din colecția de Documente a lui E.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
conceptul ar fi fost înțeles nu ca imitație, ci ca „mimare”, „simulare”1, împrejurare ce ne îndreptățește să bănuim că una dintre primele experiențe ale artei trebuie să fi fost aceea magică, incantatorie. În mod similar, adevărul, aletheia (a!lhvqeia), etimologic înrudit cu lethe (!lhvqe), uitarea, era privit în legătură cu viziunile, cu visele, cu justiția ordalică și cunoașterea oraculară 2. Cea mai timpurie teorie artistică, în schimb (desemnată tot prin termenul mimesis), considera arta o reduplicare iluzorie a realității, o ficțiune periculoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
micrós) - mic, mikrovthz (micrótes) - micime, mikruvnw (mikryno) - a micșora, minuvqw (minytho) - a decima, meivwn (meíon) - mai mic etc.”1, autorul constată că toate aceste „diminuări” erau în Grecia antică inerente redării unei realități transcendente, divine, inaccesibilă altminteri omului obișnuit. Excursul etimologic constituie așadar un argument pentru introducerea în joc a noțiunii de muvqoz (mýthos) - implicată în procesul de mimesis - și la postularea unei distincții între două planuri complementare: cel ontologic și cel al semnificațiilor simbolice. Trecerea dintr-un plan într-altul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ia de la capăt prea de grabă, proza consimte așadar chiar să fie despărțit câte un cuvânt în silabe, ceea ce poezia de obicei nu face, decât poate în delirul avangardelor radicale 235. O asemenea poziție găsește argumente solide chiar în investigarea etimologică a termenilor, știut fiind că în latină prorsus însemna „ceea ce avansează în linie dreaptă”236, în timp ce versus desemna „brazda, șerpuirea, ceea ce avansează câte puțin, apoi se oprește (...) pentru a se întoarce de unde plecase, dar cu un rând mai jos”237
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
comentatorilor, vom începe, inevitabil, de la sonoritățile numelui. Constatăm, mai întâi, că această creație onomastică recognoscibil ivănesciană are, în mod evident, asociații sonore simpatic-comice, că în jurul său stăruie un fel de ambiguitate provenită tocmai din imposibilitatea de a-i stabili conexiuni etimologice sau denotative imediate. Singurul lucru care pare în afara oricărui dubiu este că, probabil datorită repetării ușor modificate a celei de-a doua silabe în final, cuvântul pare un soi de diminutiv sau hipocoristic și, în tot cazul, ne invită să
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
suport al cosmopolitismului (post)modern. Crearea de rețele de comunicare În principiu nelimitate Între indivizi și Între instituții constituie un catalizator major al acestei pancomunicări prin definiție cosmopolite, care se vede confirmată și În adecvarea ei efectivă la proiectul său etimologic: kosmos, univers, și polites, cetățeni. Cu ajutorul rețelei mondiale, orice „navigator” se poate considera cetățean al lumii, membru al satului planetar celebrat nu demult de McLuhan. Această concepție are totuși limitele sale, care țin de obstacole ce-și au originea chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ale comunitații sale etnice. În latina clasică, ibrida Înseamnă „bastard, cu sânge amestecat” și se referă În special la puii rezultați din Încrucișarea mistrețului cu scroafa domestică. A devenit hybrida prin contaminare cu forma greacă, deși, din punct de vedere etimologic, cuvântul este probabil Înrudit cu construcții de pe terenul limbilor celtice. Extinderea utilizării sale la Încrucișările dintre oameni datează din secolul al XVIII-lea, Însă abia din secolul al XIX-lea este folosit pentru a desemna fuziunea a două elemente anormal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pune așadar În evidență ceea ce ține de popular. În primele comunități creștine, vocabula servea la desemnarea celor care formau masa poporului, prin opoziție cu cei care aveau să formeze clerul, deosebiți prin știința lor. Termenul opus din punct de vedere etimologic laicului este acela de cleric, care desemnează un membru al clerului. Clericus provine din klerikos, derivat din kleros, care Înseamnă „grup bun”. Din cler fac parte cei care formează o categorie aparte prin excelența lor, cei separați de restul națiunii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de a conduce masele către adevărul spre care nu se pot Îndrepta singure. Ansamblul laicilor se prezintă atunci ca „turma” de oițe pe care un cler binevoitor trebuie să o conducă pentru că altfel ar putea să se rătăcească. Problemele Analiza etimologică ce a servit drept punct de plecare pentru această expunere este departe de a fi una gratuită. Ea permite o mai bună abordare a problemelor sociale și politice care au apărut de Îndată ce au Început să se contureze conflicte Între „aleși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și că, prin urmare, este necesar să facem apel la o serie de concepte Învecinate, mai clar definite. Un concept imprecis definit Printre numeroasele conotații ale cuvintelor marjă, margine, există și câteva care interesează științele sociale. Din punct de vedere etimologic, este vorba despre un spațiu alb, liber, lăsat spre exteriorul unei pagini. Următoarea accepțiune este aceea de interval, de spațiu sau de timp, de care dispunem. Astfel, expresia „a avea o marjă” Înseamnă a avea o anumită libertate de acțiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
