1,985 matches
-
vorbitorii l-au apropiat, în glumă, de un termen vechi, din fondul de bază, lipsă (din punct de vedere etimologic, un derivat regresiv de la un verb împrumutat din limba greacă). A apărut astfel forma lipsus, care poate ilustra perfect fenomenul etimologiei populare: un cuvânt mai nou și mai puțin cunoscut vorbitorilor este apropiat de aceștia de un cuvânt vechi, familiar, de la care îl cred derivat. Rezultatul procesului este de obicei o modificare de formă, uneori și o alunecare semantică. Etimologiile populare
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
fenomenul etimologiei populare: un cuvânt mai nou și mai puțin cunoscut vorbitorilor este apropiat de aceștia de un cuvânt vechi, familiar, de la care îl cred derivat. Rezultatul procesului este de obicei o modificare de formă, uneori și o alunecare semantică. Etimologiile populare sunt, formal, asemănătoare sau chiar identice cu jocurile de cuvinte, cu calambururile bazate pe omonimie sau paronimie. Le diferențiază intenția: pura etimologie populară e inconștientă și spontană, în vreme ce calamburul e produs cu scop ludic și cu clara percepție a
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
îl cred derivat. Rezultatul procesului este de obicei o modificare de formă, uneori și o alunecare semantică. Etimologiile populare sunt, formal, asemănătoare sau chiar identice cu jocurile de cuvinte, cu calambururile bazate pe omonimie sau paronimie. Le diferențiază intenția: pura etimologie populară e inconștientă și spontană, în vreme ce calamburul e produs cu scop ludic și cu clara percepție a diferenței dintre cuvintele pe care le suprapune. E greu de spus dacă lipsus a fost o greșeală autentică, preluată apoi de vorbitori care
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
cu clara percepție a diferenței dintre cuvintele pe care le suprapune. E greu de spus dacă lipsus a fost o greșeală autentică, preluată apoi de vorbitori care doar ironizau incultura altora - sau a fost de la început o glumă, parodiind tiparul etimologiei populare. Forma a fost atestată de profesorul Theodor Hristea, cel care a descris la noi cu cea mai mare rigoare și cu mare bogăție de exemple fenomenul etimologiei populare. În cartea sa Probleme de etimologie, din 1968, lipsus e citat
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
ironizau incultura altora - sau a fost de la început o glumă, parodiind tiparul etimologiei populare. Forma a fost atestată de profesorul Theodor Hristea, cel care a descris la noi cu cea mai mare rigoare și cu mare bogăție de exemple fenomenul etimologiei populare. În cartea sa Probleme de etimologie, din 1968, lipsus e citat (p. 213) ca exemplu (comunicat de Cornel Regman) pentru situația în care între elementul indus și cel inductor există atât o apropiere formală, cât și una semantică. Potențialul
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
început o glumă, parodiind tiparul etimologiei populare. Forma a fost atestată de profesorul Theodor Hristea, cel care a descris la noi cu cea mai mare rigoare și cu mare bogăție de exemple fenomenul etimologiei populare. În cartea sa Probleme de etimologie, din 1968, lipsus e citat (p. 213) ca exemplu (comunicat de Cornel Regman) pentru situația în care între elementul indus și cel inductor există atât o apropiere formală, cât și una semantică. Potențialul comic al formei lipsus stă în depășirea
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
sticlă... păcat că am un lapsus acum și nu-mi aduc aminte numele..." (unica.ro/forum). Specializându-se cu acest sens, lapsus chiar s-a apropiat de lipsă (sau, invers, apropierea de lipsă a determinat - prin ceea ce Theodor Hristea numea "etimologie populară latentă" - selectarea acestui sens). În publicistica lui Eminescu, termenul lapsus apărea destul de des, dar numai pentru a desemna greșeli, confuzii accidentale: "urmează evident că numai versiunea a doua e cea adevărată și că cea dentâi e în cazul cel
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
crime?, 2001, p. 9; Federico Varese, "The society of the vory-v-zakone, 1930s-1950s", în Cahiers du monde russe, 39, nr. 4, 1998, p. 517), dar mai ales "pașaport; act sau document" (Soviet Sociology, 29, 1990, p. 81). Unele texte explică și etimologia termenului argotic rusesc, care ar proveni din idiș - unde ksiva apare ca variantă fonetică a ebraicului ktiva "scriere (actul de a scrie; text scris)" (Raissa Rozina, "Cultural constraints in meaning extensions: derivational relations between actions and happenings", în T. Eniko
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
