1,482 matches
-
și de intuiția lui, pentru salvarea orașului. Dar trupul Aintiliei continua să Îi umble printre gânduri. Își Încordă urechea la sunetele din preajmă. Nu se auzeau glasuri, nici zgomot de pași. Mânăstirea părea pustie, ca și când toți locuitorii s-ar fi evaporat. Ieși din chilia lui și le controlă repede pe toate celelalte. Într-adevăr, nu era nimeni. Poate că priorii se Întorseseră pe la casele lor. Putea profita de asta pentru a se ocupa În tihnă de crimă. Până În clipa aceea, explorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se afla Bargello, cu aerul lui nătâng. Părea amuzat. — Era aici acum o clipă! strigă priorul. Nu-l lăsați să fugă! — Cine? Noi n-am văzut pe nimeni. — Vă spun că era aici, Înăuntru... Nu se poate să se fi evaporat! Căutați-l! Oamenii se uitară În jur perplecși. Între timp, mai apăruseră și restul. — Distribuiți-vă printre uscătorii și străbateți din nou culoarele, trebuie să-l Înconjurăm! strigă Dante. Soldații se Întoarseră spre șeful lor, care făcu un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai importante, având În vedere că printre ele se numără problema fundamentală: ce pun la cale În această subterană bizară Magisterul și-a lui ceată? Care sunt lucrurile care se precipită? (Citat aproximativ din clasica În viață care tocmai se evaporase În ceața incitantelor ei misiuni interpoliste. Fiindcă n-aveam nici o Îndoială: tipa colabora cu Interpolul, dacă nu cumva de-acolo Își ridica periodic salariul binemeritat). Într-un fel sau altul, mai mult necontrazicându-mă decât aprobându-mă explicit, Howard Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
privitor la convingerea Centrului că, mai devreme sau mai târziu, Ceilalți vor sista experimentul, vor arunca În aer Pământul și vor reda acestui colț de Univers configurația anterioară plantării aici a insolitului laborator. Veselia de pe fața lui Roger s-a evaporat la fel de subit cum apăruse. M-a privit o clipă cu ochii lui ca o imensitate verde și apoi a oftat, coborând pleoapele: - Adam, știi deja multe. Nu spun „prea multe”, pentru că ar Însemna să te mint, sugerând că există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fel de plite de bucătărie pe care s-ar fi putut prăji un ou fără altceva decât un strop de ulei. Imediat observară că picăturile mari de sudoare ce le cădeau de pe frunte nici măcar nu ajungeau până jos, deoarece se evaporau înainte, iar acel fenomen straniu se putea vedea doar în câteva locuri de pe glob, unde uscăciunea mediului înconjurător era absolută și temperatura foarte înaltă. Aziza, în Libia, salinele din nordul Ciadului, câteva locuri pierdute din Valea Morții, din Arizona, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
putut să adorm. Ăsta nu era decât începutul. Mă mituiește, mă amăgește, mă influențează. Mă recrutează. Iar acum voi avea nevoie de zile întregi ca să-mi dau seama de ce. Într-o dimineață am ieșit cu barca pe lac. Lacul se evapora prin hainele noastre, uneori se ițea pe lângă barca noastră câte un trunchi de copac și fețele abia ni se vedeau prin ceață. Ar fi trebuit să-ți aduci aparatul de fotografiat. Nu-mi imaginez unde ne-am fi putut ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
singura persoană care își exprimase dubiile cu privire la moartea lui Lee. Văzusem deja reacția din casă când s-a împrăștiat vestea că era cineva mort în grădină și că poliția e pe drum; oamenii care petrecuseră acolo toată noaptea s-au evaporat atât de rapid că puteam să simt pe hol miros de talpă încinsă. Nu le păsa ce se întâmplase și cui, pur și simplu nu voiau să fie implicați. Ivan, un hippie pacifist care era dealerul de droguri al casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
