474 matches
-
cu teoria evoluționistă a bunicului său Erasmus și cu cele ale lui Buffon și Lamarck. Nu trebuie să ne mire că un spirit cu înclinații speculative, lipsit de interes pentru întemeierea empirică a teoriilor, a ajuns la o concluzie defavorabilă evoluționismului bazat pe ideea selecției naturale. Aceasta cu atât mai mult cu cât Butler nu s-a putut sustrage impresiei că noua teorie a evoluției, în contrast cu cele anterioare, conferă o însemnătate prea mare întâmplării, în dauna scopului. Aversiunea caracteristică a lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Cambridge. Mulți cercetători avizați și de bună credință considerau teoria drept extrem de problematică. Se poate spune că în ultima perioadă a vieții lui Darwin și mai târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX, evoluționismul (numit adesea pe atunci „transformist“) era larg acceptat, dar nu și teoria selecției naturale. Opoziția din mediul naturaliștilor față de explicațiile prin selecție naturală s-au manifestat, în principal, din trei direcții: cea a susținătorilor ortogenezei, a neolamarckiștilor și a geneticienilor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rari muritori cu care „poți avea diferențe de păreri și să nu simți nici o umbră de animozitate“), a dezaprobat ca „neînțelepte și violente“ unele remarci critice ale teologilor la adresa teoriei lui Darwin. Refuzând cererea lui Edward Aveling, un popularizator al evoluționismului cu înclinații seculariste și antireligioase, de a-i dedica o carte de studii despre teoria sa, Darwin îi scria: „Deși sunt un puternic susținător al gândirii libere asupra tuturor subiectelor, mi se pare (poate corect, poate greșit) că argumente directe
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mutații, dar ideea că știința, în particular știința darwiniană, ar fi incompatibilă cu credința religioasă în genere are și astăzi susținători elocvenți și influenți. Probabil cel mai cunoscut dintre aceștia este unul din cei mai de seamă popularizatori contemporani ai evoluționismului, profesorul de la Oxford, Richard Dawkins. Dawkins este unul dintre acei cercetători ai naturii care scriu pentru un public larg. Ca orice autor, el scrie însă pentru oameni instruiți. Iar oamenii instruiți pot împărtăși, cum se știe, reprezentări religioase foarte populare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
primul rând reprezentările despre un Dumnezeu care intervine în lume. Există, totodată, o apropiere evidentă între reflecțiile lui Ayala și poziția actuală a Bisericii Catolice, care insistă asupra ideii că nu știința evoluției ca atare, ci numai acea elaborare a evoluționismului ca o viziune asupra lumii care o lipsește de sens și de țel se opune credinței creștine. Din tot ce s-a spus până acum rezultă clar că s-au făcut numeroase încercări de a utiliza știința darwiniană atât pentru
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Philosophy of Self-Knowledge, Mentor-Omega/New American Library, New York și Toronto, 1965, pp. 17. 7 Acest "triumf al științei" nu a avut loc pe neașteptate și s-ar putea să nu fie permanent. De abia după 1968 s-a legalizat predarea evoluționismului în toate regiunile Americii. Recent, unele grupări bisericești au exercitat presiuni în vederea predării așa-numitei "proiectări inteligente" ca o alternativă la teoria evoluției. Proiectarea inteligentă, așa cum o înțeleg eu, se axează asupra ideii că marea complexitate a vieții este o
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
naturată, e important să distingem imaginea receptată și imaginea fabricată, extazul și geneza. Nu putem deci nici să respingem timpul linear, nici să-l acceptăm ca atare. Impas? Soluția n-ar ține, pentru a scăpa de dilema istorie-săgeată sau istorie-haos, evoluționism sau relativism, de geometriile revoluției ("rotație completă a unui corp mobil în jurul axei lui")? Schimbând o metaforă prin alta, de ce să nu înlocuim panglica drumului, ascendent sau descendent, cu treptele unei case a scării? O figură elicoidală dublă mișcare de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sunt, pe de o parte, elementele ei raționale și, pe de alta, elementele ei iraționale. Privită în fiecare din aceste două compo nente ale ei - și acest lucru e de susținut cu toată tăria în fața oricărui senzualism și în fața oricărui evoluționism -, ea este o categorie pur a priori [s.n.].“ „Sacrul este înainte de toate o categorie de interpretare și de eva luare [s.n.] ce nu există, ca atare, decât în domeniul religios.“ „Lucrul despre care vorbim și pe care vom încerca să
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a ceea ce am putea numi știință socială "normală", fără să facă vreo referire la mecanica proceselor implicate de cunoaștere. În plus, a ne referi la teoria socială ca fiind un domeniu multi-paradigmatic (din moment ce ar include, să spunem, "paradigme" precum structuro-funcționalismul, evoluționismul social, teoria conflictelor, teoria acțiunii, sociologia fenomenologică, etnometodologia etc.), înseamnă să susținem, în contradicție cu viziunea lui Kuhn, că, într-un anumit moment, poate exista mai mult decât o singură paradigmă ascendentă 163. La Kuhn, paradigma are un caracter monopolist
