319 matches
-
melancolică și încântătoare, cu covorul său de violete, de părăluțe și de asfodele (cel puțin așa le-am identificat eu, de la distanță) care urcă până în vârf unde, în mijlocul unui pâlc de verdeață, în spatele unui dublu șir de palmieri și de eucalipți, se cuibărește o bisericuță elegantă cu cupola ocru-roz și cu ziduri albe, proprietate a franciscanilor. Acest peisaj cochet și cuminte se acordă cum nu se poate mai bine cu promisiunea de fericire a Predicii de pe Munte. Vederea pe care o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în altele. De departe, ele par a forma un mozaic de plăcuțe albe, dalele fiind apropiate. În partea de răsărit a acestor versanți lipsiți de verdeață, pietrificați și la aceeași înălțime, un cadrilater de copaci cu frunze întunecoase, roșcovi, măslini, eucalipți și mai știu eu ce, din care apar ici și colo bulbii unor biserici, clopotnițe și cupole aurite. Ca o oază de răcoare și de umbră, un spațiu baroc etalat cu franchețe pe colină. Net delimitat, covorul vegetal corespunde exact
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un climat potrivit și un pământ mai prielnic. Poarta aceasta a Mării Negre deasupra căreia se înalță râpi abrupte a devenit o grădină încântată; toate grădinile se dezvoltă bine la adăpostul zidului de curenți; iarna e domoală și plantele subtropicale înfloresc. Eucaliptul în care silvicultorii își puneau nădejdea, a suferit până la distrugere din pricina gerurilor excepționale din ultimii ani. Acum s-au creat parcuri experimentale pentru diverse soiuri, spre a alege pe cele potrivite terenului și climatului de aici. Dintre toate realizările pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de smogul fotochimic care face ravagii la Los Angeles. Evident, trestia de zahăr nu e singura plantă aptă a sta la baza unei astfel de tehnologii, mai ales că are pretenții destul de mari. De aceea, Brazilia studiază și maniocul, Australia eucaliptul, iar Franța sfecla de zahăr. Toate Însă necesită tehnologii integrate precum, pentru sfecla de zahăr, prelucrarea la zahăr, etanol din melasă și furaj. Este indiscutabil faptul că aplicarea unei astfel de tehnologii energetice va necesita creșterea suprafețelor cultivate, față de cele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de hârtie. Am vizitat și o exploatare forestieră, asemănătoare cu cea din Temuco, observând însă că aici apropierea oceanului și a portului au imprimat un ritm mai accelerat defrișărilor, pe lângă speciile locale de arbori existente plantându-se masiv conifere și eucalipt, cu creștere rapidă. Din pădure copacii uriași erau scoși cu ajutorul a două sau patru perechi de boi la fel de uriași, cu coarne fantastice, de peste un metru! De la Valdivia am zburat spre Puerto Montt, localitate fondată la 1853, în perioada primului val
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pitorești și extraordinare personalități din Uruguay inginerul Francisco Piria, întemeietorul orașului Piriapolis, de pe malul Atlanticului. În 1890, a cumpărat o imensă moșie în zona numită Pan de Azucar, pe care a cultivat viță de vie, măslini și un milion de eucalipți. A împărțit apoi terenul de la malul oceanului în loturi pe care a început să le vândă, iar în 1916 a fost dat în folosință portul. În 1912, a conceput planul clădirii ce avea să devină Hotel "Argentinos", gândit pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lipsită de aglomerație, poluare și mașini care gonesc, inscripțiile pline de farmec din fața caselor pescărești avertizându-te: "Aici nu gonește decât vântul"! Mai spre est ne atrăgea Punta del Diablo, un alt sat pescăresc, ascuns între valuri și pădurea de eucalipți, aici pescarii fiind specializați în pescuitul de "tiburoni" rechini, dar și de fructe de mare și... alge (am gustat aici excelente preparate din alge, "fără colesterol"). Când vremea nu-i favorabilă ieșirilor pe ocean, meșteresc din oasele și cartilajele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
îmi permit să "împrumut" din volumul soției "Fluturi de mătase"(Editura Junimea, Iași, 2007) o frumoasă poezie: Punta del Diablo Un drum lăturalnic rupt din șosea! Cobor încet, cu mirare spre țărm. În față un peisaj dureros de frumos! Printre eucalipți se zărește oceanul tumultuos case mărunte pierdute prin ierburi. Sat pescăresc cu fete frumoase scufundătoare și flăcăi vânjoși, ce se zbat să smulgă oceanului pești și alge și scoici. Când scapă din încleștarea de ape, plămădesc cu migală obiecte mărunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
