887 matches
-
dragoste îndepărtată și vaporoasa că schizofrenia unui parfum." (Cioran, Pe culmile disperării) Dragostea este un subiect ce nu intră în sfera de interes a lui Cioran, femeia este ca și absența în opera să, el rămânând la nivelul unui teoretician exaltat, cu o imaginație debordanta ce dă naștere unor adevărate revoluții ale universului, expresie a unui perpetuu sentiment de neputința: Totul este posibil și nimic nu este posibil; totul e permis și nimic. În orice direcție ai apucă, nu este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
arătă interesat de fenomenul Gărzii de Fier și fascinat de figură liderului acesteia, în care vede "un gospodar instalat în absolut", care, "într-o nație de slugi, a introdus onoarea și într-o turmă fără vertebre, orgoliul". Prin el, continuă, exaltat, Cioran, "peste țară a trecut un fior nou. O regiune umană bântuita de esențial", unde "suferință devine criteriul vredniciei și moartea, al chemării. În câțiva ani, România a cunoscut o palpitație tragică, a cărei intensitate ne consolează de lașitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cea dintâi, cu toate că era săracă “ca degetul” și fiica văduvei Todosia a lui Maxim Oprea. Înzestrat pentru a învăța carte, renunță la acest drum, căci feciorul Glanetașului își dorește cât mai mult pământ, pizmuindu-i pe bogătași. Ion este un exaltat al pământului, deoarece el sintetizează o suferință îndelungată a țărănimii veșnic lipsite, căruia îi aparține chiar prin legi nescrise. Pământul înseamnă pentru Ion și pentru lumea obidiților din care descinde, rațiunea de a exista, unicul mod de a trăi, de
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
și ocoluri și totuși noi suntem azi față în față, căci între noi este tot iubirea de atunci. Ce pot să însemne câteva clipe de rătăcire?... O neînțelegere trecătoare... Când viața întreagă este înaintea noastră?... GELU (tulburat de această dăruire exaltată a ei, o privește totuși cu un zâmbet neînduplecat): A fost un vas scump dintrun cristal „fără pată“, fără pereche și vasul acesta stă înaintea noastră în cioburi. Știu că adeseori și cioburile pot fi reunite la un loc, dar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sintagma lama rece a minții tale se sugerează ideea că rațiunea este distructivă în raport cu trăirile afective, fiind o barieră în calea iubirii. 6. În scena citată, caracterizarea directă a eroilor se realizează în indicațiile scenice, din perspectiva dramaturgului (această dăruire exaltată a ei), ori în replicile altui personaj (— Tu, imprudentă...)./ Caracterizarea indirectă vizează comportamentul, gestica, mimica, precizate în didascalii (tulburat [...] o privește totuși cu un zâmbet neînduplecat), precum și ideile formulate de personaje, limbajul lor, relațiile dintre ele: MARIA: Suntem oa meni
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nonverbale ale discursului [MARIA (înnebunită de durere/exasperată)]. 8. O trăsătură a genului dramatic este prezența didascaliilor, prin care se precizează elemente ale spectacolului teatral. Deși în număr redus, indicațiile scenice apar și în fragmentul citat: tulburat de această dăruire exaltată a ei, o privește totuși cu un zâmbet neînduplecat. O altă particularitate a genului este structurarea textului în unități compoziționale specifice - acte, tablouri, scene. De exemplu, fragmentul dat a fost selectat din Actul III, Tabloul XII, Scena II. Caracteristică creației
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pe care le impun Liu Shaoqi și Zhou Enlai*. De fapt, primele dificultăți datează de la începuturile alianței dintre cei doi bărbați, pe la 1945. De la dezacorduri politice până la neînțelegeri între clientele, relațiile rămân tensionate: Liu este mai radical decât Mao în exaltatele luni ale Marelui Salt înainte*, apoi contribuie la concentrarea asupra lui Mao, în 1961-1962, a oprobriului care însoțește eșecul. Iar în 1964-1965, când Liu pretinde să conducă în felul său - încă și mai dur - „mișcarea de educație socialistă”, Mao, îmboldit
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
răspunde îndelung, fără ca interlocutorul său să-l mai contrazică ulterior. Intervențiile adversarului sunt însă omogene ca formă și conținut: el e bine informat în privința creștinismului pe care îl prezintă într-o lumină extrem de negativă, considerându-l pe Isus un vizionar exaltat, iar pe discipolii săi, ca și pe Pavel, niște inventatori de minciuni. Deși capabil de sofisme, e totuși un spirit critic pătrunzător și viu. Știe să pună degetul pe contradicțiile dintre povestirile evanghelice, de exemplu cea privitoare la ultimele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au ars și speranțele și dorințele noastre: poruncile burgheze, legile și valorile lumii noastre civilizate, tot ce purtasem cu noi ca nimicuri mîncate de molii, valorile și credința în lucrurile și ideile timpului care ne abandonase. Ne-am retras mîndri, exaltați, încărcați cu lucruri furate 12. Amănuntele de acest fel ale alunecării în barbarism sînt înspăimîntătoare. Ele s-au dovedit a fi nu numai preludiul a ceva ce nu se mai întîmplase pînă atunci surprinzător de bine organizata și eficienta exterminare
