325 matches
-
făcuți cu arătătorul și mijlociul, se examinau un timp, relativ ostil, apoi se repezeau unul spre altul și își frecau genunchii cu o obscenitate atât de naturală, că rămăsesem în picioare, trei cocktailuri în mâini, holbându-mă perplex. — Sunt dansatoare etrusce, m-a informat Melissa. Lavinia vine cu noi să discutăm despre frescele din mor mintele Tarquinilor, a continuat grav. Asta m-a enervat, făcându-mă să vărs băutură pe ele. S-au ridicat țipând exagerat, ceea ce a făcut să apară
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
luat pe amândouă de mână. S-au crispat și au încetat să vorbească. Am mers așa vreo două minute, eu ținându-le mâinile ce atârnau moarte și reci. De unde ești? am întrebat-o pe italiancă. — Volterra. — O, chiar ești o etruscă! Vii din miezul țării lor. — Ah, încetează, a făcut Melissa. — Ce-i? am țipat excedat. — Ești un rigid. Nu mai bodogăni atâta. Deși era noapte, îi vedeam buzele strânse într-o linie rea, dezamăgită. M-am întors spre bacantă, care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de teatru“, apoi „personaj“ și, în sfârșit, „persoană“ în epoca clasică (apare la Cicero). Cuvântul a fost moștenit de toate limbile romanice, cu excepția românei. Dacă ne interesează care este originea în latină a cuvântului persona, constatăm că el vine din etruscă, unde provenea din gr. próso pon „față, figură“. Evoluția de sens de la „față“ la „persoană“ o găsim și în româna veche, în terminologia judecătorească și în graiul popular, unde se spune față pentru „persoană“, mai ales cu nuanța semantică de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
PÎNCOTA. "Pîntec", mi-am spus imediat, mergând mai departe prin lumina stridentă și fierbinte, dar cotind-o pe o stradă perpendiculară. De-o parte și de alta a străzii se-nșirau clădiri pătrate, galbene, cu tencuiala fărâmițată, ca niște morminte etrusce. Un fel de case-vagon, cu etaj, cu toate ferestrele sparte, răsăreau direct din cîte-o grămadă de closete sparte, bidoane turtite și hârtii. Mutre de țigănci bătrâne se arătau la ferestre. Totul mi se părea cunoscut și mă durea ca o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la acea înaintare ireală, de parcă aș fi stat pe loc și decorurile ar fi venit către mine, prin dezordinea tristă de la șase dimineața. Intram ușor în camera părinților mei, îi priveam cum dorm înfășurați în cearșafuri ca statuile de pe sarcofagele etrusce, palizi, aproape făinoși la față, în lumina filtrată prin straturile de petunii de la geam, mă așezam pe pat lângă mama și o priveam lung, apoi mă-ntorceam, la fel de lipsit de trup și voință, în camera mea, unde mă culcam în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și de bine stăpânită, încât îi simțisem intenția, iar privirea i se făcuse chiar mai tăioasă. Am ținut anume minte locul unde căzuse mărgica de sticlă, am ridicat pentru a doua oară dovada asta a unui negoț timpuriu cu orașele etrusce și pe urmă am văzut, trăgând cu coada ochiului, cum Armin căuta și căuta exact în același loc. Armin își deșertase pe masa din odaia de zi, în cercul lăsat de lumina lustrei, piesele colecției lui: cărămizi și cioburi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
niciodată cu Jennifer, ceea ce n-a Împiedicat-o să exercite asupra mea o seducție pe care trebuie s-o numesc totuși erotică. În camera mică pe care o ocupa la Neuilly, această minunată fată Înaltă și subțire ca o statuie etruscă Îmi cerea s-o dezbrac - nici ea nu stătea inactivă -, dar Începea să tremure ca frunza dacă sexul meu Îl atingea pe al ei. M-a atras În labirintul iubirii curtenești, o iubire În care privirile dăruiesc mai multă bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Opera lui Horia Lovinescu, inspirată până în detaliu din cronica lui Titus Livius, include o aluzie fugară la felul de a prezenta faptele al altui mare istoric latin. În secvența a V-a a piesei, senatorii din Caere, însărcinați de confederația etruscă să poarte tratative pentru recuperarea bunurilor lui Tarquinius Superbus, declară că au primit această misiune fără ură și părtinire (V, p. 80). Sintagma respectivă reia deviza imparțialității istorice enunțată în deschiderea Analelor lui Tacit : sine ira et studio. Sugestia nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Titus Livius și piesa lui Horia Lovinescu este semnalată de autorul român în argumentul lucrării sale și vizează identitatea ucigașului lui Brutus. În De la fundarea Romei, moartea fondatorului republicii are loc într-o luptă directă cu Aruns Tarquinius, comandantul cavaleriei etrusce în atacul asupra Romei menit să restaureze regalitatea (II 6). În Negru și roșu, cel care pune capăt vieții lui Brutus este fratele lui Aruns, Sextus, violatorul Lucreției. Schimbarea are valoare simbolică, de vreme ce înfruntarea se încheie, așa cum a început, între