voy! Mâine plec! Para siempre! De-fi-ni-tiv! Mi-am pregătit cu grijă bagajele. Iau cu mine Rio de la Plata, cu care mă salutam în fiecare dimineață de pe terasa casei și în fiecare seară de pe faleză, valurile Atlanticului, pădurile de pini și eucalipți, palmierii imperiali și leii de mare de la Punta del Este, balenele de la Cabo Polonio, bărcile pescarilor de la Punta del Diablo, livezile de potocali, câmpurile nesfârșite veșnic verzi, Crucea Sudului cu cele patru stele ce mi-au străjuit somnul și visele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Marea Poart) de Aur, care se va deschide la venirea Mântuitorului, este ferecat). Exact dedesubt, Gr)dina Ghetsimani. Așa cum sugereaz) și numele, a fost un crâng de m)slini. Acum, În preajma cl)dirilor bisericii ortodoxe ruse cresc pini, chiparoși și eucalipți. De partea cealalt), mai sunt niște m)slini, ale c)ror fructe arabii le culeg cu ajutorul unor pr)jini - lovesc crengile, bat frunzele cu betele și fructele cad din pomi. Urcând pe Via Dolorosa, auzim un sunet pl)cut de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
la noi se exploatează copacul aproape 100%, chilienii au început să râdă: "No vale la pena" nu se merită! Am înnoptat într-o cabană forestieră, construită din trunchiuri zdravene, mobilată civilizat, cu un cămin uriaș unde ardeau trunchiuri parfumate de eucalipt. Chilienii au demarat programele de ocrotire a fondului forestier încă de la începutul secolului al XX-lea, organizând zeci de parcuri naturale. În regiunea a IX-a, unde ne aflam, existau 13 "arii protejate", 2 "Monumente Naturale" și 6 "Rezervații" cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de hârtie. Am vizitat și o exploatare forestieră, asemănătoare cu cea din Temuco, observând însă că aici apropierea oceanului și a portului au imprimat un ritm mai accelerat defrișărilor, pe lângă speciile locale de arbori existente plantându-se masiv conifere și eucalipt, cu creștere rapidă. Din pădure copacii uriași erau scoși cu ajutorul a două sau patru perechi de boi la fel de uriași, cu coarne fantastice, de peste un metru! De la Valdivia am zburat spre Puerto Montt, localitate fondată la 1853, în perioada primului val
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și că limba ți se împletește. Mai bine să nu treci pe acolo. Este Casa Călăului. Casa în care gâdele îi ținea pe condamnați până le venea vremea să-i ducă dincolo, în câmp, unde le făcea felul. * Pe Strada Eucaliptului a fost odată un eucalipt. O domnișoară bătrână avea un eucalipt pe care îl creștea ocrotindu-l cu mare grijă, ferindu-l mai cu seamă de frig, ținându-l, în lunile calde, într-o marchiză (era o casă frumoasă, gospodărească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
împletește. Mai bine să nu treci pe acolo. Este Casa Călăului. Casa în care gâdele îi ținea pe condamnați până le venea vremea să-i ducă dincolo, în câmp, unde le făcea felul. * Pe Strada Eucaliptului a fost odată un eucalipt. O domnișoară bătrână avea un eucalipt pe care îl creștea ocrotindu-l cu mare grijă, ferindu-l mai cu seamă de frig, ținându-l, în lunile calde, într-o marchiză (era o casă frumoasă, gospodărească) și, din octombrie până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe acolo. Este Casa Călăului. Casa în care gâdele îi ținea pe condamnați până le venea vremea să-i ducă dincolo, în câmp, unde le făcea felul. * Pe Strada Eucaliptului a fost odată un eucalipt. O domnișoară bătrână avea un eucalipt pe care îl creștea ocrotindu-l cu mare grijă, ferindu-l mai cu seamă de frig, ținându-l, în lunile calde, într-o marchiză (era o casă frumoasă, gospodărească) și, din octombrie până la sfârșitul lui martie, în camera de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o marchiză (era o casă frumoasă, gospodărească) și, din octombrie până la sfârșitul lui martie, în camera de oaspeți, aproape de fereastră, dar și de sobă. Domnișoara avea și un motan pe care îl iubea, împărțindu-și sentimentele, în măsură egală, între eucalipt și motanul care creștea văzând cu ochii. Era un motan uriaș. La domnișoara noastră veneau cam în fiecare după amiază Marița și Didița Popovici (și ele nemăritate) și Madam Stavrat, văduva răposatului negustor. Nu avea nici una copii cum doamne iartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Popovici (și ele nemăritate) și Madam Stavrat, văduva răposatului negustor. Nu avea nici una copii cum doamne iartă-mă să fi avut copii surorile Popovici, că erau fete mari? Iar doamna Stavrat era o femeie serioasă dar iubeau la nebunie și eucaliptul și pe motanul Ivan care le răsplătea acest sentiment printr-o dezvoltare fizică extraordinară. Unii zic acum, după mulți ani (ceea ce este de necrezut), că motanul era pe jumătate leu. Să zicem semi-leu, cum au fost atâtea personaje mitologice, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
