957 matches
-
Claviceps purpurea un drog psihedelic și halucinogen extrem de puternic : LSD-25 (dietilamida acidului lisergic). Îndeobște însă, această ciupercă psihotropă era ingerată involuntar. Ignorând urmările, țăranii mâncau pâinea făcută din făină de secară infestată (Secale cornutum). Faptul i-a făcut pe unii etnologi să considere că epidemiile de coree religioasă care au avut loc în secolul al XVIII-lea în Țările de Jos, dar și în alte părți ale Europei (Polonia, Spania ș.a.), se explică prin consumarea de către țărani a pâinii infestate cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
plantele din farmacopeea populară „întrebuințate pe scară întinsă contra afecțiunilor din cadrul medicinei nervoase” (91). în studiul privind Descântecele românilor (1931), la capitolul „Cu ce se descântă ?”, folcloristul Artur Gorovei indică, printre altele, „sămânța de cânepă” și „cânepa” (92, p. 82). Etnologul Nicolae Bot, care a studiat numeroasele credințe și practici magice legate de cânepă atestate în folclorul românesc, crede că acestea sunt datorate tocmai virtuților narcotice și tămăduitoare ale plantei. „Rolul ei vindecător sau de alinare a durerilor a contribuit, ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui Aristotel, consemnată de Macrobius, conform căreia, „în Tracia, există un templu închi- nat lui Liber [= Bacchus], unde se dau oracole. În acest templu prezicătorii descifrează tainele viitorului numai după ce au băut vin din belșug” (Saturnalia, I, 18, 1). Și etnologul Traian Herseni a susținut existența unei confruntări între cele două religii, cea a lui Zalmoxis și cea a lui Dionysos. Cea de a doua era „de natură inferioară” primeia, susținea Herseni, dar vinul o făcea imbatabilă, având „efecte sigure”. „Folosirea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Sf. Andrei], a văzut cum femeia s-a sculat, s-a uns cu niște unsoare și a ieșit pe horn” etc. (28, pp. 74-75 ; 57, pp. 145 și 328-329 ; 139 ; 140, pp. 248, 256). „Pentru a putea zbura - scrie etnologul Gh. Pavelescu -, vrăjitoarele [se] dau pe corp cu o unsoare specială, care le face ușoare și le ridică prin horn în sus” (136, p. 256). I.P. Culianu era convins că, pentru provocarea orgasmului și a halucinațiilor privind „zborul magic”, vrăjitoarele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
marcat de «floarea Iadului», macul. În fața porților Iadului macul crește în straturi involte, ca o baltă de purpură”. Sufletele morților sunt amăgite de aceste flori psihotrope : „Treci un câmp roșu de maci/ Nu vezi nici urmă de draci” (221). Vorba etnologului Ion Ghinoiu : macul este o „plantă sacră care înfrumusețează [...] peisajul edenic al Lumii de dincolo” (281). Tot în acest context de semnificații magico-rituale intră, pro- babil, obiceiul popular atestat în zona Vâlcea de a face - chiar în biserică - fumigații de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu înțeleg decât ebraica” sau (precum renascentistul german Johannes Reuchlin) că „în limba ebraică a vrut Dumnezeu să-și transmită secretele oamenilor”. Copilul sălbatic, bunul sălbatic „înainte de a fi fost descoperit, sălbaticul a fost mai întâi inventat”, a afirmat inspirat etnologul italian Giuseppe Cocchiara (11). „Această observație inteligentă - a comentat ulterior Mircea Eliade - nu este lipsită de adevăr” (12). În plin iluminism, nu era doar admirat „bunul sălbatic” din tărâmuri exotice, ci se propunea chiar revenirea la „sălbăticie” a europeanului civilizat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Frobenius (Paideuma, 1920), Oswald Spengler (Untergang des Abendlandes, 1923), Lucian Blaga (Trilogia culturii, 1944) - au încercat să definească relația de interdependență dintre cultura unei colectivități etnice și spațiul natural pe care aceasta îl amenajează și îl locuiește. La rândul lor, etnologi și istorici ai religiilor - P. Saintyves, Arnold Van Gennep, Karl Kerényi, Mircea Eliade, Ernest Bernea, Paul H. Stahl, Romulus Vulcănescu, Ion Ghinoiu și alții -, de pe poziții și cu mijloace diferite, au pus în evidență normele mitice și rituale conform cărora
