1,801 matches
-
soare. Se sculase în toată splendoarea-i delicată, iar pielea care îl acoperea se întinsese, devenind catifelată. La vederea capului pulsând, cu o picătură de lichid seminal în ochiul întredeschis din vârf, Carol simți cum o cuprinde un val de exaltare. Își încleștă mâinile în jurul feselor și se lăsă pe călcâie. Unii spun despre penis că ar fi o chestie urâtă, o adăugire la creația Domnului, făcută în al doisprezecelea ceas. Compară treaba asta care se bălăngăne cu aspectul curățel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Sinteza experiențelor sale: Bull, Bull bărbatul, Bull femeia, Bull pizda... dar dacă se răzgândește brusc? Incertitudinea îl făcu să ridice piciorul de pe accelerație. Mașina ezită și aproape că acroșă un camion. Restul drumului până la Wincanton fusese o continuă trecere de la exaltare la o teamă plină de remușcări. În mod ciudat, ideea că aventura sa cu Bull ar putea eșua activase un sentiment de vinovăție față de Naomi și Cecile. Preț de câteva clipe, ele încetară să mai fie niște date statistice, recenzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în timp ce mergea din Chengdu spre Yueyang. Du Fu își dispută cu Li Bai primul loc în ierarhia poeziei chineze clasice. Creațiile acestui tandem de corifei configurează întreaga poezie chineză clasică: direcția Li Bai, de inspirație liberă, taoistă, de visare și exaltare romantică și direcția Du Fu, cea a ancorării în realitate, a eficienței confucianiste și a unui fel de umor amar, dar tonic. Du Fu este, de altfel, poetul cel mai reprezentativ al specificului național chinez. Peregrinările prin lumea largă, boala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vede cît de colo că-i burlac! — De fapt, domnul a cîștigat, Îi replică tăios femeia de la tarabă. A ghicit aproape exact, cu o diferență de cîteva grame. E ca și cum ar fi nimerit drept la țintă! adăugă ea, cu o exaltare nervoasă. — Patru funți și opt uncii! exclamă grăsana. Ei bine, ai grijă, domnule, un cozonac ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba unde se vindeau articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Înscriși la secția clasică. Era ciudat, dar amintirea asta i se părea pe cît de veche, pe atît de proaspătă: memoria reținuse doar puține dintre Întîmplările petrecute după aceea. De fapt, Își pierduse Întreaga experiență de adult. Cuprins de o exaltare nervoasă, deschise ușa și aruncă o privire pe coridor, ținîndu-și răsuflarea. Conștient oarecum de amenințarea pedepselor la care se expunea, simțea că face o faptă eroică, vrednică de un Îndrăgostit. GÎndurile lui rebele Îl umpleau de o voluptate nevinovată: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o pacoste. Se spune că dragostea e o pasiune. Ei bine, mila e cea mai groaznică dintre pasiuni, pentru că nu-i supraviețuim, așa cum supraviețuim bunăoară dragostei trupești. — La urma urmei, ne aflăm În război! rosti Rowe, cu un soi de exaltare În glas. Descoperea, deodată, miezul strălucitor al unui vechi și fals truism, cum un copil descoperă o fărîmă de aur În bulgărul de pirită pe care-l ține În palmă. Avea sentimentul că ia și el parte la efortul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
expus al arătătorului acesteia, suprafața dorsală a penisului erect pe pereții laterali rupți ai vaginului. Accidentul făcuse posibilă ultima și mult râvnita uniune dintre actriță și membrii publicului său. Ultima perioadă petrecută împreună cu Vaughan e inseparabilă, în mintea mea, de exaltarea pe care o simțeam când mă gândeam la aceste morți imaginare, euforia de a fi aproape de Vaughan și de a-i accepta pe deplin logica. În mod ciudat, Vaughan rămase abătut și deprimat, indiferent la reușita sa de-a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nivel istoric, decât să explodăm cu toată substanța noastră, într-un efort de maturitate spirituală. [...] Un neam care n-are o misiune nu numai că nu merită să trăiască, dar n-are absolut nici un sens. [...] România are nevoie de o exaltare până la fanatism. O Românie fanatică este o Românie schimbată la față. [...] În momentul în care România va câștiga gustul devenirii, va învinge - prin forța lucrurilor îndoielile inimii. [...] Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