jură că, dacă nu era un semi-leu, era totuși ceva mai complicat decât o pisică: "o fi fost doar panteră sau tigru". Oricum, neavând alte informații, rețineam esențialul, și anume grandoarea animalului. * Să nu uităm totuși că numele străzii evocă eucaliptul, și nu motanul. Să nu pierdem firul poveștii. Acesta, eucaliptul, este personajul titular. Altfel s-ar fi chemat Strada Ivan. Dar prin partea locului nu se întâlnise până atunci nici un eucalipt (motani au mai fost, chiar dacă nu atât de uriași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai complicat decât o pisică: "o fi fost doar panteră sau tigru". Oricum, neavând alte informații, rețineam esențialul, și anume grandoarea animalului. * Să nu uităm totuși că numele străzii evocă eucaliptul, și nu motanul. Să nu pierdem firul poveștii. Acesta, eucaliptul, este personajul titular. Altfel s-ar fi chemat Strada Ivan. Dar prin partea locului nu se întâlnise până atunci nici un eucalipt (motani au mai fost, chiar dacă nu atât de uriași). Arborele de eucalipt putem spune că era extraordinar. Era atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
animalului. * Să nu uităm totuși că numele străzii evocă eucaliptul, și nu motanul. Să nu pierdem firul poveștii. Acesta, eucaliptul, este personajul titular. Altfel s-ar fi chemat Strada Ivan. Dar prin partea locului nu se întâlnise până atunci nici un eucalipt (motani au mai fost, chiar dacă nu atât de uriași). Arborele de eucalipt putem spune că era extraordinar. Era atât de frumos încât vecinii trăgeau cu ochii la el cu mare respect și nu s-ar fi mirat dacă l-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
motanul. Să nu pierdem firul poveștii. Acesta, eucaliptul, este personajul titular. Altfel s-ar fi chemat Strada Ivan. Dar prin partea locului nu se întâlnise până atunci nici un eucalipt (motani au mai fost, chiar dacă nu atât de uriași). Arborele de eucalipt putem spune că era extraordinar. Era atât de frumos încât vecinii trăgeau cu ochii la el cu mare respect și nu s-ar fi mirat dacă l-ar fi auzit chiar glăsuind. Devenise o emblemă a cartierului și lumea trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu mare respect și nu s-ar fi mirat dacă l-ar fi auzit chiar glăsuind. Devenise o emblemă a cartierului și lumea trecea prin fața casei cu marchiză doar pentru a-i simți, seara, aroma specială, cu miros de farmacie. Eucaliptul avea o poveste care circula oarecum clandestin. Domnișoara cu eucaliptul fusese logodită cu un ofițer de marină, de felul lui din Brăila. Acesta, om frumos, brăzdat de soarele și vânturile mărilor și oceanelor lumii, îi adusese în dar ciudatul arbust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
l-ar fi auzit chiar glăsuind. Devenise o emblemă a cartierului și lumea trecea prin fața casei cu marchiză doar pentru a-i simți, seara, aroma specială, cu miros de farmacie. Eucaliptul avea o poveste care circula oarecum clandestin. Domnișoara cu eucaliptul fusese logodită cu un ofițer de marină, de felul lui din Brăila. Acesta, om frumos, brăzdat de soarele și vânturile mărilor și oceanelor lumii, îi adusese în dar ciudatul arbust, cu vaporul, bineînțeles, tocmai din Brazilia. într-o vară (iarăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de soarele și vânturile mărilor și oceanelor lumii, îi adusese în dar ciudatul arbust, cu vaporul, bineînțeles, tocmai din Brazilia. într-o vară (iarăși, asta se știe din zvonuri), marinarul nu a mai venit să-și vadă nici logodnica, nici eucaliptul. Se zice că s-a scufundat împreună cu vasul pe care îl conducea, salutând, cu mâna la chipiu, lumea de care se despărțea eroic. Zic alții (mai răi din fire) că ofițerul ar fi fugit cu o nevastă frumoasă a unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amândoi eroii presupusei aventuri erau pe undeva prin Argentina. Se poate ca prima variantă să fie cam melodramatică (dar viața este și melodramatică); se poate ca a doua variantă să fie prea romantică (dar viața este uneori foarte romantică). Oricum, eucaliptul a rămas la datorie, devenind cu timpul un membru al familiei. Ca și Ivan, eucaliptul făcea parte din familie. "Fetele" îl respectau, îl iubeau; nici să se poarte urât în fața lui, nici să se dezbrace nu ar fi îndrăznit domnișoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]