822 matches
-
tot de Dumnezeu în dovedirea iubirii cu care ne copleșește? Se pare că nu. Când, sub forma unui foc viu pe muntele Sinai, i-a dictat patriarhului Moise cele 10 porunci creștine Dumnezeu nu a uitat să precizeze că omul evlavios să nu se închin cumva la zugrăveli, cioplituri sau alte închipuiri al celor sfinte care numai în ceruri pot fi. Omul nu a făcut-o. Merge cu miile să pupe icoane, așa zis făcătoare de minuni, sau moaște, relicve mai
IUBESC, DAR CUM? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347055_a_348384]
-
fluturii. Mama ne spunea, mie și fratelui meu, să nu facem gălăgie și să-i deranjăm pe răposați. Așa că vorbeam în șoaptă. Și să călcăm doar pe cărărui. Nu aveam voie să pășim pe morminte. Aveam o frică tainică și evlavioasă, să ating un mormânt cu piciorul. Mi se părea că-l pângăresc. Mergeam pe de lături și uneori, aproape că baletam, de la un mormânt la altul. Mi-era tare drag să merg în cimitir, dar nu ca într-un loc
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
-și amintește nea Mitică astăzi de cineva cu admirație și recunoștință, acela este cu siguranța nea Niculiță, bunicul din partea tatălui. „Era un om deosebit bunicul Niculiță - reia nostalgic nea Mitică. Era cumpătat, calm, cu suflet plin de bunătate și mărinimie, evlavios, nu înjura nici măcar atunci când era cătrănit și apăsat de necazuri. Apreciat pentru hărnicia și omenia lui, nea Niculiță, foarte priceput la zidărie, era un renumit constructor de case; sașii din Tălmaciu (că la Sebeșul de Sus nu era nici urmă
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
ridic capacele oalelor. “Mmmmmmm ... ce bunătăți!!!!” Îmi place când mârâie ca un motan. Mă amuză. Alege ce-i place...și eu, la fel. Dacă trebuie încălzit, încălzim. “Tatăl nostru carele ești în ceruri ... Mulțumim Ție, Doamne, pentru bucatele-acestea... .....Amin!” Mă așez evlavios la masă. Nu mai am o familie, în sensul tradițional...soț, copii, părinți. Omul acesta/copilul acesta îmi e un străin, dar ne găsim în Sfânta zi de Duminică, la prânz, și ne rugăm, bucurându-ne că suntem sănătoși. Îi
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
în mâna dv. a rămas celălalt bilet cu verdictul nevinovat și iertat de Dumnezeu!”. Pus în această situație negândită judecătorul fu forțat de împrejurări să arate biletul rămas pe care scria vinovat și, deci, ca atare, cel înghițit de creștinul evlavios era cu nevinovat. Lumea cuprinsă de bucurie începu să strige și să laude pe Dumnezeu! Dar creștinul nostru scoase atunci din gură de sub limbă celălalt bilet și-l arătă mulțimii. Văzând mulțimea marea înșelătorie făcută de prefăcutul judecător puseră mâna
ADEVĂR ŞI NUMAI ADEVĂR de IONEL CADAR în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357332_a_358661]
-
viziunea negulesciană, stihuitorul are calitatea unică, dobândită printr-un lung proces de inițiere, de a oficia actul sacerdotal al nunții cuvintelor. Tăcerea solemnă, precede această nouă facere. Creația, poezia, este consecința unei practici îndelungate de adorație sublimă, dar și de evlavioasă învățare sub semnul magic al cifrei șapte „prin ochii scăpărători/ ai vieții celor șapte Universuri”. Refuzat profanilor, ținutul pur al Poeziei este lumea de dincolo de versant, a nevăzutelor, ce scapă percepției comune. Semnele puse de Dumnezeu în cer și pe
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
