398 matches
-
mitropolitul Proilaviei, începând de la 1812, se numește "„al Brăilei și al Silistrei sau cum se mai zicea al Dirstei și al Proilaviei, exarh a tot țărmul Dunării”." În 1821, întâlnim ca păstor pe mitropolitul Antim al Dristrei și Proilavului și exarh al părților de lângă Dunăre, până în 1828. Mitropolitul Antim a primit la reședința sa din Silistra la 29 august 1822, pe primii domni pământeni, Ioniță Sandu Sturdza al Moldovei și Grigore Ghica al Țării Românești. În 1828, a izbucnit al patrulea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. Episcopia a fost desființată în 1810 printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei: Exarhatul Tomarov (Tomarova) Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
o clopotniță. În perioada comunistă schitul a fost transformat în biserică de mir, în urma expulzării călugărilor, conform Decretului comunist abuziv nr. 410 din anul 1959. După căderea regimului comunist totalitar, Schitul Dumbrăvele a fost reînființat la inițiativa Arhimandritului Ciprian Zaharia, exarhul mănăstirilor din zona Neamț, în anul 1991, când a fost trecut sub oblăduirea Mănăstirii Bistrița, județul Neamț. În noiembrie 1993, ca urmare a unui scurtcircuit, biserica Schitului Dumbrăvele a ars până în temelii. În urma incendiului au scăpat ca prin minune doar
Mănăstirea Dumbrăvele () [Corola-website/Science/312437_a_313766]
-
jure subiecți bizantini. Independența Bisericii, combinate cu un sprijin popular pentru Papalitatea în Italia, a permis Papilor diferite să sfideze împaratului bizantin; Papa Grigorie al II-lea la excomunicat pe împăratul Leon al III Isaurianul. Cu toate acestea, Papa și Exarh încă au lucrat împreună pentru a controla puterea în creștere a longobarzilor în Italia. Cu puterea bizantină slăbită, însă, papalitatea a avut un rol tot mai important în apărarea Romei. În practică, eforturile papale au servit să se concentreze asupra
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
anul 1532. După căderea Imperiului Român de Apus în anul 476, orașul Anconă a fost succesiv atacat de către goți, longobarzi și sarazini, insă și-a regăsit ulterior puterea și importanța. A fost unul dintre orașele aflate în cadrul Pentapolis de sub guvernarea exarhului de Ravenna Exarhatul de Ravenna, unitate administrativă făcând parte din Imperiul bizantin. Odată cu cucerirea nordului Italiei de către francii carolingieni, a devenit reședința mărcii de Anconă. După anul 1000, Anconă a devenit treptat independența, în cele din urmă transformându-se într-
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării, care vor deveni în timp centre de cultură prin activitatea copiștilor și caligrafilor, precum și prin crearea școlii de pictură religioasă și activitatea zugravilor acestora. În 1401, mitropolitul Țării Românești primește titlul de "„exarh al plaiurilor”", având astfel jurisdicție și asupra credincioșilor din Ardeal. În timp ce organiza țara, Mircea a fondat și alianțe solide pentru a-și mări șansele de a păstra independența țării. A păstrat relații strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, bazate
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
până pe la 1401, după care în scaunul argeșean i-a urmat Teodor. Ca urmare a acordului din 1396 dintre Ungaria și Patriarhie, pe fondul unei relaxări confesionale și a unei creșteri a pericolului otoman, mitropolitul de Argeș primește titlul de „exarh al plaiurilor”, urmând a păstori și ținuturile românești de peste munți. Cea mai importantă ctitorie a lui Mircea este mănăstirea de la Cozia, ce poartă hramul Sfânta Treime. Aceasta cuprinde caracterele arhitectonice ale școlii sârbești din Valea Moravei și păstrează în bună
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
o răspândire foarte largă, ajungând să fie copiată chiar și în Rusia, Serbia, Bulgaria sau Cehia. De asemenea, tot din aceeași perioadă a mai supraviețuit o "Evanghelie" copiată de călugărul Nicodim de la Tismana pe pergament, un "Hexæmeron" al lui Ioan Exarhul, o "Evanghelie" din secolul al XII-lea care a aparținut mitropolitului Antim Critopol, și un "Tetraevanghel" din 1404-1405, împodobit cu miniaturi de către Nicodim de la Tismana. Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din Țara Românească. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
din nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură. El a criticat politica antiromânească a episcopului Eugenie Hacman care îi învinuia pe unii preoți de iredentism românesc pentru a-i discredita în ochii guvernului austriac. În 1893 a fost numit exarh arhiepiscopal, iar în 1895 egumen al Mănăstirii Putna. Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