stat alocat pentru instituțiile responsabile A1.2. Valorizarea patrimoniului cultural rom și a identității rome prin limba romani. A1.2.1 Conservarea și promovarea limbii romani. - derularea unei cercetări lingvistice în vederea conservării dialectelor rome din România; Derularea a două cercetări lingvistice asupra etimologiilor și structurilor morfologice din limba romani. Limba romani conservată la nivel instituțional. Un raport de cercetare. Două rapoarte de cercetare privind etimologiile și structurile morfologice din limba romani. Dicționare, vocabulare etc.). 2024 2027 Buget: 200.000 lei Buget: 1 000 000
STRATEGIA din 28 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255081]
-
romani. - derularea unei cercetări lingvistice în vederea conservării dialectelor rome din România; Derularea a două cercetări lingvistice asupra etimologiilor și structurilor morfologice din limba romani. Limba romani conservată la nivel instituțional. Un raport de cercetare. Două rapoarte de cercetare privind etimologiile și structurile morfologice din limba romani. Dicționare, vocabulare etc.). 2024 2027 Buget: 200.000 lei Buget: 1 000 000 lei A1.2.2 Introducerea la nivelul școlilor unde se predă limba romani a unor materiale auxiliare de studiu specifice fiecărui fiecărui dialect/grai al
STRATEGIA din 28 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255081]
-
în vigoare cu respectarea acelorași exigențe de calitate a legii. ... 54. Astfel, noțiunile de „serviciu public“ și de „serviciu de interes public“ sunt consacrate atât în legislația primară, cât și în jurisprudența instanțelor judecătorești și în doctrina de drept administrativ, etimologia, obiectul, conținutul și limitele acestor sintagme fiind, așadar, cunoscute, motiv pentru care acestea nu pot da naștere unor interpretări arbitrare. ... 55. În acest sens, Curtea reține că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
DECIZIA nr. 70 din 28 februarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/265649]
-
două soluții este explicabilă etimologic, pentru că termenul grecesc dilemma, sursa primară pentru cuvântul internațional actual, era compus cu di- „doi, de două ori" și lemma „premisă". În uzul curent, această condiție nu mai este foarte importantă. În engleză, depărtarea de etimologie este acceptată de dicționare: Concise Oxford Dictionary (COD) și Merriam- Webster (MW) vorbesc de „două sau mai multe" posibilități; formula apare și în Noul dicționar universal al limbii române (NDU, 2006). Dicționarele franceze sunt mai conservatoare: în Trésor de la langue
Dileme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6003_a_7328]
-
uneori cu neașteptate goluri, cu volume lipsă) ; faptul că acum este la dispoziția oricui, inclusiv a cercetătorilor din străinătate interesați de limba română, nu e puțin lucru. Sunt repuse în circulație studii și articole de istoria limbii, de fonetică, lexic, etimologie, toponimie, care nu au numai o valoare istorică, ale lui Sextil Pușcariu, N. Drăganu, V. Bo-grea, Gh. Giuglea, Al. Procopovici, Th. Capidan - dar și ale lui Leo Spitzer, W. Meyer-Lubke etc. E drept, unele dintre articole au fost retipărite între
Biblioteci digitale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6018_a_7343]
-
evoluțiile semantice „meliorative”, în care sensurile inițial peiorative ale cuvintelor se atenuează treptat. În asemenea situații, a afla originea termenilor seamănă cu descoperirea unui secret rușinos, care te împiedică oarecum să-i mai folosești spontan și inocent. Pentru că, de fapt, etimologia nu e indiferentă, și nu e comod să știi că în cuvântul de alint se ascunde, uitată, insulta. Cuvântul puști este astăzi colocvial și mai curând neutru din punctul de vedere al conotațiilor afective, pozitive sau negative: „un puști cu
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
piatra este mai întâi aruncată, apoi culeasă de pe jos. Până azi, dicționarele noastre - dicționarul academic (DLR, Litera Ș, 1978), Noul dicționar universal (NDU, 2006), Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007), DEX (inclusiv ultima ediție, din 2009) - înregistrează cuvântul șotron ca având etimologie necunoscută, dar fac trimitere la termenul francez chaudron „ceaun”. Ipoteza etimologică a împrumutului din franceză, apărută mai întâi în dicționarul lui H. Tiktin, e neconvingătoare, bazându-se doar pe asemănarea formală: în franceză, chaudron nu este un nume al șotronului
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
povești asemănătoare, pe care le-am uitat în bună parte, alegând ca specialitate, spre deosebire de autorul cărții, literatura, și nu lingvistica. Deși am fost îndrăgostit de studiul limbii și, din toate branșele lui, l-am preferat pe acela al lexicului, adică, etimologia și semantica, pe scurt, viața și moartea cuvintelor. Cartea lui Sala a făcut din mine un nostalgic.