cred că-i binecuvântat, nu este o evlavie falsă. Ca să dau și un exemplu: Părintele Serafim Rose spune că, atunci când s-a apropiat de Biserică și a intrat în San Francisco într-o biserică rusă - știți cum sunt rușii, foarte evlavioși, fac închinăciuni; probabil când îi tămâia preotul, ei făceau închinăciune ei, când a trecut preotul pe lângă el, se simțea de parcă a înghițit un băț. Nu se putea îndoi. Mândria se manifesta aproape fizic. Spunea că parcă i-ar fi înțepenit
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
băț. Nu se putea îndoi. Mândria se manifesta aproape fizic. Spunea că parcă i-ar fi înțepenit grumazul. Și în situația asta, un om, ca să-și înfrângă mândria, poate face gestul forțat, silit, fără să aibă încă simțirea asta vie, evlavioasă, dar are o conștiință sănătoasă în ceea ce face, totuși, că-și biruiește mândria. Se biruiește pe sine și-și biruiește mândria. Și apoi va veni și simțirea, va veni și harul ca să poată să fie firesc, să fie el însuși
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
că și pe tine te poți minți. Dar evlavia falsă, sau virtutea falsă nu rezistă la examene: îți trage cineva o palmă? Cu evlavia falsă nu faci față! Despre gustul evlaviei adevărate - Spunea Cuviosul Paisie că, dacă vrei să devii evlavios, să stai pe lângă oamenii evlavioși, că evlavia „se ia”. Cum „se ia” evlavia? - Este limpede că este așa! Omul evlavios, care este autentic, care este adevărat în evlavia lui, prin naturalețea lui te cucerește cumva. Cum se aprinde o lumânare
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
poți minți. Dar evlavia falsă, sau virtutea falsă nu rezistă la examene: îți trage cineva o palmă? Cu evlavia falsă nu faci față! Despre gustul evlaviei adevărate - Spunea Cuviosul Paisie că, dacă vrei să devii evlavios, să stai pe lângă oamenii evlavioși, că evlavia „se ia”. Cum „se ia” evlavia? - Este limpede că este așa! Omul evlavios, care este autentic, care este adevărat în evlavia lui, prin naturalețea lui te cucerește cumva. Cum se aprinde o lumânare stinsă de la una aprinsă, foarte
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
o palmă? Cu evlavia falsă nu faci față! Despre gustul evlaviei adevărate - Spunea Cuviosul Paisie că, dacă vrei să devii evlavios, să stai pe lângă oamenii evlavioși, că evlavia „se ia”. Cum „se ia” evlavia? - Este limpede că este așa! Omul evlavios, care este autentic, care este adevărat în evlavia lui, prin naturalețea lui te cucerește cumva. Cum se aprinde o lumânare stinsă de la una aprinsă, foarte firesc. Sau dacă stai lângă o sobă care dogorește, te încălzești. Asta-i foarte firesc
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
de toamnă, însă liniștea locului îți pătrunde prin fereastra sufletului, apropiindu-te de Dumnezeu. Vorba dămoală a măicuței satrețe - venită aici, în 1989 - pare o rugăciune. Ne mărturisește istoria acestui așezământ monahal, durat pe temelia de credință a unor creștini evlavioși, la mijlocul secolului al XVII-lea, lângă poalele unui deal împădurit, în luminișul poienii de pe firul argintiu al pârâului Văleni, nu departe de apa Topologului. „Prima biserică, aceea ce poartă hramul Sfânta Treime a fost construită din lemn, în înainte de 1665
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
uita să facă legătura între dânsa și slujirea lui preoțească. "Preoția mea - mărturisea el - a fost visul sfânt al mamei mele și primii pași pe drumul înțelegerii slujirii lui Dumnezeu printre oameni i-am făcut sub călăuzirea ei curată și evlavioasă. Am avut privilegiul să respir în casa părinților mei duhul unui creștinism autentic, întemeiat pe faptele iubirii lui Dumnezeu și aproapele. Mireasma acestui duh din căminul copilăriei mele, moștenit de la bunicii, moșii și strămoșii mei, vrednici slujitori ai Bisericii și