le facem la un moment dat, așa încât cercul ei magic s-ar fi închis făcându-ne prizonierii ei, n-ar fi fost nimic în comparație cu ceea ce construia în fantezia ei, fără a se opri de la nici un exces, în explorarea simțurilor, în exaltarea mentală, în cruzime. Adevărul este că eram toți foarte tineri, prea tineri pentru viața pe care o trăiam; spun de noi, bărbații, căci Irina avea precocitatea femeilor de tipul ei, deși ca ani era cea mai tânără dintre noi trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Poate adevărata carte este acest jurnal zilnic, în care încerc să notez imaginea femeii de pe șezlong, la diverse ore ale zilei, așa cum o observ odată cu schimbarea luminii. De ce să nu admit că insatisfacția mea dezvăluie o ambiție nemăsurată, poate o exaltare megalomană? Scriitorului care vrea să se autoanuleze pentru a da glas lumii din afara lui i se deschid două căi: sau să scrie o carte ce poate fi o carte unică, epuizând totul în paginile ei, sau să scrie toate cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
deviere de la supunerea absolută față de autoritatea maestrului. Era necesar să mă decid cât mai curând să plec de Ia domnul Okeda; dacă amânam, era numai pentru că diminețile la el acasă, în timp ce el nu era acolo, îmi provocau o stare de exaltare plăcută, deși prea puțin profitabilă lucrului. De fapt, la lucru eram adesea distrat; căutam orice pretext să merg în celelalte camere, unde aș fi putut s-o întâlnesc pe Makiko, s-o surprind în intimitatea ei în diferitele momente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
joc, o păcăleală. Orice păcăleală se trage cuiva pentru ceva. În acest moment lucrurile priveau cu precădere Serviciul. Cine pe cine păcălește și mai ales de ce păcălește privea foarte îndeaproape rostul Serviciului. După felul în care era atacat guvernul, după exaltarea cu care toți terchea-berchea, scîrța-scîrța pe hîrtie arătau impotența ordinii și-a forțelor ei în fața unui ciomăgar de drumul mare, cu nimic mai periculos decît fusese altădată Pantelimon ori Coroi, simple subiecte de impresionat adolescenții și domnișoarele după felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
împinge cît mai mult această margine a îngăduinței naturale ori omenești. Iar el, Radul Popianu, cu toate că îl simpatiza nu-și putea permite să transforme Vladia într-o "tranșee în lupta cu necunoscutul", cum chiar Pangratty spusese într-un moment de exaltare. Momente din astea erau destule, Hariton nu se zgîrcea, nu era leneș, aducea la Vilă tot felul de butelii și sticle prăfuite, căutîndu-i cu privirea aprobarea, deși se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț, era al naibii de bun vinul vechi, vinul uitat prin cotloanele Cramei, dar niciodată nu se lăsa cuprins de molipsitoarea exaltare a prințului care istorisea tot felul de năzbîtii, adevărate sau inventate, oricum, dacă le-ai fi luat în serios ți-ai fi dat seama că toate nu puteau încape în viața, cîtă fusese pînă atunci, a lui Șerban Pangratty. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un boier de altădată, care vrea neapărat să te copleșească, pînă la a te strivi, cu generozitatea sa. Dacă Mihai Mihail nu-l trimisese degeaba la banchet, acela era momentul în care ar fi putut afla cît de cît ceva. Exaltarea și alcoolul deschid orice poartă sufletească. "De aceea, domnule ministru, fac apel la dumneavoastră și vă conjur dați acestor tineri posibilitatea să înfrunte moartea. Dați-le voie să descopere că sînt curajoși, că ei sînt cei care pot schimba fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că Mihail găsise în acele cuvinte cărora el nu le dăduse decît importanța care li se cuvenea, aceea că