1,047 matches
-
a mers până acolo, încât s-a identificat cu măgarul, care, prin ignoranța, răbdarea și încăpățânarea sa, constituia alegoria celui care caută adevărul. În Lo spaccio de la bestia trionfante (Londra 1584) Bruno, printr-o alegorie foarte clară, sfârșește prin a exalta prostia, care, pentru filosoful din Nola, indică apartenența omului la o stare animală, servilă și vicioasă, totodată cu voința de a ieși din aceasta, după cum se citește în sonetul său In lode dell'a-sino din Cabala del cavallo pegaseo
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
indo-europenistică în Europa: „Stig Wikander ne povestește lucruri pasionante despre istoria «arianismului» în Europa. A regăsit originea ideii superiorității arienilor în anticlericalismul lui Jules Michelet și Edgar Quinet. Pentru că ei voiau să deprecieze (direct sau indirect) creștinismul, Michelet sau Quinet exaltau Vedele și «înțelepciunea ariană». Antisemitismul lor și al admiratorilor lor nu era decât o răsfrângere a anticlericalismului lor. Arianofilia lor era de natură religioasă. Fratele celebrului sanscritist Eugène Burnouf, Émile, profesor la Nantes, a scris o istorie a religiilor în
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
comuniunea. Valeriu D. Cotea” * „... Vinul produce o căldură fizică învăluitoare deosebit de plăcută. El poate realiza armonia tainică a liniștii și seninătății, de el se pot lega visuri și meditații in time... pe lângă impresiile fizice plăcute, vinurile bune predispun la veselie, exaltă imaginația, atenuează amărăciunea, stimulează conversația oamenilor de spirit, creează o stare de bună înțelegere, dau impresia de putere, de echili brare, d e ieșire din obișnuitul vieții... Vinul face să apară, treptat, acel duh al ospeției și acel fir invizibil
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Așa înaintea creării A fost tohu-bohu, socot: Plutea peste-adânc Sevaot, Și, neștiutor al mișcării. Sta haosul tot. Aici, în sălbatica noapte, Cunoști ce e veșnic și sfânt. Ce soli ai vieților sunt. O rază și câteva șoapte Pierdute în vânt! Exaltată de teroarea întunericului, contemplația izbutește să-l înfrângă parcă printr-un act de participare imaginativă la crearea lumii. Nu cunosc încă vreun studiu care să ne arate în ce constă deosebirea dintre contemplația sensibilă estetică și contemplația sensibilă religioasă. Dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poate natura, fiindcă zeii înșiși erau concepuți după chipul și asemănarea omului. Cele mai aberante patimi ale omului capătă prestigiul olimpic și justificarea practicii. Tragedia sângeră de incesturi monstruoase, sculptura glorifică pe efeb, obiectul celui mai scabros amor, poezia lirică exaltă același viciu sub numele safismului. Amorul monosexual e zeificat în mitul răpirii lui Ganymed și mânjește cu trivialitate imensă însăși sublimele concepții despre frumos ale lui Socrate și Platon, și chiar ale lui Aristotel. O îndoită impresie de admirație înaltă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștinism” al acestor scriitori. Toată redeșteptarea inspirației antice, zice Clerc, e pricinuită de un declin al credinței creștine. Imaginara „seninătate greacă” e opusă ca un miraj ideii de sacrificiu creștin. Într-adevăr, cu foarte puține excepții, scriitori citați mai sus exaltă sub diferite forme antichitatea cu sentimente răspicat ostile față de creștinism. Severitatea concepției creștine de viață e socotită incompatibilă cu arta lor, care se complace în cortegiile dionisiace ale bacantelor, în subteranele misterelor eleusine și în orgiile Citerei, Lesbosului și Corintului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