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
O lacrimă a poetului Cârlova). Luându-și-l ca model pe D. Bolintineanu (de pildă, în Marele vistier Cândescu), cultivă în evocarea istorică o atmosferă sumbră, în care se înfruntă eroi infernali și eroi angelici, personaje de melodramă cu gesticulație exaltată și grai bombastic. Stridențele de limbă, franțuzismele neadecvate i-au atras execuția drastică a lui Titu Maiorescu, în articolul Beția de cuvinte. Scriitorul se regăsește cu înzestrarea lui firească în digresiunile spirituale, genul care îi convine cel mai mult fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
dar, concomitent, înflăcărează mințile tinere, doritoare de nou. Creștinii îl numesc "evreul de la Haga" sau "evreul de la Voorburg", iar evreii îl cataloghează ca "ereticul" Spinoza. Este anatemizat ("toate relele cerului să se abată asupra lui"), ceea ce îl expune riscului răzbunării exaltaților religioși. Exilat din Amsterdam, reușește să se întoarcă pe ascuns. Pentru a-și câștiga existența în condițiile de hărțuire în care trăia, șlefuiește lentile și dă lecții particulare. Olanda în care trăia Spinoza se afla în conflict armat cu Franța
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
începe să aplice metoda baconiană în investigațiile sale științifice. Insistă asupra instructivității disecțiilor anatomice. Are o contribuție importantă în medicină, prin studiul chimiei respirației și prin contribuțiile sale experimentale la fiziologia acesteia. Trasează jaloanele primelor medicamente de sedare a imaginației exaltate, de inducere a somnului inocent, cu vise fără coșmar, și de ameliorare a durerii. Deși crescut în tradiția alchimistă, Boyle este considerat azi fondatorul chimiei moderne și pionierul metodei științifice experimentale. Cartea sa Chimistul sceptic este încă considerată Biblia chimiei
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
munciți câteodată de „dorul după altceva” (Surori). În nuvela de linie clasică Pe drezină, romanțioasa Iulia, cununată cu supraponderalul Napoleon Manolescu-Pletea, se aventurează într-o fugă „poetică”, pe drezină, cu șeful de gară Traian Popovici. Amețită de prea multe lecturi, exaltata își dorește să ajungă într-un mare oraș, unde să își consume amorul la care o împinge criza ei de bovarism. Când nu e o târguială vehementă pentru zestre (Nerăbdătorii), căsătoria e un blestem pentru cel mai slab dintre parteneri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
de N. Quintescu. Slavici a înțeles că sancțiunea politică îl urmărea și dincoace de Carpați. Un an mai târziu, aceeași instituție se vede silită să stăruie pe lângă el să accepte conducerea Institutului "Ioan Ottetelișanu" din Măgurele. "Slavici cu firea lui exaltată și naivă a primit propunerea cu entuziasm. Munca grea ce-i sta în față îl încânta. Planuri mari de cum are să prefacă pustiul în care intra în oază înfloritoare, toate acestea îl transportaseră de pe fața pământului și fără judecată și-a
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
eului, land alb, cu ghețari plutitori fumegând în cascade de arșiță, cealaltă e un spațiu întunecat, „de umbră” - oraș („sterp”) sau insulă („ipotetică”) de cuvinte, e un artefact discreditat și recuzat („depărtează de mine vremea cuvintelor”), o fatalitate sfidată de exaltata credință că „poeme sublime sunt gesturile simple”. Mimograma acestei expresivități esențiale o execută personajele-emblemă ale cărților, teatrului sau circului. Metaforismul anxios al intermundiului - limbul, laguna, ținutul „amfibiu” -, al zbaterii făpturii între contrarii ajunge la paroxism în volumul consacrat sinelui și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
mod rațional. Vorbind despre "modele"410 de raționalitate, acest domeniu al cunoașterii politice indică, printre cele mai importante, un model intelectualist, unul coerentist, unul empirist și unul utilitarist 411. În sfera demersurilor teoretice de factură normativă, raționalitatea a fost și exaltată, dar și criticată. Construind proiecte raționale de schimbare a organizării sociale, o serie de gânditori politici au alunecat înspre ceea ce Karl Popper a numit "istoricism", un curent caracterizat, printre altele, de o asumare fățișă a infailibilității minții umane (ce este
