278 matches
-
prima din cele trei mari expansiuni ale bisericii care vor avea loc eventual. La sfârșitul Antichității târzii, devenise principalul loc de pelerinaj din Egipt. Abu Mena a fost distrus de cucerirea musulmană de la mijlocul secolului VII. Situl a fost inițial excavat din 1905 până în 1907. Aceste săpături au descoperit o bazilică mare, o biserică adiacentă în care probabil erau păstrate rămășițele sfântului și băile romane. O serie de excavații ulterioare, pe termen lung, a Institutului Arheologic German s-a finalizat în
Abu Mena () [Corola-website/Science/314719_a_316048]
-
decât o singură expediție militară din timpul său, de pacificare a Nubiei (în nordul Sudanului actual), conform cu cele 3 stele săpate în piatră descoperite lângă Insula Sai și lângă Assuan. Numeroșii scarabei-comemorativi (statui inscripționate cu texte de proslăvire a suveranului) excavați de-a lungul fostului său imperiu atestă statutul de zeu al faraonului prin numărul imens de lei vânați de acesta sau prin faptul că una dintre viitoarele membre ale haremului său sosește însoțită de alte 317 femei etc. Prestigiul Egiptului
Amenhotep al III-lea () [Corola-website/Science/314106_a_315435]
-
speculații privind contactul între aceștia și Popoarele mării; de asemenea, dintre hieroglifele minoice (sistemul linear A), unele au elemente asemănătoare celor egiptene. Situl de la "Tell el-Dab’a" acoperă cam 2 km² și este alcătuit cu preponderență din ruine. A fost excavat un templu din perioada hiksosă cu multiple artefacte care atestă contactul cu civilizația egeeană și un mormânt de mari dimensiuni situat în vestul templului, construit din cărămizi de chirpici; în interior au fost descoperite săbii din cupru. Cercetările moderne au
Avaris () [Corola-website/Science/314276_a_315605]
-
lut) la Ugarit, un oraș-port din estul Mediteranei, situat aproape de actualul oraș sirian Lattaqia, care consemnează prezența Popoarelor mării. Ultimele trei par să preceadă cu puțin distrugerea orașului, putând fi astfel datate cu aproximație - 1180 î.Hr. Aceste dovezi au fost excavate dintre ruinele orașului, nemaiputând fi trimise la destinatar. Prima tăbliță conține un mesaj din partea „Marelui Rege”, identificat cu suveranul Suppiluliuma al II-lea al Hittiților, către prefectul orașului Ugarit : Marele Rege solicită predarea unui anume Ibnadushu, fost captiv al "Shekeleshilor
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
conducerea lui Andre Parrot. Parrot a revenit aici în 1967. În 1969 și 1970, la Larsa a făcut excavații Jean-Claude Margueron. Între 1976 și 1991, o expediție de arheologi a Delegației Franceze din Irak condusă de J-L. Huot a excavat la Tell es-Senereh timp de 13 sezoane.
Larsa () [Corola-website/Science/322996_a_324325]
-
din ele. I se atribuie și descoperirea „Măștii lui Agamemnon” (dovedită a fi din secolul al XVI-lea î.Hr. , nu din 1200 î.Hr., când se crede că a avut loc Războiul troian) și a „Cupei lui Nestor”. Acropola a fost excavată din 1902, atât de Școala Britanică de la Atena, cât și de arheologi greci. Sau găsit de asemenea diferite tăblițe cu scrisul Liniar B, multe dintre ele fiind cu caracter economic. Situl arheologic de la Micene a fost înscris în anul 1999
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
fiind deținuți politici din închisorile comuniste și din rândurile minorităților etnice și religioase. Lucrările au fost sistate în 1955 și reluate, după un nou proiect, în 1976. Canalul a fost inaugurat sâmbătă, 26 mai 1984, de către Nicolae Ceaușescu. S-au excavat 294 milioane m la canalul principal și alte 87 milioane m la ramura nordică, Poarta Albă-Midia Năvodari (mai mult cu 25 milioane decât la Canalul Suez și cu 140 milioane decât la Canalul Panama) și s-au turnat 5 milioane
Canalul Dunăre-Marea Neagră () [Corola-website/Science/296855_a_298184]
-
grant de 250.000 de dolari obținuți de la National Science Foundation (SUA), în urma unui proiect depus de Complexul Muzeal Arad în parteneriat cu Muzeul Banatului din Timișoara și Universitatea din Michigan (SUA). "Obiectivele cercetării": adâncirea săpăturii până la steril în suprafețele excavate în campania precedentă; continuarea sondării vecinătăților sitului prin carote. "Rezultatele și interpretarea lor": Excavațiile au identificat nivelul de epoca dacică și cel corespunzător bronzului final. În această campanie au fost recuperate resturile unui depozit de cereale carbonizate, oase de animale
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
Florin Drașovean, Alexandru Szentmiklosi (Muzeul Banatului Timișoara), John M. O’Shea, Sarah Sherwood (Universitatea din Michigan, SUA), Alex W. Barker (Universitatea din Missouri, SUA). In anul 2008 s-au propus noi obiective ale cercetării: adâncirea săpăturii până la steril în suprafețele excavate în campania precedentă; continuarea sondării vecinătăților sitului prin carote, identificarea unor structuri de locuințe din perioada Bronzului Mijlociu. Rezultate: s-a continuat adâncirea pe aceeași suprafață (10 x 10 m) și s-a ajuns până pe nivelul Bronzului Mijlociu.