Banii pentru construcția noului lăcaș de cult au provenit din veniturile Mănăstirii Bărboi de pe urma moșiilor, viilor, caselor și dughenilor deținute de aceasta. De construcția acestei biserici s-a ocupat mitropolitul grec Grigorie Irinupoleos (1764-1846), egumenul Mănăstirii Golia, prin arhimandritul și exarhul Dionisie Vatopedinos. Mitropolitul Grigorie este zugrăvit pe peretele vestic al pronaosului, în dreapta intrării. Lucrările au fost coordonate de arhitectul grec Andrei Karidis și de colegii săi, meșterii greci Atanasie și Gheorghe din provincia Sisanion (Sisanion se află astăzi în municipalitatea
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
Vatopedion, spre iertarea păcatelor lor. Această cheltueală s'a făcut prin multă muncă și sudoare a prea smeritului Mitropolit Irinopoleos și Vatopedion Grigorie, pentru mîntuirea sa sufletească, cu concursul și supravegherea fără odihnă în tot timpul zidirei a Arhimandritului și Exarhului, Dionisie Vatopedinos. S'a sfîrșit în anul mîntuirei 1844 în luna Ianuarie. S'a zidit prin arhitectul Andrei și tovarășii săi, Atanasie și Gheorghie, greci din eparhia Sisanion"". În decursul timpului, unii boieri au făcut mai multe donații mănăstirii. În
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
de Cetatea Albă-Ismail au fost: După reînființarea Mitropoliei Basarabiei și a Episcopiei Basarabiei de Sud responsabili au fost Vicari Administrativi și nu Episcopi: În data de 17 noiembrie 2011, sub președinția Înaltpreasfințitului Petru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, a avut loc Ședința Permanentei Consiliului Eparhial al Mitropoliei Basarabiei. În cadrul ședinței s-au discutat mai multe probleme legate de organizarea și buna funcționate a părților componente ale Mitropoliei Basarabiei. Consiliul Eparhial a numit în funcția de Vicar
Episcopia Basarabiei de Sud () [Corola-website/Science/333281_a_334610]
-
Nou de la Suceava". IPS Pimen a îndeplinit câteva misiuni peste hotare: în cadrul Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române din Statele Unite și Canada (1977), la Reprezentanța Patriarhiei Române din Ierusalim (1978-1979), membru în câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici. Apoi devine exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1979-1982). La 10 ianuarie 1982, arhimandritul Pimen Zainea este ales de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul “Suceveanul". Este hirotonit întru arhiereu, cu prilejul hramului Mănăstirii "Sf. Ioan
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
domniei lui Heraclius ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin", în loc de "Roman de Răsărit", după această dată. Heraclius provenea dintr-o familie de origine armeană, fiind fiul lui Heraclius cel Bătrân, exarhul Africii. S-a născut în jurul anului 575; locul nașterii sale nu este cunoscut. În anul 602, Heraclius cel Bătrân, după ce împăratul Mauriciu a fost detronat de către armată, și-a declarat supunerea către noul împărat, Focas. După șase ani, în 608
Heraclius I () [Corola-website/Science/306740_a_308069]
-
Problemele continuă până când în 12 martie 1870, Poarta dă un decret care oferă bulgarilor șansa de a avea un exarhat independent. Ei formează un Sinod, în care îl aleg de mitropolit pe Iilarion, dar acesta fiind excomunicat, este ales ca exarh al Bisericii bulgare Antim, (adică o funcție superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh, funcție oferită de patriarhia de Constantinopol ), în anul 1872, care avea sediul la Constantinopole. Antim (1872-1877) a păstorit într-o perioadă destul de dificilă, deoarece
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
s-au putut instala episcopi bulgari, decât în 1890, datorită perioadei războaielor contra turcilor. Înființarea Exarhatului bulgar și lupta pentru independență bisericească a oferit bulgarilor un nou statut politic și religios. Nu după multe zile de la desemnarea lui Antim ca exarh al Bisericii Bulgare, mai exact în 25 mai 1872, patriarhul Antim al VI -lea, declară Biserica bulgară schismatică, ( adică o separă formal de comunitatea reigioasă, de care aparține, și anume de patriarhia ecumenică), pe motive că ar contraveni canoanelor. În
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
636 și 652 și a condus numeroase campanii militare, care au adus întreaga Italie nordică sub conducerea Regatului longobard. Astfel, el a cucerit Liguria în (643), inclusiv capitala acesteia, Genova, precum și Luni și Oderzo. Însă, cu toată victoria obținută asupra exarhului bizantin de Ravenna Isaac, căzut în luptă alături de cvei 8.000 de soldați ai săi în confruntarea de pe rîul Panaro, nu a reușit să supună exarhatul puterii longobarde. Pe plan intern, Rothari a întărit puterea centrală în dauna ducatelor din
