374 matches
-
portugheză, italiană) ocupă, cum am văzut, un spațiu consistent în Plecând de la cărți. În siajul acestei observații, mai fac precizarea că, în articolul care deschide culegerea, criticul insistă asupra motivelor care l-au determinat să aleagă titlul: „a pleca” are etimon latin). Uneori, luate ca repere, aceste literaturi „imperiale” potențează cazuri dintre cele mai neașteptate: a făcut școală paralelă (trasată de Mihai Zamfir) între Céline și Radu Aldulescu. În capitolul rezervat acestuia din urmă, Mihai Zamfir încheie pledoaria cu un portret
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
fett, în italiană - grassetto sau neretto. Multe dintre acestea (gras, fett, grassetto) se bazează pe o metaforă vizuală care a fost probabil imitată și în română, în calcul litere grase. Termenul impus în română - și pentru care dicționarele indică drept etimon pur și simplu cuvântul italian aldine - a suferit o interesantă schimbare de sens, pe care o reliefează comparația cu alte limbi. Cuvântul italienesc (ca și reflexul său francez, aldines) provine de la numele editorului și tipografului venețian Aldo Manuzio (1450-1515), care
Bolduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6910_a_8235]
-
soție adulteră, în zilele regenței sale, de către viitorul George al IV-lea al Angliei), ajunsese favorit al ei (ceea ce, însă, nu-i va fi adus nici... armășie, nici moșie!). Or, numele acestea două, adică Pirgu și Bergami, au un același etimon, fiind circumscribile unei întinse arii de termeni indoeuropeni 16, care semnifică, fără excepție, î n ă l ț a r e a , r ă z ba t e r e a (cu orice preț) și, in extremis, p a r
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
are ca autori pe Jana Balacciu-Matei, Cristina Halichias, Coman Lupu, Cristian Moroianu, Alexandra Nicolescu, Victoria Popovici, Sanda Reinheimer Rîpeanu, Oana Sălișteanu Cristea, Maria Theban) cuprinde un material foarte bogat și structurat riguros: se pornește de la termenul latin (6.932 de etimoane, cu minime indicații cronologice, de proveniență și clasă gramaticală), și se înregistrează eventualele sale transpuneri în șase limbi romanice, prezentate într-o ordine geografică, de la vest spre est: portugheză, spaniolă, catalană, franceză, italiană și română. De exemplu, articolul DICTIONARIUM cuprinde
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
dicionário, sp. diccionario, cat. diccionari, fr. dictionnaire, it. dizionario, rom. dicționar. Fiecare cuvînt romanic apare cu data (aproximativă) a primei atestări, cu indicații morfologice și semantice și cu referiri la statutul său în limbă (învechit, rar, curent). Desigur, nu toate etimoanele au o listă completă de reprezentanți în limbile romanice: termeni ca indago, indebitus, indecorosus au mai puține reflexe decît indecetia, indestructibilis, index. Un sistem simplu și flexibil semnalează inevitabilele dificultăți: informații contradictorii sau interpretări diferite existente în dicționarele celor șase
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
se asimilează rapid din punct de vedere morfologic, urmînd tiparele obișnuite de flexiune și căpătînd astfel un aer destul de familiar pentru vorbitori. De multe ori, lărgirea de sens din româna familiară înseamnă și o apropiere de sensuri mai generale ale etimoanelor englezești; calea de preluare nu este însă cea clasică, ci aceea, mai ocolită, a jargonului tehnic, care lasă urme în conotațiile ironice ale cuvintelor. Evident, nu totdeauna e posibil să stabilim cît din circulația unui anglicism se datorează "computerezei" și
Verbe din jargonul informatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11700_a_13025]
-
noastre, ne reprezintă. Mai există aici o Mariana Șora, ascunsă în mod voit sub stilul jucăuș, aparent neserios, al articolelor: autoarea pasionată de filologie care strecoară mici pedanterii etimologice (sensurile pe care le are prefixul con- în mai multe cuvinte, etimonul cuvîntului diletant sau amator și judecată, expresiile în care intră cuvîntul albastru în diferite limbi și ciudata divergență între folosirile în general peiorative din limba comună și sensurile poetice și simbolice ale cuvîntului). Descoperim pledoarii pentru călătorie ca mod de
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
fiind de aceea și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar consta legătura semantică dintre buzunar și munte; poate că tocmai absurditatea asocierii produce un efect de surpriză umoristic și expresiv. Varianta mai apropiată de etimon s-a păstrat în derivatul caramangiu "hoț de buzunare" (format probabil în română cu sufixul de agent de origine turcă -giu), paronim cu turcismul carmangiu (împrumutat, conform Dicționarului explicativ, din tc. dial. karmanc), înregistrat de dicționarele noastre cu sensul "măcelar
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