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
vechi, respectiv celor mai recente. Natura petelor întunecate, care apar mai ales în emisfera frontală și în craterele interioare, nu este cunoscută. Unii cercetători presupun că ele sunt de origine criovulcanică (analogă mărilor lunare), în vreme ce alții consideră că impactul a excavat material întunecat de sub stratul de gheață pură. În cazul din urmă, Oberon ar trebui să fie cel puțin parțial separată, stratul de gheață fiind deasupra interiorului nediferențiat. Se crede că Oberon s-a format dintr-un disc de acreție sau
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
ani, numele de "Abel". Începând din ianuarie 1928 Dorothy Garrod a efectuat săpături în Palestina, aflată pe atunci sub mandat britanic, in colaborare cu paleontoloaga Dorothea Bate. In general la săpături a angajat femei din satele din partea locului. Ea a excavat peștera Shukbah din nordul Wadi An Natuf (ebr.Nahal Natuf), la sud de satul Shukbah,nu departe de Ramalla, unde a descoperit unelte de piatră, de cremene și os, podoabe de mărgele - urmele a ceea ce ea a numit mai târziu
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Garrod, elevă și ea a lui Garrett la Oxford, Turville-Petre a plecat în octombrie -decembrie 1928 în regiunea Suleimaniye din Kurdistanul irakian și a luat parte la săpăturile de la peșterile de la Zarzi și Hazar Merd. În anii 1929-1930 el a excavat câțiva dolmeni din Ramat Korazim. În 1931, întors din Berlin, la invitația lui Garrod, el a efectuat vreme de trei luni primele săpături la grota Al Kebara (Ramat Hanadiv) de pe versantul sud-vestic al Muntelui Carmel, lângă localitatea Zikhron Ya'aqov
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
anunțat achiziționarea și descrirea științifică a unui schelet vechi de 47 de milioane de ani a unui mamifer primat, conservat în proporție de 95%, care a fost denumit "Darwinius masillae", Scheletul animalului, extrem de asemănător al unui lemurian actual, deși fusese excavat în 1983, rămăsese 25 de ani în posesia unui colecționar anonim de fosile. Hurum a denumit specimenul "Ida", după numele fiicei sale.
Jørn Hurum () [Corola-website/Science/316182_a_317511]
-
timp după ce ajung la Hamunaptra, ambele grupuri sunt atacate de Medjai, conduși de un războinic pe nume Ardeth Bei. Bei îi avertizează că în oraș este îngropat răul, dar, în loc să țină seama de avertismentul lui, cele două grupuri continuă să excaveze în porțiuni separate ale orașului. Evelyn caută Cartea lui Amun-Ra, o carte din aur masiv despre care se presupune că este capabilă de a lua viața, dar în mod neașteptat dă peste rămășițele lui Imhotep. Echipa americană, între timp, descoperă
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
Religiile oamenilor neolitici oferă dovezi ale unor vechi forme de religie organizată. Așezarea neolitică Çatalhöyük, din actuala Turcie, era casă a peste 8000 de oameni și rămâne cea mai mare așezare din perioada neolitică cunoscută vreodată. James Mellaart, care a excavat situl, credea că Çatalhöyük a fost centrul spiritual din Anatolia centrală. O trăsătură izbitoare a Çatalhöyük sunt figurinele feminine. Mellaart susținea că aceste figurine bine formate și create cu grijă, sculptate și modelate din marmură, calcar albastru și maro, sist
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
hrăni populația de câteva milioane de oameni a Romei, timp de șapte ani. -urile mai mici (deși similare) au fost o caracteristică standard a orașelor romane, orașe și forturi în tot imperiul; bine conservate exemple de horreum-uri militare au fost excavate de-a lungul Zidului lui Adrian din Anglia, în special la castrele Housesteads, Corbridge și South Shields. Primule horreum-uri au fost construite în Roma spre sfârșitul secolului al II-lea î.Hr. , primul cunoscut fiind construit de nefericitul tribun Gaius Gracchus
Horreum () [Corola-website/Science/320742_a_322071]
-
suprafață, unde chesonierii pot efectua decompresia. <br/br>Tunelul are de obicei un diametru de 75...90 cm și este prevăzut în interior cu o scară. Principiul de lucru al sistemului este următorul: Cu acest sistem de chesoane se poate excava aproximativ 36 m de material în timp de 8 ore. Sistemul de chesoane este montat pe o barjă special amenajată care este prevăzută cu compresoare de aer pentru alimentare atât a chesonului de lucru cât și a uneltelor pneumatice utilizate
