442 matches
-
total deterministică, mecanicista, de genul celei propuse de Pierre-Simon Laplace în 1776 în modelul său, în care viitorul este absolut previzibil cunoscînd toate forțele ce interacționează în univers. Altfel spus, Urizen dorește o lume în care să nu existe impredictibilitate evenimențiala, în care să existe numai certitudinea științifică-rațională-intelectuală. Nu ia însă în calcul ca un astfel de univers ar fi lipsit de libertate, ar fi doar o masinarie automată în care nu ar fi loc pentru Imaginația romantică a unui Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și reacții. În funcție de calitatea, intensitatea și utilitatea variațiilor comportamentale, se disting reacții normale și reacții patologice. Pe aceste considerente, existența individuală ni se înfățișează ca fiind construită din hazard și întâlnire, istoria normală sau patologică a individului având un caracter evenimențial. Istoria unui individ, psihobiografia sa, are un sens, și acest proces este cel care creează istoria însăși. În virtutea acestui fapt, „sensul” istoriei individului, înscriindu-se „în intervalul” propriei sale psihobiografii, devine „psihoistorie individuală”. Individul ne apare în acest caz ca
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mare trecere chemarea “înainte, împotriva lui Maiorescu”, neasumată însă de nimeni în mod explicit, pentru ca apoi, după reabilitarea criticului, să apară deviza “înainte, cu Maiorescu” (E. Todoran). Avea dreptate L. Boia atunci când făcea constatarea că istoriografia burgheză a evoluat de la evenimențial la structuralism, în timp ce cea comunistă a parcurs un drum invers de la structuralismul marxist la evenimențial. Cunoaștem data când a murit Maiorescu, dar nu știm exact nici astăzi când a dispărut „Junimea”, dacă ea a dispărut cu adevărat sau încă a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apoi, după reabilitarea criticului, să apară deviza “înainte, cu Maiorescu” (E. Todoran). Avea dreptate L. Boia atunci când făcea constatarea că istoriografia burgheză a evoluat de la evenimențial la structuralism, în timp ce cea comunistă a parcurs un drum invers de la structuralismul marxist la evenimențial. Cunoaștem data când a murit Maiorescu, dar nu știm exact nici astăzi când a dispărut „Junimea”, dacă ea a dispărut cu adevărat sau încă a rămas o stare de spirit ce supraviețuiește prin oameni. Gabriel CATALAN Rezistență și compromis în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
regimului degajat din această), argumentația lui Voegelin este una făcută în mijlocul evenimentelor, lucru care nouă ne dă posibilitatea să reflectăm nu doar asupra oportunității acestei traduceri, ci și asupra pertinentei observațiilor lui Voegelin (mai precis, a modului în care istoria evenimențiala a confirmat sau a infirmat intuițiile autorului discutat). Modul general de argumentare pe care lectură cărții îl sugereză este următorul: Voegelin stabilește realitatea de la care pleacă ("colectivismul politic"); propune cadrul general de discuție; oferă definiția de lucru; anunță "condițiile prealabile
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
și ideile, imaginația și reflecția, emoția și logica, structura și povestirea sau istoria ei nu fac parte din lumi separate. A descoperi diversitatea nu presupune să anulezi unitatea, dimpotrivă. Totul poate fi transcens. Structurile imuabile ale viului nu neagă istoria evenimențială, dar o reduce la vălurelele de la suprafața apelor. Acestea sunt însă întotdeauna mai adînci. Societățile tradiționale se bazează pe o ordine implicită, durabilă ; societățile actuale valorizează inovația și cultivă novomania, un cult al noului, al schimbării, sunt societăți fracturate, scufundate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
amplu. De fapt, volumul Istoria Finlandei are o abordare în crescendo, acordând din ce în ce mai mult spațiu istoriilor recente. Per ansamblu, istoria veacului al XX-lea ocupă practic două treimi din cuprinsul volumului. Autorii sunt interesați și de alte aspecte pe lângă istoria evenimențială, abordând domeniile de istorie a culturii și istorie socială. Cele mai utilizate surse sunt bibliografice, tiparul cel mai întâlnit al referinței fiind acela al unei cercetări/sinteze publicate de un autor finlandez în limba engleză (există totuși și un număr
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
obsedant, cadențându-i fluxul de litanie, toate calitățile care făcuseră și urmau să facă gloria perenă a marelui bărbat. „Recapitularea” aceasta - prin care Anonimul Cantacuzinilor se singularizează între cronicarii secolului al XVII-lea - esențializează, asociind repetiția, insistența și plasticitatea, secvențe evenimențiale existente în text care putea distila una sau alta dintre trăsăturile elogiate. La Stoica Ludescu (dacă el va fi fost acel Anonim) conceptele sunt globale (cum globală este și prima pe care o edifică), făcând de prisos disocierile. Bunătatea, de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
