295 matches
-
în revelații, cît și în enigme, culmea poetică a magicului Man Ray.ť Să spunem că această inefabilă încărcătură, sezisantă și îngîndurată, a cristalizat sedițios în anii tocmai cînd creatorul se simțea împresurat, în România totalitară, de vicisitudini nu odată exasperante. Cum abia în veacul al III-lea, de loviri neîntrerupte și anarhică nesiguranță pe care le încerca Roma, explorarea spirituală prin artă își face loc pînă la un au-dela ce animează pentru prima oară figurația umană, bravînd confortul securitar al
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
fi o cotoroanță îmi sugerase încă de la început Petrică, firește prin optica lui bizară, chiar și prin ceea ce omisese să-mi povestească, fuga lui alături de taică-său, vârâtul lui în dulap, deci o anumită groază de ea, apoi generozitatea ei exasperantă care umilea dragostea lui pentru ordine și mai ales pentru cărțile care îi dispăreau din bibliotecă și i se întorceau ferfenițite sau nu se mai întorceau deloc. Dar pe chipul Matildei nu descifrai nimic din toate acestea. Cum putea acest
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
costum de-al meu să-l ia de-acolo, la un telefon al vecinilor, dar indignată vrusese totuși să-i ia și lucrurile... Intuiția mea era că Petea avea un suflet iremediabil turbure și violent, fără să știu ce forme exasperante îmbrăca de stârnea în partenerele lui aproape una și aceeași reacție... Până la urmă s~a întors acasă, unde, bineînțeles, a început să ducă o viață infernală cu urâta și bătrâna lui soție pe care nimeni n-o putea potoli. Fetele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nestinsa uimire. Mai mult decât prin factură și prin varietatea motivelor, destul de redusă, versurile lui V. se diferențiază valoric. Cartea de debut, Floarea amară, care prezintă interes ca document al stării de spirit proprii unei generații devorate de o tristețe exasperantă, ajunsă - cum clama Emil Cioran - „pe culmile disperării”, e puțin relevantă din punct de vedere poetic. Expresia se menține în marginile corectitudinii, rareori depășită prin câte un accent liric mai personal, și în următoarele două volume. Dulceagă sau abstractă, platitudinea
VORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
mers și, în ultimă instanță, nici prin respirație, pentru că Merry, cu ajutorul fanatismului criminal, a descoperit spiritualitatea sinucigașă. Acum, când simte izul fetid al corpului ei blindat de texte jainiste și de jeg, când anulează distanța infernală a celor cinci ani exasperanți, Suedezul, ajuns la capătul ultim al disperării, deschide gura, dar nu o mai sărută, ci revarsă pe chipul fiicei sale întrebarea, sufocată în vomă, "Cine ești?" Cartea oferă scenariul absolut al eșecului nu doar într-o relație parentală, ci în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
niveluri de inițiere și cunoaștere distincte. El leagă sudul mediteranean de nordul hiperborean, trimițând la Riga Crypto și lapona Enigel. Din această perspectivă, Nastratin nu e imaginea solară a superiorității în opoziție cu mediocritatea celorlalți, ci o imagine "a singurătății exasperante, a unui individualism sumbru", așa cum sugerează Barbu însuși. De la "cirezile agreste" la câinele Fox Theodor Codreanu ajunge astfel la interpretări spectaculoase, bazate pe ideea unei construcții geometrice a volumului Joc secund, considerat o "carte canonică": Acestea sunt pietrele de temelie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
merg, aparent fără treabă, fără grabă și fără o direcție precisă. Singurul lor rol ar fi să zumzăie ca un bîzoi enorm și să spargă liniștea divină care domnește de obicei la ora aceea. Mai tîrziu începe corul strident și exasperant al cicadelor, mai exact al cicadoilor, care își cheamă partenerele spre lucruri rușinoase. Țîrîie peste tot de să-ți plesnească timpanul. Cum pot să perceapă doamnele cicade care dintre cicadoi chirăie mai cu moț, nu știu. Ei însă nu tac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
salvatoare, ca să nu o apuc pe arătură. Îmi imaginez o corabie spaniolă în mijlocul oceanului, fără un strop de vînt, sub un soare ucigaș și cu o apă de băut pusă în niște butoaie cu un an în urmă. O staționare exasperantă de una sau două săptămîni în așteptarea vîntului. Sigur, te mai arunci în apă, chiar dacă sînt rechini, dar pînă ieși din mare și ajungi pe punte, te usuci ca o scrumbie uitată la soare. Cum o fi putut scrie Hemingway