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
să asculte liturghia preotului Plutașu, un preot bătrân, cu o barbă albă ca și părul ce-i răsărea pe sub potcap sau culion cum se mai numește acoperământul de pe capul preoților. Moș Constantin trăia cu frica lui Dumnezeu, fiind o fire evlavioasă de felul său, stare de spirit moștenită din moși-strămoși. Îmbrăcat cu cele mai bune haine ale sale și încălțat în niște botine luate de la un negustor grec ce hălăduia din localitate în localitate făcând trocul cu țăranii, dându-le cele
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
darurile strălucitoare și dulci ale lui Dumnezeu în locul placerilor vătămătoare ale lumii. Să fugim de mama tuturor păcatelor: iubirea de arginti. CAPITOLUL 153 RĂSPUNSUL UNUI CĂLUGĂR DIN MĂNĂSTIREA RAIT CĂTRE UN FRATE DIN LUME În Constantinopol erau doi frați foarte evlavioși și mari pustnici. Unul din ei s-a dus la Rait, a renunțat la lume și s-a făcut monah. După o trecere de vreme a venit celălalt frate, care rămăsese în lume, la Rait ca să vadă pe fratele său
LIVADA DUHOVNICEASCA (50) de ION UNTARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357526_a_358855]
-
lăsat,/ Toți vecinii te doresc, / Fetele mi te iubesc,/ Și mă-ntreabă fiecare,/ Dacă ai trimis scrisoare”. Venit din lumi necunoscute, abia se aude glasul fiului rătăcitor, cel răpus de dor: „Maică, dragă, scumpă, știu că-n sărbători,/ În odăia-ntunecată, evlavioasă ai aprins/ Sfânta candelă, curată... pentru călători;/ Pentru mine te-ai rugat, la Cristos ai plâns./ Inima bună îți spune că eu, cel plecat în lume,/ Mă topesc de dorul tău și de cei de-acasă; Te aștepți să vin
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
Arhiepiscop și Mitropolit Dr. Laurențiu Streza, a cărții de față - “Toigaul Odrăslit. Dialoguri inedited. Zburând peste prăpastii”, lucrare ce cuprinde dialogurile duhovnicești pe care Părintele Paroh Gheorghe Colțea le-a purtat telefonic, în anul 2014, cu Mihaela Motorga, o tânără evlavioasă, care, pe o perioadă determinate, și-a ispășit pedeapsa la Penitenciarul de femei din localitatea Târgșor, județul Prahova, și care, în timpul detenției și a penitenței, a trecut printr-o convertire exemplară, volumul de față fiind, în fond, un veritabil jurnal
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
joace un rol mai mare în viața omenirii, pentru acest Iisus ce stăpânește inimile și sufletele contemporanilor. La întrebarea pusă cu bunăcuviință: „Cine este Domnul Iisus Hristos?” - putem răspunde deopotrivă cu întreaga Natură gătită permanent de sărbătoare, cu toată creștinătatea evlavioasă, cu întreg cerul de Îngeri, de Apostoli, de Profeți, de Martiri, de Sfinți, de Mărturisitori: Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii! Întruparea și respectiv dumnezeiasca Jertfa sfântă a Domului nostru Iisus Hristos este dovada cea mai înaltă a iubirii
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
apa Glavaciocului, convinși fiind că vor vesti Blajinii de pe celălalt tărâm, că pe Pământ a venit Paștele. Babele care ne însoțeau, vorbeau între ele că, dacă arunci în apă, anafură de la Paște, vei avea noroc la prinsul peștilor. O bătrână evlavioasă ne-a spus însă: -Maică, să nu faceți asta, pentru că e mare păcat! În această zi se împart bucate pentru cei trecuți dincolo. Înălțarea La 40 de zile de la Înviere, sărbătorim Înălțarea, ziua când domnul Iisus Hristos s-a urcat
TRADIŢII LA ROMÂNI-PAŞTELE BLAJINILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344751_a_346080]
-