În mod creator, pe cât posibil (prin elaborări de rezumate, conspecte, Întocmirea unor fișe de studiu, referate, sinteze etc.). De exemplu, este foarte util ca ei să cunoască faptul că informația poate să fie: referențială (regăsită În lucrări de actualitate științifică), evenimențială (obținută prin consemnarea faptelor petrecute), să aibă o valoare de document (și ca atare va fi identificată În acte oficiale și neoficiale, În fotografii, legi, manuscrise), empirică (legată de experiența cotidiană), științifică (obținută prin investigație științifică), după cum mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
P. este, probabil, singulară. Poetica minimalistă își găsește o ilustrare remarcabilă la el. Decorul e minim: cadrul fizic se limitează la un tramvai, la o poză de familie, la o mahala etc. Elementele acestei fâșii de existent (văzute „obiectual” și „evenimențial”) sunt obiectul unei prelucrări suficient de libere pentru a putea fi considerate „naturale”; realismul nu e parazitat de convenționalisme, adică de constrângeri ținând de formal (dispare marcarea grafică - prin versificare - a genului), de tematic (nu apar în structura textelor elemente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
concret în text, susținînd că vom realiza singuri acest lucru pe parcurs. Desigur, nimeni nu reușește să facă vreo distincție cu certitudine, textul dovedindu-se pînă în ultima clipă a redactării oarecum suspendată foarte organic, din punct de vedere tematic, evenimențial și stilistic. O mică ruptură reprezentațională se produce în momentul începerii aventurilor pe Jane Guy, povestirea devenind ceva mai profesională, mai aplecată asupra detaliului marinăresc și făcînd, prezumtiv, intrarea în scenă a omului mării (Pym). Supoziția nu rezistă, însă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o relație de invers proporționalitate între istoria textuală și istoria trăită. Cu cît textul este mai nestilizat, cu atît faptele vor avea mai acut marca veridicității. Cu alte cuvinte, dacă aparența, reprezentarea sau "umbra" ființării sînt mai puțin pregnante, realitatea, evenimențialul sau ființarea propriu-zisă au șanse de a fi sesizabile dincolo de cadrele butaforice, oferite de obicei percepției. Premisa "fenomenologică" a hibridului auctorial Pym-Poe este că percepția umană transfigurează universul faptic și, în cele din urmă, îl reconceptualizează ficțional. Realitatea dispare așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în arhitectura generală a romanului, ea nerezumîndu-se la simpla substituție a autorului cu naratorul sau invers. O succesiune de momente epifanice (inițiatice) este povestirea însăși, din punct de vedere structural. Textul cuprinde trei secțiuni mari care se succed cronologic și evenimențial, în funcție de aventurile lui Pym pe vasele inițierii sale: Ariel, Grampus și Jane Guy. Eroul "se formează" așa-zicînd permanent, în contextul acestui "circuit" empiric, evoluînd de la amatorismul aventurii de pe Ariel la profesionalismul și maturitatea de pe Grampus și, ulterior, Jane Guy. Surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
impactul căruia ne descrie insula confraților lui Nu-Nu ori întîlnirea de gradul trei, pe care supraviețuitorii de pe Jane Guy o au cu ființa exotică albă, la finalul povestirii. În plus, succesiunile inițiatice din roman merg pe ritmuri diferite de derulare evenimențială. Inițial, faptele se succed lent, fiind estompate de lungi teoretizări pe marginea lor, iar, spre sfîrșit, densitatea și desfășurarea lor cresc semnificativ, narațiunea devenind extrem de dinamică. Nivelele inițierii naratorului sînt delimitate exact de începutul/sfîrșitul experiențelor marinărești, pe fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
obiectivității și face orice pentru a o atinge. Citit atent, întregul roman nu reprezintă altceva decît un gigantic proces al autoco-rectării, un mecanism al determinismului matematic și al calculului probabilistic. Pym vrea veridicitate cu orice preț și, de aceea, dialată evenimențialul sub lupa microscopului, pînă la revelarea nervurilor invizibile, cu care faptele sînt legate în motivația lor cea mai obscură. El este pregătit pentru surprizele percepției, conștiința sa autocorectoare fiind permanent deschisă unei reprezentări fenomenologice ("așezări în perspectivă") aproape științifice. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nității au vorbit chiar și modernii interbelici. Influențați de teoria jungiană a unui in/sub-conștient colectiv, ei credeau că lumea nu se află departe de un autoindus reflex al "uitării". Acumulînd prea multă informație, prea multă factu alitate, prea mult evenimențial sau, cu un singur termen, prea multă istorie, pe palierele noastre mnemotehnice, vom avea tendința, justificat, spuneau mulți teoreticieni încă de acum aproape un secol, "să eliminăm" o parte din "balastul" paseist, devenind extrem de selectivi în actul de preluare a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în propagandiști.[...] Partizanatul ia locul obiectivității, articolele de idei, de comentariu prevalează în dauna celor pur informative, stilul personal câștigă în fața impersonalității"239. Ideologia comunistă, aberantă în aspirațiile totalitare, folosește "limba de lemn" în discursul politic. Această limbă presupune "eliminarea evenimențialului și a uneltelor lingvistice care îl făceau posibil, adică a verbelor. Articolele perioadei abundă, toate, în utilizarea substantivelor înecate de adjective. În comunism, nu există practic actualitate, referințele temporale fiind înlocuite de unele personale; timpul pare să fie, de altfel