te-a lovit. „în Biblie, continuă Chateaubriand, cel mai înalt sublim iese dintr-un contrast între măreția ideii și micimea, dacă nu chiar trivialitatea cuvântului ce o redă. Din asta rezultă o zguduire, o strivire de necrezut a sufletului: căci, exaltat de cugetare, când spiritul s-avântă în regiunile cele mai înalte, deodată expresia, în loc să-1 susțină, îi dă drumul să cadă din cer pe pământ și-l prăbușește din sânul lui Dumnezeu în noroiul acestui univers. Acest fel de sublim
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stele că tronează un Părinte, care e creatorul tău?... Simfonia IX e un sărut pe inima lumii nefericite, e o pereche de brațe gigantice, care îmbrățișează milioanele de oameni și-i smulge în extazul bucuriei până la pragul cerului. Surdul acesta, exaltat de nenorocul pământesc, a strâns toate sunetele din univers și a clădit din ele un munte sonor și aerian. Din vârful lui, dă drumul în văzduh acelui strigăt de regăsire a izvorului 308 Nichifor Crainic bucuriei: Bruder, iiberm Sternenzelt Muss
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
despre libertate decât concepția prizonierului sau a individului modern în cadrul statului. Singura pe care o cunosc este libertatea de spirit și de acțiune. Or, dacă absurdul îmi anihilează toate șansele de libertate eternă, în schimb el îmi redă și îmi exaltă libertatea de acțiune. Privațiunea de speranță și de viitor înseamnă o creștere a disponibilității omului. Înainte de a întâlni absurdul, omul cotidian trăiește cu un scop, cu grija viitorului sau cu grija de a se justifica (nu are importanță față de cine
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cel mai adânc, faptul e tot atât de lipsit de însemnătate ca și acela de a zidi pentru secole - iată înțelepciunea dificilă pe care o îngăduie gândirea absurdă. Să-și îndeplinească în același timp cele două sarcini, negând, pe de o parte, exaltând, pe de altă parte - iată drumul ce se deschide în fața creatorului absurd. El trebuie să restituie vidului culorile sale. Ajungem astfel la o concepție particulară a operei de artă. Prea adesea opera unui creator e considerată ca o suită de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
vrea să-l părăsească. Amândouă atitudinile sunt echivalente. Pretind, astfel, creației absurde ceea ce pretindeam și gândirii: revolta, libertatea și diversitatea. Ea va manifesta apoi profunda sa inutilitate. În acest efort cotidian, în care inteligența și pasiunea se întrepătrund și se exaltă, omul absurd descoperă o disciplină care va constitui esențialul forței sale. Perseverența necesară aici, încăpățânarea și clarviziunea se întâlnesc astfel cu atitudinea cuceritorului. A crea înseamnă a da o formă propriului destin. Toate aceste personaje se definesc prin opera lor
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nesăbuită, în deșertul grației divine.27 Aici, cuvântul speranță nu e ridicol. Dimpotrivă, cu cât e mai tragică condiția arătată de Kafka, cu atât speranța devine mai rigidă și mai provocatoare. Cu cât Procesul este mai absurd, cu atât "saltul" exaltat din Castelul apare mai emoționant și mai ilegitim. Aflăm aici în stare pură paradoxul gândirii existențialiste, așa cum îl exprimă de exemplu Kierkegaard: "Trebuie să ucidem speranța terestră, căci numai atunci ne vom mântui prin adevărata speranță", și care poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
colegele mai experimentate au provocat primarul la o discuție fără ieșire: "noi venim în sat, dar să ne dați și nouă locuință" (în faimoasele "blocuri ale specialiștilor", care erau deja ocupate). Aplicând cu falsă inocență logica discursului de Partid, care exalta confortul oferit cetățenilor, profesoarele au epuizat rapid subiectul, știind că primăria nu avea resurse și nici disponibilitate să pună în aplicare această fantezie. Directivele "de sus" au eșuat iar în fața condiționărilor locale. Sistemul însuși se împotrivea aplicării în detaliu a