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de ani înainte a fost mare, generos și viteaz în țările române. Unul și același în limbă, în datini, în dreptul consuetudinar, pretutindenea distingîndu-se prin o adâncă blândețe de caracter și prin multă inteligență, acest popor prezintă un mare problem istoricului, etnologului și linguistului, problemul unui popor în adâncime conservator, care păstrează în caracterul său neatinsă unitatea originară, preesistentă ramificațiunilor și despărțirii lui. El, care e obiectul studiului și iubirii noastre, a fost acela de care ne-am ocupat cei dentăi și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Interferențe, comutări, reglări. Mediologia are ca scop, de-a lungul unei logistici a operațiunilor gîndirii, clarificarea acestei probleme obsedante, insolubile și decisive, cunoscută drept "putere a cuvintelor", "eficacitate simbolică" sau drept "rol al ideilor în istorie", după cum vrea fiecare scriitor, etnolog sau moralist. "Forța materială a cuvintelor" care-l făcea să viseze pe Edgar Poe. Mediologia se vrea studiul medierilor prin care "o idee devine forță materială", medieri cărora "mijloacele de comunicare" nu le sînt decît o prelungire accesorie, tardivă și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ocupă decît de șobolani și de purici, fără a uita pacheboturile și totul fără intenții profilactice. ISTORIA MENTALITĂȚILOR Istoria mentalităților este o vecină apropiată și esențială, cea mai bună interlocutoare. Dar nu avem aceeași meserie. Istoricul mentalităților se apropie de etnolog, mediologul, de balistician. Mentalitatea își are originea în morală, indică o stare de conștiință, un nivel relativ stabil de atitudini și comportamente. Balistica mesajelor observă punctele de impact, distanțele față de țintă, rezistența și forța atmosferei, vitezele obținute, și vine din
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lansare încadrează lansatorul și spațiul interplanetar. Ceea ce ne interesează pe noi în apariția unei idei, a unei acțiuni a cuvîntului sau a faptului scris, profeție sau Testament, este ceea ce o distinge de bunele maniere sau de obiceiurile vestimentare studiate de etnolog. O idee nu e numai efect, ci și cauză (sau origine, sau condiție) a ceva care nu ține de ordinea logică. Dacă nu există istorie fără dat etnic sau mental, există mai mult din aceste amprente în istoria Franței decît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
utilitatea interfețelor • O instituție exemplară • Biserica îl creează pe Dumnezeu Să vorbim la modul practic. Filosoful întreabă: care este forța spiritului? Teologul schimbă: care sînt efectele Duhului Sfînt? Despotul traduce: cîte divizii are papa? Transpunere civică a unei teme dragi etnologilor aceea a eficacității simbolice. Mediologul ar dori să o clarifice la rîndul lui, întrebîndu-se: în ce condiții acționează "spiritul"? Cu o condiție: să se înarmeze cu un instrument de transmisie. De aici provine și interesul nostru pentru medierea numită Biserică
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
transmiterea creștinismului nu doar prin învățătura, memorizarea sau descifrarea textelor sacre, ci înainte de toate prin comunicarea de la om la om, din gură-n gură. La euharistie mă împărtășesc din trupul lui Dumnezeu. Ostia echivalează cu consumarea totemului comunitar, va răspunde etnologul. Canibalismul își are titlurile sale de noblețe culturală, dar nici unul nu valorează cît misterul transsubstanțialității. Spiritualizarea carnalului atinge în creștinism un soi de perfecțiune de neegalat, deschizînd pe o panoplie liturgică calea spre o serie de trăiri și efuziuni senzoriale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
amfiteatru contra platou de filmare. În spatele zidurilor șubrede ale caietelor trimestriale, îi vom vedea oare, într-o bună zi, pe ultimii mohicani ai "războiului literal" expuși în vitrina muzeului de Arte și Tradiții europene? Rămîne de văzut dacă nu cumva etnologii din 2500 nu vor studia prioritar populațiile Alfabetului. Un secol al XVI-lea răsturnat, așadar. Povestea emancipării scandează cele două secole articulate în continuitatea lor, ca doi timpi solemni ai libertății, primul ecloziunea, al doilea apoteoza individualismului modern. Problema stă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
unitatea și exigențele proprii. Mai presus de orice, există mai multe feluri de oralitate. Cea a popoarelor fără scriere: oralitatea primordială. Oralul oceanic, fără țărmuri sau insule. Oralitatea-lume, preistorică. Pentru noi, aceasta e abstracțiune pură, fantasmă teoretică sau curiozitate de etnolog. Urmează oralitatea ulterioară scrierii, cea a "lumii antice", pe care o vom numi fundamentală. Este oralitatea proprie unei civilizații a scrierii, cea a "Evului Mediu", care își supraviețuiește ici și colo, în special în lumea coranică, chiar și astăzi. Oralitatea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lege universală 9. Noul curent derivat din evoluționism încearcă să-și argumenteze punctul de vedere prin rezultate concrete, empirice, nu numai din sociologie, ci și din domenii conexe acesteia. Astfel antropologia, prin doi reprezentanți își aduce aportul la înțelegerea neo-evoluționismului. Etnologul american Leslie White își concentrează atenția pe modul în care evoluează cultura, ca și creștere a dominației naturii de către om. Cultura are o anumită autonomie față de celelalte aspecte ale vieții sociale are o viață proprie și evoluează după mecanismele și