extraterestru păru că se sparge brusc, asemenea unei pungi, făcând să se reverse râuri dintr-o substanță pe care toți o apreciară ca fiind lavă fierbinte. Lumea dădu să fugă, panicându-se, dar, surpriză, primii atomi ai acestei plasme nervoase se evaporară ca prin farmec înainte să atingă pe cineva. Zgomotul de uimire străbătu arena de la un cap la altul. În tot acest timp, platforma pe care cântau Ioneștii începu să zboare și să unduiască asemenea unui covor zburător, de vreme ce aceștia cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că acesta glumește, însă el nu avea chef să-i țină isonul. În lumina verzuie se vedea un abur subțire ieșind de pe drum și ridicându-se apoi în sus. Pietrele încălzite peste zi făceau ca apa de ploaie să se evaporeze. Asta mai lipsea acum, ceața care să-i încurce și mai mult. Le va fi foarte greu să deosebească bestia de ceața care se ridica în mod natural. Calistrat nu părea să-și facă probleme, mergea mai departe fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Împărțisem amîndoi În anii ce după moartea mamei, anii cu stiloul lui Victor Hugo și cu locomotivele din alamă. Mi-i aminteam ca pe niște ani de pace și de tristețe, ca pe o lume care se destrăma, care se evaporase treptat Începînd cu zorii acelei dimineți cînd tata mă dusese să vizitez Cimitirul Cărților Uitate. Într-o zi, tata a descoperit că Îi dăruisem Clarei cartea lui Carax și a avut un acces de mînie. — M-ai dezamăgit, Daniel, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
s-o mai văd, că n-aveam să-i mai pomenesc numele sau să-mi mai amintesc de timpul pe care Îl pierdusem alături de ea. Prin cine știe ce stranie rațiune, m-am simțit Împăcat. MÎnia care mă scosese din casă se evaporase. M-am temut să nu revină, cu o Îndîrjire reînnoită, a doua zi. M-am temut că gelozia și rușinea aveau să mă consume lent, odată ce piesele celor trăite În acea noapte aveau să cadă prin propria lor greutate. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înverșunare și cu prea puțin discernămînt. Protifînd de aceste rare și beligerante momente de intimitate, Sophie Încerca să se Împace cu el susurînd vorbe de dragoste, dăruind mîngîieri iscusite. Pălărierul nu era amator de fleacuri, iar talazul dorinței i se evapora În cîteva minute, dacă nu În cîteva secunde. Din aceste asalturi În cămașa de noapte suflecată n-a rezultat nici un copil. După cîțiva ani, Antoni Fortuny s-a lăsat păgubaș să mai viziteze dormitorul Sophiei, În mod definitiv, luînd obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe dinăuntru, iar acum ar sări să-și stingă propriul său incendiu. Se duse să se așeze pe canapeaua din living, dar nu rămase acolo mult timp, starea se semi-letargie în care trăise în aceste trei zile dispăruse, ca și cum se evaporase la primul cuvânt al ministrului, acum lucrurile, acest concept vag căruia obișnuim să-i dăm numele generic și leneș de lucruri atunci când ar lua prea mult timp și ar ocupa prea mult spațiu ca să le explicăm sau doar să la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
câștig a nimic dacă ar scrie pentru Nassau Literary Magazine, dar că prezența În caseta redacțională a lui The Daily Princetonian putea fi de mare folos. Vaga dorință de a juca roluri nemuritoare În cadrul Asociației Dramatice Engleze i s-a evaporat când a aflat că talentele cele mai mari și minți, cele mai ascuțite se concentrau la Triangle Club, o asociație pentru comedia muzicală, care Întreprindea anual un lung turneu de Crăciun. Între timp, simțindu-se straniu de singur și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
c‑o să mă iubești? Te rog, te rog. O femeie ca mine nu se roagă prea des de cineva, dar când o face, trebuie să i se dea ce vrea pentru că și‑a călcat pe orgoliu. Încordarea mea s‑a evaporat, iar acum trebuie să mă întorc la serviciu înainte să se observe că lipsesc. Anna îl sărută zdravăn pe Hans. Plescăie un pic prea tare, iar Hans se jenează din cauza asta. Se îndepărtează de Anna și‑și pune pantalonii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Kataoka, mi-o imaginasem pe Reiko mult mai sexy și mai cochetă. Avea mâini și picioare delicate, o talie subțire de o puteai cuprinde În ambele palme. În jurul ei plutea un aer neliniștitor care-mi dădea impresia că s-ar evapora la prima atingere. — Fotografia asta e de-acum doi ani, de la un festival de film din Barcelona. Filmul În care Reiko a jucat rolul principal a fost apreciat foarte bine de critici. Un film italian, Țărmul mării, ai auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pictorialele din reviste, sau cu actrițele de la televizor sau de la cinema. Nu semăna nici măcar cu femeile cu care mi s-a Încrucișat drumul Întâmplător pe stradă. Îmi dădea impresia că existența ei era Întemeiată pe premiza că s-ar putea evapora În orice moment. Nori grei acopereau cerul New Yorkului În acea după-amiază. Deși nu-l Întrebasem nimic, șoferul de taxi se prezentase În gura mare: „Eu sunt din Israel!