595 matches
-
că evitarea devine regulă: această persoană evită sistematic ceea ce ar putea să-i fie util și benefic. Cursorul utilizării „cu bună știință” al evitării este dereglat și funcționează conform principiului „totul sau nimic”. Se evită totul sau, din contra, epuizat, exasperat, disperat, se acționează precipitat într-un mod imprudent, ceea ce conduce la eșec care, la rândul său, întărește evitarea care precede expuneri la riscuri mai mari, sortite, la rândul lor, eșecului. Cercul s-a închis. Inseamnă asta oare că nu toată lumea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
trei gesturi au aceeași natură. Dar în prima situație Syner este enervat de ceea ce aude, în a doua Syna este întristată de ceea ce vede, iar în a treia Syner este pe punctul de a striga că e de-a dreptul exasperat. Trebuie doar să fim atenți la aceste gesturi negative, care sunt mai frecvente decât credem. Astfel vom observa mai bine închiderea interlocutorilor. În ceea ce privește bariera mentală legată de critică, cel mai semnificativ dintre gesturi - și, de asemenea, cel mai interesant - este
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
căci sublimul naturii este interpretat ca „o gură de rai”, adică adeverire a divinității și posibilitate de mântuire. E parcursă întreaga scară de reacții, de la nerăbdarea frenetică (Psyche) la jubilația apropiatei sosiri (Pandora, În cer, în alt sat), de la așteptarea exasperată (Cetele, Morgana) la conștientizarea depărtării (Revederea din parc, Drumul). Survine însă și tăgăduirea învierii (Al nopții) și chiar a divinității (În munți), deodată cu disperarea, concretizată în viziuni de coșmar (Anacreontică, Humorescă) și în autoportrete caricaturale, autopersiflante (Cavalerul cu melc
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
erau neapărat membre ale Pactului de la Varșovia. (Una a fost și a ieșit, cealaltă nu a fost niciodată.) Cu acea ocazie, exista o foarte puternică stare de tensiune, mulți dintre colegii mei urmăreau fascinați, unii dintre ei extrem de stresați, iritați, exasperați, numărarea faimoselor cartele perforate din Florida. Personal, fac parte dintre cei care cred că s-au respectat procedurile democratice. Mircea Mihăieș: În orice caz, cele legale. Vladimir Tismăneanu: Absolut! S-a mers pe bază procedurală, conform Constituției. Sunt foarte mulți
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
că logodnica ta suferă de o amnezie totală, în urma unui accident. Mergând să o vizitezi la spital, constați că nu te mai recunoaște. Insiști, o mângâi pe cap, îi amintești cele mai plăcute momente petrecute împreună, dar fără nici un efect. Exasperat, strigi la ea și o scuturi zdravăn: „Privește-mă, sunt eu, logodnicul tău. Nu-ți mai aduci aminte?”. În acest moment, ea deschide ochii, zâmbește drăgăstos și fericită: „Ce bine că te văd, Mihai. Doar pe tine te iubesc. Numai
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
O femeie-torționar este trimisă să dreseze fantomele într-un castel destinat turismului internațional. Ce urmează se poate închipui: scene de vrăjitorie medievală și scene, foarte vii, de tortură modernă. Fantomele sunt schingiuite ca să facă glume, să spună o poantă. Când, exasperate, ele ucid dresoarea, apare numaidecât o alta, cu biciul în mână și cu aceeași întrebare pe buze: „nu e nimeni aici?” Istoria se repetă. Comedia, cu multe absurdități calculate, se transformă într-o meditație despre violență și umilință în istorie
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
ha. ― Mons Veneris. ― Mor de râs. Mă omori. Serios, ia uită-te. Am murit deja. Capitolul Unsprezece tăcu din gură o clipă. Am Încercat să Învăț mai departe, dar Îl simțeam cum se uită la mine. În cele din urmă, exasperată, am Închis cartea. ― La ce te uiți? l-am Întrebat. Urmă o pauză caracteristică pentru fratele meu. Dincolo de ochelarii lui de bunicuță, ochii Îi erau blânzi, dar mintea din spatele lor Încerca să descurce lucrurile. ― Mă uit la surioara mea, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Însuși și eu eram acolo singură, ferită. Ferită de sentimentele mele confuze pentru Obiectul Obscur și ferită, de asemenea, de fragmentele de conversație pe care le auzeam din dormitorul părinților mei. Chiar În noaptea precedentă Îmi ajunsese la urechi vocea exasperată a lui Milton: ― Încă te mai doare capul? Iisuse, ia o aspirină. ― Am luat deja, Îi răspunsese mama. Nu mă ajută cu nimic. Apoi numele fratelui meu și tatăl meu mormăind ceva ce n-am deslușit. Apoi Tessie: ― Mă Îngrijorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