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aer ofensat. — Ție ți-e ușor să glumești, bodogăne nemulțumită. Și lui Germanicus i-o fi ușor să se gândească la nepoata lui Herodes, reflectează Vipsania. Dar la ce-i folosește? Tot atât de bine l-ar putea apuca dorul după mormintele etrusce. Bine măcar că fratele Mariamnei, Iulius Agrippa, nu a venit. L-a invitat, fiind prieten cu Drusus, dar a avut bunul-simț să refuze, motivând tocmai prin absența fiului ei. A evitat probabil să dea ochii cu Agrippina. Și-a imaginat că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
legat de acțiune, dar și de ceilalți participanți. Artistului nu i s-a cerut să-l scoată în evidență plasându-l într o poziție frontală. S-a folo sit în schimb cu multă dexteritate de principiul tridimensional al vechii arte etrusce și l-a înfățișat întors pe trei sferturi, comunicând cu restul figurilor sculptate, nu cu spectatorii. Simte privirea lui Nero atârnând cu greutate asupra sa și se gră bește să urmărească ceremonia. Dialul tocmai trece cu pămătu ful peste piatra
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor ce păreau niște cântece, Rua da Agonia, Avenida dos Amores, Travessa de Chico Diabo... Mă nimerisem la Salvador În epoca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
kilograme. Îmi imaginam picioarele lui sub birou, atârnând la câțiva centimetri de podea, sprintene și neajutorate totodată. Puteam să îl dobor cu ușurință. Se întinse după un carnețel galben și alese un creion din cele câteva înghesuite într-o vază etruscă. Biroul era la fel de aglomerat ca o casă de amanet. Se găseau acolo instrumentele meseriei lui: hârtia și creionul după care se întinsese, un telefon, vreo șase cărți cu cotoarele răsucite spre el, un ceas, de asemenea întors spre el. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mi s-a mai părut lipsit de viață și părăsit. Imediat am început să modelez un bust al sfântului Francisc cu un profil profil delicat și o serie de figurine din lut care arătau de parcă ar fi fost de origine etruscă. În afară de asta, fluierașul Geldmacher era prezent cu multitudinea lui de instrumente și cu mirosul lui care acoperea orice altceva. Pankok a luat act de prada mea de călătorie - desene și acuarele - numai cu o grăbită bunăvoință. Mulți dintre elevii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sigur, el îl concepuse și care, cântat în gura mare, urma să se numească Emanuel; despre arta hittiților și marea formă care s-a pierdut; despre Micene și voioșia artei miniaturii minoice. Și vorbea în jumătăți de frază despre bronzurile etrusce, pentru ca apoi să ajungă la sculpturile romanice din sudul Franței și la timpul pe care-l petrecuse acolo ca soldat, mai târziu în Norvegia și pe frontul de la Oceanul Înghețat - unde „Ivan abia dacă putea fi văzut în ținuta albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la conversațiile care frapau prin pretențiile autodidacte. Sorbeau îmbufnați din câte un scotch. — Credeam că învârți tu ceva prin Wincanton, spusese Alan într-un târziu. În stânga sa, o femeie micuță într-un costum de tweed povestea ceva despre picturile murale etrusce. — Locul ăsta e mort, mort, mort, continuă el. Krishna izbucni în râs. — Mda, nu e chiar ca la Bangkok, nu? Însă dacă vrem ceva acțiune, un tip pe care-l știu, James Poole, ne-a recomandat să mergem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