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
717, prin atacarea posesiunilor bizantine din Italia s.a materializat prin rezultate nesemnificative; pentru a atrage papalitatea de partea sa, a trebuit să aștepte să izbucnească tensiunile cauzate de înrăutățirea situației de pe urma taxelor bizantine, culminând cu expediția din 724 a exarhului bizantin de Ravenna Scolasticus pentru destituirea papei Grigore al II-lea. Mai târziu, Liutprand a exploatat discordia dintre papă și Constantinopol în chestiunea iconoclasmului (după decretul împăratului Leon al III-lea al Bizanțului din 726), prin luarea în stăpânire a
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
act, cunoscut sub numele de Donația din Sutri, a asigurat precedentul legal de atribuire către papalitate a puterii temporale, care în cele din urmă va conduce la constituirea Statului papal. În anii următori, Liutprand a intrat într-o alianță cu exarhul de Ravenna împotriva papalității, însă fără a renunța la cea cu papa împotriva exarhului; această joc dublu a fost încoronat cu ofensivă care a condus la trecerea ducatelor din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) sub autoritatea sa, în cele din
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
către papalitate a puterii temporale, care în cele din urmă va conduce la constituirea Statului papal. În anii următori, Liutprand a intrat într-o alianță cu exarhul de Ravenna împotriva papalității, însă fără a renunța la cea cu papa împotriva exarhului; această joc dublu a fost încoronat cu ofensivă care a condus la trecerea ducatelor din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) sub autoritatea sa, în cele din urmă ajungând să negocieze ca pacea dintre papalitate și Bizanț să se încheie în
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
a putea promova o politică expansionistă, Aistulf a trebuie să reorganizeze armata, prin includerea tuturor grupurilor etnice din regat. Într-o primă fază, Aistulf a obținut câteva succese remarcabile, culminând cu cucerirea Ravennei în (751). Aici, rezidând în palatul fostului exarh bizantin și emițând monede în stilul bizantin, regele și-a prezentat programul politic: strângerea laolaltă sub puterea sa a tuturor romanilor până atunci supuși ai împăratului bizantin, fără a-i uni în mod necesar cu longobarzii. Teritoriul exarhatului nu era
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
omolog celorlalte posesiuni longobarde din Italia (altfel spus, nu a fost transformat într-un ducat longobard), ci își menținea specificitatea da "sedes imperii". În acest fel, Aistulf se autoproclama, în ochii romanilor din Italia, moștenitor al împăraților bizantini și ai exarhilor. Campaniile sale i-au condus pe longobarzi la o aproape totală stăpânirea asupra Italiei, fiind ocupate între (750 și 751) și Istria, Ferrara, Comacchio și toate teritoriile de la sud de Ravenna, până la Perugia. Odată cu ocuparea fortăreței de la Ceccano, regele longobard
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Cel mai important act al scurtei păstoriri a lui Gherasim că mitropolit al Proilaviei l-a constituit readucerea în cadrul mitropoliei a orașului Reni (Tomarova) cu zona înconjurătoare, care de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul () a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
nr. 5, Municipiul Roman - 611065, jud. Neamț Cuprinde județul Bacău și Protopopiatul Roman din județul Neamț. Episcop: Prea Sfințitul Eftimie (n.: 09.11.1914 - com. Hangu, jud. Neamț). S: 1949 - Licențiat în Teologie - București; 1949-1966 starețul Mănăstirii Bistrița, Neamț și exarhul mănăstirilor din Episcopia Romanului (1951-1960); 1966-1971 starețul Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou, Suceava; HA: 30.01.1972 ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului; 1978 - Episcop al Romanului. Episcop Vicar al Episcopiei Romanului: Prea Sfințitul Dr. Ioachim Băcăuanul (n.: 29.03.1954
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
a ales pe PS Petru Păduraru ca mitropolit al Basarabiei. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a confirmat ca mitropolit la 24 octombrie 1995, acordându-i-se cu acest prilej titlul de arhiepiscop al Chișinăului, mitropolit al Basarabiei și exarh al Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra diasporei ortodoxe române din spațiul ex-sovietic și asupra diasporei basarabene din întreaga lume. Deoarece Patriarhia Română a recunoscut Mitropoliei Chișinăului doar dreptul de jurisdicție asupra diasporei ruse din Basarabia, prin reciprocitate a
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]