science politique, vol. 48, nr. 2, aprilie, pp. 274-305. STANKIEWICZ François (1998), Travail, compétences et adaptabilité, Paris, L’Harmattan. Φ Discriminare, Victimizare X ă Ztc "X ă Z" Xenofilietc "Xenofilie" Φ Cosmopolitism, RASISM, XENOFOBIE Xenofobietc "Xenofobie" Din punct de vedere etimologic, teamă și, prin extensie, ostilitate față de ceea ce este străin și În special față de străinii Înșiși. ν Dacă e să judecăm după modul său de formare (din grecesul phobos, „teamă”), termenul ar intra În marea categorie psihiatrică a fobiilor, care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care se pot defini ca tulburări nevrotice caracterizate prin spaime intense provocate de amenințarea apariției unei situații sau a unui obiect care reactualizează o experiență angoasantă. Atât utilizările psihiatrice ale compușilor, cât și cuvântul În sine suferă de pe urma unei moșteniri etimologice stânjenitoare și a istoriei haotice a conceptului și a derivaților săi. Toate aceste accepțiuni apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea și la Începutul secolului XX, simultaneitate cronologică ce a facilitat confuziile Între teoriile psihiatrice sau psihanalitice, pe de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dar în prealabil este necesar ca locul, rolul și funcțiile acestora în sistemul de guvernare să fie stabilite în Constituție. Într-un stat se legiferează, se administrează și se judecă potrivit Constituției. 2) Noțiunea de Constituție Din punct de vedere etimologic, cuvântul constituție derivă din substantivul latin constitutio = dispoziție, ordin.<footnote În sistemul de drept roman, Constituție însemna edictul semnat de împărat și a cărui forță juridică era superioară celorlalte acte juridice adoptate de autoritățile publice ale imperiului. footnote> Încă de la
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
s-a umplut de supermarcheturi și a inundat-o mondializarea cea mai completă, să trimită în țară săpun Lux și cafea. În fine, o autoare la a cărei carte a trebuit să lucrez ca redactor mi-a verificat cu dicționarul etimologic al limbii române și cu DEX-ul fiecare dintre sugestiile de ameliorare a textului, consultându-se cu prietenii domniei sale, grijulie ca nu cumva să-i corup stilul, de altfel școlăresc și corect până la țeapăn, și conținând unele sintagme ieșite din
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
socialitate într-un sens mai amplu, adică despre comunitate ca loc al exercitării raportului intersubiectiv. Nu vom trata problemele tehnice ale contextului social și ale organizării sale, ci doar socialitatea trăită, expresie autentică a unei experiențe existențiale. Existența, conform analizei etimologice a cuvântului exsistere, se prezintă ca fiind ceva expus. Dacă existența, pe de o parte indică o înrădăcinare originară ce dă naștere unei închideri intensive în propria efectivitate, pe de altă parte exprimă o deschidere spre ceva care salvează de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
privat sau public al gândirii filosofice ca atare. Toate aceste probleme, greu de soluționat, însoțesc viața filosofului; el trebuie să trăiască, să ia poziție, să-și asume o atitudine și, ca să facă toate acestea, trebuie să se compromită, în sensul etimologic al acestui cuvânt, un sens căruia nu-i este străin riscul calculat, asumarea provocării, responsabilitatea conștientă și incomodă. Firește, nu pot fi enunțate norme univoce în acest domeniu, compromiterea putând fi de fapt acceptată și ca o alegere utilitaristă sau
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vie și 46 de varietăți izolate din ținutul Andaluziei. Această operă capătă un caracter științific ce reiese din analiza tuturor caracterelor morfologice ale viței de vie, după care se întocmește un plan bine detaliat de descriere botanică precum și un indice etimologic însoțit de o cheie pentru determinarea soiurilor. Astfel, criteriul morfologic pe care îl folosește autorul în clasificarea soiurilor, îl constituie pubescența frunzelor, împărțind soiurile după acest criteriu în două clase: soiuri cu frunze glabre sau peroase și soiuri cu frunze
