441 matches
-
gîndirea dincolo de hazard și de genialitate. O istorie "rațională" (Lakatos) a științei este deci posibilă, în timp ce filosofia sau arta nu se pot preta la așa ceva. Demonstrația o fac aceste frecvente exemple de descoperiri științifice simultane și independente, prezentate de către istoria evenimențială drept coincidențe curioase, ele nefiind altceva decît manifestările necesității raționale ce prezidează progresul științei. Economia, ca și fizica sau biologia, furnizează astfel de exemple, cel mai frapant fiind, fără îndoială, apariția concomitentă a marginalismului în trei colțuri ale Europei, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mai multor informații despre principalele evenimente parcurse de individ în existența sa, despre relațiile prezente între ele ca și despre semnificația lor în vederea cunoașterii istoriei personale a fiecărui individ, atât de necesară în stabilirea profilului personalității sale. Este prin excelență evenimențială, concentrându se asupra succesiunii diferitelor evenimente din viața individului, a relațiilor dintre cauză și evenimentele efect, dintre evenimentele scop și evenimentele mijloc. Variantele mai noi ale metodei biografice - cunoscute sub denumirea de cauzometrie și cauzogramă, își propun tocmai surprinderea relațiilor
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
Aspecte ale mitului 164 cât și în alte lucrări, că actualizarea unui mit într-o creație cultă devine indiferentă la succesiunea cronologică a faptelor. În romanul Ulysses al lui James Joyce numai anumite epifanii relevă mitul homeric, în rest, logica evenimențială fiind mult modificată. Concret, Fred Vasilescu pune capăt relației sale cu d-na T. pentru a-și urma destinul "impus" de Camil Petrescu, anume cel de scriitor. Intenția autorului este fondată pe caracterizarea făcută într-o notă a paratextului: Fred
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
școlară: “Evenimentul literar” de la Iași și “Vieața” tipărită la București. Aceste tendințe deveniseră parte integrantă din scenariul formativ al multor elevi cu preocupări intelectuale de la sfârșitul secolului al XIX lea. Contactul cu o atmosferă nouă, din care făceau parte presa, evenimențialul spectacolelor de teatru și conferințele publice a transformat în mod iremediabil caracterul și modul de gândire al lui Alexandru Lapedatu și a celor mai mulți dintre tineri 35 . Odată încheiați anii studiilor ieșene, o nouă etapă s-a conturat în viața lui
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
acestora, obiectivitate în relatarea faptelor istorice, rigoare în reconstituirea lor, cât și înțelegerea acestora. Se adaugă sprijinul pe documente în realizarea interpelării faptelor. Din punct de vedere tematic, școala critică se îndreapta spre o istorie mai mult pozitivă, politică și evenimențială. Rolul ei de altfel, consta în stabilirea adevărului istoric, iar calea spre adevăr implica precizie în detalii, pătrundere în rostul lucrurilor, expunere clară și profesionalism. Promotorii acestei direcții ridicau la rangul de probleme centrale preocupările de consolidare a caracterului științific
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
baza surselor consultate, activitatea politică a celui care avea să devină ministrul Cultelor și Artelor. Ne referim la perioada 1914-1918, adică intervalul de debut al lui Alexandru Lapedatu în viața politică, mai puțin cunoscut din perspectiva anumitor probleme de ordin evenimențial. Prin cele prezentate în a doua parte a capitolului al II lea, am încercat să demonstrăm, că decizia liderului liberal de a se înscrie în Partidul Național Liberal i-a aparținut în totalitate, fiind dictată de tradiția, disciplina și solidaritatea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
școlară: “Evenimentul literar” de la Iași și “Vieața” tipărită la București. Aceste tendințe deveniseră parte integrantă din scenariul formativ al multor elevi cu preocupări intelectuale de la sfârșitul secolului al XIX lea. Contactul cu o atmosferă nouă, din care făceau parte presa, evenimențialul spectacolelor de teatru și conferințele publice a transformat în mod iremediabil caracterul și modul de gândire al lui Alexandru Lapedatu și a celor mai mulți dintre tineri 35 . Odată încheiați anii studiilor ieșene, o nouă etapă s-a conturat în viața lui
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
acestora, obiectivitate în relatarea faptelor istorice, rigoare în reconstituirea lor, cât și înțelegerea acestora. Se adaugă sprijinul pe documente în realizarea interpelării faptelor. Din punct de vedere tematic, școala critică se îndreapta spre o istorie mai mult pozitivă, politică și evenimențială. Rolul ei de altfel, consta în stabilirea adevărului istoric, iar calea spre adevăr implica precizie în detalii, pătrundere în rostul lucrurilor, expunere clară și profesionalism. Promotorii acestei direcții ridicau la rangul de probleme centrale preocupările de consolidare a caracterului științific
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