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
5 km de țărm. Echipa a trebuit să sape printr-un depozit de 3 m grosime de cenușă vulcanică și piatră ponce. Echipa a folosit un radar de penetrare a solului pentru a localiza o casă mică îngropată. Ei au excavat casa, unde au găsit rămășițele a doi adulți, precum și castroane de bronz, vase de ceramică, unelte de fier și alte artefacte. Proiectarea și decorarea artefactelor au asemănări cu artefacte din Vietnam și Cambodgia. Testele efectuate folosind o tehnică de carbonizare
Tambora (cultura pierdută) () [Corola-website/Science/321903_a_323232]
-
vest de Bumi Hills, se numește „Insula 126/127” după diagramele nepublicate ale lacului, dar nu are nici un nume oficial. Primul os a fost găsit de către B. A. Gibson din orașul Kariba, în iulie 1969. O echipă de excavare a excavat scheletul în lunile octombrie 1969, martie 1970 și mai 1970. În a doua jumătate din 1970, noua descoperire a fost prezentată la un simpozion științific în Cape Town, fiind publicată și o mică notă. Descoperirea a fost descrisă în mod oficial
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
a fost reexaminat de către oamenii de știință G. Bond și Michael Cooper, care au reușit să descopere alte resturi, inclusiv un omoplat și un fragment dintr-o vertebră cervicală. Aceste rămășițe arată că mai mult de un individ a fost excavat, și este posibil ca ele să nu se refere la Vulcanodon. În prezent, rămășițele Vulcanodonului sunt stocate în Muzeul de Istorie Naturală din Zimbabwe, în Bulawayo. Raath a remarcat în anul 1972 descoperirea a nouă dinți de carnivor în apropiere
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
Vulcanodonului sunt stocate în Muzeul de Istorie Naturală din Zimbabwe, în Bulawayo. Raath a remarcat în anul 1972 descoperirea a nouă dinți de carnivor în apropiere de regiunea pelviană a scheletului. El a susținut că Vulcanodonul ar fi putut fi excavat cu capul și gâtul îndoit înapoi deasupra bazinului, o moarte frecvent văzută la scheletele de dinozauri. Dinții ar fi fost singurele elemente conservate ale craniului. Cu toate acestea, așa cum se arată de către Cooper (1984), acești dinți nu aparțin unui Vulcanodon
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
Mormântul de la Aleksandrovo este o movilă de înmormântare și un mormânt tracic excavat în apropierea Aleksandrovo, regiunea Haskovo, Bulgaria de Sud-Est, mormântul este din secolul al IV-lea î.Hr.. La 17 decembrie 2000, mormântul a fost descoperit accidental de o mașină de terasament. Jefuitorii au intrat ulterior în mormânt, deteriorând o parte din
Mormântul tracic de la Aleksandrovo () [Corola-website/Science/324955_a_326284]
-
(greacă: "Γόρδιον, Górdion"; turcă: "Gordiyon") a fost capitala Frigiei, aflat la 70-80 km sud-vest de Ankara. În 1900, arheologii Gustav și Alfred Körte excavează situl arheologic, iar în 1950 și 1973 Rodney S. Young de la Universitatea din Pennsylvania. În secolele al IX-lea î.Hr. și al VIII-lea î.Hr., orașul se dezvoltă sub conducerea frigienilor care întemeiază un regat puternic la vest de râul
Gordium () [Corola-website/Science/326929_a_328258]
-
că arderea orașului a avut loc în aprox. 800 î.Hr.. Imperiul Median, iar mai apoi Imperiul Persan ocupă orașul și întrega Frigie, ca în 333 î.Hr. Alexandru cel Mare să-l includ în vastul său imperiu. Echipa lui Young a excavat în 1957 tumulul regelui Midas, cel mai mare tumul cu o înălțime de 50 de metri și cu diametrul de 300 de metri. Acesta a descoperit rămășițele suveranului așezate pe materiale textile și purpuri scumpe într-un sicriu înconjurat cu
Gordium () [Corola-website/Science/326929_a_328258]
-
musulman ” Nu există alt dumnezeu decât Allah și Muhammad este trimisul său”. După mărturia călătorului Evlia Celebi, in secolul al XVII-lea, în preajma Porții funcționa o mare mănăstire de derviși. În secolul al XX-lea zona Porții Damasc a fost excavată în anii 1934-1937, 1964- 1967 și 1980-1984. În anii 1960 s-a construit un pod în fața intrării, de deasupra vestigiilor antice. Însemnat loc de adunare public, Poarta Damascului a fost martoră la numeroase evenimente din istoria orașului.De pildă, vizita
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]