aceasta printrun semnal disociativ, nu prin vreo vlăguită aglutinare, asupra primejdiilor care ne apasă. Abordînd însuși punctul de plecare al unei întregi arborescențe, pentru tot ce nomenclatura savantă designa prin neura, el își rezervă o lectură pe românește, întorcînd spatele etimonului hellenic. Neura, deci, divizată necanonic, a devenit neura: no anger, echivalează el, pe englezește. Negația, fortuit introdusă în corpul cuvîntului, mută noțiunea la antipodul pornirilor reprobabile, de violență și vrăjmașă obstinație. Deloc ortodox, sub raport lingvistic, voluntarismul interpretării ține să
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
au fostu puștu lui, și el făcè ce-i era voia” (Ion Neculce, ed. I. Iordan, 1960: 168). Vechiul sens din română, înregistrat de unele dicționare actuale (DEXI „tânăr corupt, desfrânat”, tânăr care practică sodomia”) corespunde sensului din turcă al etimonului pușt („passive male homosexual”, Redhouse 1998). Cuvântul puști este un împrumut intrat în circulație mai ales ca insultă, pentru a ajunge în final un termen colocvial neutru, uneori vag depreciativ, alteori chiar afectuos. Etapa intermediară de evoluție e foarte bine
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
la adevăratul etimologism, nimeni n-are curajul s-o ceară, deși ar fi forma cea mai înaltă de a ne manifestă, nu e așa, latinitatea. Doar că am avea nevoie să știm de fiecare dată de unde provine sunetul actual, adică etimonul latin, ceea ce nici lingviștii nu știu în toate cazurile; ne-am complică viața cu existența, pe lîngă cuvintele moștenite din latină, a celor împrumutate din limbile romanice; ne-am crea dificultăți și cu alte sunete care au dat în română
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
forum.softpedia.com); „Un microprocesor malițios oferă noi oportunități atacatorilor” (securizare.ro) etc. Evident, în toate aceste cazuri ar fi fost posibile traduceri prin adjectivele dăunător, nociv, rău-intenționat etc. Așa cum am văzut, sensul pur negativ al lui malițios, moștenit din etimonul latinesc, e prezent în definițiile din dicționarele noastre; s-ar putea susține că influența englezei nu face decât să-l reactiveze. Uzul cultivat al termenului e totuși altul: folosit despre persoane și acțiunile lor, acesta evocă mai ales ironia și
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
Gal, Dicționar gastronomic explicativ, 2003, reprodus de dexonline.ro), mai puțin cunoscută decât familia sa lexicală (a gofra, gofrat, gofraj). Dicționarele care înregistrează substantivul napolitană (uneori în același articol cu adjectivul napolitan, ca în Noul dicționar universal, 2006) indică un etimon francez: napolitaine. În DEX (și în Dicționarul explicativ ilustrat, DEXI, 2007), explicația etimologică este o trimitere la sintagma ștrancheț napolitaine. Numai că, în franceză, tranche napolitaine este denumirea unei înghețate (Petit Robert, 1991). În Amintirile unui poet decadent, Al. Obedenaru
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
e produs de contrastul dintre conotațiile sale moderne și oficiale, asociate pronunției originare englezești (dovedite de forma scrisă a menegiui) - și sufixul popular și familiar. Verbul apare scris și a managiui, ceea ce ar putea indica grija pentru forma scrisă a etimonului, dar și o eventuală variantă de pronunțare („soft de managiuit poze", explorish.net). Câtă vreme aceste forme sunt simple glume, marcate de o intonație autoironică, nu e grav.
O familie lexicală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6424_a_7749]
-
secolului al XIX-lea; prima sa atestare, în forma tupet (mai apropiată de fr. toupet), se găsește în Vocabularul român-francez al lui Ion Costinescu, din 1870. Și definiția de acum aproape un secol și jumătate era mai aproape de cea a etimonului francez: „moț, smoc, mănunchi de păr, de barbă, de pene”; „mișcare de nerăbdare și de mânie”; a avea tupet - „îndrăzneală, sfrunterie”. Semnificațiile - atât proprii, cât și figurate - sunt cele înregistrate de dicționarele istorice ale limbii franceze. Pentru trecerea de la sensurile
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
Marta, Centrul TV., cazarma gărzii elvețiene, cea jandarmeriei pontificale, altele sunt toate în interiorul Cetății Vaticane, cum știm. Piața Sân Pietro cu coloanele lui Bernini, la fel, dar cu acces liber. Însă așa numitele „borghi” din jurul Vaticanului ( de la „borgo”, citadela, după etimonul german, burg), zidiri vechi, biserici, fântâni, sunt zone extravaticane. Vorbim de străzile de la Castel Șanț’ Angelo la zidurile vaticane, ori de străzile de la Piazza Risorgimento spre Bazilica Sân Pietro, ori de cele de la Porta Sânto Spirito spre Coloane. Ele nu
Ce e și ce nu e în Vatican? by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2583_a_3908]
-
de argou al limbii române, 2006). Caraliu nu a fost discutat de Al. Graur în cunoscutul său studiu despre elementele țigănești din română, din 1934; l-a înregistrat, în schimb, Vl. Drimba (Cercetări etimologice, 2001, p. 252), sugerând ca posibil etimon cuvântul țigănesc karaló "spinos, ghimpos". Cuvântul apare în Micul dicționar rom-român al lui Gh. Sarău (1992) în forma kanraló, -í, cu același sens (dar și, substantivat, ca epitet peiorativ pentru evrei). Evoluția semantică s-ar putea explica în mod destul de