baza surselor consultate, activitatea politică a celui care avea să devină ministrul Cultelor și Artelor. Ne referim la perioada 1914-1918, adică intervalul de debut al lui Alexandru Lapedatu în viața politică, mai puțin cunoscut din perspectiva anumitor probleme de ordin evenimențial. Prin cele prezentate în a doua parte a capitolului al II-lea, am încercat să demonstrăm, că decizia liderului liberal de a se înscrie în Partidul Național Liberal i-a aparținut în totalitate, fiind dictată de tradiția, disciplina și solidaritatea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
primă lectură, faptul că poetul își orientează vizibil demersul textual într-o direcție mitico-simbolică sau metafizică. Nimic nu stă sub registrul banalului, al cotidianului frust sau al biografismului manifestat direct. Totul stă, dimpotrivă, sub semnul decisiv al misterului greu, al evenimențialului simbolic. Aproape fără excepție, textele relatează ceremonialuri bizare, pe jumătate sacre, pe jumătate demonice, în care umilința consună cu furia luciferică, iar bucuria de a trăi cu voluptatea murindului: o funestă Cină de toamnă, cuminecare cu viața, dar și cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei perioade istorice (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și a unui gen literar (românul, în general, și cel urban ca specie reprezentativă). Această triada nu prevede o funcționare de la sine, ci, dimpotrivă, presupune o adecvare între istoria evenimențiala, cea a mentalităților și cea a formelor artistice. Secolul al XIX-lea este cunoscut ca unul dintre cele mai agitate și glorioase în istoria Franței: marele secol al Franței, al revoluțiilor, al Parisului, al femeilor. Literatura face din femeia pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pericolul marginalizării. Individul modern este condamnat să trăiască într-o ambiguitate semantica, într-o indecizie simbolică" [p.78]. Această indecizie comună se transformă la Pariziana în dorința de a transgresa 240 stereotipul și a accede la eveniment. "Elementele care anunța evenimențialul sunt marcate de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal, spectacol, fenomen, fiecare substantiv explicând una dintre trăsăturile pertinente ale fenomenului" [Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spectacole, ele fac parte din decorul urban. Femeia este, într-o anumită măsură, o problemă de aparenta. Pariziana însă dezminte aparentă superficială a lucrurilor, demonstrând că ele sunt simboluri sau semne ale unei realități mai profunde. Alternarea stereotipiei și a evenimențialului apare că una din structurile textului literar. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea spectacolului și fenomenului, la nivel de scenarii globale și scene ritualizate sau circumstanțializate. În cazul Parizienei putem vorbi despre o esențializare prin mijloace teatrale, adecvate inerentei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
saturata de semnificații" și conceptul de efect-personaj, care este "un produs al textului", "o reconstrucție a cititorului" și devine un principiu de organizare a analizei. 4 Istoricii ideilor "aleg anul 1789 că data inaugurală a modernității, dar nu ca modernitate evenimențiala, ci că stare de spirit, ca mit sau "morală" (Baudrillard); ei aleg anul 1789 pentru că înseamnă Revoluția franceză, Iluminism, Drepturile Omului, pe scurt o nouă definire a omului, în ruptură radicală cu cele precedente" [Nouss, p.23]. 5 Poziția celor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
distrusă. Au început să se prăbușească obstacolele între categoriile sociale, să se nască viața socială în adevăratul sens al cuvântului. Oamenii apar mai des unul în fața celuilalt. Vizibilitatea realității duce la teatralizarea cotidianului [v.Goffman]. 152 Alternarea stereotipului și a evenimențialului apare că una dintre structurile textului literar. "Le "stéréotypé" se situe à l'opposé de "l'événementiel", ce dernier se présentant comme quelque chose d'inconnu, assez souvent comme un phénomène innatendu, peu ordinaire, n'ayant pas de fonction de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
concret în text, susținînd că vom realiza singuri acest lucru pe parcurs. Desigur, nimeni nu reușește să facă vreo distincție cu certitudine, textul dovedindu-se pînă în ultima clipă a redactării oarecum suspendată foarte organic, din punct de vedere tematic, evenimențial și stilistic. O mică ruptură reprezentațională se produce în momentul începerii aventurilor pe Jane Guy, povestirea devenind ceva mai profesională, mai aplecată asupra detaliului marinăresc și făcînd, prezumtiv, intrarea în scenă a omului mării (Pym). Supoziția nu rezistă, însă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o relație de invers proporționalitate între istoria textuală și istoria trăită. Cu cît textul este mai nestilizat, cu atît faptele vor avea mai acut marca veridicității. Cu alte cuvinte, dacă aparența, reprezentarea sau "umbra" ființării sînt mai puțin pregnante, realitatea, evenimențialul sau ființarea propriu-zisă au șanse de a fi sesizabile dincolo de cadrele butaforice, oferite de obicei percepției. Premisa "fenomenologică" a hibridului auctorial Pym-Poe este că percepția