617 matches
-
N-o să câștigi, probabil, mare lucru, dar, refuzând, pierzi și ce ai..." Se mulțumește să arunce din când în când peste umăr un sarcasm, pe care vântul i-l întoarce în obraz, în timp ce privirea i se proptește în bereta roșie. Exasperat, stă locului ca să pună capăt acestei promiscuități care nu-i mai permite să deosebească ce gândește el de ce gândește ea, papagalița asta în culorile spectrului solar: Nu tu îmi recomandai azi dimineață să am curajul opiniilor mele?" Da, dar e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de la Fundația Culturală Română, unde a lucrat. O doamnă foarte agreabilă și eficientă. După cină, urmărim un spectacol de pantomimă într-o sală alăturată. Trama e cât se poate de simplă: un „robot” rebel în jurul căruia se zvârcolesc niște corpuri exasperate, adică lupta omului cu propriile tehnologii scăpate de sub control. Prea fad și acest „desert” artistic. Plecăm la hotel să prindem meciul Germania-Anglia, care suscită în seara aceasta interesul general, fiind viu dezbătut, în cronici și în comentarii înainte de partidă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu plăcere, nu-i muncă. „Purinor” ul va sosi. Am asigurări. Au Început să vină unele, de pildă la Buftea la o cunoștință a noastră, pe numele căreia am pus unele medicamente. „Crucea Roșie” germană lucrează Însă Încet și e exasperată, cât de solicitată e din România - Îmi scrie nepotul meu (Cunoștinței noastre i-au oprit 20 pastile din 80 dintr-un medicament). De Cristina Gherasimescu e păcat că nu mai activează. Avea voce foarte bună și noi am susținut-o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
El ridică din umeri. Și le plăcea de tine? El rânji. — O, pleacă de-aici, Guido, și găsește-ți ceva de făcut. Uită-te la televizor. — Urăsc televizorul. Atunci, ajută-mă să spăl vasele. — Ador televizorul. — Guido, repetă ea nu exasperată, dar nici departe de asta, ridică-te doar și pleacă de lângă mine. Auziră amândoi sunetul unei chei În broască. Era Chiara, deschizând ușa zgomotos și scăpând un manual școlar când intră În apartament. Străbătu holul spre bucătărie, Își sărută ambii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Instrumentarul e pregătit?" "La zece îl scosese de la autoclavă Tudora. Totu-i ok!" "Bine. Dacă-i ok, adu-l încoace, te rog." "Pe măsuța aia?" "Nu, domnișoară, pe un scăunel de bucătărie, eventual într-un lighean." Oftă cu o figură exasperată: Da, duduie Ștefania, pe măsuța aia." Femeia dădu din umeri: "Întrebam și eu, dom' doctor. La noi, la dermato, nu era așa. Mai bine întreb decât să greșesc, nu?" Absolut corect, dragă! Bravo!" Asistenta se reîntoarse în cealaltă încăpere dând
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
direcția sursei de gălăgie: — Liniște! Nu ne putem odihni! Faceți băiatul să tacă! Băiatul, cu mersul lui împleticit, atârnat de gâtul tatălui, urlă, plânge, cu ochii dați peste cap. Părintele își vede de mersul lui resemnat, de mângâieri și alintări. Exasperată, femeia își lungește gâtul peste pervaz și vocea stridentă plesnește din nou, fără mila: Faceți băiatul să tacă! E prea multă gălăgie și nu putem dormi! Abia acum părintele pare s-o audă. Cumva mirat, uluit de agresivitatea femeii, își
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
la un moment dat, vocea și-o amenință că va lua măsuri drastice. Luana continuă să se împotrivească. Simțind furtuna plutind în aer, ceilalți copii o zbughiră în casă și pândiră de după geamuri. Luana, cuprinsă de furia oarbă, urla asurzitor. Exasperată, bătrâna o somă să intre în casă. Râzând și sărind, când pe un picior, când pe altul, fetița îi răspunse obraznic: Nu vreau. Lasă-mă în pace! Luana, intră în casă! repetă femeia cu un glas care îngheță inima fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-a păstrat poziția de ingrat a fost Rosti. Luana se pregătea pentru Cântarea României și stătea după ore cu Victor pentru repetiții. Câteodată, fetei nu-i plăcea cum sună chitara. Victor încerca zadarnic s-o convingă că e bine. Exasperată, fata striga: Aici vreau să sune ca un pian, înțelegi? Vreau pian. Și "pian" ieșea. Nu puteai s-o contrazici, nu găseai resurse pentru a lupta cu tenacitatea și forța ei. Aveai nevoie de o răbdare de fier ca să reziști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fată? Dă-mi pace! Luana scâncea rușinată, în timp ce Marian o strângea cu putere de mână. Te-a sărutat vreodată un băiat? Du-te naibii! Dă-mi