1,245 matches
-
Rodica Zafiu În ultimele decenii, verbul a investi și-a lărgit tot mai mult sensul, devenind aproape obligatoriu atunci când, într-un context favorabil, e vorba de folosirea banilor. În esență, sensul tehnic și etimologic, de dicționar, își pierde nota specifică, verbul devenind adesea un sinonim (mai elegant și lipsit de conotații negative) pentru a cheltui. Specificul economic al actului de a investi se poate observa în definițiile curente („a plasa, a aloca, a cheltui
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
-lea (în Concise Oxford Dictionary, 1999, verbul to invest este definit tot prin „speranța de a obține un profit”), după modelul termenului italienesc investire, care avea deja în secolul al XIV-lea un uz financiar (Manlio Cortelazzo, Paolo Zolli, Dizionario etimologico della lingua italiana, DELI, Zanichelli, 1999). Trebuie să recunoaștem că un sens lărgit al verbului există și în franceză, și în engleză, unde dicționarele indică și o investire care se reduce la cumpărarea de bunuri; în Concise Oxford Dictionary este
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
sîmțîtoare,/ Ce vă leagă, vă unește far‘ de nici o sîlnicie/ Și vă dă în viața asta altă viață și mai vie./ Am iubit și cunosc gustul dragostei peste măsură,/ Ascultați, că vă grăiește amoriul prin a mea gură. Dubla figură etimologică de mai sus nu e întîmplătoare: surprinzător, Conachi a utilizat de mai multe ori figura etimologică, dovedind că latențele lui poetice erau totuși considerabile, din moment ce îl ridicau la nivele înalte de figurație. Conachi a avut parte de o posteritate contradictorie
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
altă viață și mai vie./ Am iubit și cunosc gustul dragostei peste măsură,/ Ascultați, că vă grăiește amoriul prin a mea gură. Dubla figură etimologică de mai sus nu e întîmplătoare: surprinzător, Conachi a utilizat de mai multe ori figura etimologică, dovedind că latențele lui poetice erau totuși considerabile, din moment ce îl ridicau la nivele înalte de figurație. Conachi a avut parte de o posteritate contradictorie. Publicul a simțit încă de la primele sale poezii că un nou instrument de exprimare fusese inventat
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
limbi; radio a rămas cu vocala finală din etimon, primind totuși un u în articulare și în terminația de plural (radioul, radiouri). Tiparele prototipice de accentuare din română - dar, probabil, și modelul termenului german Radio (accentuat: Rádio), indicat de secțiunea etimologică a dicționarelor noastre (în DLR 1975 chiar ca prima sursă) - au făcut ca, treptat, accentul pe finală să se păstreze doar în formele articulate și de plural, în vreme ce forma de bază a fost tot mai des accentuată pe silaba inițială
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
20.10), care era prezent cu acest sens (și în forma recensente) la Laurian și Massim („recensenții cetăței”). Cu ironie sau cu un simț istoric exagerat, un comentator propune chiar forma cenzor; de fapt, termenii cenzor și recenzent au legături etimologice strânse, dar s-au specializat pentru sensuri diferite. Recenzor ridică totuși o problemă de accentuare: în DEX și în DOOM 2005 e indicată accentuarea pe finală, ca în etimonul francez (recenseur); în emisiunile de televiziune din ultima vreme, s-a
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
ea” (tpu.ro); „Un antrenor formidabil știe foarte bine să mențină atmosfera plăcută la echipă. Cei mai libertini fotbaliști îi transformă în jucători dedicați (!)” (gsp.ro). Interferențele dintre liber și libertin sunt previzibile - date fiind asemănarea formelor și legătura lor etimologică -, dar riscante, pentru că anulează o diferență majoră: între componentele evaluative ale termenilor. Adjectivul liber are un sens clar pozitiv, pe când libertin este, cel puțin în uzul curent, peiorativ, așa cum o dovedește definiția sa din DEX, mai ales prin șirul sinonimelor
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
să provină dintr-o contaminare recentă cu engleza, în care același concept („spațiu secret, al pregătirilor sau al detaliilor ascunse ale unei acțiuni”) este exprimat prin formulă behind the scenes. E totuși posibil să fi acționat și o difuza conștiința etimologica, care a permis actualizarea sensului originar al fr. coulisse, intrat în română în secolul al XIX-lea. Sensul vechi din română este omis în DEX, dar apărea în Dicționarul limbii române, Litera C (1940): „bucată de pânză pictată și întinsă