precedaseră cu cîteva zeci de secunde moartea lui Bîlbîie, găsise cheia întregii afaceri. Ca și cum s-ar fi rușinat de clipa de exaltare, profesional vorbind avusese o reușită pentru care merita să se bucure, Mihai Mihail se șterse îndelung cu batista, reveni la culoarea lui veche, pămîntie, de om obosit și bolnav. Și ce-a mai fost, excelență, ce naiba s-a mai întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cât de cât, firul gândirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență până la descompunere; proletarii au dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ganguri dosnice până În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, când, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete cu mâini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o așa fericire se întâmpla foarte rar. De cele mai multe ori mașinile plecau lăsând-o în urmă. O parte din inima fetiței se frângea iremediabil. Ziua se scurgea într-o mohorâre morbidă. Nu-și putea înfrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care-o dădeau peste cap și din care, în esență, nu înțelese mare lucru. Aruncă broșura cu ciudă. Dragostea nu era așa, nu putea fi astfel. Dragostea dintre un bărbat și o femeie era ceea ce trăise ea cu Rosti. O exaltare fără margini, pornită din suflet, o împreunare de inimi pe care nici o carte n-o putea descrie. Spre sfârșitul anului școlar, în nebunia stârnită de apropierea examenului de admitere la facultate, și-au înmânat unul altuia caiete personale în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în zarea neagră. Femeia spuse, dezamăgită: Tu nu vrei copii... Ștefan o privi dezarmat și dureros impresionat de frumusețea ei. Nu-mi doresc nimic mai mult decât un copil cu tine. Dar aș vrea să-l concepem cu pasiunea și exaltarea de odinioară. Știu că n-au mers toate între noi așa cum ar fi trebuit, că te-am neglijat în favoarea afacerilor, dar te iubesc, Luana, din toată inima, din prima clipă în care te-am văzut. Nu mi-am dorit altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Urcară mână în mână până la nori și căzură în hăul cel mai adânc de atâtea ori, sortiți pierzaniei, că nimic nu mai putea opri dezlănțuirea păcătoasă. Luana oferea clipei aceeași pasiune cu care trăia fiecare moment al vieții ei. Simțea exaltarea bărbatului iar singurul gând coerent era acela că ea provocase nebunia și se simțea mândră de robia în care-l aruncase. Se răzbuna sleindu-l, îmbătându-l, furându-i sufletul. Zorile veniră peste ei ca niște demoni trimiși să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă adânc în ochii lui neștiutori, îi mângâie părul și-l îmbătă cu pielea albă, fierbinte iar el își descărcă exaltarea pricepând cu greu că ratase momentul și că ea, cu o delicatețe de mătase, îl pregătea din nou, pentru a fi, așa cum era scris de când lumea și pământul, al ei. Și-au unit miezul sufletelor și învelișul tânăr ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
toate îmi amintesc acel "V-am prins, vrăjitoarelor!" de acum câțiva ani. Lumea a evoluat. Am trecut de mesajul ilar și copilăresc. E nevoie de maturitate. Și de ce nu, de o nouă gamă de culori. Se înfierbântase. Obrajii roșii și exaltarea din priviri arătau că ea credea, cu ardoare, în tot ceea ce spusese. În urma monologului ei, Bariu rămase mut, incapabil să adauge ceva. Tăcerea lui o făcu să roșească și mai tare. Dacă lipsa de reacție a bărbatului voia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai avusese același impact asupra sufletului ei. Încercase un sentiment amar, de dezamăgire. Trăia, în seara aceea, același simțământ. Primul bărbat al tinereții sale îi ieșea în cale într-o etapă a vieții în care nu mai era capabilă de exaltări naive, lipsite de motivație. Acum știa să cântărească, să analizeze, să aleagă. Îl simți apropiindu-se și nu-i mai fu frică să-l primească și să-l privească, detașată, direct în față. Te rog să mă ierți, Luana. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]