umană transfigurează universul faptic și, în cele din urmă, îl reconceptualizează ficțional. Realitatea dispare așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în arhitectura generală a romanului, ea nerezumîndu-se la simpla substituție a autorului cu naratorul sau invers. O succesiune de momente epifanice (inițiatice) este povestirea însăși, din punct de vedere structural. Textul cuprinde trei secțiuni mari care se succed cronologic și evenimențial, în funcție de aventurile lui Pym pe vasele inițierii sale: Ariel, Grampus și Jane Guy. Eroul "se formează" așa-zicînd permanent, în contextul acestui "circuit" empiric, evoluînd de la amatorismul aventurii de pe Ariel la profesionalismul și maturitatea de pe Grampus și, ulterior, Jane Guy. Surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
impactul căruia ne descrie insula confraților lui Nu-Nu ori întîlnirea de gradul trei, pe care supraviețuitorii de pe Jane Guy o au cu ființa exotică albă, la finalul povestirii. În plus, succesiunile inițiatice din roman merg pe ritmuri diferite de derulare evenimențială. Inițial, faptele se succed lent, fiind estompate de lungi teoretizări pe marginea lor, iar, spre sfîrșit, densitatea și desfășurarea lor cresc semnificativ, narațiunea devenind extrem de dinamică. Nivelele inițierii naratorului sînt delimitate exact de începutul/sfîrșitul experiențelor marinărești, pe fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
obiectivității și face orice pentru a o atinge. Citit atent, întregul roman nu reprezintă altceva decît un gigantic proces al autoco-rectării, un mecanism al determinismului matematic și al calculului probabilistic. Pym vrea veridicitate cu orice preț și, de aceea, dialată evenimențialul sub lupa microscopului, pînă la revelarea nervurilor invizibile, cu care faptele sînt legate în motivația lor cea mai obscură. El este pregătit pentru surprizele percepției, conștiința sa autocorectoare fiind permanent deschisă unei reprezentări fenomenologice ("așezări în perspectivă") aproape științifice. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nității au vorbit chiar și modernii interbelici. Influențați de teoria jungiană a unui in/sub-conștient colectiv, ei credeau că lumea nu se află departe de un autoindus reflex al "uitării". Acumulînd prea multă informație, prea multă factu alitate, prea mult evenimențial sau, cu un singur termen, prea multă istorie, pe palierele noastre mnemotehnice, vom avea tendința, justificat, spuneau mulți teoreticieni încă de acum aproape un secol, "să eliminăm" o parte din "balastul" paseist, devenind extrem de selectivi în actul de preluare a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
concrete / denotative / științifice etc.) își găsește aici terenul unui dialog polemic extrem de vechi. Este posibil ca începutul unei astfel de dispute, atestat în civilizațiile europene, să îi aparțină lui Tucidide. Atenianul analizează cu o grijă declarat circumspectă realitatea istorică a evenimențialului poetic (aparținând numitului Homer, în special): "Agamemnon... fiind mai puternic decât ceilalți prin flotă, a făcut expediția strângându-i [pe greci] nu mai mult prin devotament decât prin frică: căci e limpede că el a sosit cu flota cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
decît să transmitem destinele care ne parvin, prin Istorie, din trecut; de abia dacă mai avem timp să le modificăm în trecere. Suntem antrenați de un elan venit de odinioară care ne poartă pe valurile sale." Istoricul distinge trei temporalități: evenimențialul (timpul politicului, al războaielor), conjuncturalul (timpul economic și social), lunga durată (timpul geografic). În această schemă cauzală, evenimentele reprezintă suprafața, decorul. Istoria oamenilor este, înainte de toate, o "geoistorie". Raporturile lor cu natura (relieful, clima, vegetația), "structurile cele mai profunde" sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
romanul lui Djian, unde personajele principale sunt ieșite din comun, fără ca vreo trăsătură a lor să fie îngroșată, dimpotrivă, ele apărînd, la o primă vedere, absolut banale. Contrastul și geniul scriiturii rezidă tocmai în opoziția dintre "mai mult" (respectiv conținutul evenimențial) și "mai puțin" (tonul lejer, umorul omniprezent). Rezultatul e o reușită literară de o subtilitate ce depășește cu mult trama narativă, iar tehnica autodenigrării, a acelui understatement accentuează, parcă, ideea că Literatura cu majusculă e cea în care forma e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ei? Ce anume a făcut ca aceste conferințe inițiate de Maiorescu, să-și găsească, cel puțin în fazele de început, un public atât de entuziast? Câteva soluții de răspuns pot fi identificate: o primă sugestie ar fi chiar monocromia peisajului evenimențial al timpu-lui; întâmplările culturale publice, extrem de rare, și, în mare parte, aflate în zodia mediocrității, au amplificat efectul conferințelor și au furnizat un public numeros. Criteriul acesta cantitativist, chiar dacă pare facil, este important căci indică în prelecțiunea ca atare o
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]