490 matches
-
ale vieții lui Isus, el vede viața pur contemplativă (calea pustiului), detașată de lume pentru a se dedica rugăciunii și penitenței; viața apostolică (lucrarea de evanghelizare), care exprimă zelul și iubirea lui Dumnezeu față de orice om prin intermediul tuturor lucrărilor de evanghelizare specifice preoților și consacraților; viața de la Nazaret, apropiată de viața de zi cu zi a tuturor oamenilor, exprimată prin muncă și relații familiare, caracterizate de iubirea lui Isus, prietenul tuturor. Aceasta îl ajută să adopte o fidelitate creativă, ajungând să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
față de lumea exterioară are un caracter esențial pentru viața consacrată, deoarece, în iubirea și în primirea celor prezenți în diferitele periferii existențiale, persoanele consacrate fac să fie tangibilă comuniunea lor cu Dumnezeu și consacrarea lor lui Cristos. Orice formă de evanghelizare are chipul unei dedicări care se traduce în „dăruirea totală de sine față de biserică, după modelul și în comuniune cu dăruirea lui Cristos”. Numai dăruindu-ne celorlalți va fi posibil să recunoaștem valoarea și bogăția de care sunt purtători frații
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
proclamarea de Părinți ai Bisericii, în virtutea impulsului profund acordat culturii creștine, care a știut să asimileze unele aspecte ale culturii păgâne, obiect al unei considerații rodnice și astăzi. Efortului literar al părinților Bisericii și celui doctrinal al celor implicați în evanghelizarea directă a poporului creștin sau păgân, i s-a alăturat cel al soldaților creștini care, prin mărturia și comportamentul lor, au contribuit decisiv la răspândirea Evangheliei. Capitolul I Creștinismul în Imperiul roman 1. Diaspora ebraică și creștinismul Istoria creștinismului începe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceiași, iar efortul explicațiilor nu trebuie să fi fost prea mare. Apostolul, originar din Tars, născut din părinți evrei, făcea parte din diasporă, vorbitor de limbă greacă, cetățean roman prin naștere, fariseu prin educație, iudeu prin religie etc. Opera de evanghelizare a fost îndeplinită, în cea mai mare parte, de către creștini obscuri, modești, de-al căror nume nu s-a preocupat nimeni să le transmită posterității. Biserica timpurie nu s-a preocupat de efectuarea unei misiuni de prestigiu și nici de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
preocupat nimeni să le transmită posterității. Biserica timpurie nu s-a preocupat de efectuarea unei misiuni de prestigiu și nici de păstrarea unei arhive, dincolo de izvoarele deja cunoscute ale Noului Testament; existența surselor apocrife fiind permanent contestate de Biserica oficială. Evanghelizarea nu a vizat numai orașele cele mai importante, ci a ținut seama de liniile de comunicații, terestre sau maritime. De exemplu, printre orașele evanghelizate nu întâlnim nici unul din cele reprezentative ale Anatoliei, care au avut încă din perioada apostolică cea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dezvolte ținând seama de acest aspect. Astfel, în marile orașe ale Mării Mediterane iudaismul a făcut cunoscut Vechiul Testament și începuse realizarea integrării dintre cultura elenistică și credința iudaică, fapt explicitat de cazul lui Filon din Alexandria Egiptului. Pentru unii istorici, evanghelizarea a vizat mai întâi marile arii citadine, în timp ce pentru alții propagarea creștinismului nu a început cu marile orașe, cu excepția Romei și a altor capitale ale Imperiului. Creștinismul s-a dezvoltat în marile centre urbane, din aria mediteraneană abia în secolele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rapidă în centrele urbane, și în special în centrele de tranziție și de mărfuri. Mai apoi, începând din secolul II, datorită persecuției lui Hadrian (117-138), itinerariile propagării creștinismului s-au amplificat începând de la Ierusalim spre regiunile vecine. Drumul mării pentru evanghelizarea creștină începea din Alexandria Egiptului până spre Hellespont și trecea prin Palestina, Azot, Iope, Lydia, Cezareea, Ptolemaida, Tir, Tripolitania până la Antiohia (centre orășenești în care prezența creștină a fost atestată înainte de domnia lui Traian, 98-117); drumul dinspre Antiohia Siriei trecea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
folosiri ale limbii latine pentru literatura creștină; c) la nord-vest (mai ales pe calea navigației): insulele (Creta, Cephalonia, Sicilia); Italia meridională, Spania și Gallia (Lugdunum și Vienne pe calea fluvială a Rodanului). A existat o coincidență prea mare între traseele evanghelizări creștine și căile comerciale, ce apar ca o informație mai mult decât probabilă spre sfârșitul secolului I și pe durata secolului II, într-o perioadă în care împărații romani acordau o atenție sporită dezvoltării programului de întreținere și de extindere