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
laic și parțial gratuit. -încrederea în progresul continuu a dus la un optimism excesiv al oamenilor de știință care și-au închipuit că pot explica totul în mod rațional: Secolul XIX a fost dominat de o serie de curente: pozitivismul, evoluționismul, intuiționismul, pragmantism. -Pozitivismul o curent intelectual care promova încrederea în puterea gândirii și a cunoașterii se limita să abordeze faptele „pozitive”, adică cele confirmate de experiență, în sensul descrierii și sistematizării (nu le explica); considera că societatea era guvernată de
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
sute de rădăcini indoeuropene, reconstituite, ca bază monosilabică a limbajului uman venea să contracareze teoria originii naturale a limbajului și a evoluției silabice, aglutinante și flexionare a limbii formulate de Schlegel la 1818. Aceasta se petrecea tocmai în perioada când evoluționismul trebuia să câștige teren în gândirea istorică în urma publicării de către Darwin în 1859 a operei sale despre originea și evoluția speciilor pe calea selecției naturale. Contrar evoluției naturale de la interjecții și onomatopee la cuvânt și de la senzație la sens, rădăcinile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
un principiu esențial nu numai pentru medicină, că omul este produs al mediului și circumstanțelor. Un alt medic, La Mettrie (1709 - 1754) își concretizează raționalismul mecanicist în L’Homme machine (1748). Descartes comparase animalele cu mașinile. La Metrie, apropiat de evoluționism și senzualism, se referă direct la om, căci asupra omului se concentrează privirile secolului. Dar La Mettrie îi ia sufletul, prin negare. El este monist. și totuși acest medic-filosof crede că secolul rațiunii se luminează și moral prin educație, și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
educație, și instrucție, ideile, opiniile, având rol formativ în devenirea ființei umane. Acestor opozanți ai empirismului care acordă primat experienței comune, ca izvor al cunoașterii nemijlocite, se asociază biologul Maximilian Lamarck (1744 - 1829), autor al termenului „biologie“, unul din întemeietorii evoluționismului, savantul care a împărțit animalele în vertebrate și nevertebrate. Teoria sa susține că rasele se diversifică în funcție de mediu și că trăsăturile dobândite pot deveni ereditare, deci se pot comunica descendenților. De aceste comenzi genetice la distanță, medicii se interesează în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și pentru matematici și fizică, este George Louis Buffon (1707 - 1788). El este autorul monumentalei Histoire naturelle —44 de tomuri în care anticipează paleontologia, mineralogia, geografia zoologică. Buffon afirmă principiile unității lumii , evoluției organice și anorganice prin adaptare, deschizând calea evoluționismului și a selecției naturale din secolul următor. El încearcă să traducă în biologie raționalismul fizicii newtoniene. Cum secolul are pasiunea clasificărilor și a sistematizărilor, Buffon clasifică și el animalele în funcție de utilitatea lor în raport cu omul. El folosește și proceduri cuantificabile ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
proces și o condiție a dăinuirii. Corelația factori biotici și abiotici (interni și externi) poate și trebuie să fie ameliorată. Zestrea ereditară poate fi îmbogățită prin atribute dobândite și cultivate în generații. Pe aceste realități curente și pe ipoteze dubitabile, evoluționismul lui Lamarck, Erasmus Darwin, ajunge prin Charles Darwin (1809 - 1882), adică prin biologizarea absolutizată, darwinism, teorie centrată pe selecția naturală. Viața însă demonstrează că se salvează și cine este ajutat. Solidaritatea, asistența medicală, sunt operaționale atât între oameni cât și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
reducerea acesteia la un traseu unic și cauzal, uniform, jalonat de determinismul geografic, rasial, biologic, descifrat prin cheia Progresului și a Evoluției (pentru a ține pasul cu tehnologia, omul era nevoit să se dezvolte cel puțin în ritmul ei, iar evoluționismul oferea teoria care justifica cel mai bine această întreprindere). Imaginarul secolului al XIX-lea prezintă "mituri tari": mitul Rațiunii (ceea ce este logic este necesarmente și adevărat), mitul Științei (care explică lumea, fără a o și modifica), mitul Unității (Totul este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a secolului XX. Extraterestrul este un nou chip al Celuilalt, mult mai evoluat, punând în scenă și o metaforă a decolonizării (cu sentimentul de vinovăție al Occidentului), născând chiar credințe religioase (Biserica Scientologică, ori "creștinismul extraterestru" care optează pentru varianta evoluționismului