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
pledează de fapt cauza unei literaturi menite să „propage” valorile întreprinzătoarei și austerei burghezii în ascensiune: „munca regulată și stăruitoare, viața liniștită de familie, «cinstea», economia, sobrietatea, hărnicia, sentimentele delicate”. Pornind de la aceste premise teoretice și programatice, criticul îi va exalta pe Vasile Alecsandri (pastelistul), Duiliu Zamfirescu (Viața la țară), I. Al. Brătescu-Voinești, iar dintre străini îi va recomanda drept exemplari pe Charles Dickens și pe George Eliot. La noi, modelul de literatură sănătoasă îl identifică în creația scriitorilor transilvăneni: Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
CRAINICUL, revistă literară apărută lunar la Târgu Jiu, din iunie 1931 până în februarie 1932; director este Ovidiu Cernea, apoi V. Cernăianu, iar redactor, Gh. I. Chițibura. Cuvântul înainte e semnat de Ovidiu Cernea. Publicația exaltă virtuțile localismului creator și ideea de „literatură sănătoasă”, apropiind, romantic, arta de dumnezeire, iar desăvârșirea ei de participarea la frământările veacului. Fără să fie antimodernistă, revista înregistrează „haosul tipăriturilor pe care nimeni nu le citește”, „arginții fluturați la taraba înșelăciunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286473_a_287802]
-
de geniul Europei centrale, mai ales �n ceea ce prive?te distinc?ia dintre supor?i ?i boltire, precum ?i �n tratarea triforiumului. Dar, mai ales �n Westfalia, cea care realizeaz? plenar asimilarea viziunii gotice de unificare a spa?iului intern exaltat de lumin? de c?tre tradi?ia arhitectural? germanic? este Hallenkirke (biserica-hal?, cu nave de aceea?i �n?l?i-me). Astfel, avem catedrală din Minden (1267), cu o volumetrie extern? foarte contrastat? ?i sobr?, �ntr-un spirit �nc? romanic. ?i, mai
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
zne? � �n vestibulul bibliotecii laurentine (Floren?a, 1558-1559) determin? un c�mp de tensiuni �n fiecare con-struc?ie. Arhitectură ia atunci o dimensiune cosmic?, cu o �ntors?tur? tragic?. Amenajarea pie?ei Capitoliului este expresia cea mai �nalt? a acestei exalt?ri grandioase, lizibil? at�ț �n sculpturile Noii Sacristii (San-Lorenzo, Floren?a, 1520-1534) c�ț ?i �n frescele Capelei Sixtine (Romă, 1508-1512). Dac? manierismul este r?m�nerea la multiplele acumul?ri ale Rena?terii, de?i interpretate liber, chiar
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de arti?ți care lucreaz? aici �n cadrul riguros al clasicismului ap?raț mai ales de Le Brun. �n gr?dina de la Versailles, Le N�tre este cel care conjug? programul alegoric cu semnele unei bog??îi regale: �ntinderea domeniului � exaltat? de perspective � incomparabila diversitate a plantelor ?i mai ales apă (bazinul lui Apollo, �ntre altele) care, �n varietatea de jocuri realizate plec�nd de la figuri sculptate dup? desene de Le Brun, d? un aer feeric gr?dinii. �ntr-adev?r, acesta
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
sau Espa�a artistică y monumental (1842-1850). �nc? de la sf�r?ițul secolului al XVIII-lea ?i mai ales �n secolul al XIX-lea, re�ntoarcerile la izvoarele istorice, conjugate cu tulbur?rile politice, cu r?zboaiele, cu cuceririle coloniale, exalt? na?ionalismele, particularismele, singularit??ile favorabile pluralismului expresiv. �n afar? de aceasta, dinamismului industriei, care provoac? schimb?ri de fond �n societate ?i �nnoie?te tipologia arhitectural? ?i modurile de construc?ie, eclectismul arhitectural �ncearc? s?-i ofere o contrapondere