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și-a dobîndit notorietatea internațională grație romanului precedent La Mennulara. Asemenea altor scrieri ale genului, Mătușa marchiză închide filonul narativ central într-o ramă, astfel încît avem o amplă, densă povestire înglobată în altă povestire, la fel de interesantă, chiar dacă mai săracă evenimențial. Și avem două voci narative: în ramă, a Amaliei, unul din personaje, și a clasicului autor omniscient, în măsură să completeze și să ramifice discursul lăsat în suspensie de aceasta. Într-una din quasi inaccesibilele grote de la Montagnazza (Agrigento) cu
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
profesionist care controlează o materie vastă și, totodată, contradictorie. Postwar. A History of Europe Since 1945 (ediția americană: The Penguin Press, ediția engleză: William Heinemann, ambele 2005) este, așa cum îi spune titlul, în primul rând o istorie. Dar nu una evenimențială, seacă, ursuză, ce respinge plăcerea formulărilor riscate. Tony Judt propune un discurs perfect articulat, în care evenimentele, personajele și, deasupra lor, iluziile, joacă roluri determinante. Masivă (878 de pagini, format in octavo), extraodinar de densă, analitică și sintetică totodată, conține
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
pe Lodge în prozator internațional - lipsesc din Terapia. Dimpotrivă, aș spune că pe ele se întemeiază din nou, cu bună știință, rețeta infailibilă de succes a scriiturii. Gravitatea nu se află în ton, ci în intrigă, în derularea neprevăzută a evenimențialului - surprinzător pentru cititor și, în egală măsură, pentru protagonist. Criticul cultural va identifica aici, fără îndoială, drama (morală, psihologică) a societății consumiste în ansamblul ei. Se poate vorbi și despre așa ceva, dar sentimentul meu e că romanul explorează - în notă
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
în lesa Ťdoamnei cu cățelulť, cu gîndul la Anna Karenina și Mîșkin, la Gérard Philippe și Rubliov, lume de celuloid cu efect de bandă întoarsă, percepție hi-fi în care toată această magie (și manie) referențială e suprema terapie a tragediei evenimențiale" (p. 47). Dan C. Mihăilescu are, ca nimeni altul în critica românească, vocația etalării unor nesfîrșite serii referențiale, aparent paradoxale, dar care reușesc de fiecare dată să surprindă de minune specificitatea operei aflate în discuție. Chiar dacă în felul acesta el
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
meu pentru biografie și că adevărata lui rațiune era alta. Nepos, Plutarh, Varro, Suetoniu și alți biografi din antichitate n-au propriu vorbind o metodă științifică de apreciere a surselor pe care-și bazează reconstituirea. Biografiile scrise de ei sînt evenimențiale și psihologice, mai apropiate de ficțiunea literară decît de istorie. Spiritul critic nu le lipsește, dar e așa zicînd spontan, ca un fel de bun simț, care le permite să pună la îndoială ori să accepte informația furnizată de lacunarele
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
ale postmodernității nu sînt străine scriitorului. Aș spune chiar că pe ele se întemeiază, cu bună știință, rețeta - infailibilă - de succes a scriiturii. Miza artistică nu se află numai în tonul introspectiv, ci și în intrigă, în derularea neprevăzută a evenimențialului - surprinzător pentru cititor și, în egală măsură, pentru personaje. Criticul cultural va identifica aici, fără îndoială, drama (morală, psihologică) a societății (totalitare și/sau consumiste) în ansamblul ei. Se poate vorbi, fără îndoială, despre așa ceva, dar sentimentul meu e că
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
o copie. Și și mai grav: îi lipsește umorul. Petre Barbu îți poate povesti orice, dar nu te poate face să râzi. O încrâncenare surdă în a insista grav și serios, pe derizoriu și pe absurd, în lipsa oricărei semnificații dincolo de evenimențial. Epicul are un circuit închis redundant. În centrul romanului se află Complexul, în jurul lui gravitează toate personajele și aici au loc toate întâmplările. Riscul vine însă din lipsa ingeniozității înscenării acestor întâmplări. Situațiile sunt forțate și facil senzaționale: spargeri, furturi
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
o trasează peste o întreagă epocă - aceea marcată istoric de regimul comunist - e, prin precizia excluderii, extrem de interesantă. Pragurile la care se oprește, de două ori, cercetarea Simonei Sora sunt glorioșii ani 1933 și 1989. Nu atât prin încărcătura lor evenimențială, cât prin caracterul definitoriu pentru aceste etape, fie de înflorire, fie de liberalizare, a discursului intim al literaturii noastre. Argumentul pentru această opțiune e lipsit de orice echivoc: " Nu vom intra mai mult pe teritoriul socio-filozofic al încrederii, deși trebuie
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]