“. Din când În când lăsa În jos fereastra și urla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu Înfățișarea lui de vagabond, punând-o pe Keiko Kataoka În patru labe, bucurându-se după pofta inimii de toate părțile corpului ei. În momentul În care imaginea s-a conturat clar În mintea mea, am simțit sentimentul de gelozie evaporându-se În neant. După ce mai priză o linie, Yazaki se Întoarse către mine și mă Întrebă: — Keiko ți-a vorbit și despre o fată pe nume Mie? Am dat din cap, la care Yazaki scoase un oftat prelung. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și mai tare, cu semeție, șoptind În direcția mea: „Tu nu știi ce-i dragostea“, fără a Înceta să zâmbească. Cu o clipă Înainte să mi se taie filmul, am avut impresia că eu eram Yazaki. După ce totul s-a evaporat, a răsunat din Întuneric vocea lui Keiko Kataoka. Acum vei putea dormi adânc. De-acum nu vei mai cădea pradă angoaselor, nici În hotel, nici În avion, vei dormi pentru totdeauna. Dar dacă-mi vei auzi vocea, ca acum, Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că o să descopere și că o să dau de necaz, așa că i-am zis că sunt. Atunci s-a rezemat de spătarul banchetei și i-a spus șoferului să pornească. Fără vreun alt cuvânt. A fost foarte ciudat. De parcă eu mă evaporasem. Foarte bine, Sarah. Acum, ia spune-mi. Ai zis că ai crezut că sunt polițiști. Purtau uniforme? Ea dădu nesigură din cap. — Să începem de la culoarea acestor uniforme. Un fel de verde, cred. Știți, ca de polițist, numai că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bată chiar în acele condiții inegale. După ce, în ajun, redactează scrisoarea celebră către Auguste Chevalier, Galois cade a doua zi dimineață, la 30 mai 1832, străpuns de un glonte pe terenul lacului La Glacière, lângă Gentilly. Martori și adversari se evaporează, între timp, ca prin minune. Rănitul e transportat de un țăran care trecea la târg, cu căruța, până la cel mai apropiat spital. O peritonită se declară în următoarele 12 ore și Galois moare a doua zi, 31 mai, asistat de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o zi voi fi fericită! Silvia KATZ Israel Notă critică Opera Reîntoarcerea Hanei este o lucrare autentică. În ea se îmbină bipolaritatea divin-profan, lupta între lumile celeste și demonice; atracția morgană, fructul interzis, nudul pal al freneziei atrăgătoare care se evaporă spre dimineață. Legat de ispită și visul deșertului, îmi amintesc de un episod din Zona Crepusculară, realizat de Rod Serling în anii 1960, în care un soldat visează, fiind în moarte clinică, ajunge la un avion în deșert, revinind cu
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului Mi s-au despicat cuvintele ca de un fulger în noaptea slăvită, de ele n-o să mă mai rog. Broboane de teamă taie fruntea, lumină și întuneric amestecate într-o ceață lăptoasă se evaporă aprinse și tălpi alungite de umbre calcă pe inima dimineții-n răcoare, nimic nu-i mai bine decât binele la capăt de drum. Văd depărtarea cu ochii-n pământ de se vrea ruptă-n bucăți ;și nici asta nu mă
NOMAZII CERULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362860_a_364189]
-
o avea, dar am simțit și am știut că ceva în acea călătorie l-a uimit, l-a pus pe gânduri și l-a făcut să cerceteze mai mult și mai departe. Fără să spună cuiva. Acea stare s-a evaporat în timp, dar a scris... Așa cum romanul lasă niște semne de întrebare, așa se întâmplă și în viață: îi lași celuilalt libertatea de a-și trăi propriile gânduri, de a-și imagina așa cum crede el. Dacă ai invada mereu spațiul
EVENIMENT LA GALERIA SENSO de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363430_a_364759]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > CURA DE GÂNDIRE Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului Apa are propria-i inteligență : sapă maluri; hrănește; spală și înmoaie; debordează lin sau sălbatic; vindecă boli; evaporă și ascultă muzică (numai simfonică). Succederea unor emoții intese aduc stări ce alcătuiesc degradarea conștiinței. Nu te doare nimic. Doar o mutație ontologică, trădează privirea vacantă a dobitoacelor și insensibilitatea lor erotică prin regretul de a nu le învinge. Plictiseala
CURA DE GÂNDIRE de MARIA COZMA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361219_a_362548]