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Garnier (1825-1898) amplific? progresiv efectele stilistice ?i plastice din partea din spate a monumentului p�n? la fă?ada de la intrare, unde �mprumuturile din secolul al XVI-lea italian ?i din secolul al XVII-lea francez ordoneaz? o ritmic? str?lucit?, exaltat? de policromia materialelor, la scara cea mare, spa?iu spectacular dedicat aparen?ei. Se poate �n sf�r?it califica drept eclectic stilistico-tehnic traducerea unor construc?îi neogotice �n structuri metalice, de L. A. Boileau (1832-1896) la biserică Saint-Eug�ne din
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
arhitect: G. Behnisch). Oricare ar fi materialele utilizate, aceste construc?îi, roade ale unor tehnici elaborate la nivel �nalt, exhib? �ntr-o imagine, că s? zicem a?a, analitic?, �nc?peri ?i asambl?ri ale structurilor lor cu scopul de a exalta infailibilitatea tehnologic?, expresie absolut? a modernit??îi. Aceast? arhitectur? se construie?te astfel din figuri care �i s�nt proprii ?i din care ea �?i extrage o autonomie distant? fă?? de restul produc?iei arhitecturale. 11. Dincolo de modernitate Pentru arhitec
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
o carte a lui Tagore, cum că Europa ar fi o civilizație a zidurilor despărțitoare și compartimentărilor, spre deosebire de India, unde absolutul ar fi, chipurile, într-o perenă ospeție; numai cineva lipsit de simț arhitectural putea scrie astfel despre ziduri și exalta în locul lor o deschidere de hău, necondițională, fără nuanțări și discernământ, cum pare a fi cea mistică. Alergic la indiferența atroce și compactă a elementelor, omul nu poate trăi în contact epitelial cu frigiditatea lor cosmică, ci își amenajează o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Reacție și contrareacție În timpul colectivizării agriculturii; proporțiile represiunii 114 Colectivizarea din România În perspectivă istorică: o Înfrângere temporară pentru țărănime, un eșec de substanță pentru regimul comunist 121 Canalul Morții (Doina Jela) 126 Canalul Dunăre - Marea Neagră, pretext ideal pentru a exalta țelurile generoase ale regimului, eroismul luptei de clasă și Îndârjirea burgheziei care nu voia să cedeze și să-și abandoneze privilegiile 127 Clasa muncitoare, pentru prima dată stăpână pe propria soartă 129 Canalul, mormânt al burgheziei: marile procese-spectacol 130 Sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ostile, așa cum o dovedește lozinca inspirată direct din discursurile Anei Pauker, numărul unu În Partid la demararea lucrărilor, slogan care străjuia intrarea lagărului de muncă de la Cernavodă: „Construim fără burghezie și Împotriva burgheziei”. Canalul Dunăre - Marea Neagră, pretext ideal pentru a exalta țelurile generoase ale regimului, eroismul luptei de clasă și Îndârjirea burgheziei care nu voia să cedeze și să-și abandoneze privilegiiletc "Canalul Dunăre - Marea Neagră, pretext ideal pentru a exalta Țelurile generoase ale regimului, eroismul luptei de clasă Și Îndârjirea burgheziei
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
burghezie și Împotriva burgheziei”. Canalul Dunăre - Marea Neagră, pretext ideal pentru a exalta țelurile generoase ale regimului, eroismul luptei de clasă și Îndârjirea burgheziei care nu voia să cedeze și să-și abandoneze privilegiiletc "Canalul Dunăre - Marea Neagră, pretext ideal pentru a exalta Țelurile generoase ale regimului, eroismul luptei de clasă Și Îndârjirea burgheziei care nu voia să cedeze Și să‑Și abandoneze privilegiile" Promisiunea comuniștilor de a realiza un salt economic al țării era pentru moment singura care figura În Decretul nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]