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
celebru pasaj din Rabelais, descriind înfruntarea dintre Panurge și englezul Thaumaste. Termenul românesc tiflă este, așa cum arată toate dicționarele noastre, un împrumut din neogreacă; sensul de bază al cuvântului grecesc τυϕλα este însă „orbire” și legătura semantică dintre cuvânt și etimonul său nu este deloc transparentă; dicționarul lui Tiktin explică totuși că gestul era însoțit în grecește de o formulă-imprecație care invoca orbirea. Acest detaliu etimologic ne permite să legăm expresia a da cu tifla de o altă intrare de dicționar
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
cu care debutează existența Aglajei, filmuleț care devine subtil o mise-enabîme, cât mai ales din spiritul începutului cinematografului cu fascinațiile sale, cu inocența sa chiar și atunci când nu se dorește inocent. De fapt, ceea ce apare ca stângăcie își are un etimon stilistic în filmul mut cu aceste figuri pe care camera le fixează obstinat, ca și cum nu de mișcare ar fi interesată, ci de fixarea unei emoții, a unei sensibilități. Din păcate pentru filmul Krisztinei Deák, nu există o susținere a acestui
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
ești singur și răul pe care l-ai făcut te ma- ci- nă poate că sunt ultima creatură din lume - îi spun - care se hrănește cu poezie - dar pentru asta nu trebuie să mă urăști nu trebuie să scuipi în etimonul ființei tale dar joia mergi omule în bodegă să-ți bei porția de fiere porția de iad - zice - lasă - îi spun - am altă treabă acum dar el îmi dă de înțeles că pentru noi nu există iertare Snow White din
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
primă tratare a chestiunii însuși regretatul Al. Rosetti așa a crezut. Și, după el, mulți alții (inclusiv semnatarul acestor rânduri). Ulterior, Al. Rosetti s-a corectat propunând etimologia sintunt. în ce mă privește, am mers și mai departe, considerând că etimonul cel mai plauzibil este suntunt (al XXI-lea Congres de Lingvistică și Filologie Romanica, Palermo, 1995). Nu doresc să intru în detalii de specialitate, dar fac observația că sînt latinesc nu putea da în nici un caz sînt în limba română
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
reamintim totuși că termenul circulă cu sensuri diferite și nu suficient explicitate, cu unele diferențe între uzul local și cel al echivalentelor sale străine. Am mai discutat acum cîțiva ani în această rubrică (nr. 13, 1998) termenul intelectual, al cărui etimon francez s-a creat, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, prin substantivizarea adjectivului intellectuel. În franceză, cuvîntul s-a încărcat de istorie și chiar de conotații negative, ironice (evidente în abrevierea familiară și depreciativă intello). Dicționarele franțuzești descriu intelectualul ca
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
sursa. Cele mai bune exemple pentru această înfruntare a tendințelor contrare sunt furnizate de noile tehnologii cu răspândire masivă: terminologia computerelor, a internetului, a telefoniei mobile etc. Termenii de strictă specialitate, vehiculați doar de profesioniști, se păstrează, în genere, aproape de etimon. În schimb, termenii intrați în uzul curent se diferențiază rapid: fie prin decizii normative explicite, fie - cel mai des - prin jocul întâmplării: în funcție de canalele prin care a pătruns produsul, de preluarea unei forme în mass-media, de riscul confuziei cu alti
Bastonaș, cheie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6548_a_7873]
-
chiar forma cenzor; de fapt, termenii cenzor și recenzent au legături etimologice strânse, dar s-au specializat pentru sensuri diferite. Recenzor ridică totuși o problemă de accentuare: în DEX și în DOOM 2005 e indicată accentuarea pe finală, ca în etimonul francez (recenseur); în emisiunile de televiziune din ultima vreme, s-a repetat cu insistență varianta recénzor, cu accentul pe silaba penultimă. Varianta se explică destul de ușor prin analogia cu cénzor, dar și prin tendința actuală de a deplasa accentul final
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
o prezentare istorică detaliată a sufixului: pătruns în română din neogreacă spre sfîrșitul secolului al XVI-lea prin nume proprii de persoană analizabile, în special prin hipocoristice de la prenume (Tudorache, Manolache). Forma -achi e mai veche și mai apropiată de etimon, în vreme ce -ache reprezintă deja o adaptare. Exemplele de extindere a sufixului la substantive comune oferite în articolul citat sînt bastonache, castelachi, beicache, cuțulache, hîdache, mișelache, muțunache, samurache, vasilache, fudulache, mangafache, țafandache. În final, autoarea afirmă că sufixul -ache "este pe cale
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]