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
că astăzi atât muncă, dar și momentele de relaxare nu mai pot fi imaginate fără conect, join, link, search sau share. Prin noile tehnologii 2.0, latinescul communicus, "a pune lucruri sau informații în comun", "share" în limba engleză, definiția etimologica a comunicării, este repusa în drepturi. „Revoluțiile" Facebook și Twitter, percum și alegerea lui Obama din 2008 au polarizat analiza fenomenului între optimiștii participării 2.0 și pesimiștii comunicării 2.0. Pesimiștii comunicării 2.0 acuză regimurile autoritare din Asia
Studiu: Băsescu și Remus Cernea, comparați cu Berlusconi și Beppe Grillo by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/54066_a_55391]
-
a enunțului. Nu toate pleonasmele sunt evidente, ușor de recunoscut: unele sunt favorizate și mascate de fenomenele de gramaticalizare sau de fixare a unor construcții („își spune propria părere”; „se rezumă doar la...”), altele sunt transparente doar la o analiză etimologică („a- și aduce aportul”). Două construcții asemănătoare - a începe să pornească și a începe să purceadă - reprezintă un tip de pleonasm mai puțin sesizat de vorbitori, în care este repetată (inutil) ideea de începere a acțiunii. Semnificația incoativă este prezentă
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
sau o eroare de ortografie, ci cunoscutul fenomen al „etimologiei populare”, constând în remotivarea unui cuvânt (devenit netransparent) prin asociere cu un altul care îi este, întâmplător, asemănător. Adverbul grăpiș nu mai e folosit în vorbirea curentă, iar legătura sa etimologică cu grapă, indicată de dicționare, nu-l ajută să supraviețuiască. Varianta grăbiș pare justificată de legătura cu termenul grabă. Apropierea lui grăpiș de grabă e dovedită de unele asociații de idei și argumente din texte contemporane: „Practic, asistăm la un
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
de reformă realizată «târâș-grăbiș», ale cărei părți pozitive nu pot fi ignorate, însă care pe ansamblu are menirea de a distruge și lucrurile bune care mai existau. (...) Nefiind nici o surpriză că graba strică treaba!” (proatitudine.ro). Inevitabil, noua motivare lexical etimologică schimbă sensul compusului: de la ideea de deplasare dificilă, chinuitoare - și implicit lentă - se trece pe nesimțite la acuzația de superficialitate și grabă. Nu e o schimbare minoră, pentru că produce riscuri de confuzie și de contradicție: între târâre (primul element, cât
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
Târâș-grăbiș, PSD și Geoană se vor mai suporta încă un an” (voxpublica.realitatea.net); „Singura locomotivă de mare tracțiune, care mai funcționează în acest moment, remorcând târâș- grăbiș economiile europene, este Germania” (Ziua de Vest, 26.10.2011) etc. Explicația etimologică a lui grăpiș, în dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, tomul II, 1934), evocă realități agricole care nu ne mai sunt familiare. Grapa, „unealtă de plugărie cu dinți de lemn sau de fier, cu care se zdrobesc bulgării de pământ de pe
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
-ncrunta pământul de svântul lor sânge”. Valoarea expresivă a compusului târâș-grăpiș, construit pe tiparul frecvent în româna populară al formulelor rimate și ritmate (talmeș-balmeș, caleavalea, harcea-parcea etc.) se bazează pe un marcat simbolism fonetic, sugerând mișcarea anevoioasă. Confuzia fonetică și etimologică actuală are o cale stranie și enervantă de răspândire în spațiul internetului: cineva a introdus forma târâș- grăbiș în textul poeziei Zdreanță a lui Arghezi (în treacăt fie zis, în folclorul de internet poezia e atribuită cu obstinație lui G.
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
1987) are titlul Cumpăt, computer și cumpătul vremii. Istoria verbului a conta este scurtă, dar nu lipsită de interes; iar limitarea sa actuală la unele sensuri abstracte trebuie păstrată, chiar într-un spațiu internaționalizat, în care apropierea (formală, semantică și etimologică) de engl. count, fr. compter sau it. contare poate să-i păcălească pe traducători.