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a termenului, ar fi intrat în impunătoarea galerie de sinucigași de elită, de la Socrate la Petroniu și Seneca, însă n-ar fi mântuit pe nimeni. Moartea „demnă“ e monumentală, dar sterilă. Aseptică. Dimpotrivă, abia din perspectiva sumbră a morții tragice, exasperante, nemiloase, explozia Învierii îți capătă strălucirea și prețul adevărat. Învierea e rezervată oamenilor vii, adică oamenilor care se întreabă, speră, se revoltă și mor. Statuile nu pot învia. Nu e frumos... Nu toate valorile pe care ne întemeiem viața sunt
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu e mai puțin lovită de vacuitate. Credinciosul „instalat“ con fortabil în credința sa, credinciosul care nu mai are întrebări, drame, griji sufletești, stupori și incertitudini e un simplu funcționar bisericesc, a cărui suficiență, al cărui „sedentarism“ spiritual pot fi exasperante pentru Dum nezeu însuși (cf. Isaia, 1, 11-15). La celălalt pol se situează cei care nu cred că cred, pentru că au despre credință o imagine în același timp schematică și sofisticată. Schematică, atunci când o confundă cu obediența formală, cu stricta
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Gorki ajunsese în timpul anului universitar 1957-1958 să aibă în jur de 150 de cadre didactice și aproximativ 630 de studenți. Concomitent cu iritarea produsă Moscovei, gestul Bucureștiului beneficia de sprijinul populației, "pentru care limba rusă a fost întotdeauna o povară exasperantă" (BR/România, 24 septembrie 1963, 1-2). De asemenea, începând cu 1962, Scânteia, cotidianul PMR, va aloca spații tot mai reduse știrilor despre Uniunea Sovietică și despre "realizările" acesteia, urmărind să își afirme astfel și în plan mediatic, chiar dacă indirect, distanțarea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să facem contracte cu cincizeci de artiști pentru cele douăzeci și cinci de episoade. Ședințele interactive de Înregistrare/redactare/animație ne permit să lucrăm cu un artist mai puțin de jumătate de zi pentru un Întreg show, punând la socoteală și numărul exasperant de duble și de corectări ale scenariului. Înregistrăm doi actori pe săptămână. De exemplu, săptămâna trecută i-am Înregistrat pe Anne Heche și pe Smokey Robinson. În principiu, o facem prin intermediul Internetului. Avem un VPN șrețea privată virtualăț configurată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
acum, împreună cu cîinii lui "Jidoviți" , să ne lipsească de partea noastră". Acesta era motivul petru care era el "apărătorul și lefegiul evreilor!" Tema aceasta va fi adesea adusă pe tapet în ultimii ani ai vieții lui Iorga. Efectele cumulate și exasperante ale acestui fapt asupra oricui (și mai ales asupra lui Iorga!) nu pot fi trecute cu vederea. Devenea imperativ pentru Iorga să contracareze acest torent de noroi dacă voia să joace un rol politic, ceea ce el a și făcut. În
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
concludente și că ar putea fi interpretate și altminteri. Iar persoana mea „anti-Ben“ nu era, poate, martorul cel mai obiectiv. Oare Ben se arătase chiar atât de odios la ultima noastră întrevedere, ținând seama că însăși purtarea mea fusese absolut exasperantă? De fapt, până la urmă, reușise să se controleze; dar de la bun început, simțisem la el o sălbatică și irațională ostilitate. Și apoi mai era misterul lui Titus. De ce fugise de acasă? Fusese un copil problematic, un delincvent? Oare tragedia dispariției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Raymond Queneau, Eugène Ionesco. Din ultimul, citez: "Ar trebui să nu glumesc. Ba da, trebuie să glumești. Se pot face glume amare, dulci, dezagreabile, agreabile, feroce, tandre, roze, negre, înspăimântătoare, liniștitoare, politicoase, neșlefuite, perverse, cinstite, bine simțite, rău mirositoare, calmante, exasperante, triste, vesele, sărate, fără sare, pipărate, mieroase, măgulitoare, acerbe, banale, originale, nesănătoase, salubre, îndrăznețe, pedante...etc" (Căutarea intermitentă). Un autor cu un discurs poetic natural, relaxant, jovial; un autor cu o activitate febrilă: poezie, proză, teatru, traduceri, gazetărie, critică literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și credeți-mă pe cuvânt, așa este doi oameni pot fi de acord asupra fiecărui aspect în parte, și totuși să se certe ca scorpionii fiindcă au ambiția de a ocupa același spațiu. Selectarea unui cabinet este fascinantă, dar și exasperantă. Este imposibil de evitat resentimentele când alegi între două ego-uri puternice. Cum se plângea președintele Taft: ,,De fiecare dată când fac o numire îmi creez nouă dușmani și un ingrat"4. Președintele Garfield a fost asasinat de o persoană dezamăgită
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