suveniruri al lui Jackie Halas din Greektown. Milton Îi purta de câte ori avea Întâlnire cu funcționarii de la biroul de credite sau cu inspectorii de la fisc. În acea luni dimineață Însă avusese probleme când Încercase să-și pună butonii. Îi tremurau mâinile. Exasperat, o rugase pe Tessie să-i pună. ― Ce-i cu tine? Îl Întrebase ea delicat. Dar Milton o repezise: ― Pune-mi butonii și gata, bine? Și Întinsese brațele, privind În lături, stânjenit de slăbiciunea corpului său. Tăcută, Tessie Îi pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în funcție de mișcările astrelor. Principele surâde. Amândoi sunt greci, însă Musa e conștient de renumele său mondial. Se interesează totuși, mai mult ca să-l ațâțe: — Crezi că minte? — Păi nu-și câștigă în felul ăsta o notorietate mai mare? răspunde celălalt exasperat. Deci asta îl roade, se amuză împăratul: că mai e cineva care s-ar putea înălța de la statutul de angajat la cel mult mai greu de definit al prietenilor și sfătuitorilor. Doctorul se dă mai aproape de pat. — Ceea ce e important
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici un fel de rezerve în tezaur. Secretarul cască ochii mari. Rezerve? Nici nu se pune pro blema să existe rezerve. De altminteri, ce rost ar avea să facă econo mii, din moment ce asta ar putea submina justificarea taxelor? Auzi! Rezerve! Pufnește exasperat. Împăratul își imaginează probabil veniturile și cheltuielile imperiului ca un fel de flux și reflux anual între provincii și Roma. Cum să-i explice că e vorba mai degrabă de vârtejuri anarhice, revărsându-se unele peste altele, pe care el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că cei care s-au dus sunt mai bine informați? se interesează cu falsă solicitudine cezarul. Adevărul e că îl mănâncă palmele să-i tragă vreo câteva indivi dului, dar reușește să se stăpânească. Trio Fulcinius îi ghicește jocul. Răbufnește exasperat: — I-a întrebat pe astrologi dacă va avea vreodată atâtea bogății încât să acopere cu bani Calea Appia de la Roma până la Brundisium! Principele se uită cu milă spre el. — Dacă spune într-adevăr astfel de lucruri înseamnă că și a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a unui copil de cinci ani i-a rămas. Nu reușește s-o facă să înțeleagă și să nu se mai sperie când vede sânge. — Ți-am spus că e normal să-ți curgă sânge prin crăpătura dintre picioare, șușotește exasperată spre ea. — Da?! se minunează fata. — Parcă ar fi prima dată când auzi asta, bombăne Occia. I-a vorbit de ovare, de pântec. Că toate fetele au ciclu. Că sân gerarea nu e cu nimic mai periculoasă decât atunci când se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Troia, îi explică fetei. Claudia tot nu se lasă. — Dardanos a luat Palladiumul din ceruri cu încuviințarea tatălui său și l-a dus la Troia, unde a sărbătorit misterele și l-a sfințit când a întemeiat Troia. — Bine, bine, suspină exasperată Vestala Mamă. Dar nimic n-o poate opri pe pedantă. — Aeneas - când au năvălit aheii - l-a răpit și l-a păstrat până s-a așezat în Italia. — E atât de vechi? se minunează fetița. Occia n-o mai ascultă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
biroul nostru, unde stăm noi două, e liniște. ― Jemima, se smioricăie Geraldine chiar înainte de a se întoarce la biroul ei. Da. Știu exact ce înseamnă scâncetul ăsta. ― Am nevoie de un pic de ajutor. ― Spune, zic eu cu un zâmbet exasperat, deși nu sunt exasperată. De fapt sunt încântată de orice șansă de a scrie ceva serios. ― Scriu chestia asta despre cum e cu ieșitul din nou după divorț, e pentru pagina pentru femei. M-am cam blocat, te poți uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
noi două, e liniște. ― Jemima, se smioricăie Geraldine chiar înainte de a se întoarce la biroul ei. Da. Știu exact ce înseamnă scâncetul ăsta. ― Am nevoie de un pic de ajutor. ― Spune, zic eu cu un zâmbet exasperat, deși nu sunt exasperată. De fapt sunt încântată de orice șansă de a scrie ceva serios. ― Scriu chestia asta despre cum e cu ieșitul din nou după divorț, e pentru pagina pentru femei. M-am cam blocat, te poți uita un pic peste material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
către Sebastianus - ești un ambasador și poți refuza să te bați în duel. Poți desemna un reprezentant dintre cei mai buni soldați ai tăi. Prompt, Mataurus făcu un pas în față și propuse să fie el cel ales, însă Sebastianus, exasperat și furibund, nici nu vru să audă. Nici vorbă! spuse hotărât. Dacă trebuie să fie un duel, eu o să fiu cel care se luptă. Nesigur, cu mâinile în șolduri, Gundovek îl fixă pentru câteva momente, mușcându-și buza de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