drumul! Zile în șir Marian o hărțui și râse de ea, amărându-i sufletul. Exasperată, fata ceru ajutorul Marei. Fără să se complice cu discuții savante legate de amor, din care Luana să tragă concluzia greșită că ea ar fi oarece expertă în asta, Mara îi aduse o cărticică a cărei titlu o umplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care și le dorea soțul ei. Dar ceva anume stătea de-a curmezișul năzuințelor familiei Escu. După o lună de speranțe, încercarea lor se dovedi zadarnică. La adăpostul încurajărilor lui Ștefan, cei doi încercară din nou. Iar și iar până când, exasperată, femeia izbucni în lacrimi. Trebuie să mergem la doctor. Avem nevoie de ajutorul unui specialist. Ștefan nici nu voi s-audă. Toată lumea face copii, Luana. Fir-ar să fie, ce mare lucru? Trebuie să ne relaxăm și să ne detașăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Rebeca își smulse lenjeria intimă și îl făcu să fie al ei. Îl duse apoi acasă și-l lăsă în fața locuinței. Aerul rece îl trezi. Își aminti scena din mașină și cerul întreg, cu toată greutatea, căzu asupra lui. Încercă, exasperat, să nege. Nu făcuse așa ceva. Fusese beat și visase. Nu era învățat cu alcoolul și avusese, cu siguranță, viziuni. Se clătină și se așeză pe bordura trotuarului. Văzu, atunci, urmele actului său. Confirmarea îi luă mințile. O luă la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
intrat în viața fetiței ei doar să-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate împotriva părintelui său, turna gaz pe foc luându-i apărarea, plângând și cerându-l înapoi acasă. Exasperată, Sanda îl sună pe Ștefan. Speriată, alarmată, fără să explice ce catastrofă se întâmplase, strigă după ajutor cu o vehemență care-l făcu pe acesta să-și amâne ultima ședință de terapie și să dea fuga să oprească dezastrul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Să stăm la aceeași masă, cot lângă cot, să văd ce face, cum face, să-i dau de lucru pentru că eu, vă spun, în ritmul ăsta voi claca. Ea și familia ei, dar nu mai avu timp să spună pentru că, exasperat, Liga strigă la ea: Doamnă, opriți-vă! Nuța Cordel probabil că-și lăsase mătura la ușă pentru că aducea tare bine cu un anumit personaj. Se uită spre Luana. Vei face numai ce spun eu, ai auzit? M-am spetit, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Și nu mi s-a părut logic să mai trebuiască să plătești cazarea cuiva, mai ales când nici nu-l cunoșteai pe acest cineva. Firma lui Bernie se cheamă Expresii Elegante. — Fir-ar să fie! Nieve îi aruncă o privire exasperată. — Eu plătesc o avere pentru cei mai buni, nu pentru prietenele unor prietene, ca s-o dea în bară. —Bernie s-a ocupat de machiaj pentru filmul acela pe care l-au turnat în Kerry anul trecut, spuse Gail. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mă fascinează pe mine într-o astfel de piață, Marius s-a oprit abia la a șasea sau a șaptea pereche de blugi, și probabil nici aceasta n-ar fi fost pe placul lui dacă nu m-aș fi străduit exasperat să-l conving că-i vine foarte bine, i se păreau prea strimți, respir ușurat când ieșim din nou în stradă, limbi străine pe lângă noi, chiar și câteva cuvinte românești am auzit, paralelă cu Allée Dauphine, Allée Sainte-Sophie, eșarfe multicolore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
schimbase ceva. — Mătușică! Ai burta mare. Ești Însărcinată? Oetsu tresări, ridicând capul, ca și cum ar fi primit o palmă. Neașteptata Întrebare era complet deplasată. — Doar un simplu băiețandru! exclamă ea. Nu se cade să pui Întrebări atât de Îndrăznețe. Ești dezgustător! Exasperată, adăugă: — Du-te repede acasă, cât mai e lumină. Pleacă la Nakamura sau oriunde! În clipa asta, puțin Îmi pasă ce faci. Și, Înghițindu-și vocea Înecată, dispăru În casă. — Mă duc, murmură Hiyoshi și se ridică să plece, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se termine treaba? — Păi... Tokichiro deveni puțin mai prudent și gânditor, dar răspunse prompt: — Ei bine, Întrucât munca a Început deja, cred c-aș putea termina ușor În trei zile. — Trei zile! exclamă involuntar Nobunaga. Shibata Katsuie făcu o mutră exasperată, rânjind batjocoritor la adresa credulității lui Nobunaga față de Tokichiro. Dar Inuchiyo nu avea nici cea mai mică Îndoială că putea face exact ceea ce afirmase. Imediat, Nobunaga Îl numi pe Tokichiro supraveghetor al lucrărilor de construcție. Avea să-l Înlocuiască pe Yamabuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Dintr-odată, Își