ateu, însă dintr-o origine extraterestră, cum apare de exemplu la Erich von Däniken 343). Când marțienii vin de pe planeta roșie, alteritatea lor absolută face trimitere la lumea sovietică, presupusele OZN-uri fiind considerate și nave de spionaj rusești, iar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a fi extrem de limitativă și În egală măsură deosebit de activă În conservarea creației pe care Paulescu o argumenta atât de convingător la timpul său. Nu mai puțin reconfortante sunt și noile argumente științifice care pun la Îndoială materialismul și Îndeosebi evoluționismul darwinist pe care Paulescu, la vremea sa, le eticheta fără echivoc ca fiind antiștiințifice, cerând efectiv scoaterea lor din știință. În același cadru se Înscrie și problematica instinctelor individuale și sociale pe care oricât s-au străduit teoriile psihanalitice, ethologiste
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
suportul pe care se sprijină civilizația de astăzi? Este capacitatea omului de a raționa și spiritul său inventiv, adică facultățile superioare ale creierului uman, care transpuse În fapt nu Înseamnă altceva decât știință. Așa că, dacă din punctul de vedere al evoluționismului materialist, omul a fost capabil să-și construiască propria-i civilizație În momentul când a devenit un animal științific, adică creierul lui a atins capacitatea de a raționa, din punctul de vedere al religiei el a avut această capacitate În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
unui geniu cu cea mai profundă intuiție a sufletului uman, formulată pentru oameni simpli și pe Înțelesul lor”. În același discurs face un rechizitoriu necruțător asupra celor mai mari atentatori la morala creștină: darwinismul, marxismul și nazismul. Darwinismul care prin evoluționismul său având la bază lupta pentru supraviețuire ca și criteriu de selecție naturală, caută să justifice războaiele, considerând mila, umilința și iubirea de oameni ca fiind slăbiciuni. Materialismul ateu, promovat de socialiști, marxiști și comuniști, care, preluând din teoria lui
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sau mai multe din domeniile creativității. Baza genetică a fenomenului interesează mai puțin caracterele specifice cât mai ales caracterele nespecifice, singurele influențabile În procesul adaptării și perfecționării individului la mediul În care trăiește. Este tocmai zona În care darwinismul cu evoluționismul său a eșuat lamentabil. De ce? simplu, caracterele specifice speciei sunt imuabile și imutabile, afectarea lor sau modificarea lor ducând inevitabil la dispariția speciei. Modificarea caracterelor nespecifice Însă, singura biologic posibilă, a dus la apariția raselor și subspeciilor În lungul proces
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
progresul. Nu știm chiar până unde poate merge această bună alianță dintre ireversibilitatea timpului și hazard, fiindcă alți savanți au demonstrat că ea nu e deloc favorabilă nici apariției vieții și nici apariției omului pe stricta cale "naturală" indicată de evoluționismul lui Darwin, să zicem. Ilie Bădescu aducea în discuție "numerele noologice" și "informația complexă specificată". După Fr. Grick și Carl Sagan, șansa apariției vieții și a omului prin jocul hazardului cauzelor naturale este de 1 x 10 la puterea 2
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se datoreaz] milioanelor de ani de evoluție în care organismele care au l]sat mai mulți urmași au supraviețuit, iar cele care nu au făcut acest lucru au disp]rut. Poate fi reconciliat] etică cu un astfel de proces? Implic] evoluționismul ideea c] morală ar trebui s] permit] celor slabi s] dispar]? Sau, si mai drastic spus, implic] evoluționsmul ideea c] ar trebui s] respingem morală în întregime? Marx împrotriva moralei ALLEN WOOD Marx a sustinut c] morală unei societ]ți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
susțineau c] morală nu este un fenomen natural, ele identificau în mod corect un aspect important din experiența noastr] în ceea ce privește morală. Aceasta nu ține de alegerea sau decizia noastr], precum îmbr]c]mintea pe care o purt]m. Totuși, adeptul evoluționismului susține c] analiza lui Moore privind caracterul obiectiv al moralei era greșit], întrucât aceasta are un caracter subiectiv și nu ține de cogniție. Difer] de alte tr]iri subiective prin faptul c] este înconjurat] de o aur] de obiectivitate. Întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și nu ține de cogniție. Difer] de alte tr]iri subiective prin faptul c] este înconjurat] de o aur] de obiectivitate. Întocmai precum adepții lui Freud susțin c] aceia care neag] explicația lor nu fac decât s] o confirme, adepții evoluționismului susțin c] aceia care consider] c] explicațiile lor sunt neplauzibile vin, astfel, în sprijinul acestora! v. Concluzii O nou] abordare promit]toare a eticii pune întreb]ri la care și r]spunde. Desigur, r]mân multe aspecte de rezolvat: de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]