duce dricul cu picioarele-nainte. În rest „mergi” pe picioarele proprii chiar când zbori cu avionul Oi fi eu mare mic filosof, dar faptul că viața însăși nu este decât o călătorie poate fi filozofat chiar de baba Safta, habotnica evlavioasă. Pentru ea viața este drumul spre rai, trecând prin biserică. Eu am orizontul ceva mai larg. Majoritatea oamenilor trec prin viață așezat pe un scaun sau întins pe un pat. Este un mod de a călători prin viață mai comod
CĂLĂTORIA VIEŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350690_a_352019]
-
către vistieria publică romană taxele și impozitele, și își primeau înapoi plata percepând aceste taxe și impozite luând pentru ei o parte importantă. Erau bogați și duceau o viață fastuoasă, mai aproape de cultura greco-romană păgână decât de obiceiurile evreiești. Evreii evlavioși îi urau: nu le vorbeau, nu-i atingeau și nu mâncau cu ei, pentru că erau „necurați” (atingeau banii idolatri, moneda romană cu efigia împăraților romani divinizați). Însă amândoi fac o faptă bună: „urcă la Templu spre a se ruga”, adică
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
adevărat lui Dumnezeu. Aici Domnul nostrum Iisus Hristos rostește un cuvânt înfiorător: Vameșul, iar nu Fariseul, este îndreptățit, iertat, pentru că a intrat prin poarta cea strâmtă, pocăința. Ce lovitură pentru evreii care ascultau! Căci Fariseii treceau drept oameni religioși și evlavioși, modele, pe când vameșii erau urâți. Domnul a ales dinadins un exemplu extrem pentru a zgudui sufletele, pentru a provoca o adevărată conversiune, o întoarcere a valorilor. Cu toate acestea pilda sa nu este atât de departe de realitate, căci vedem
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
copaci, fie flori, fie stele, fie iarbă, fie ape, fie cântări, fie rugi, trebuie să devină cuvinte-doruri după chipul și asemănarea frumuseții omului iubitor. Literele frumos meșteșugite par niște păpădii aprinse în candelabrul cuvântului. Literele smerite dau cuvântului o înfățișare evlavioasă. Într-un cuvânt profanator literele sunt răstignite. Frumusețea cuvântului trebuie să împodobească sufletul fiecărui creștin. Prin geneza sa, cuvântul trebuie să trăiască intens în noi pentru a deveni o Carte deschisă oricui, o Evanghelie a tuturor. Omul poate schimba cuvintele
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
este mai sănătos, sa vorbești ori să taci?“. Bătrânul i-a răspuns: „Cine vorbește din dragoste de Dumnezeu, bine face; la fel, cine tace din dragoste de Dumnezeu“. Toate acestea sunt bune și frumoase pentru bărbații plini de virtuți și evlavioși. În ceea ce mă privește, de când mă știu n-am prea știut ce e tăcerea. Am socotit că mult bine face chiar și un singur cuvânt, pornit din inimă, spus pe un ton potrivit, la vreme potrivită! Iar astăzi chiar e
MARIANA CRISTESCU-ADMIRAŢIA ŞI PREŢUIREA NOASTRĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345207_a_346536]
-
sale, care sunt valabile și azi și se pot adapta și însuși de către tinerii fervoroși care vor să îmbrățișeze o viață de rugăciune și meditație. Iată cum subliniază autorul și marchează traducătorul, vituțile donei Pica, mama lui Francisc, o femeie evlavioasă care, „înzestrată cu virtuți foarte alese, poseda o bogăție interioară atât de mare și desăvârșită încât aurul câștigat de soțul ei era nimic pe lângă aceasta”. Cine ar mai pune preț astăzi pe astfel de virtuți? Și totuși, se poate, pentru că
TRADUCERE: PREOT PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI, O.F.M.CONV. (RECENZIE DE C de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345206_a_346535]