aminti vremea când plecase din conacul lui Matsushita Kahei și Începuse să cutreiere munții și pădurile, fără nimic de mâncare și nici un adăpost. Hideyoshi nu știa dacă Mikawa rămăsese afară, urmărindu-l pe furiș, sau dacă plecase exasperat, dar, În orice caz, nu mai era În ceainărie. „Ah, ce interesant este. E Într-adevăr interesant,“ reflectă Hideyoshi. Parcă ar fi vorbit cu ceainicul. Singur, clătină din cap. În acel moment, Își aminti hotărârea sa de a nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nevoie de mai multe zile pentru ca avangarda noastră să se apropie. De fiecare dată când auzea asemenea lucruri, Katsuyori Își mușca buzele și mormăia: Dacă m-aș duce eu Însumi acolo... Era ceva obișnuit pentru el să devină furios și exasperat, când o situație de război se arăta nefavorabilă. Luna trecu și sosi a patra zi din Luna a Doua. La Katsuyori ajungeau știri Îngrozitor de neliniștitoare: Nobunaga dăduse, pe neașteptate, ordin ca trupele Oda din Azuchi să se mobilizeze, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o acuitate necruțătoare, sufletele îndurerate sunt exacerbate, chinurile morale strivesc și fac să sângereze, să urle, să scrâșnească fibrele delicate ale inimilor femeiești. În culegerea pe care o citam mai devreme, Handzeichnungen, mai multe nuvele au aceeași caracteristică a durerii exasperate: Die Blutbuche (Sângerul), povestea tristă a unei prințese care preferă să se sinucidă decât să cedeze iubirii pentru fermecătorul prieten al soțului ei tiranic și brutal; Mondnacht, fata ftizică și muribundă zărită într-o noapte într-o gondolă neagră, pe
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Șansele ca aceasta să ajungă într-un port sunt minime. Ea va pluti în derivă, așteptând un vânt prielnic care să-i sufle în pânze pentru a o propulsa într-un sens necunoscut, timp în care pasagerii se vor întreba, exasperați, în legătură cu prezența lor la bordul unei astfel de corăbii. Dacă ne imaginăm școala ca o corabie pornită în călătoria schimbării, atunci cârma și destinația vor constitui principalele sale obiective. Fără acestea, organizația școlară va "pluti" în derivă, împotmolindu-se, în
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
În 1982, unul dintre securiști se predă poliției franceze, înainte de a-l otrăvi pe Goma. În 1983, revista "Times" publică știrea conform căreia are loc un complot militar împotriva lui Ceaușescu, soldat cu executarea mai multor ofițeri. Toată lumea se arată exasperată de ordinile Elenei Ceaușescu care preia frâiele culturii pentru a o distruge. "Singura mică, infimă șansă de supraviețuire culturală: haosul și faptul că toți îi urăsc pe Cei Doi. Până și securiștii fac cu ochiul..." 33. După revoluție, niciunul din
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
trei gesturi au aceeași natură. Dar în prima situație Syner este enervat de ceea ce aude, în a doua Syna este întristată de ceea ce vede, iar în a treia Syner este pe punctul de a striga că e de-a dreptul exasperat. Trebuie doar să fim atenți la aceste gesturi negative, care sunt mai frecvente decât credem. Astfel vom observa mai bine închiderea interlocutorilor. În ceea ce privește bariera mentală legată de critică, cel mai semnificativ dintre gesturi - și, de asemenea, cel mai interesant - este
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
opuse care, prin însăși natura lor, nu sunt susceptibile să primească o întemeiere obiectivă și, prin urmare, să câștige adeziunea oamenilor pe o cale pur rațională. 3. Poate fi combătută religia de pe pozițiile științei darwiniene? Darwin a fost excedat, uneori exasperat, de invocarea teoriei sale în sprijinul unor viziuni filozofice ostile credinței religioase. El s-a opus în mod constant încercărilor unor cercuri contemporane de „liberi-cugetători“ de a pune teoria sa în slujba campaniilor lor ateiste. Darwin credea că nici credința
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că de multe ori nici nu este observat/ cînd iese și intră în casă, poate că de mult a și murit,/ deși-l vedem, el nu e" (Cîntec de tristețe și însingurare). Ori într-o variantă mai dură, cu asperități exasperat naturaliste: "Singurătatea mi-a dat tîrcoale ca o cățea unui abator prosper,/ m-am furișat pe lîngă ostrețele pline de sînge,/ am zîmbit trecătoarei care urma să-mi poarte fața ca pe o tristețe/ mama în cătunul unde am învățat
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]