282 matches
-
de district ei sunt înregistrați ca populație sedentară. Pentru exemplificarea graiului este redat un fragment de vers popular cules în localitatea Moča: Ceastă casă afumată De cinci ani nemăturată Frunză verde de ovăz Că mi-i ciudă când o văz ... Etnonimul karavlah dispărut astăzi era atribuit acelora care ei înșiși se numeau astfel. Cu acest nume erau înregistrați în actele oficiale pentru a deosebi românii emigrați din țară de macodoromâni, aromâni, fârșeroți, morlaci, vlahi. Existența lor în sate, de cele mai multe ori
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
1614 a satului Olah. În 1650 a fost emisă o ordonanță cu caracter administrativ adresată coloniștilor valahi. Un alt document din 1667 se referă la Îndatoririle militare iar În 1768 un act juridic precizează drepturile și datoriile locuitorilor croato-valahi. Morlacii Etnonimul morlaci dealtfel Întâlnit frecvent În menționarea valahilor din Bosnia, Herțegovina, Muntenegru și Dalmația este foarte controversat. În timp ce În unele Însemnări din Evul Mediu termenul de Morlaci este atribuit tuturor romanicilor din peninsula Balcanică, În altele denumirea este dată numai celor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de district ei sunt Înregistrați ca populație sedentară. Pentru exemplificarea graiului este redat un fragment de vers popular cules În localitatea Moča: Ceastă casă afumată De cinci ani nemăturată Frunză verde de ovăz Că mi-i ciudă când o văz ... Etnonimul karavlah dispărut astăzi era atribuit acelora care ei Înșiși se numeau astfel. Cu acest nume erau Înregistrați În actele oficiale pentru a deosebi românii emigrați din țară de macodoromâni, aromâni, fârșeroți, morlaci, vlahi. Existența lor În sate, de cele mai multe ori
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
etc., nici românii nu și-au putut forma de la început un stat unitar. Românii, care „dintr-o fântână au izvorât și cură” au locuit în țări separate, numite de străini Vlahii, iar pe locuitori vlahi, cu variante locale ale acestui etnonim. Astfel, Țara Românească Muntenia era numită în documentele medievale Vlahia Mare sau Ungrovlahia, adică Vlahia de lângă Ungaria, iar Țara Românească Moldova era numită Vlahia Mică sau Rusovlahia, adică Vlahia de lângă Rusia (Rusia Kieveană!). Etnonimul vlah-voloh, blacus, olah, iflac etc. a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
vlahi, cu variante locale ale acestui etnonim. Astfel, Țara Românească Muntenia era numită în documentele medievale Vlahia Mare sau Ungrovlahia, adică Vlahia de lângă Ungaria, iar Țara Românească Moldova era numită Vlahia Mică sau Rusovlahia, adică Vlahia de lângă Rusia (Rusia Kieveană!). Etnonimul vlah-voloh, blacus, olah, iflac etc. a desemnat pe vorbitorii de limbă latină. La început, toți românii erau desemnați cu un singur nume, vlah, deși ei s-au numit cu numele pe care-l știau: romanus-rumân-român. Denumirile de moldovean, muntean, ardelean
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
provenit din cuvântul SZEK ă scaun. Din organizarea scăunală, împrumutată de la români, la fel ca sașii, și mai puțin din turcicul SIKIS ă de neam ales. Care neam ales? Poate că li se trage noblețea și neamul ales de la bașchiri, etnonim din care românii au făcut verbul „a boscorodi” și substantivul bozgor, folosit pentru a-i desemna de bașchiri, dar după asimilarea lor de către unguri, numele a trecut asupra lor. Ungurii, în deriva lor spre un loc de așezare, îi găsesc
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nu aparține etniei țigănești ci etniei „nobile” a romilor, a reprezentantei din Asociația Națională, se vedea clar că ea confundă etnia cu țigănia. Țigănia, ca stare morală, materială și culturală, există, din păcate, și la alte etnii. Nu înlocuind termenul, etnonimul țigan cu rom, vom eradica țigănia ca mod de viață, identică cu înapoierea, promiscuitatea, lipsa de cultură, de educație, hoția, violul, crima, exploatarea copiilor prin cerșit etc. Ceea ce cred că n-au înțeles „romii”din emisiune, este că, decât să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
statului. Etnia huțănească, etnia lipovenească mai treacă-meargă, dar etnia „romă”, desprinsă din etnia țiganilor, e prea de tot. Țiganii din Europa se vor numi tot romi ? Căutați în toate documentele de cancelarie din Țările Române și nu veți găsi nicăieri etnonimul „rom”. 12 ianuarie 2008 Voroniada Motto : „Câinii latră, caravana trece”. Dacă păpușa asta cu nume de zburătoare, pe post de președinte în republica ce ar trebui să se numească după numele mărețului conducător, Voronia, nu-i acționată din altă parte