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu să exprime ori să reprezinte, ci să fie”. Căci Voronca Își asumă poezia ca pe un destin, Îi trăiește, cu o rară intensitate a participării, toate aventurile, se implică pînă la identificare În experiențele menite să o transforme, salută exaltat orice posibilitate de Înnoire, Îi deplînge patetic eșecurile. Nimic din ce o privește nu vrea să-i rămînă străin, nu poate să-i rămînă străin, - iar momentul istoric, decisiv pentru evoluția ei ulterioară, care e unul de radicală punere În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și care, În interiorul unei hărți mereu provizorii, propune repere instabile, apte de cele mai neașteptate metamorfoze. Este, altfel spus, un univers disponibil, În care descoperirea echivalează cu invenția. A surprinde lumea sub semnul deschiderii, ca spectacol ce se oferă privirii exaltate În Înfățișările lui cele mai dinamice, e un act larg concurat și chiar depășit de fervoarea imaginării ei. Vederea trebuie să sfîrșească În viziune: În „geamul viziunii” e nevoie să bată mereu cineva - altminteri viața Își pierde orice Înțeles. Or
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
adjunct. Morvan va fi omul providențial din punct de vedere administrativ, reușind să asigure hrana și celelalte nevoi ale ospiciului, punând ordine nu numai în relațiile cu furnizorii sau angajații, ci și cu internații, fie ei nebuni sadea, sau doar exaltați, violenți, maniaci, melancolici, imbecili, năuci, fie nevoiași sau ai nimănui. Pe cât de rațional și imbatabil se dovedește a fi în treburile practice, pe-atât de vulnerabil și expus pare a fi în plan spiritual, mai ales de când îl are în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
norii cu întreg văzduhul, cu vuietele, fulgerele și trăsnetele lui, însuși focul ca pârjol de flăcări. În realitate, totul fusese o înscenare foarte bine calculată și executată, iar pirotehnia o asigurase însuși polimetamorficul duh. A rămas atât de încântat și exaltat de ce făcuse, încât, întors la Prospero să raporteze, nu se laudă din capul locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
apariția modelului de autor implicat activ în promovarea fascismului a luat naștere tipul intelectualului care protesta în tăcere, preferând izolarea în locul conflictului. Dintre orientările literare dominante în poezie se evidențiază pe de o parte Avangardele adaptate la doctrinele regimului, mașina exaltata de futuriști la începutul secolului devenind motor al progresului fascist, iar pe de altă parte poezia pură ce a găsit o continuare în cea a ermetismului, orientare literară ce reunea o seama de poeți și critici puțin sau deloc angrenați
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de nori o-mprăștie alungând-o-n vale, deși pe vânt firave / se lasă păsări și lumina-ncinge / speranțe noi și doruri de iubire (Primăverii, vv. 2-7). Și la Quasimodo vântul, aerul, redau naturii primăvăratice o energie fecunda: Vântul tremura exaltat și-aduce / frunze în arborii din Parc / iarba-mprejur a răsărit (Poezie de dragoste). În Uitând de moarte apă, esența rodnica, este atinsă de mișcarea aerului care, în cheie religioasă, ar putea trimite la suflul Creatorului (Geneză, 2,7): Din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
am întrebat; știu ce mi-au putut spune mie, prin fotografia pe care, într-un fel, mi-au dăruit-o. Ambiguitatea protestului lor este cuceritoare. O familie de „chinezi“, protestând în engleză în centrul Berlinului. Nu era vorba de tinerii exaltați, cu creastă multicoloră, din Noua Stângă, îngreunați de piercinguri și cercei, care își cumpără la un euro bucata insigne cu secera și ciocanul și fac gălăgie îm potriva masa crării balenelor, a creșterii taxelor de studii, a bombelor atomice și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
veșnică plută pe imagini era Luna!" E o proiectare a spațiului exterior în cel interior, o reflectare care structurează astfel viziunile psihice, oarecum reversul a ceea ce propunea literatura anterioară. Ideea este subliniată și de final: "La porțile aurorii constelațiile admirau exaltate/ cum sub fruntea prințului planeta respiră". Textul se închide iarăși în intertext, sugerând pierderea în marea literaturii universale. Tot cu imagini desprinse din sfera închiderii se deschide și Cules de rod, universul se micșorează, totul se reduce la imaginea cârciumii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
american, asociat cu un anumit tip de existență și cu o anumită secțiune a societății și culturii americane în primele decenii postbelice, mai ales pe fondul contrastant al deceniului cincizeci, al conformismului general al epocii consensului. Unii comentatori entuziaști și exaltați, precum O. Swartz, îl consideră un vizionar, un idol, un erou mesianic (Swartz: ix), alții, precum Truman Capote (vezi), un euforic ce nu știe să scrie (în Elmont, vezi bibliografia). Felul cum un profesionist precum Capote vede ceea ce un iluminat
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]