celorlalți albatrosiști prin "idealizarea" banalului, prin intenția de a surprinde, de a șoca, prin răsturnarea de situație din final ("Nimic nu mi se pare mai tentant/ decât să iubesc un marchiz./ Să-l gâdil în perucă/ și rând pe rând exasperant,/ să-mi sară un fir de la ciorap (...)/ Să-l însoțesc în șort/ prin sala cavalerilor cu armuri (...)/ Dar evident l-aș iubi pătimaș./ L-aș purta cu avionul de cursă militară/ și într-o seară,/ i-aș spune franc:/ - "mă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimbă. A dispărut „muzica de toamnă”, exasperantă. Au dispărut clavirele, caterincile, flașnetele. A rămas vioara, partenerul său în singurătate, instrumentul care îl leagă de trecut și au apărut acordeonul, ghitara, naiul. „Fonografelor publice” le-a luat locul „Radio” ul. Deși compusă din „sunete lirice, bucuroase”, „frumoasă”, muzica
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
simpla atingere, cu câteva răni simbolice, a acestei cărți și a autorului său, (răni adăugirea mea) de o intensitate care variază în funcție de resursele recenzorului și de timpul pe care (acesta adăugirea mea) îl are la dispoziție"329. Mein Kampf este "exasperantă, chiar ne face rău"330, însă recenzorul neatent, "care lansează câteva remarci cu atitudine și apoi își încheie ziua de lucru, cu garanția, în avans, că articolul său va fi receptat favorabil de către membrii plini de demnitate ai comunității"331
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
marginea șoselei, cu un geamantan mare lângă ea. Ne roagă s-o luăm. Îi ofer un loc în spate, între geamantanele noastre și jucăriile Sănduței. La câteva minute după pornire aprinde o țigară și începe a tuși într-un mod exasperant. Suntem speriați, mai ales că fetița noastră cu un an înainte fusese bolnavă de pleurezie. Ce să facem? Să răbdăm. Asta e tuse convulsivă, spun eu Sănduței care și întreabă ce e aia convulsivă. Măgărească, o lămuresc eu. Dar de ce
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Și el profită de toate ocaziile să se întoarcă, pentru a mă studia, a mă privi insistent. Se preface că mă admiră. Dar nu e oare o comedie a admirației care mi se cuvine datorită poziției mele sociale, a conștiinței exasperante a meseriei sale și dorinței de a o face bine, și pentru că el crede că îmi datorează această privire, cum datorează respect bătrânilor, generalilor și oamenilor de stat, ascultare filială văduvelor din familiile nobile, veselie în compania tinerilor ofițeri și
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
i-a fost mult mai greu s-o publice în Occident decât s-o fure din URSS. Refuzul a numeroase redacții de mari publicații occidentale, al editurilor de a publica fie și fragmente din incendiarele documente, nu este întâmplător. Sub exasperantul și cinicul Who cares? pe care l-a avut de întâmpinat luni întregi, se ascundea dimpotrivă un interes cum nu se poate mai actual ca acele dezvăluiri să nu ajungă la cunoștința opiniei publice. Cel puțin nu atunci, când personajele
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
să se redistribuie câte puțin pământ țăranilor, conform unei metode care nu-și are echivalent în niciuna dintre țările vecine, și ele angajate în același proces de decolectivizare agrară. Consecințele asupra economiei agricole sunt teribile. Tot de aici decurge încetineala exasperantă a privatizărilor din industrie (menajarea salariaților) și extrema opacitate a tranzacțiilor, ceea ce va agrava descompunerea situației economice a marilor complexe industriale și le va face complet neinteresante pentru eventualii investitori. Constituirea marilor averi în cadrul noii clase conducătoare provine din aceeași
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Explorare, despre Experiment, despre Căutare Cu DVD-ul Dawn and Furtherance, programat să apară în acest an, Thy Veils adaugă o dimensiune necesară naturii sale polytropice. Multe secvențe sunt filmate, fotografiate, prelucrate, mixate și remixate cu migală, cu precizie, cu exasperantă răbdare de Thy Veils himself. Finețea detaliului se îmbină cu asfixiantul blur - gaussian, radial sau direcțional. Cromatica dark strălucește prin tonuri de-o uimitoare limpezime. Mișcarea lentă e fulgerată de break-uri sincronizate cu ritmul piesei. Simbolul enunțat aparent fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Spațiul gol scoate în evidență, prin contrast, prezența actorilor, puși astfel total în valoare, sau poate sugera nonsensul existenței umane, absurdul, disperarea. în piesa En attendant Godot, de Samuel Beckett, regăsim unitatea locului clasic, dar Beckett exprimă prin acestea inerția exasperantă a vieții celor patru vagabonzi, faptul că eroii sunt prizonierii unei zadarnice așteptări. Singurul element al decorului este un arbore care crește în decursul piesei, semn că timpul se scurge inevitabil, antrenând personajele către moarte. Spectacolul de teatru nu se
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]