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ebr. Avraham), urmaș al lui Sem (ebr. Șem) sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo (ever) de râu” (Iordan sau poate Eufrat). Denumirea veche Israelit (în varianta de pronunțare slavă și germană - izraelit) provine din etnonimul ebraic, בני ישראל, „fiii lui Israel”, unde Israel are semnificația de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau, poate, „Luptătorul lui Dumnezeu”. Variantele etnonime românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Israelit (în varianta de pronunțare slavă și germană - izraelit) provine din etnonimul ebraic, בני ישראל, „fiii lui Israel”, unde Israel are semnificația de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau, poate, „Luptătorul lui Dumnezeu”. Variantele etnonime românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov)și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) (י
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
lupta lui Iacob cu îngerul) sau, poate, „Luptătorul lui Dumnezeu”. Variantele etnonime românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov)și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) (יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică). Variantele din urmă jidov, și mai ales jidan au ajuns
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
perioade antice (cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 î. Hr.). În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru (apiru). Există teorii care, pe baza unor date și a similitudinii etnonime, consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru. Potrivit tradiției, poporul evreu ar avea la bază 13 triburi, cu legături de familie din antichitate, cu aceeași limbă și religie
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Nimeni de pe teritoriul de astăzi al României nu se declară în actele oficiale cu numele regional, își spune român și limba vorbită este limba română. Cele mai vechi izvoare care vorbesc despre valahi, vlahi, blacus și alte variante ale acestui etnonim le datorăm lui Nestor, călugăr slav care îi amintește pe volohi în luptele lor cu ungurii, veniți în Panonia la anul 896, în lucrarea „Povestea vremurilor de demult”, apoi în documente bizantine, maghiare, papale, armenești, persane și turcești. Pentru teritoriul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin iarmarocul din Căprești se adresează celor veniți acolo într-o moldovenească curentă (p. 72). Apelativul român, românesc nu apare decât ca o excepție, ca în exemplul amintit mai sus. în locul lui, în limba localnicilor, a oamenilor de rând, apare etnonimul roman. Un capitol din carte are chiar titlul Romanii (p. 66) și începe așa: Pentru marea majoritate a moldovenilor din Basarabia, romanii sunt oameni minunați care au venit de dincolo de Prut. Pe de altă parte, rușii sunt doar rareori numiți
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
Herrn de poliglotul inginer Ernest Ernestovici sau de un bufon cu gesturi teatrale, deși nu mai puțin trist, care cu lacrimi în ochi cânta despre stepă și nemărginirea ei. Românii și limba lor (Sadoveanu folosește cu acest prilej (p. 40) etnonimul român) făceau în această lume figură de bieți naufragiați. În cele două decenii care au urmat, scriitorul a mai fost de câteva ori în Basarabia, printre altele pentru o cură la Budachi, pe țărmul Mării Negre (în județul Cetatea Albă). Dar
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
ale Beskizilor, în Moravia, în partea de nord a Republicii Cehe, o întreagă zonă este populată cu urmași ai păstorilor români, ajunși acolo în valuri succesive, la începutul mileniului al II-lea. Această regiune se cheamă și astăzi Vallaska, de la etnonimul vlah, la fel ca și fostul județ Vlașca de la noi sau pădurea Vlăsiei. Prin acest nume populațiile germane și slave au indicat, din antichitate, pe neamurile vorbitoare de limbă latină, apoi de limbi neolatine. De prin secolele XVI-XVII, în special
Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
și fostul județ Vlașca de la noi sau pădurea Vlăsiei. Prin acest nume populațiile germane și slave au indicat, din antichitate, pe neamurile vorbitoare de limbă latină, apoi de limbi neolatine. De prin secolele XVI-XVII, în special la sud de Dunăre, etnonimul de vlah, dată fiind asimilarea, în mare parte a românilor, a ajuns să însemne și o ocupație, aceea de păstor, și nu doar un popor. De acest fapt se folosesc încă unii istorici neobiectivi și departe de adevăr, pentru a
Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
-se la românofobi - și azi puternic fortificați pe meterezele pseudoștiinței -, promoscovitii din Republică Moldova, dl M. Bruchis, afirmă că ei "recurg la o profanare a științei numai și numai în scopul de a împiedica surparea, năruirea triadei: glotonim (limba moldoveneasca), etnonim (moldoveni), toponim (Moldova), adică a pietrelor de temelie pe care au fost înălțate de dînșii toate tezele și teoriile istoriografiei și lingvisticii moldovenești". Acel Lazarev, ca și alții că el (de pildă amintitul V. Stați), afirmă că ei sînt internaționaliști
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
aduce la zi, în ediția a doua autoarele au adăugat un număr de 140 de articole. Dintre acestea observăm că se numără și unele scăpări din prima ediție cum ar fi noțiuni destul de bine cunoscute mai de mult precum xenism, etnonim, fond, vocabularul fundamental, deraiere lexicală. Acest din urmă fenomen lingvistic a fost cercetat de Al. Graur și de I. Iordan și este prezent în unele opere literare. Dintre autorii de azi, Paul Goma excelează în formații lexicale bazate pe "deraiere
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
nume etnice? Explicația este simplă: romanofonii, în Balcani, și românofonii din nordul carpato-danubian erau răspândiți pe arii teritoriale vaste, în regiuni diferite (etno-lingvistic) și puteau fi luați în considerare din diverse perspective. Trebuie menționat însă faptul că nici unul din aceste etnonime străine nu conținea ideea de romanitate (precum o evidenția termenul rhománoï al lui Constantin VI Porfirogenetul). IV. Există însă și o necunoaștere interioară. Membrii acestor comunități romanofone (și, în nord, românfone) cum se numeau? Ce se considerau ei a fi
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
trăiau repliate asupra lor înseși, închise, într-un colectiv social-familial sui-generis. Vorbitorii se autodenumeau Rumâni, atât la nordul Dunării, chiar în Carpații septentrionali (Rumuni), cât și în sud (Aromâni; în Istria, Rumëri) etc. Câteodată - există și asemenea cazuri! - își însușeau etnonimul generic �străin" Vlah (Meglenoromânii, românofonii din bazinul Dunării, își spun �Vlași"; cf. Vlașca, Pădurea Vlăsiei în Muntenia), iar, în nordul Carpaților, Huțuli. Autoritățile maghiare îi numesc Olah, dar apare, în limba maghiară și termenul Román. Subliniem: numele generic. Este însă
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
confuze și patetice. Toată întreprinderea este pe cât de inacceptabilă moral și social, pe atât de absurdă din punct de vedere logic. Moralmente, oricâte precauții și-ar lua autorii și oricâte rezerve ar formula, intenția de impunere sau de interzicere a etnonimului unei minorități e un act agresiv și xenofob. Mai ales dacă motivația - presupusă, uneori chiar explicitată - e inferioritatea celuilalt și oroarea de a fi confundat cu el. Din punct de vedere logic, toată campania e absurdă - pentru că pare să presupună
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
inserate anonim în text, redactate cu multe greșeli de limbă) că denumirea rom n-ar fi una reală: "Strigător la cer este că denumirea nu are nici o bază istorică, țiganii nu au fost purtat niciodată de-a lungul istoriei acest etnonim și provine din cuvântul ŤDOMť, care pe limba originară a țiganilor înseamnă Ťomť". Într-o totală ignorare a proceselor fonetice și lexicale și a raționalității elementare, se mai spune că: "Prin denaturare (voită) Ťdomť s-a transformat în Ťromť cu
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
conotații negative, dar și cu puterea evocatoare dată de existența unor locuțiuni și asocieri lexicale și culturale. În fine, să precizăm că asemănarea formelor (pentru că nu e vorba de identitate perfectă) nu e un argument pentru a cere excluderea unor etnonime. S-a spus că, în context italienesc, rom ar risca să se confunde cu romeno; în italiană, există însă și romano "vechi roman" sau "actual locuitor al Romei", iar denumirea romeno are și varianta rumeno. Românii țineau morțiș, la un
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
al Romei", iar denumirea romeno are și varianta rumeno. Românii țineau morțiș, la un moment dat, la impunerea formei romeno, în care să se vadă legătura cu orașul Roma; acum, par nefericiți pentru că ea s-ar confunda cu rom. Desigur, etnonimele au valoare simbolică, dar asemenea dorințe și angoase nu sunt un semn de sănătate și echilibru al psihicului colectiv.
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]