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
la lecțiune, știind că orice oscilare poate avea repercusiuni asupra înțelesului; își pune problema ortografiei lucrării, în general, și a modului cum își ortografiază Eminescu unele cuvinte, pentru "frumusețea lui formală", este vorba de inefabilul stilului eminescian; consideră obligatorie "justificarea etimologică". Dar ea își depășește excelentul punct de pornire, cînd analizează judicios problema capitolului pierdut, cuprinzînd analiza poemelor Fata din grădina de aur și Luceafărul, cînd semnalează capitolul Teme romantice, ca un capitol nou, care nu se regăsește decît în unele
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
materia universului la nivel cuantic nu e continuă și omogenă, ci neomogenă și discretă. În franjuri și falduri, așa arată universul la treapta lui cea mai mică. Există o discreție cuantică a lumii, cuvîntul "discret" fiind luat aici în sens etimologic, ca sinonim pentru "separat". Tot ce e discret e rezultatul unei separări, al unei segregări, adică al unei discriminări. Particulele sînt distincte și discrete, nu indistincte și nu contopite. Cu asemenea teme de discuție e lesne de intuit că volumul
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
fraze lungi și cu metafore ardelenește cumpănite. Dar, recitindu-l, se vor convinge că nu greșesc. Ironia e învăluita, cum e carnea în șnițelul vienez, dar mușcătoare. Nu lipsesc jocurile de cuvinte, răsucirile de limbă care plesnesc pe neașteptate, pivotările etimologice, ghilimelele batjocurii. Și, una peste alta, Cornel Regman lasă despre literatura anilor '60-'90, pe care a comentat-o, o imagine personală și plauzibilă. Cronicarul literar merită un loc de frunte în bibliografia actualității. El este unul dintre cei mai
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
clară, din punctule de vedere al evoluției semantice; forma trimite la numele propriu Gábor (forma maghiară pentru "Gabriel"). Popular, în Transilvania (în varianta gabur, citată în Dicționarul Academiei), acesta circula ca termen depreciativ (cu sensul "prost"). După Al. Ciorănescu (Dicționarul etimologic a limbii române, 2001), transformarea numelui propriu în nume comun s-ar fi petrecut mai întâi în săsește, unde numele maghiar foarte răspândit ar fi ajuns să însemne, prin antonomază, "țăran, om simplu". S-a propus la un moment dat
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
ca să pomenesc doar două-trei nume. Între "demonul de amiază", cum îl numește avva Evagrie Ponticul, cel al plictiselii și trîndăviei, melancolie și deprimare, în termenii unui vocabular științific contemporan, există o strînsă legătură. Melancolia și plictiseală sînt gemene, chiar si etimologic vorbind. Nu e cazul să intru în detalii, tema este într-atît de pasionanta încît i s-au dedicat multe studii, fără îndoială unele dintre ele remarcabile și notorii. Două cărți recent publicate, care provin din universuri spirituale foarte diferite, au
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
și minimum, toate înregistrate ca atare în DOOM2. Dicționarul normativ fixează, mai clar decît dicționarele explicative care l-au precedat, specializarea gramaticală și semantică a formelor, indicând și pentru locuțiunea adverbială singura variantă corectă (la maximum). Un ansamblu de factori etimologici și care țin de tradiția limbii literare au condus așadar la situația actuală, în care tendința de simplificare a formelor în -um nu este acceptată de norme, devenind chiar un stigmat al exprimării inculte. Utilizarea formelor scurte nu ar fi
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
adverbe și locuțiuni adverbiale, după modelul formelor adjectivale și a variantelor substantivale) nu ar fi total nejustificată. Sînt totuși stigmatizate ca forme inculte, ca mai toate cele produse de tendința de simplificare a neologismelor, într-o perioadă în care formele etimologice sînt în genere conservate (în respingerea lor ar putea juca un rol și corespondentele cu -um din engleză!). Specializarea morfologică (adjectiv, substantiv / adverb) contează doar dintr-o perspectivă raționalistă față de care uzul e indiferent. Partida rămâne deschisă: deși sînt foarte
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
aceste cuvinte apar extrem de des. Din păcate, observăm că ele nu apar ca atare în dicționarele uzuale. Doar dicționarul academic (DLR, litera M, 1965-1968), înregistrează cuvîntul machedon, ca sinonim învechit pentru macedonean, oferind o atestare de la 1648 și o explicație etimologică prin slavonă. în DEX (1975, 1996) nu găsim decît pe macedonean, cu sensul "1. persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Care aparține Macedoniei sau populației ei, privitor la Macedonia sau
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]