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Biserica le-a urmat încă din perioadele anterioare (este cazul ariilor costiere ale Siriei ori ale ținuturilor Anatoliei, până către sfârșitul secolului II ori spre începutul secolului III): raza de influență devine tot mai restrânsă geografic, acțiunea tot mai concentrată. Evanghelizarea s-a extins dinspre centrele majore spre cele minore, iar din cele minore spre sate. Multe comunități creștine au trecut la o etapă de consolidare; ca mărturie avem listele episcopilor, subscrierile sinoadelor, documentele martirilor, mărturiile epigrafice, de exemplu, în Africa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Un iudeu necunoscut asemenea lui Petru, datorită naționalității sale, putea fi privit cu neîncredere, nu putea să ajungă cu ușurință până la curtea imperială și nici nu ar fi putut să-și apropie cu facilitate romanii ori nou-convertiții proveniți din păgânism. Evanghelizarea viza îndeosebi grupurile iudaice din diasporă datorită afinităților lingvistice ori de natură religioasă ale acestora, afinități evidente iudaismului și creștinismului care plecau de la același monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Prin 170 p.Chr. Dionisie din Corint trimitea o Scrisoare către Romani în care scotea în evidență afinitatea evanghelică dintre Roma și Corint, înfrățite de o presupusă evanghelizare simultană a celor doi mari Apostoli Petru și Paul: Tot astfel și voi, cu multă prezență de spirit, ați pus laolaltă sămânța care a fost aruncată de râvna lui Petru și Paul, adică romanii și corintenii. De fapt, cei doi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
II-III a fost determinat de înaintarea și cucerirea legiunilor, este valabilă doar în parte, dacă ținem cont de activitatea lipsită de apărare a preoților misionari, adevărații continuatori ai operei apostolilor din secolele II-III. Evident că un sprijin aparte în domeniul evanghelizării efectuate de preoții misionari a sosit și din partea legiunilor romane care le netezeau calea, îmblânzind popoarele barbare, asimilându-le în legile și în civilizația Romei, construind odată cu înaintarea lor și drumuri noi, simplificând comunicațiile, după cum ne stau mărturie afirmațiile lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în toate activitățile religioase și de asistență socială, iar răspândirea vizibilă a creștinismului primitiv era rezultatul organizării desăvârșite a Apostolilor. Aceștia au înfruntat munca și oboseala predicațiunii lor ca niște oameni cumpătați, cu un obiectiv precis, împărțindu-și aria de evanghelizare; au strâns colecte din unele comunități creștine spre a le sprijini pe cele aflate în dificultate; bunurile donate de către credincioși spre administrare, le-au împărțit celor săraci; au ales colaboratori zeloși și capabili pentru a putea lăsa în locurile evanghelizate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în epocă. Indiferența și conformismul din armata iuliană (excepție făcând ofițerii din preajma sa) erau note predominante; coborând cu trupe păgâne din Gallia spre Orient împotriva lui Constantius (337-361) care deținea trupe creștine, mai mult sau mai puțin, ne arată că evanghelizarea Galliei era încă departe. Arătându-și simpatia față de viitorul împărat prin scrierea și devotamentul său, Ammianus exprimă starea sufletească a soldaților păgâni sau creștini ai epocii. Atitudinea soldaților creștini și poate păgâni, care au îmbrățișat creștinismul din oportunism, a determinat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
altfel foarte diferiți, ca A. de Tocqueville, A. Comte și F. Engels. "Născută din controversele dintre exegeții protestanți și catolicii din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, îmbogățită cu informațiile date de călători și de misionarii angajați în evanghelizarea Lumii Noi, analiza nonteologică a fenomenelor religioase, pătrunsă de critica Luminilor, face din credințele religioase, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, moștenirea stânjenitoare a unui stadiu preștiințific al umanității." (Borlandi et al., 2009, p. 666). Inconsistența religiilor fusese
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
și despre vocația sa în același timp pământească și transcendentă, pentru a orienta comportamentul creștin. Ea nu aparține, așadar, câmpului ideologiei, ci celui al teologiei, și în special al teologiei morale. Învățătura și răspândirea doctrinei sociale fac parte din misiunea evanghelizării creștine. Și, dat fiind că este vorba de o învățătură menită să călăuzească conduita unor persoane, din ea derivă în consecință "angajamentul pentru dreptate", potrivit rolului, vocației și condițiilor fiecăruia." (Donati, 2002, pp. 320-321). Pentru Biserica Ortodoxă, dimensiunea socială este
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Hristos: „Mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28,19). Marele ierarh misionar din Remesiana era ancorat în realitățile ecumenice din vremea sa, dedicându-se cu toată ființa sa lucrării de evanghelizare. Opera misionară, de o largă respirație ecumenică, pe care o conducea Sfântul Ioan Gură de Aur de la Constantinopol, susținută de Sfântul Teotim I de Tomis pe malurile Dunării de Jos și în străvechea Dacie Pontică, era împlinită cu mare râvnă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