suprarealiști) pentru hinterlandul canonului european, pentru marginal și refulat: „arta copiilor, arta populară, arta psihopaților, a popoarelor primitive sînt artele cele mai vii și mai expresive, fiind din adîncimi, organice, fără cultura frumosului (...) Gotică, asiriană, romanică, caldeeană, indică, persană, egipteană, etruscă sînt arte mult mai puternice în sufletul uman decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu din început pe tabula rasa”. Regăsim aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zerouri trebuie să aibă cifra care exprimă veniturile pentru a intra În posesia unor galerii de tablouri, a unor cai de rasă pură, a covoarelor din manufactura de la Savonnerie, a draperiilor de mătase vaporoasă, a șemineurilor din mozaic, a vazelor etrusce și a pendulelor ornate cu statuete ieșite de sub dalta unui Cortot sau David. În fine, dați-i unui asemenea maestru un singur vas ornamental: va alcătui plecând de la el un Întreg budoar, o Încăpere, un palat. Acest ansamblu impus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la o scrisoare din vară, profesorul se bucura că pe un anume Țuluca Îl chema și Anton. Îi vorbea fostului elev despre numele gentilice latinești și de evoluția lor ulterioară. Antonius era o excepție chiar printre acelea, provenit probabil din etruscă și fără o semnificație primitivă, el nu se transmisese În română pe aceeași cale ca și celelalte nume gentilice (Aemilius, Claudius, Cornelius etc., respectiv Emil, Claudiu, Cornel), ci rămăsese În Întrebuințare la greci, trecuse de la aceștia la slavi și pătrunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
e pace. Să te pomenești, fără clopoțel ori lumini de avertizare și indiferent că din motive total diferite, așezat În aceeași băncuță de opinie sufocată de indignare alături de personaje ivite din lumea celor ce nu cuvîntă, din filmul mut, tragedia etruscă, ori vreun documentar cu Închisorile-n care-ar trebui să stea, situîndu-se ele, personajele politice pe care le disprețuiești pînă la capătul liniei, definitiv În afara sistemului solar, ce umilință! Ce jalnic. Pentru că, uite, acum e sîmbătă sau duminică și plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bisericii văzuseră fulgerul asemenea unei nesfârșite sulițe incandescente? În orice caz, alături de specialiștii trimiși de doctorul Rudolf, care adunau tot felul de informații în legătură cu forma și intensitatea luminoasă a fulgerului, venise și un faimos diletant autor al câtorva studii despre etrusca disciplina. În mai puțin de o săptămână izbutise să reconstituie perimetrul bătut de ploaie și interpreta acum simbolismul spațiului unde căzuse trăsnetul. - Dar anchetele și cercetările acestea n-au decât o valoare anecdotică, continuase Profesorul. Singurul lucru grav este decizia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
jura pe geniul împăratului, iar încălcarea unui asemenea jurământ era considerată lezmajestate. Când poetul roman Virgilius (70-19 a.Chr.), în a patra eglogă (mic poem pastoral asemenea idilei), spunea că în timpul lui Augustus s-ar fi împlinit o veche profeție etruscă despre un Mântuitor care ar fi trebuit să vină în lume sub chipul unui Prunc și să inaugureze o epocă de aur, descoperea trăsăturile unei concepții ce-i conferea suveranului o origine divină. Alți împărați din primul secol al principatului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
plânge". La Al. Andrițoiu, ca și la Al. Rău, referirile la trecut vibrează în reprezentări în care trecutul nu se constituie decât ca punct de plecare, imaginea fiind construită din perspectiva prezentului; ea se întreține cu eternul și universalul. "Cupa etruscă" a lui Tiberiu Utan este și ea o efigie a trecutului în dialog cu valorile umane perene: vitejia, visul, cântecul, iubirea sau ura: " Își amintiră golindu-și nectarul, Măcar odată dorul?" Evocarea se convertește în creație: "De ce taci trecutule orb
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trăiască aspirația de libertate personală în teatru, în mod deosebit în tragedie, unde prόsopon era doar masca. Prin mască, omul căuta o identitate a libertății sale. În ambientul latin, termenul persona indica „masca” de teatru, de la semnificația originară a riturilor etrusce. În timpul lui Cicero era utilizat pentru a indica o persoană juridică, cu scopul de a exprima ființa umană, nu în mod necesar subiect de drept. Diferența între termenul latin persona și cel grec prósopon se află tocmai aici: termenul latin
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în rusă vino, în mingreliană gwini, în limba ilirilor verë, în celtă gwinien. În greaca 12 arhaică, cu circa 2 200 de ani înaintea erei creștine, vinul se numea woinos, apoi oinos, în greaca clasică, vinum în latină și în etruscă (de unde viino în limba siculilor, vino în italiană și în spaniolă, vinho în portugheză și vin în franceză), jajin sau vayim în ebraică, wain în limba din Saba și în abisiniană, iar apoi wein în germană și wine în engleză
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]