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
instrumente de măsură și de calcul care i-au permis să confirme argumentele teoretice din Timaios al lui Platon asupra relațiilor dintre planete. Tot călătorind în lung și în lat, el ia notițe, redactează texte ca geograf, gândește ca un etnolog și reacționează ca un om interesat de tot ce vede. Gândirea lui este rezultanta unui număr la fel de mare de influențe. Școala pe care o deschide ține de materialismul democritean, fără însă a renega cosmogonia platoniciană. Ne imaginăm ce discipol problematic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
putea fi altfel, și deci nu e cazul să ne plângem: dar este cu adevărat păcat că De Martino 2, în loc să se ocupe de cultura populară din Lucania, nu s-a preocupat de cultura populară din Napoli. De altfel, nici un etnolog sau antropolog nu s-a interesat, cu aceeași precizie și intransigență științifică folosită în cazul culturilor populare țărănești, de culturile populare urbane. Este de neconceput, de exemplu, un studiu precum cel dedicat de Lévi-Strauss unor mici popoare sălbatice - izolate și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unei societăți în perfecțiunea lor, el și-a epuizat setea de reordonare a cognoscibilului. „Structurile” culturii populare napolitane nu pot fi reduse la nici o perfecțiune. Un mic popor închis de milenii sau secole în codurile sale trăiește încă, în accepțiunea etnologilor, in illo tempore; nu are stratificări; convenționalizarea, de altfel foarte rigidă, a relațiilor sociale are un singur strat: nu sunt de conceput, nici prevăzute, posibilități de încălcare. În manifestările expresive - cântece, dansuri, ritualuri etc. -, invențiile nu implică o evoluție în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în cea țărănească) doar cu condiția de a fi imediat traduse în propriii termeni tradiționali nondialectici. Doar în ultimii ani, atât culturile populare urbane, extrem de complexe, cât și cele țărănești - încă destul de pure, ca în micile populații sălbatice studiate de etnologi - au fost pervertite radical de noul tip de cultură a puterii. Emigrarea în orașele industriale și, mai ales, consumismul, ce a impus noi modele umane, au instituit cu vechile culturi populare o relație complet nouă și deci revoluționară în cadrul universului
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
V, 40-41, VI, 182-183; B. Jordan, Antologia învățătorilor în literatură, București, 1939, 78-82; D. Micu, Istoria literaturii române, II, București, 1965, 90-91; Enache Puiu, Ioan Adam, TMS, 1968, 3; Ciopraga, Lit. rom., 541-542; Dicț. scriit. rom., I, 10-11; Datcu, Dicț. etnolog., I, 31. O.I.
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
din nefericire, doar dintele dinozaurului, de la care plecînd istoricii vor reconstitui, asemenea lui Cuvier, dinozaurul Întreg. Slujitorilor muzei Clio le-a fost făcut reproșul că nu se mai interesează de oameni, ci doar de arhive, primii fiind lăsați În seama etnologilor și sociologilor. În Antichitate istoria a fost la Începuturile ei o anchetă orală, iar astăzi profesioniștii domeniului, specializați pe secolul XX, au o anumită reticență, avînd dreptate L. Boia cînd observa că mărturia unui om viu valorează mai puțin decît
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Băieșu, Gheorghe V. Madan, „Revista de etnologie”, 1995, 1; Mihai Cimpoi, Un romantic tradiționalist, L, 1995, 13; Un om, un destin, îngr. Grigore Botezatu, Vasile Ciocanu, T. Macovei, pref. Haralambie Corbu, Chișinău-Trușeni, 1997; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 115-116; Datcu, Dicț. etnolog., II, 51-52. I.D.
MADAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287946_a_289275]
-
culturală a Bucovinei, București, 1941; Bucovina în cultura neamului, București, 1944; Drama istorică la Sofocle și Euripide, București, 1970. Traduceri: Horațiu, Scrisoare către Pisoni, București, 1916. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 528-529; Bârlea, Ist. folc., 463-464; Satco-Pînzar, Dicționar, 139; Datcu, Dicț. etnolog., II, 68; Dicț.scriit.rom., III, 108-110. A.V.
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
Olt”, ATN, 1984, 10; Ilie Purcaru, Librarul scriitor, FLC, 1984, 43; Vasile Lucaciu, „Inscripții în cărbune”, TR, 1985, 44; Claudiu Daniel, „Oameni și locuri din Vâlcea”, ARG, 1986, 1; Ion Topolog, Oameni și locuri vâlcene, AST, 1989, 10; Datcu, Dicț. etnolog., II, 67; Ion Măldărescu, Emilian Frâncu, Râmnicu Vâlcea. Mică enciclopedie, II, Râmnicu Vâlcea, 2002, 95-96; Firan, Profiluri, II, 41-43. S.I.
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]