misionară, câștigată în condiții grele, experiență pe care urma să o confrunte cu practica bisericească din Italia. Dialogul său ecumenic cu Paulin este benefic pentru amândoi. Paulin este informat că pe malurile Istrului (Dunării) se desfășoară o intensă activitate de evanghelizare, împletită cu o rodnică acțiune de romanizare a „populațiilor barbare” aflate printre dacoromani. Misionarismul Sfântului Niceta l-a impresionat pe Paulin, iar personalitatea patristică a misionarului dunărean i-a stârnit admirația, exprimată în cuvinte de laudă. La rândul său, Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
participării tuturor, sînt elemente importante pentru salvarea și exercitarea drepturilor omului în lumea de astăzi", declara el la 23 noiembrie 1991, cu ocazia Forumului Internațional al partidelor creștin-democrate consacrat magisteriului social al Bisericii. Dar, în același timp, prioritatea acordată "noii evanghelizări" deplasează interesul papei de la partide spre mișcările laicilor, considerate a fi mai capabile de a difuza mesajul Bisericii în societățile din ce în ce mai secularizate, mai ales că acest papă neitalian știe, poate mai bine decît predecesorii lui, să deosebească particularitățile vieții politice
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Bisericii, ci și în rîndul integriștilor sau al progresiștilor. Dezamorsarea vechilor conflicte, teama că un partid va recupera religia, observația că acestea nu au putut împiedica secularizarea și că mișcările Bisericii sînt, fără îndoială, cele mai indicate pentru promovarea "noii evanghelizări", toate acestea demonstrează faptul că democrația creștină nu mai poate conta pe Biserică. În schimb, ea poate beneficia, indirect, de revenirea în forță a doctrinei sociale a Bisericii catolice, reactivată de Ioan-Paul al II-lea prin enciclicele Loborens exercens (1981
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
vreți, pentru care nu suntem încă suficient de bine pregătiți chiar dacă schimbările se accelerează și produc victime. Trăim o vreme de tranziție, care s-ar putea să dureze cîteva generații. Avem nevoie de un salt de conștiință, de o nouă evanghelizare, de un nou avatar. Banii și tehnologia trebuie să redevină niște mijloace. Scopurile sunt altele și trebuie să le regăsim. Cum? Prin reîntoarcerea la fundamente, la Sursă, prin prețuirea valorilor perene în locul celor efemere și cultivarea adevăratelor valori divino-umane. Printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în relație cu celălalt. Căci problemele nu vin atît de la celălalt, cît din noi înșine, nici n-ar exista dacă n-ar găsi afinități în noi. Mă tem că avem nevoie sau de un nou umanism sau de o nouă evanghelizare. 1.7. TRANSCENDENȚĂ ȘI INFINIT Transcendența devine perceptibilă în raporturile cu celălalt. Prin el putem avea acces la absolut, la infinit. Lumea e guvernată din eternitate și pentru eternitate. Principiile și legile guvernării despre care vorbesc nu sunt secrete, decît
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cor de baptiști compus din circa 80 de persoane. În urmă cu o lună și ceva, s-a reîntors dintr-un lung pelerinaj, din Moldova, spunând în predicile sale din biserică că au fost la Biserica Basarab din București pentru evanghelizare, unde au avut un succes deosebit. Adresă, 03.12.1982, col. Sima Traian, mr. Sălăgean Ioan: „[...] Este urmărit de noi în DUI pentru activitate de influențare a membrilor să nu se supună autorităților de stat, îndeamnă la construcții de noi
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de rugăciuni etc. [...] În caz că veți obține noi date despre P.P., rugăm să ni le comunicați.” Notă informativă, sursa „Esculap”, 0 6.08.1982: „Vă informeze în legătură cu discuția purtată cu doi conducători ai comunității baptiste O., referitor la mersul lucrărilor de evanghelizare în viitor: Lipsa acută de pastori care se face tot mai mult simțită în cultul baptist este rezultatul dezinteresului Uniunii și Departamentului în ce privește pregătirea de cadre prin seminarul teologic din București. În mod evident, an de an numărul seminariștilor a
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
țările guvernate de comuniști prin: susținerea predicatorilor bisericii subterane în activitatea lor periculoasă; susținerea și ajutorarea familiilor ai căror susținători se află în închisoare pentru credința lor; susținerea persoanelor care călătoresc dincolo de «cortina de fier» și duc ajutoare. Informarea și evanghelizarea în vest, mai ales în rândul celor receptivi față de ideile comunismului. [...] Dintre metodele de desfășurare a activității ostile împotriva RSR, începând din anul 1968 și până în prezent, enumerăm următoarele: organizarea de disidențe - așa-numitele «biserici subterane» - în principal în cadrul cultului
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]