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
simpla substituție k/c), sau dacă acesta era doar atribuit de vorbitori, din obișnuință, iar produsul purta doar inscripția neutră „pastă albă de lipit”. Oricum, unii dintre comentatorii de pe internet cunosc originea termenului mai bine decât majoritatea dicționarelor noastre. Desigur, etimologia greșită a termenului pelicanol nu e cel mai grav lucru cu putință; e posibil ca dicționarele să fi fost victimele intenției politice de copiere și autohtonizare a produselor străine. E totuși supărătoare persistența unei explicații nu tocmai logice (de ce numele
Denumire comercială by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5934_a_7259]
-
facondă a ascensiunii orgolioase. Ele nu se dau in exemplu, aceste ființe, adunînd în trupul lor, ca rațiune inalterabilă, dimensiunea de gravitate umilă a naturii. Nici o pretenție catehizant didactică nu-i tolerată în demersul sculptorului, și nici inevitabila emfază a etimologiei, derivînd măiastra din magistra, nu intră în condiționările lui latente. „Pasărea sfîntă" - pentru a folosi denominația omagială a lui Blaga, nu așteaptă aici să țîșnească brâncușian în spațiu, vectorial strălucitoare, ea are curajul răbdător să vină pe sol, aspru cioplită
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
În plus, s-a dovedit foarte ușor asimilabilă prin pronunțarea perfect adaptată românei și care îi maschează natura de anglicism. Repondent ar trebui să rămână în continuare, ca variantă literară, cele două forme fiind oscilații formale ale unui cuvânt cu etimologie multiplă.
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
similare (seria cuprinde pe trăsură, trăsurică, birjă, brișcă, caleașcă, droșcă, șaretă etc.). În dicționarul său român-francez din 1893, Frédéric Damé considera că termenul românesc era neutru, înregis-trându-l în forma cabriolet. Cuvântul avea și varianta gabrioletă, pe care Alexandru Graur (Alte etimologii românești, 1975, p. 52) o punea în legătură cu o posibilă pătrundere și prin germană (și deci cu pronunțarea germană a oclusivelor). Sensul „mașină decapotabilă" nu apare, în majoritatea dicționarelor noastre, la termenul cabrioletă. Îl găsim doar în recentul DEXI (Dicționarul explicativ
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
din accentul de poantă pe care îl dă cuvintelor, poanta fiind aici nu gluma frivolă cu rost de flatare, ci accentul semantic menit a întări expresia. E ca și cum, depănîndu-și frazele, autorul urcă spre un punct de tensiune cînd, apăsînd pe etimologia cuvîntului sau pe ambiguitatea lui, scoate din el o nuanță mustoasă de factură doctă. Nuanța aceasta e chiar poanta care, întipărindu-se în mintea cititorului, îl ajută să vadă tema din alt unghi. La Sorin Dumitrescu contează tentele, puseurile, inflexiunile
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
generații în această localitate. Părinții mei, se numeau Constantin Chiru și Smaranda Chiru, fostă Racoviță. Bunicii din partea tatălui, se numeau Chiru Ilie și Chiru Matilda, iar bunicii din partea mamei au fost Racoviță Nicolae și Racoviță Stratia. Oricine dorește să caute etimologia numelui Chiru va găsi: forma masculină a numelui Chira - vechi prenume grecesc. Chira provine de la numele de Kyros, Kiriakos, care are o puternică legatură cu religia creștină, fiind atestat după răspândirea creștinismului. Semnificația numelui este aceea de , ", spune liderul pedeliștilor
Mazăre va ajunge în instanţă pentru că l-ar fi făcut ţigan pe preşedintele PDL Constanţa () [Corola-journal/Journalistic/48803_a_50128]
-
ro). Termenul științific prismă a intrat în limba română în deceniile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, prin traduceri și adaptări de manuale și tratate. Sursele acestora fiind diferite, se consideră că termenul are etimologie multiplă: a putut fi preluat din greacă, dar și din latină, germană, franceză etc. N.A. Ursu, în Formarea terminologiei științifice românești (1962), ca și Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, Litera P, partea a 5-a) oferă numeroase citate caracterizate
Prin prisma... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4859_a_6184]
-
Buletinul Institutului de Filologie română Al. Philippide). În mod destul de surprinzător, DEX nu a înregistrat sensul ilicit, fițuica fiind prezentată doar ca „bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări” și „nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate”. Etimologia e incertă, dar se trimite la termenul german Fitschen „fleac, mărunțiș”. În structura cuvântului românesc se recunoaște sufixul diminutival -uică (ca în păsăruică), având valoare denotativă (pentru că desemnează un obiect mic), dar și conotații afective, pozitive sau depreciative. În ultimii
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
mai ales didactice: pentru că atestă existența unor examene previzibile, repetitive, bazate pe memorare - și insuficient supravegheate. E foarte probabil ca evoluția semantică a lui servită să fie legată de jocul de poker, în care termenul e frecvent folosit. O asemenea etimologie ar putea fi confirmată, indirect, de legătura pe care o făcuse Iorgu Iordan, într-un articol din 1937 („Note și observații la articolele precedente”, tot în Buletinul Institutului de Filologie română Al. Philippide), între cele două zone semantice, arătând că
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]