speranță etc. Într-o seară, fostul meu coleg a luat-o din mâna mea și a dus-o. Era pe la 9. Eu l-am așteptat jos, pe stradă, dedesubtul balcoanelor și al geamurilor ei, într-un neastâmpăr mare, ca bolnav, exasperat, speriat de ceea ce am făcut, simțind că am făcut bine, fie ce-o fi, dar în același timp, tot în același timp, căindu-mă de ceea ce am făcut, având impresia că, în acel moment, cu acea scrisoare trimisă, timpul e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și, la ureche: - Mâine sunt femeia ta. Așteaptă-mă la patru în fața Operei. Femeia aceasta știa să iubească. Cu instinctele puternice și sănătoase, cu inteligența lucidă, ea iubea fără lună, fără fraze, cu toate fibrele corpului ei, cu căldura ei exasperată. Dar ea aparținea de drept altuia, unui om mult mai în vârstă, un bolnav, un paralitic, și drepturile lui conferite de legi, consfințite de societate, sfințite de popi, acceptate de ea altă dată, deși acum platonice, erau, în momentele de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu o asemenea furie, Încât timorate, bietelerefuzau să ofere șansă unuia din jucători. În această insuportabilă tensiune nervoasă, se scurse toată dimineața și după amiaza, efectiv, balanța victoriei pendulând Între cei doi jucători, În timp ce atacul decisiv era, amânat la infinit... Exasperat, drept urmare a acetui joc nedecis, Gică picior de lemn, Încerca suficient de timorat să forțeze câștigul, Începând să facă greșeli elementare. Miza atunci când avea șanse minime, iar uneori, În loc să contreze energic, refuza...!! Pe măsură ce banii se Împuținau, juca incredibil de fricos
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mișca În tigaie...” „Da, da... bine ziceți! Carevasăzică, a fost proaspăt...? Destul de curios... Dacă ar fi fost stricat... Dar așa...? De când lucrez În acest laborator, n’am mai auzit un caz asemănător. Dacă-i adevărat...” „Ce propuneți...?” o Întrerupse Nando exasperat. „Efectiv, nu am idee...Totuși, faceți o Încercare la morgă...Această instituție posedă un laborator special, care poate da la iveală toată compoziția chimică a obiectului depus la analiză!” Desamăgiți, câteva momente se sfătuiră. Mai mult, Nando observând o ușoară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alte cifaroame cu beton au sosit și nu se pot Întoarce Înapoi...! Ambițios, preotul nici nu vroia să audă. Jubila În sinea lui de isprava făcută făcând semn muncitorilor să părăseacă cimitirul, Încercând să ajute la strângerea uneltelor de lucru. Exasperat, Tony Pavone distruse Încuietoarea cu aceeași lovitură de târnacop, repezindu-se la preot, Îmbrâncindu-l către ieșire. „Băgas’ar dracul În barba ta de preot idiot...! Pleacă de aici afurisitule, În caz contrar, te amestec cu betonul și te torn
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îl studie prelung pe aducătorul ei, oftând. „Imposibil domnule. Această cantitate reprezintă repartiția de carton asfaltat pentru consumul intern pe tot anul În curs. În prealabil, trebuia să da-ți un telefon...!!” „Ce mă interesează pe mine, domnule...? protestă el exasperat. „Din moment ce tovarășul ministru a fost de acord. Privi-ți semnătura...!” Directorul Comercial izbucni. „Povești...Nu-mi spune mie tovarășe, eu cunosc filiera..! Cei dela minister se ghiftuiesc semnând hârtii peste hârtii iar noi dela Direcție nu avem parale să cumpărăm
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o confruntare!” Întrebările bine cunoscute se repetară iar șoferul palid la față de frică, dădea răspunsuri mecanice Înfricoșat la maximum de milițianul ce stătea În spatele lui cu cătușele gata pregătite,aprobând toate Întrebările care i le punea milițianul Încât Tony Pavone exasperat izbucni. “Mă idiotule...! Cum poți afirma cu certitudine...? Dacă ai așa o memorie bună uite, registrul de poartă se află alături. Ai putea tu preciza În care zi din luna martie ai mai ridicat materiale din Bază...??” Intimidat, șoferul se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a țipat Richard. S-a ridicat și s-a dus în camera cealaltă. — Ce se întâmplă? l-am auzit întrebând supărat. Cei doi au vorbit unul cu altul un moment în șoaptă. Apoi am auzit-o pe Sheba zicând, șuierând exasperată: — Doamne, Richard, mă lași să mă înțeleg cu omul ăsta? Richard s-a întors înapoi, repede, în sufragerie și a început să strângă farfuriile cu multe zgomote și clinchete. Nu s-a uitat la mine. După un minut sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]