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
simbolurilor absurde. Potrivit francezului, singurul mod de a te sustrage acestui univers mediatic este seducția. Pentru Baudrillard „seducția” nu are nimic de-a face cu ispitirea sufletului grație unor momeli facile, căci seducția este opusul producției, francezul jucîndu-se pe nuanțele etimologice ale celor două noțiuni: „pro-ducția” înseamnă aducerea în față a unor lucruri care atrag privirea și chiar aceasta e logica reclamei contemporane. Fiecare marfă e împinsă în față grație unei duble producții: mai întîi e făcută la propriu și în
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
fel de disciplină spirituală pe care Baudrillard o propune fără s-o numească ca atare. În schimb, cine nu poate recurge la seducție alunecă mai devreme sau mai tîrziu în obscenitate, cuvînt pe care Baudrillard îl exploatează tot sub sugestie etimologică. „A fi obscen” (obscen) înseamnă a nu avea o scenă pe care să apari, caz în care distanța pe care o aduce scena și jocul actorilor e suprimată, de unde și sensul obscenității în varianta lui Baudrillard: obscen e orice lucru
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
tot așa sfâr!, onomatopee, care imită zgomotul făcut de carnea friptă sau prăjită". În ediția din 1975, formulările cu implicații sociale potențial jignitoare sunt atenuate ("aluzie la ocupația unor femei de moravuri ușoare") și se evocă (cu neîncredere) o ipoteză etimologică a lui Al. Graur (reducerea din chiftelăreasă "bucătăreasă"). E interesant să vedem cum stau lucrurile după aproape șaptezeci de ani. În dicționarele generale, chiftea (care provine din turcă: köfte) nu apare decât cu sensul "preparat culinar de formă rotundă sau
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
Ťa coborîť)" (Dicționar al greșelilor de limbă, p. 40); "verbul a condescinde are totdeauna o nuanță de batjocură (mai demult se spunea a catadicsi). În goana după cuvinte pompoase, unii au început să folosească pe condescendență în sens contrar celui etimologic" ("Capcanele" limbii române, p. 66). Eroarea fusese observată de Valeria Guțu Romalo, în Corectitudine și greșeală (1972, cu mai multe reeditări, ultima în 2008): "această modificare semantică supărătoare este consfințită de dicționarele curente" (p. 138) . Abuzul semantic aparține doar dicționarelor
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
chestiuni lingvistice în internet: "problema este că sensul cuvântului condescendent nu este acela de Ťsuperiorť, ci Ťrespectuosť" (romgleza.romaniandestinations.com). Putem totuși spera că anglofilia va avea în acest caz efectul pozitiv de a consolida, chiar împotriva dicționarelor noastre, sensul etimologic prezent în echivalentele englezești și dominant în uzul cultivat al românei. Într-un anunț pentru postul de recepționeră, se descriu calitățile candidatului ideal ("persoană amabilă, condescendentă") și viitoarele sale responsabilități: "întâmpinarea clienților într-o manieră condescendentă" (ejobs.ro). În acest
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
cele mai cunoscute abrevieri din jargonul comunicării rapide și informale din internet e lol. Apărut în interiorul limbii engleze, relativ noul cuvânt nu e o creație deliberată și explicită, "de origine controlată": de aceea i se pot găsi mai multe explicații etimologice. E, desigur, o abreviere de tip codificat, alcătuită din inițialele unei sintagme care, după cei mai mulți, ar fi laughing ouț loud sau laugh ouț loud (Wikipedia), după alții lot of laughts. În toate explicațiile serioase, sensul general apare că asemănător, iar
Lol by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6647_a_7972]
-
vorbitori cuvântul pare a fi mai ales un semnal de raspuns - "mă faci să râd", "m-ai făcut să râd sau ce glumă tare sau hi hi hi sau ha ha ha" -, iar pentru alții a evoluat deja de la valoarea etimologica la aceea de marcă a surprizei: "e un fel de râs când te miră ceva", "când te miri de ceva sau de cineva". Structura să fonetica - cu o vocală în mijloc - face ca lol să fie mai mult decât o
Lol by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6647_a_7972]
-
de la obiect -la purtător) la desemnări ale persoanelor. Textele familiar-argotice din internet nu conțin termenul, pe care îl regăsim însă în literatura argotizantă („înnemerea mușterii mai de soi/ Cu clifturi inglișe și bumăști purcoi" - Romulus Vulpescu, Carmen meretricis). În Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu (ediția românească: 2001), clift este înregistrat ca provenind din germană, indicație incompletă și chiar inexactă (reluată ca atare de Micul dicționar academic, I, 2001). De fapt, filologii care s-au ocupat de termen (Leo Spitzer în
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
le atrag atenția inimoșilor editori blăjeni că repunerea în circuit a unui scriitor uitat și care nu a fost niciodată prea cunoscut nu se poate face printr-o ediție anastatică. Mai ales când autorul scrie în limba și cu ortografia etimologică de la sfârșitul secolului al XlX-lea. O ediție critică a Memoriilor din 1848-49 este absolut necesară.
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
finală (instânt), validând astfel o diferențiere față de situația din engleză (accent pe silaba inițială: instant); accentuarea pe silaba finală este confirmată și de Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM2, 2005) a decis, probabil din rațiuni etimologice, în conformitate cu observația că limba actuală preferă formele cât mai apropiate de etimon, stabilirea ca normă a accentuării pe silaba inițială. Mi se pare, totuși, că uzul e în favoarea accentului pe finală. Deplasarea de accent (frecventă în cazul multor împrumuturi și
Instant by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6406_a_7731]